Despre Sabat (ep.2)

Motto: „…blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, … In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.” (Geneza 3)

Astazi vom continua discutia despre Sabat, adica despre ziua de sambata, discutie inceputa aici. Subiectul numarul doi legat de Sabat, este acesta:

Sabatul ca Odihna Vesnica

Voi scrie astazi despre Sabatul ca Odihna vesnica in Rai, adica ca nemunca, nu ca moarte, sa nu intelegeti gresit, si ca Odihna temporara, adica nemunca din ziua de sambata, in Iadul in care traim noi acum, care este ca o pregustare a odihnei vesnice ce va sa vie. Vom vedea ca cele doua subiecte, cel de data trecuta si cel de astazi, sunt strans legate unul de celalalt. Este foarte greu spre imposibil, sa le desparti si sa le diferentiezi, pentru ca simbolistica lor este extrem de profunda, si ea ajunge de fiecare data la… Dumnezeu, la dragostea si binecuvantarea Sa, in antiteza cu ura si blestemul adus de Dracu’ asupra noastra. Invariabil, tot Dumnezeu este punctul central, culminant si totdeauna terminus, al oricarui rationament si intelegere in ceea ce priveste credinta crestina. Nu ritualurile, nu dogmele, nu traditiile, nu altarele si nu amvoanele, nu bisericile, si nici popii sau pastorii. Doar Dumnezeu. Vom vedea de data aceasta o alta latura profunda a Sabatului, legata in mod evident, de Creatie, Salvare, viata prezenta, dar si cea viitoare. Sabatul este o zi in care tu poti sa faci tot ce-ti place, in tihna si relaxare. O zi in care nu faci nimic sau mai corect spus, faci tot ceea ce ai face si daca ai fi cu Dumnezeu in Imparatia Lui. O zi in care sa te bucuri de toate darurile lui Dumnezeu catre tine: viata, sanatate, lumina soarelui, apa si soare, flori si ciripit de pasarele, casa, masa, adica hrana, masina, banii castigati prin munca cinstita din cele 6 zile, de munti, mari, lacuri, animale, jocuri, prieteni, familie, frati de sange sau de credinta, si nu in ultimul rand de… Dumnezeu. Sa nu uitam ca munca, asa cum o cunoastem noi pe planeta Pamant, este un blestem, nu o binecuvantare dumnezeiasca. Va rog sa recititi textul din motto-ul acestui post. In sensul acesta poporul lui Dumnezeu care este binecuvantat, nu blestemat, nu trebuie sa munceasca in Sabat, pentru ca poporul lui Dumnezeu nu va muncii niciodata in Imparatia binecuvantata a lui Dumnezeu. In sensul acesta Sabatul este binecuvantat si sfintit. In Imparatia lui Dumnezeu nu exista munca asa cum o intelegem noi astazi. Repet, munca este un blestem. Munca este „creatia” lu’ Dracu’, nu a lui Dumnezeu. Munca este o consecinta a pacatului. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sa munceasca, ci doar ca sa se bucure de toate darurile primite de la Creatorul sau. Munca este „creatia” Diavolului. Dumnezeu ne daduse totul gratis. Dracu’ ne pune sa muncim si pentru apa pe care o bem, si pentru aerul pe care il respiram. In Iad, totul se plateste. In Rai, totul este gratis. Aceasta este explicatia, si asa trebuie sa intelegem ceea ce ne spune Dumnezeu in porunca a 4-a din Decalog: ” in ziua a saptea S-a odihnit (Dumnezeu, nu omul creat), de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” Altfel spus, Dumnezeu ne spune ceva de genul: „Adame si Evo, dragii Mei, vedeti voi planeta Pamant pe care am creat-o pentru voi ? Aceasta este o parte din Imparatia Mea, Raiul, adica: odihna si binecuvantare, luati-o si stapaniti-o. Este a voastra, cadou din partea Mea.” Sa retinem si sa nu uitam niciodata ca Raiul este nemunca, binecuvantare, odihna si neprihanire, iar Iadul in care traim noi acum, este munca, blestem, neliniste si pacat. Vreau sa luam acum niste texte din Biblie, care aparent contrazic ceea ce am afirmat eu pana aici, si sa vedem daca este asa sau nu este, adica cum am spus eu pana aici: „Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta, daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov, caci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58)  Intrebarea care se pune imediat in legatura cu acest text, este urmatoarea: Care sunt acele activitati, treburi, etc. cu care nu trebuie sa ne indeletnicim in ziua de Sabat ? Pe vremea Domnului Isus Hristos evreii inventasera tot felul de reguli absurde si imbecile pentru ziua de Sabat, facand-o realmente un chin, un calvar si o teroare pentru evreu, nu o zi de bucurie, de liniste si de pace. Asa este si astazi, atat la evrei cat si la „crestinii” care „pazesc” Sabatul. Va dau cateva exemple de astfel de reguli imbecile cu care erau chinuiti si inspaimantati oamenii, de catre conducatorii lor religioasi, lucru care se intampla pana in ziua de astazi, care le spuneau si le spun credinciosilor ca daca fac aceste lucruri il supara groaznic pe Dumnezeu, care o sa le dea la cap de nu vor putea sa duca: ce noduri ai voie sa faci in sabat, ce distante ai voie sa parcurgi, cat ai voie sa scrii, cu ce litere, pe ce suport, femeile nu aveau voie sa se uite in oglinda, nu aveai voie sa porti pantofi cu cuie, etc. Acestea erau o parte din miile de reguli evreiesti cu privire la Sabat. Puscarie totala. Temnita grea. Ocna. Galere. Mai rau ca la detinutii pe viata. Haideti sa vedem acum care sunt adevaratele lucruri pe care nu trebuie sa le facem in Sabat, si pe care Dumnezeu le doreste cu adevarat de la noi: „Asa vorbeste Domnul: „Paziti ce este drept si faceti ce este bine, caci salvarea Mea este aproape sa vina si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el sarbatorind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau !” (Isaia 56)  Foarte interesant si foarte tare este ceea ce ne spune Dumnezeu aici. Parca este vorba de cu totul altceva decat inventasera evreii ca reguli ale Sabatului. Ca si pe vremea Domnului Hristos, multi interpreteaza total gresit acest text biblic citat mai sus. Ei invata pe oameni ca si evreii in trecut si in prezent, ca trebuie ca in ziua de Sabat sa te mortifici, sa dispari din lumea aceasta si sa-ti pui ochelari de cal, sa nu mai faci nimic, sa nu te mai bucuri de nimic, sa te zombizezi, sa devii din om neom, sa te dai cu curul de pamant la biserica toata ziua si sa te rogi de Dumnezeu sa fie mai bun cu tine, sa nu-ti ia gatii. Multi cred ca in ziua de Sabat, trebuie doar sa stai si sa-i canti osanale lui Dumnezeu, pentru ca orice ai face altceva, este pacat. Asta este o tampenie si o gogomanie. Stiti ce vrea Dumnezeu ? Dumnezeu vrea cu totul altceva. De la a face rau trebuie sa ne oprim in Sabat, si nu numai in ziua de Sabat, ci in toate zilele, si in tot timpul vietii noastre. Pentru ca raul, nu este in Imparatia lui Dumnezeu, cea simbolizata de Sabat. De aceea raul, pacatul, nelegiuirea, nu este si nu trebuie sa fie nici in Sabat, nici intr-o alta zi, si nici in copiii lui Dumnezeu. In copiii lui Dumnezeu, raul nu este datorita lui Dumnezeu care locuieste in ei prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Am explicat cum se face asta, in primul episod despre Sabat. Aceasta este esenta mesajului Dumnezeiesc. De la ce trebuie sa ne oprim in ziua de Sabat ? De la a face rau. Asa se serbeaza Sabatul cu adevarat. Nu muncesti in ziua de Sabat, si nu faci rau in ziua de Sabat. Asta inseamna atat Salvare cat si Creatie. Salvare pentru ca nu faci raul, pentru ca Hristos este in tine prin Duhul Sau, si Creatie, pentru ca te odihnesti, asa cum ar fi trebuit sa te odihnesti pe vecie in Rai, daca nu ne dadeam robi Diavolului. Simplu de inteles. Sa vedem daca este asa. Iata un text pe care l-am prezentat si la postul trecut despre Sabat: Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor, nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea ! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Mare diferenta intre ceea ce cred oamenii ca vrea Dumnezeu de la noi, si ceea ce ne spune Dumnezeu ca vrea de la noi. Dumnezeu ne cere sa ne oprim in ziua Sabatului si nu numai, de la caile neleguirii. De la caile nelegiuirii vrea sa ne opreasca Dumnezeu, nu de la caile odihnei si ale relaxarii, a bunatatii si a facerii de bine. De aceea vindeca Isus Hristos pe oameni in ziua de Sabat, si facea multe alte lucruri in ziua de Sabat, lucuri pe care iudeii le credeau ca fiind interzise de Dumnezeu, pentru ca ei, evreii, nu intelesesera semnificatia mult mai profunda a Sabatului, semnificatie pe care Isus le-o arata prin acele fapte ale Lui, facute in Sabat. Este foarte dur acest text. El ne spune verde-n fata, ca Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dat cu curul de pamant in biserici in numele Lui intr-o anumita zi, ca nu are nevoie de tarat pe coate si pe genunchi, de acatiste si de spovedanii, de icoane si de pupat poala popii sau a pastorului, de tinut zile, luni si ani. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea. El are nevoie doar de oameni care sa creada in El, si sa-l lase pe El sa-i Salveze de pacat. Sa-l lase pe El sa puna in ei Neprihanirea Sa. Acesti credinciosi sarbatoresc Sabatul pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Astfel de credinciosi sunt veseli, bucurosi, si fara de frica in fata lui Dumnezeu. Se apropie fara teama de Dumnezeu, asa cum spune Evanghelia Vesnica. Mare, mare diferenta intre cele doua mentalitati. Sa vedem daca este asa cum spune adevarta Veste Buna (Evanghelia).

„dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.” (Proverbe 1)

„… vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai, caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.” (Proverbe 3)

„Cine umbla fara prihana, umbla fara teama, dar cine apuca pe cai strambe se da singur de gol.” (Proverbe 10)  Cred ca sunt arhisuficiente aceste texte, mai sunt si altele. Sa mergem mai departe. Iata alt text pe care vreau sa-l comentam: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia, pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” (Matei 23) Care sunt cele mai importante lucruri din lege? Cumva jertfele, dusul la Templu, zecimea, darurile si tot ce se facea acolo ? Nici pomeneala. Dreptatea, mila si credinta. Acestea erau cele mai importante, si pe acestea nu le faceau ducatorii la Templu si la biserica. Asta trebuiau ei sa faca, nu ritualuri care nu au folosit niciodata la nimic, ci doar au fost un indrumator spre Dumnezeu, spre Hristos: “Caci pentru mine, a trai este Hristos. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc cu credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Asta nu au inteles evreii si nu inteleg nici crestinii. Marea lor majoritate. Ca nu folosesc la nimic traditiile, ritualurile, dogmele religioase. Pentru evrei, mieii de la Templu nu mai reprezentau de mult pe Mesia, erau doar niste miei care trebuiau sacrificati, pentru ca asa cere bezmeticul ala de Dumnezeu. Asta credeau ei. Evreii pierdusera in ritualuri tocmai esenta a ceea ce faceau: ca toate aceste lucruri de la Templu, Templu insusi, aratau doar spre Salvatorul lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Unsul Domnului. Asta nu intelege nici crestinatatea de astazi, ca nu o zi de odihna, nu o biserica, nu un templu, nu o sinagoga, nu un ritual sau mai multe, nu o dogma, nu o icoana, nu o moasca salveaza, ci o persoana VIE, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce facem, il credem pe Dumnezeu pe cuvant sau nu il credem, si continuam sa practicam tampeniile noastre asa zis religioase si crestine ?

Sabatul in Evanghelia Vesnica reprezinta unul si acelasi lucru: mesajul ca Dumnezeu Tatal nostru si Fiul Sau Isus Hristos, au facut cadou primului Adam viata si neprihanirea, precum si o planeta nou nouta, la cheie. Totul gratis si fara participarea lor, a lui Adam si Eva, la actul Creatiei. La fel este si cu Salvarea (mantuirea) neamului omenesc din nelegiuire (pacat) si din moarte, dupa caderea in pacat, este tot la cheie, tot gratis, si tot fara participarea noastra. Noi nu am fost cu Isus pe cruce. El a fost singur acolo, chiar dac ne reprezenta pe toti, adica intreg neamul omenesc. El a calcat singur in teasc. Nimeni nu l-a ajutat, si nimeni nu a fost cu El, decat Tatal Sau. Prin Isus Hristos avem Viata si Neprihanirea Sa din nou. Ni s-a mai dat o sansa. Asta simbolizeaza Sabatul. Numai Tatal si Fiul au muncit pentru toate acestea. Ei au Creat si tot Ei au Salvat, fara ajutorul nimanui. Cat timp au Creat ? 6 zile. Cand Adam si Eva au primit planeta de la Dumnezeu ca sa o stapaneasca si sa se inmulteasca pe ea, ei, au muncit ceva, au contribuit cu ceva, au ajutat cu ceva ? NU ! Adam, dupa odihna din Sabat, in prima zi a saptamanii, ar fi trebuit sa se duca la munca ? Ce credeti ? Le-a spus Dumnezeu ca dupa Sabat trebuie sa munceasca de-a doua zi ? NU ! Adam si Eva in toata vesnicia trebuiau sa munceasca ?! NU ! Ce trebuiau ei sa faca ? Doar sa se bucure de darul Tatalui si al Fiului. Adica, altfel spus, viata lui Adam si a Evei, ar fi fost un Sabat Vesnic ! O odihna vesnica, binecuvantata, desavarsita. Asta insemna ca planeta Pamant era o planeta sfintita si binecuvantata dupa Creatie ! Asta nu intelege omenirea si nici „crestinii” pana in ziua de astazi, cum nu au inteles nici evreii in trecut. In aceasta odihna nu au intrat evreii, pentru ca nu au inteles mesajul lui Dumnezeu pentru ei. Ei voiau sa faca ceva, sa-l ajute cu ceva pe Dumnezeu ! Voiau sa faca ceva pentru Dumnezeu, nefacand anumite lucruri ! Pare paradoxal, dar nu este. Cand Eva si Adam au dat planeta lu’ Dracu’, cum a devenit planeta ? Blestemata si nelegiuita! Asa a aparut blestemul si munca. Asa s-a pierdut odihna si binecuvantarea care trebuiau sa fie vesnice. Nu Dumnezeu a blestemat planeta noastra, ca o baba cu mainile in sold pe marginea santului, asa cum cred toti prostii. Iata si dovada Biblica ca este asa: “Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale (blestemat e omul care se increde in om), si ai mâncat din pomul despre care îti poruncisem: Sa nu manânci deloc din el, blestemat este acum Pamantul din pricina ta! Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el în toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa manânci iarba de pe câmp. În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat. Caci tarânã esti si în
trâna te vei întoarce.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din Gradina
Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.” (Geneza)

Concluzia nu poate sa fie decat una singura: munca, asa cum o stim noi astazi pe planeta Pamant, este un blestem. Nu a fost in planul lui Dumnezeu asa ceva. Planul lui Dumnezeu pentru oameni era si este: Odihna Vesnica, nu munca. Ce au trebuit sa faca Adam si Eva imediat dupa cadere ? Au trebuit sa-si castige existenta cu sudoarea fruntii, adica sa munceasca, pentru ca nu mai erau in Imparatia lui Dumnezeu, unde toate erau gratis, si unde nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata.Au fost izgoniti de acolo. Acum ei se aflau in Imparatia lu’ Dracu’, Iadul, unde trebuie sa-ti rupi bine oasele pentru o bucata de paine, pentru un pahar de apa si o gura de aer. In Imparatia lu’ Dracu’ trebuie sa platesti pentru tot, nimic nu mai este gratis ! Gratis au mai ramas tot lucrurile daruite initial de Dumnezeu, pe care Dracu’ nu are cum sa ni le vanda: natura, cantatul pasarilor, cerul instelat sau nu, asfintitul si rasaritul soarelui, pasarile, plantele, etc. Munca este un simbol al pacatului si al robiei lui, al apartenentei la Imparatia lu’ Dracu’. Munca nu este un simbol al libertatii, ci al robiei. Simbolul omului liber este Odihna Vesnica, adica Sabatul ! Sa mai vedem niste texte si sa le comentam.

Ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã (dedicata) Domnului, Dumnezeului tãu” Cui este dedicat Sabatul ? Domnului ! Si unde este Domnul ce este ? “Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea !”  Ce fel de libertate ? In toate felurile. Libertatea din robia pacatului, libertatea de munca grea si istovitoare, libertatea de Dracu’ insusi. Este libertatea neprihanirii si a vietii vesnice. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.”

In mila si dragostea Sa fata de noi, Dumnezeu cand a dat Legea Sa muritorilor, a pus in ea o porunca de aducere aminte a tot ceea ce am pierdut: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, si a tot ceea ce vom avea de castigat acum si in viitor, prin Isus Hristos: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, adica nemunca vesnica. Si, ca sa mai guste si omul cazut si muritor, macar putin din acea odihna binecuvantata din Eden, in Sabat, trebuie sa se comporte ca acolo ! Adica in primul rand sa nu mai munceasca absolut deloc, si facand asta, sa stea si sa se bucure de tot ceea ce are. De aceea a fost facut Sabatul pentru om. Sabatul este sluga omului, nu omul sluga Sabatului, asa cum fac evreii si unii „crestini”. Asa cum Cina Domnului ne aduce aminte de jertfa Sa pentru noi, asa Sabatul ne aduce aminte de ceea ce am pierdut: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei, si tot ceea ce o sa avem: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei. Astfel, in fiecare Sabat, gusti starea de bine din Imparatia ce va sa vina. Stii ca esti salvat, ca painea si apa nu-ti va lipsi nici acum, nici in viitor, si chiar daca mori, esti biruitor. De aceea nu trebuie sa muncesti in sabat, pentru ca munca este simbolul pacatului si al robiei. In Sabat iti faci toate micile sau marile bucurii, te intalnesti cu Dumnezeu, cu cei care cred ca tine sau au aceleasi preocupari ca tine, te joci, citesti, razi sau plangi, dupa caz, adica faci tot ceea ce ai face si daca ai fi in Cer. Nu trebuie sa fie nicio diferenta. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa dau un exemplu: daca in cer ar exista televiziune de exemplu, cu siguranta te-ai fi uitat la televizor in Sabat dupa ce veneai de la intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu. Asa cu orice lucru, joc sau bucurie lasata de Dumnezeu. Sper ca m-ati inteles. Sabatul nu este un noian de restrictii, ci un noian de bucurie. In Sabat, crestinul gusta 24 de ore de Imparatie cereasca. Dar tot in Sabat, acolo unde poate si este musai, vezi spitale, transport, electricitate, pompieri, politie, etc…crestinul poate si trebuie sa mearga la munca in Sabat, si nu face nici un pacat, isi ajuta comunitatea care fara astfel de servicii vitale, nu ar functiona cum trebuie. Asta cred eu pe baza Cuvantului lui Dumnezeu. Vesnicia este Sabat, si Sabatul este vesnicie ! Adica odihna, bucurie, fericire si pace vesnica, impreuna cu Dumnezeu !

Cineva poate sa replice ceva de genul: “Cum spui tu ca munca este
simbolul pacatului?” Raspuns: Dumnezeu spune asta, nu eu, am dat textul. Sau poate sa mai spuna asa: “Dumnezeu insusi a spus omului sa lucreze 6 zile, si sa se odihneasca in ziua Sabatului.” Raspuns: Da, asa este, dar asta dupa caderea in pacat, nu inainte ! Oare ma contrazic textele care urmeaza ?

Geneza 2: “În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca, fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.” ….„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca sa o lucreze şi sa o păzească.” Si acum vine intrebarea fireasca: Ce insemna munca, inainte de Pacat ? Era acelasi lucru cu munca de dupa caderea in pacat ? Eu spun pe ce sta scris, ca nu era acelasi fel de munca. Sunt doua munci total diferite, si am sa explic de ce. Daca inainte de cadere, munca era ca un hobby sa zicem, adica faceai si tu cate ceva, doar cand vroiai si aveai chef, daca aveai, sau daca aveai nevoie, puteau sa treaca si 200 de ani pana sa ai chef sau nevoie de ceva, ei bine, in tot acest timp de 200 de ani, nu ti-ar fi spus nimeni absolut nimic. Nu ti-ar fi reprosat nimeni nimic. Nu te-ar fi trimis nimeni la munca. Mancare aveai, casa aveai, soare, aer, apa, aveai, aveai tot ce-ti trebuie. Se compara o astfel de munca, cu dusul zilnic la o munca care de multe ori nu-ti face placere, doar ca sa ai ce pune pe masa, ca sa-ti poti face o casa, si pentru a avea cu ce sa-ti intretii familia ?! Sigur ca nu se compara. Cum muncea Adam inainte de cadere ? Avea foarte mult de munca, intr-adevar, sa dea nume animalelor de pe planeta, si sa faca ceva copii cu Eva ca sa populeze pamantul. Munci grele foc, plictisitoare si anevoioase ! Sper ca ati inteles diferenta dintre cele doua feluri de munca. Altul poate sa spuna asa: „Ce odihna vesnica? Spune Hristos undeva ceva despre vreo odihna vesnica?” Raspuns: Da, spune: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si veti gasi odihna pentru sufletele voastre…“ Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel (adica Hristos):In liniste si Odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” Fiul Omului este Domn al Sabatului !” Adica al Odihnei Vesnice. Dumneavoastra ce credeti, pe noul Pamant ne vom duce 6 zile la servici, la munca si sambata ne vom odihnii sau va fi Sabat mereu ? Cum este ? Dumneavoastra ce credeti? „Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?” (Matei 6) Nu degeaba ne spune Dumnezeu ca viata este mult mai mult decat credem si ne inchipuim noi, asa cum si Sabatul este mult mai mult decat credem si gandim noi ca fiinte proaste si limitate. Doar cand vezi frumusetea si splendoarea reala a vietii, neprihanirii si a Sabatului, abia atunci, si numai atunci, poti sa le apreciezi si sa le iubesti cu tot sufletul tau si cu toata fiinta ta. Alta cale nu exista. Sabatul este farama de Eden pierdut, si de cel ce va sa vie. Sabatul este Imparatia lui Dumnezeu, este bucurie, desfatare, pace, iubire, frumusete, bun gust, bunatate, mila si tot ceea ce este nobil si curat, adica neprihanit. Sabatul este semnul ca Dumnezeu este Creatorul si Salvatorul nostru, si ca isi tine toate promisiunile facute neamului omenesc cazut. Numai cine il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, iubeste cu adevarat si Sabatul. Altfel, Sabatul este o povara si o uraciune care abia astepti sa treaca. 

Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” (Ezechiel 20)

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20)

„Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic, caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat… Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4)  Si aceste texte dovedesc fara echivoc, ca Dumnezeu este pentru noi totul, totului, tot, si ca Lui si numai Lui ii datoram totul. Nu sta in puterea noastra nimic. Sabatul subliniaza foarte clar aceste adevaruri vesnice: Creatia si Salvarea noastra, sunt opera exclusiva a Creatorului nostru, la care noi nu am contribuit cu nimic. Punct !

Eu nu tin Sabatul, pentru ca Sabatul nu are manere, clante, toarte, belciuge, curele, etc… Eu nu pazesc Sabatul pentru ca nu sunt gardian. Sabatul nu a facut nimic rau si nici nu vrea sa evadeze de undeva. Eu ma desfat in Sabat, ca o pregustare a vesniciei ce va sa vina. O vesnicie fara munca si umilinte, fara boala, durere si moarte, fara nelegiuiri de tot felul. Sabatul este o farama de Imparatie cereasca, in Iadul in care traim. Sabatul este Dumnezeu cu noi in IAD. Isus este Domn al Sabatului. Isus este Domnul binecuvantarii si al sfintirii, Isus este Creatorul si Salvatorul. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa-l judece pe Hristos: „Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, Unul socoteste o zi mai presus decat alta, pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Caci voi ati murit (fata de pacat), si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” Atentie, sa nu patiti asa ceva: sa paziti zile, luni, vremuri si ani, fara sa le intelegeti semnificatia dorita de Dumnezeu, spre linistea si bucuria dumneavoastra: „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”

Luati-va timp si pentru dumneavoastra ! Macar timpul unei zile ca cea de Sabat. Bucurati-va de el ! Odihniti-va cu adevarat. Veti fi astfel binecuvantat/a. Dracu’ ne vrea robi la galerele lui de tot felul. Nu-i faceti jocul. Nu o sa va imbogatiti niciodata cu banii castigati dintr-o zi de munca in plus. Este o iluzie asta. Traiti ! Nu va mai lasati pacaliti, mintiti, manipulati si prostiti cu idealuri si tinte false, pompoase si goale, de catre toti nenorocitii care v-ar tine la munca zi si noapte, pentru profitul, puterea si bogatia lor.

Concluzie: Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.” (Evrei 4)

Relaxare

Eu nu ma odihnesc in Sabat de frica unui Dumnezeu tafnos, coleric si dictator, ca nu cumva sa-l supar si sa-mi ia gatul, ci ca sa-i demonstrez lu’ Dracu’ ca nu mai sunt robul lui. Nu mai sunt sub blestemul adus de el pe planeta Pamant. Acum, datorita lui Hristos, sunt sub binecuvantare, si sunt liber. Aceasta este esenta si acesta este simbolul opririi muncii in ziua de Sabat: ca nu mai sunt rob, ci om liber datorita lui Isus Hristos, si a Duhului Sau care locuieste in mine. Evreii, ca si „crestinii” de astazi, pazesc Sabatul de frica lui Dumnezeu. Hristos a transmis omenirii, mesajul clar si fara echivoc, ca nimic nu se face de frica, in raport cu Dumnezeirea, ci doar din dragoste si respect reciproc, iar daca tu omule, te duci la templu, sinagoga sau biserica, in timp ce tu esti acelasi ticalos nemernic si nenorocit care esti in viata ta de toate zilele, degeaba te duci. Nu-ti foloseste la nimic. Poti sa stai linistit acasa. Dusul la biserica, nu face decat sa-l plimbe pe Dracu’ din tine, de acasa la biserica, si inapoi acasa. Asta este tot ceea ce faci. Daca viata ta este nelegiuita, adica esti inca robul lu’ Dracu’, si doar in Sabat faci pe sfantul si pe credinciosul, pe dreptul si pe moralul, tu nu apartii lui Hristos, ai de tata pe Diavolul, si implinesti voia si poftele lui, nu ale lui Dumnezeu, asa cum te minti, te iluzionezi si te pacalesti singur. Asa spune Evanghelia Vesnica.

Cu respect,

Despre Sabat (ep.1)

Motto: „Apoi le-a zis: „Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat, asa ca Fiul Omului este Domn si al Sabatului.” (Marcu 3)

Este sambata, si deci este Sabat, asa ca astazi voi vorbi despre Sabat, care este Odihna Raiului si Salvare din Iad, deopotriva. Vreau ca prin acest post, sa incercam sa gandim altfel despre acest foarte important subiect iudeo-crestin. Eu cred ca abordam unul dintre cele mai interesante, mai frumoase si mai fascinante subiecte ale iudeo-crestinismului biblic: Sabatul. Sabatul este un subiect fascinant si foarte important in puzzle-ul de subiecte si adevaruri care exprima chintesenta lui Dumnezeu, a Imparatiei Sale si a Evangheliei Vesnice. Corect inteles, acest subiect, Sabatul, intra in armonie cu tot ceea ce am prezentat pana acum pe acest blog ca subiecte religioase, si deschide larg portile spre adevarata desfatare a crestinului adevarat, cu adevarurile vesnice ale lui Dumnezeu, in ziua sfintita si binecuvantata, ca Dumnezeu insusi: Sabatul. Asupra Sabatului, este revarsata sfintirea si binecuvantarea Creatorului nostru. Nu numai Sabatul este sfintit si binecuvantat, asa cum vom vedea mai departe, ci tot ceea ce este atins de Dumnezeu personal, devine sfintire si binecuvantare, inclusiv omul pacatos, prin Isus Hristos, Salvatorul sau. Sabatul va deveni pentru crestinul autentic, ziua cea mai importanta, cea mai frumoasa, cea mai dorita, si cea mai fericita din viata lui, pe langa alte fericiri ale vietii acesteia, si cea mai plina de semnificatii in raport cu Dumnezeu. O zi pe care o va astepta mereu si mereu, cu nerabdare si cu emotie, ca pe o intalnire cu iubitul sau iubita, ca pe un concediu de odihna intr-o statiune de lux, ca pe cel mai important moment al vietii, cu bucurie si cu speranta pentru prezent, dar si pentru viitor. Viitorul este Sabat, pentru ca Raiul este un Sabat vesnic. „Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii !” (1Corinteni 15)

Asa cum spuneam la inceputul acestui post, Sabatul este deopotriva simbolul si semnul Creatiei noastre, si al Salvarii din pacat si din moarte. Sabatul este chintesenta iubirii lui Dumnezeu fata de creaturile Sale, este darul suprem al Creatorului pentru toate creaturile Sale. Sabatul este toata Creatia si Creatorul insusi, si o sa vedeti imediat de ce afirm asta. Tatal este Sabat, Hristos este Sabat, iar Imparatia Lor este un Sabat vesnic. Salvarea noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis, Viata noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis. Sa nu fiti socati de toate aceste afirmatii, pentru ca asa este. Sabatul este Creatie, adica Imparatia vesnica a lui Dumnezeu ca dar, este viata data de Creator, ca dar, este odihna si libertate, ca dar, neprihanire si salvare din pacat si din moarte, ca dar de la Dumnezeu. Toate acestea si multe altele sunt cuprinse in Sabat, si sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi toti. Sabatul este creatia fara pata a lui Dumnezeu. Sabatul este bucuria vesnica a creaturilor lui Dumnezeu. Va doresc din suflet, sa experimentati bucuria Sabatului, adica bucuria intalnirii personale cu Creatorul si Salvatorul dumneavoastra. Dracu’ a facut din aceasta zi, o zi de intuneric si de uraciune, o zi de inchisoare pentru trup si pentru suflet, o zi de spaima si de groaza, de privatiuni inutile, atat la evrei cat si la „crestinii” de astazi care o sarbatoresc, si care repeta la milimetru greselile evreilor. Dracu’ a reusit sa faca din Sabat o zi de restrictii si de privatiuni inutile, care nu au folosit si nu folosesc la nimic. Evreii si „crestinii” care nu l-au inteles pe Dumnezeu, si il vad in continuare doar prin prisma minciunilor Satanice despre Dumnezeu, adica ca pe un dictator setos de sange, se feresc in fel si chip, sa nu-l supere pe satrapul de Dumnezeu, cel setos de sange omenesc, bucuros sa vaneze greseli omensti, si sa ia gatii tuturor celor care nu-l divinizeaza suficient de mult, si suficient de bine. Acesti „credinciosi”, se chinuiesc realmente sa fie buni si sa nu-l supere pe Dumnezeu, uitand esentialul: nu este job-ul lor acesta. Astfel de inchinatori se duc la templu sau la biserica cu groaza in suflet, tristi si ingandurati, ca nu au facut tot ce a stat in puterea lor, ca sa-l imbuneze pe sangerosul Dumnezeu, care este vesnic nemultumit de ei. Astfel de inchinatori nu cunosc nici odihna, si nici bucuria Salvarii lor de catre Hristos. Astfel de „crestini” se duc in Sabat la biserica, ca sa auda de la pastorii si de la conducatorii lor orbi, cum o sa-i ia Dracu’ daca nu pazesc mai abitir si mai cum trebuie, Sabatul (oare cum trebuie ?), daca nu se strofoaca mai mult si mai bine sa faca voia lui Dumnezeu, sa lupte mai eficient cu pacatul, si sa isi chinuiasca mai mult sufletele si trupurile, ca sa fie astfel cat mai in regula, si cat mai pe placul lui Dumnezeu. Auziti ce gogomanie si ce imbecilitate: sa pazesti TU Sabatul, de parca l-ar fura cineva ! Ce sa pazesti TU la Sabat ? Auzi deasemenea in Sabat, la predica, ca o sa-i ia Dracu’ pe oameni, daca nu implinesc legile si poruncile dumnezeiesti, de parca ar putea cineva sa faca asta de unul singur, prin puterea sa, din robia pacatului in care ne gasim fiecare. De parca noi am putea sa ne opunem Satanei prin fortele noastre. Si mai auzi ca o sa-i ia Dracu’ pe toti, daca nu se mortifica zilnic, ca sa placa unui Dumnezeu de tip Pol Pot, Kim Ir Sen, Stalin, Hitler, etc. Dracu’ a transformat pe Dumnezeu si Sabatul Sau, prin tot felul de invataturi mincinoase, din bucurie in tristete, din libertate in robie, si din binecuvantare in blestem. A transferat asupra Sabatului, prin cei de la Templu si apoi prin cei din biserici, invataturile lui mincinoase, cum ca Dumnezeu nu este decat un dictator inapoiat si primitv, impulsiv, caruia ii sare tandara din orice, si care nu vrea nimic altceva de la supusii Sai, decat osanale cretine si continue, aplauze permanente si nesfarsite, precum si pupincurisme vesnice, de la o gloata de supusi trepanati la creieri, imbecilizati si abrutizati de tirania lui neghioaba, care sa fie spalati la creieri, si sa nu puna prea multe intrebari. Dumnezeu in mintea acestor „credinciosi”, este doar un conducator al carui cult al personalitatii si rautate, intrece orice inchipuire omeneasca. Aceasta este imaginea despre Dumnezeu, pe care Dracu’ a construit-o cu migala si multe minciuni, in mintile credinciosilor lesne crezatori. Asta invata si bisericile „crestine” pe oameni, cu privire la Dumnezeu. Si bietii oameni, incearca cu disperare sa iubeasca un astfel de Dumnezeu, aducandu-si in favoarea Lui, tot felul de argumente care nu tin apa. Se straduiesc si ei cat pot. Surpriza: Dumnezeu nu este deloc asa iubitii mei. Acestea sunt doar minciuni satanice despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este asa cum spune Dracu’. Astazi, vom descoperi impreuna, frumusetea universala a lui Dumnezeu si a Sabatului Sau. Dumnezeu este asa cum spune El ca este, nu asa cum spune Dracu’ ca este. Sper sa aveti curiozitatea si rabdarea sa cititi pana la capat acest post. Recunosc ca este putin cam lung, ca ma repet, dar cred ca merita efortul de a citi pana la capat, chiar si lucrurile care se repeta. Inainte de a incepe acest post, vreau sa comentez putin textul biblic din motto. Acest text ne spune foarte clar, limpede si deslusit, ca Sabatul, adica Creatia si Salvarea din robia Satanei, ca odihna, adica ca daruri, au fost facute pentru om, de Dumnezeu insusi. Fara ajutor din afara a facut Dumnezeu totul, si a daruit totul creaturilor Sale.Omul nu datoreaza nimic lui Dumnezeu. Nici macar ascultare. Omul trebuie doar sa aprecieze sau nu, toate acestea, sa-i placa sau nu, toate aceste daruri. Functie de asta, isi va decide singur soarta. Nu-l pedepseste Dumnezeu, asa cum propovaduiesc toate slugile proaste ale lu’ Dracu’. Altfel spus, omul nu trebuie sa se inchine la Sabat, la dogme, la ritualuri, la popi si la pastori, lu’ Dracu’. Omul nu trebuie sa slujeasca si sa fie sluga Sabatului, adica a Creatiei, asa cum invatau evreii in trecut ca si astazi, si cum invata si anumiti „crestini” care sarbatoresc sau „pazesc” Sabatul… ca sa nu fuga. Omul este beneficiarul acestor daruri, si nu sluga lor. Asta ne spune foarte clar Dumnezeu prin textul din motto. Omul nu trebuie sa faca din Sabat un scop in sine, in detrimentul Viului Dumnezeu, Domnul Sabatului. Domnul Sabatului este mult mai important decat Sabatul, si decat toate sabatele, adica decat toate sarbatorile religioase, care doar l-au reprezentat pe El, dar nu sunt El. Omul „trebuie” si are „obligatia” liber consimtita de el, sa se odihneasca in Sabat, asa cum a stabilit Dumnezeu prin Creatie, sau nu. De aceea am si pus in ghilimele cele doua cuvinte: trebuie si obligatie. Omul nu trebuie si nu este obligat la nimic de catre Dumnezeu. Daca vrea bine, daca nu vrea iarasi bine. Omul trebuie sa inteleaga de ce face un lucru sau altul, altfel nu este decat un papagal prost, ori Dumnezeu nu are nevoie de papagali prosti in Imparatia Sa. Omul trebuie sa profite din plin de ziua de odihna, dupa ce va intelege ce semnificatii profunde are aceasta zi. Omul trebuie sa profite si sa se bucure in Sabat, de lipsa muncii zilnice, simbol si consecinta directa a caderii in pacat, munca istovitoare, care este un blestem, nu o binecuvantare, cum cred si invata toti prostii pe semenii lor, ca sa-i mai prosteasca putin sau mai mult. In Sabat, omul trebuie sa-si aduca aminte de odihna de dupa Creatie, si de odihna salvarii sale. Ca a fost creat gratis, a primit o planeta gratis, si nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata ca sa-si castige existenta, apoi ca a fost salvat gratis, si toate acestea, fara eforturile lui personale. Omul trebuie sa se bucure in Sabat de toate darurile date lui gratis, fara munca, fara sudoare, fara chin, si fara nicio plata, de un Dumnezeu iubitor, care este Creatorul si Salvatorul sau, si care a pus toate acestea in sarbatorirea Sabatului, ca o aducere aminte. Trebuie sa stim cu totii ca numai lui Dumnezeu trebuie sa ne inchinam, nu unei zile de odihna in detrimentul lui Dumnezeu, asa cum au facut si inca fac evreii si anumiti „crestini”. De aceea si textul din motto spune clar, ca Isus Hristos este si Domnul Sabatului. Numai Lui, Domnului, trebuie sa ne inchinam, si nu unei zile. Asa faceau evreii pe vremea Domnului Isus si nu numai atunci, asa fac si astazi, si asa fac si unii „crestini” care au lepadat pe Domnul Sabatului, si se inchina la Sabat, ca si evreii. Paradoxul apare atunci cand ei nu recunosc asta, si spun ca ei in Sabat se inchina lui Dumnezeu, dar nu este deloc asa, dupa cum vom vedea imediat. Sabatul nu este o zi de inchinare, ci o zi de odihna. Astfel de „inchinatori” de Sabat il alungau si il alunga si astazi pe Isus Hristos din templul, sinagoga sau biserica lor, si se inchina doar Sabatului golit de Dumnezeu, dogmelor si ritualurilor lor. Hristos este afara, nu inauntru, pentru ca nu mai are loc de… Sabat. Nu degeaba Isus Hristos a facut lucruri nepermise de religia iudaica, dar permise de Dumnezeu. Evreii habar nu aveau de Dumnezeu, asa cum le-a dovedit Isus Hristos insusi. Erau orbi si surzi. Sabatul este legat de Rai si de Iad, de munca si de odihna, de nelegiuire si de neprihanire, de viata si de moarte, de cadere si de salvare, de trecut, dar si de viitor. Sabatul a fost odihna vesnica daruita de Dumnezeu planetei Pamant prin Creatie, si este acum, in IAD, pregustarea vesniciei ce va sa vina dupa Salvarea din pacat si din moarte. Sabatul este odihna si fericirea vesnica ca fiinte Salvate si libere de robia Satanei, a pacatului si a mortii. Sabatul este expresia iubirii vesnice si nemarginite a lui Dumnezeu, pentru toata creatia Sa.

Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi ? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului ?” (Isaia 58)

Intrebare: Sabatul este o zi de inchinare sau este o zi de odihna ? Eu afirm pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, ca Sabatul este o zi de odihna, si nu o zi de inchinare. Un crestin adevarat se odihneste si se bucura in Sabat, nu se inchina. El sarbatoreste Sabatul pentru ca mai intai de toate s-a inchinat si se inchina zilnic, secunda de secunda, Viului Dumnezeu, Creatorul si Salvatorul sau, si pentru ca a inteles de la Dumnezeu ce este Evanghelia Vesnica a iubirii si a bunatatii lui Dumnezeu fata de el, atat inainte de cadere, cat si dupa. Dupa aceasta inchinare sincera si dezinteresata, vine odihna si bucuria, nu inaintea ei. Inchinarea la Dumnezeu este permanenta, zilnica, secunda de secunda, odihna nemuncii este doar in ziua de Sabat, iar odihna Salvarii din pacat este permanenta. Aceasta odihna de Sabat in Sabat, este simbolul Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu, unde omul nu o sa mai fie nevoit sa munceasca ca sa-si castige existenta, si ea se prelungeste si in celelalte zile ale saptamanii, ca odihna a Salvarii noastre prin Isus Hristos. Odihna Salvarii noastre prin Isus Hristos este permanenta, adica zilnica, secunda de secunda. Odihna este darul lui Dumnezeu pentru credincios, in toate felurile posibile, asa cum vom vedea mai departe, dupa ce credinciosul isi inchina viata lui Dumnezeu. Sabatul este odihna nemuncii pentru castigarea traiului zilnic, este odihna de eforturilor noastre inutile, zadarnice, de a ne salva singuri din pacat sau de a colabora cu Dumnezeu la salvarea noastra, lucru imposibil dupa cum afirma Dumnezeu insusi. Sabatul este odihna increderii absolute (credintei) in Dumnezeu. Sabatul devine permanent ca odihna a Salvarii noastre, datorita increderii noastre depline in Dumnezeu si promisiunile Sale fata de intreg neamul omenesc. Salvarea noastra, ca si odihna a Sabatului, este darul lui Dumnezeu pentru noi toti, in Isus Hristos Fiul Sau, asa cum a fost si Creatia. „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna… caci Eu sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.” (Matei 11)  Sa vedem daca este asa. Prima intrebare de bun simt care se poate pune ar fi aceasta: Care zi din cele 7 zile ale saptamanii este ziua de Sabat ? Biblia raspunde fara echivoc, ca Sambata este ziua de Sabat. Sambata este ziua a 7-a a saptamanii. Duminica este ziua intai a saptamanii, asa cum foarte clar arata Evangheliile:

  • „La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.” (Matei 28)
  • In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.” (Marcu16)
  • „In ziua dintai a saptamanii (Duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.” (Ioan 20)

Intrebati pe orice popa sau pastor, si daca sunt onesti, vor recunoaste asta: ca Sabatul este ziua de Sambata. Sa nu cadeti in capcana sa spuneti ca Sabatul este al evreilor si numai pentru evrei, pentru ca atunci inseamna ca toate cele 10 porunci din Decalog sunt numai pentru evrei, noi ceilalti, putand sa facem tot ceea ce vrem, si tot ce ne taie capul. Sabatul este porunca a 4-a din Decalog, Decalog care este valabil pentru intreaga umanitate, nu numai pentru evrei. Acesta este cel mai simplu argument pe care pot sa-l invoc pentru a demonta prostia, ca Sabatul este o chestiune strict evreiasca. Un alt argument forte este acela ca Dumnezeu leaga Sabatul de Creatia Sa, deci de Eden, ori in Eden nu erau evrei, in Eden erau doar Adam si Eva ca si creaturi. Mai sunt si alte argumente, dar nu ma voi ocupa acum de ele. Este suficienta literatura pe aceasta tema. Sabatul este ziua de sambata, ca odihna a Creatiei, dar este si ziua de astazi, ca odihna a Salvarii noastre. Vom vedea de ce si cum. Porunca a 4-a din Decalog spune asa:Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea, este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” (Exod 20)

Adu-ti aminte… Ce frumos incepe totul. Omule, Adu-ti aminte de unde a pornit totul, ce ai avut, si ce ai pierdut. Adu-ti aminte de Creatorul tau Sfant, si de Creatia care ti-a fost daruita de El, Raiul, binecuvantat si sfintit, ca si Creatorul sau, ca sa fii stapan peste el. Creatie la care TU omule, nu ai contibuit cu nimic, ai primit totul in dar. Adu-ti aminte ca erai liber, fericit si stapan pe planeta daruita tie de Creatorul tau iubitor, si ai pierdut totul. Ai devenit doar un simplu rob a’ lu’ Dracu’, al pacatului si al mortii. Adu-ti aminte ca puteai sa fii nemuritor mancand in fiecare luna din Pomul Vietii, dar ai ajuns muritor, pentru ca ti s-a oprit accesul la Pomul Vietii, datorita refuzului tau de a ramane cu Dumnezeul tau. Ti s-a respectat si aceasta dorinta, aceasta alegere a ta, pe cand erai un cetatean liber al Universului. Adu-ti aminte ca erai iubitor, frumos, bun, generos, si ai devenit un egoist rau, mincinos si criminal. Adu-ti aminte ca vorbeai cu Dumnezeu fata catre fata in gradina Raiului, iar acum esti un proscris, care tremura de frica in fata lui Dumnezeu, si te ascunzi de El, de frica. Adu-ti aminte ca traiai pe o planeta superba si curata, binecuvantata si sfintita, peste care erai stapan, iar acum traiesti pe una otravita, nelegiuita si decimata, unde esti rob… Adu-ti aminte… de tot ceea ce ai pierdut… O zi pe saptamna, Sambata, Dumnezeu iti daruieste 24 de ore de odihna, ca sa ai timp sa te gandesti in liniste, la toate acestea. Sa te gandesti la El, si la ceea ce ti-a oferit, si… inca iti mai ofera. In sensul acesta ii inchini Lui ziua aceasta, adica i-o dedici Lui. Daca vrei. Nu este obligatoriu. Gandeste-te la toate aceste lucruri. Dumnezeu iti daruieste saptamanal, acest timp special, sfant si binecuvantat, ca sa intelegi ce ai fost si ce ai ajuns, si ca poti recastiga totul GRATIS, ca dar din partea Lui, care nu oboseste iertand, si care te iubeste cu o iubire vesnica.

Spuneam ca Biblia ne arata fara echivoc, ca Sabatul este ziua a 7-a a saptamanii, adica sambata, dar… tot Biblia ne spune ca Sabatul mai este si ziua de… astazi !  Se contrazice Dumnezeu? Cu siguranta ca nu ! Sa vedem despre ce este vorba in realitate. Sa vedem lucrurile profunde ale acestei afirmatii biblice, ca Sabatul poate sa fie si ziua de astazi, adica orice zi a saptamanii, ca sa nu ne zapacim si sa ne smintim, spre satisfactia lu’ Dracu’, dusmanul nostru de moarte. Dupa aceasta introducere destul de lunga, dar cred eu, foarte necesara, iata subiectul pe care vreau sa-l prezint astazi:

Sabatul ca Odihna a Salvarii 

(a salvarii din Iad, de Dracu’, de moarte si de pacat, prin Isus Hristos)

De aceea, cum zice Duhul Sfant:Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta si am zis: „Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! Am jurat, dar, in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea !” (Evrei 3)  Ce vrea sa spuna Dumnezeu in acest text ? Ca Salvarea noastra, adica odihna Salvarii prin Hristos si in Hristos, ne este oferita in fiecare zi ? In fiecare astazi ? Astazi daca auziti Vestea Buna a Salvarii dumneavoastra, nu-i dati cu piciorul ! Nu va impietriti inimile ! Nu o ignorati ! Astazi puteti sa intrati in odihna si bucuria Salvarii dumneavoastra de pacat si de moarte ! Cum adica evreii nu au cunoscut caile lui Dumnezeu ? Cum adica sa nu intre in odihna lui Dumnezeu ? Dumnezeu le daduse si le explicase caile, sabatul, legea, si evreii le respectau cu sfintenie ! Vrea cumva Dumnezeu sa ne spuna altceva? Vrea sa ne spuna ca ei, evreii, ca si „crestinii”, nu au inteles ceva mult mai important si mai profund decat pazirea ad literam a acelor legi, porunci, zile, luni si ritualuri ? Da ! Asta vrea sa ne spuna Dumnezeu. “Luaţi seama fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasa, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.” (Evrei) Inima necredincioasa in ce ? Nu cumva in Dumnezeu insusi ? Ba da. “Ci, îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astazi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelaciunea Păcatului.” (Evrei)  Ce inseamna acest indemn cu astazi ? Sa ne indemnam unii pe altii ca sa nu ajungem prea tarziu sau niciodata la acel astazi salvator, si sa ratam astfel foarte multi de astazi spre pierzarea noastra? Da, asta ne spune si ne sfatuieste Dumnezeu. Cu ce ne insala Pacatul (Dracu’) ? In primul rand ne insala ca ne place mocirla in care traim, si de aceea tot amanam pe astazi cel salvator, apoi ca mai avem destul timp sa alegem, adica mai avem destui de astazi ca sa ne punem vietile in regula, si nu in ultimul rand, ca ne putem salva si singuri sau prin colaborare cu Dumnezeu, adica prin faptele noastre, refuzand darul Salvarii prin Hristos ! Nu cumva asa s-au inselat si evreii la vremea lor, si se insala si crestinii ? “Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit increderea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: Astazi, daca auziţi glasul Lui, nu va împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce Păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în Odihna Lui ? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera ?” (Evrei)  Ce se poate intampla daca tot il ratezi pe astazi ? Daca nu asculti si nu iei aminte la ce iti spune prin Biblie? Crapi ! De cine nu ascultasera evreii ? De Dumnezeu ! Asta-i buna ! Are tupeu Dumnezeu asta, sa le spuna tocmai lor, evreilor, ca nu-l asculta ! Dar…asa era, acesta era adevarul ! Oamenii au pierit si pier, pentru ca nu asculta, si nu il cred pe Dumnezeu. Nici „crestinii” nu asculta de Dumnezeu, la fel ca si evreii in trecut. Istoria se repeta, adica, nimic nou sub soare. “Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredintei lor.” (Evrei)  Necredintei lor in cine sau in ce ? In Dumnezeu, in cine altcineva ! Pare paradoxal ca niste oameni care se declara credinciosi lui Dumnezeu, in realitate ei sa nu creada in El, sa nu-si puna nicio baza in El si in fagaduintele Lui, dar acesta era si este adevarul. Evreii, in realitate, nu-l credeau pe Dumnezeu. Daca va veti uita atent si onest la dumneavoastra, si la ceea ce credeti in legatura cu Dumnezeu si cu alte lucruri „religioase”, veti vedea ca faceti foarte multe lucruri legate de „crestinism”, doar pentru ca asa ati apucat si asa se face, dar in realitate, nu dati doi bani pe acele lucruri sau nu credeti cu adevarat in ele.

“Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare fagaduinta intrării în Odihna Lui (adica astazi), nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.(si sa-si rateze astfel propria Salvare) Caci si nouă (crestinilor) ni s-a adus o Veste Bună (Salvarea doar prin Hristos) ca si lor (evreilor), dar lor, cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinta la cei ce l-au auzit.” (Evrei)  Nu au intrat in odihna lui Dumnezeu, din cauza necredintei lor in Dumnezeu si in promisiunile Sale ! Ce sa insemne asta ?! Ce vrea sa spuna Dumnezeu, ca evreii nu intelesesera mesajul Lui ? Da. Dar ce trebuiau sa inteleaga evreii ? Ce trebuiau sa creada evreii ? Raspuns: Ca nu se pot mantui prin Sabat, prin jertfe, prin Templu, prin organizatie, prin preoti, prin legi, prin porunci, prin dogme, prin Ierusalim, prin sange de tauri si tapi, ci doar prin ceea ce simbolizau toate acestea: adica pe Isus Hristos. Aceasta nu au inteles evreii, cum nu inteleg nici „crestinii”. Evreii ca si „crestinii”, vroiau o salvare prin faptele lor, nu prin credinta intr-un Dumnezeu salvator. Pe Dumnezeu il dadusera la o parte. Ei voiau salvarea prin jertfele aduse la Templu, prin Templu, prin zile de odihna, prin mancaruri, bauturi, zecimi, ritualuri, etc…asa cum fac si „crestinii”. Adica prin celebrul Vom face tot ce a spus Domnul”, iar Dumnezeu voia sa-i faca sa inteleaga ca ceea ce vor ei este imposibil, ca este o cale gresita, care nu-i va duce nicaieri. Doar prin credinta, increderea, in EL, ca EL va face pentru ei tot ceea ce le-a promis, se obtine Salvarea ! Ei nu pot contribui cu nimic la salvarea lor, pentru ca nu pot. Este o sarcina care ii depaseste, de aceea a fost nevoie de un Salvator in persoana Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu le atrasese atentia ca ei nu pot face ceea ceea ce le cere El, adica sa se salveze singuri sau in colaborare cu El. Ei se agatau cu disperare de ceea ce faceau ei la Templu sau la biserica. Credeau ca asta vrea Dumnezeu de la ei. Gresit ! Asta a fost si este si acum problema majora, ratacirea, „conflictul” dintre Dumnezeu si cei care afirma ca sunt poporul Sau, atat evreii cat si „crestinii” ! Va suna familiar asta ? Va suna cumva a „crestinismul” din ziua de astazi si din secolele trecute ? Sigur ca da.

“Pe când noi (credinciosii adevarati), fiindcă am crezut (in Hristos, ca numai El ne salveaza, fara contributia noastra), intrăm în Odihna despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în Odihna Mea !” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.”  Iata calea corecta si adevarata a intrarii in odihna lui Dumnezeu: credinta ca Dumnezeu, prin Hristos, ne-a salvat, ne salveaza si ne va salva. Ne-a facut, ne face si ne va face neprihaniti, nu noi si faptele noastre, oricare vor fi acestea: dusul la biserica, pomeni, lumanari, sfinti, dat cu curul de pamant toata ziua, matanii, acatiste, jertfe de tot felul, moaste, „impliniri” de legi si porunci, etc. Acesta era mesajul lui Dumnezeu, pe care nu l-au inteles nici evreii, si nu-l inteleg nici „crestinii”: credinta ca Dumnezeu, si numai El, te poate duce in odihna Lui. Prin credinta in Dumnezeu, intri sub protectia celei mai puternice fiinte din Univers. Intrarea in odihna lui Dumnezeu, este echivalenta cu Salvarea si intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Iata dovada: “Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a Odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” (aici, in acest moment, in primul Sabat al planetei Pamant dupa Creatiune, Dumnezeu si creatia Sa erau fara pacat, si erau in odihna vesnica, binecuvantate si sfintite, si asa trebuiau sa si ramana).Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în Odihna Mea!” (aici este vorba despre cei pacatosi, care nu pot intra prin eforturi personale in odihna lui Dumnezeu, nu se pot reantoarce singuri in Rai, asa cum s-a vazut in textele de mai sus) Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în Odihna aceasta (adica in odihna de a fi Salvati de Dumnezeu prin Hristos, si numai de Dumnezeu), si pentru ca aceia carora li s-a vestit întâi Vestea Buna (adica evreilor care trebuiau sa inteleaga ca numai Dumnezeu salveaza) n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, (ei nu L-au crezut pe Dumnezeu, nu au crezut ca asta este singura cale posibila) El hotărăşte din nou o zi: Astazi” ….. „Astazi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Astazi daca auziti Vestea Buna a salvarii dumneavoastra, nu va impietriti mintea si inima ca evreii in trecut. Nu repetati greselile lor. Evreii trebuiau sa inteleaga ca: “Legea a fost data prin Moise, dar Harul si Adevarul au venit prin Isus Hristos. Caci Hristos este sfârsitul Legii, pentru ca oricine crede în El, sa poata capata Neprihanirea. Caci nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea care a fost pusa si care este Isus Hristos….fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin Faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, de aceea am crezut si noi în Hristos Isus, ca sa fim socotiti Neprihaniti, prin credinta în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru ca nimeni nu va fi socotit Neprihanit prin faptele Legii. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos…” Simplu, clar si la obiect. Prin ritualuri nu se ajunge la Dumnezeu, prin temple si biserici nu. Dumnezeu spune limpede aici, ca Salvarea prin eforturi omenesti este imposibila. Daca neprihanirea se putea obtine prin toate acestea, prin legi si porunci, fie ele si divine, nu mai trebuia sa mai vina Hristos pe Pamant. Cine crede inca, ca neprihanirea omului este posibila prin respectarea de legi si porunci, fie ele si dumnezeiesti, de ritualuri si de traditii, de dogme si de reguli, spune in fapt, ca nu are nevoie de Isus Hristos, adica: „Degeaba a murit Hristos”. Evreii ca si crestinii de astazi, nu puteau sa vada ca: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, (adica Dumnezeu nu vrea ritualuri, jertfe, etc,) ci Mi-ai pregatit un trup (adica L-a pregatit pe Isus Hristos), n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat (Dumnezeu nu avea nevoie de asa ceva)pentru ca este cu neputinta ca sângele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele Jertfele si tot ceea ce se facea la Templu, aratau in fapt, doar spre Mesia ce avea sa vina pe Pamant. Ele nu aveau alt rol, nu puteau sa stearga niciun pacat, al nimanui. Dumnezeu nu avea nevoie de ele, si nu a intentionat niciodata ca oamenii sa fie salvati prin ele, prin implinirea lor. Iata ce voia Dumnezeu ca sa vada evreii si crestinii in toate acestea: Domnul Neprihanirea noastra”. Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dusul la biserica, de pupat icoane, statui, morti, nu are nevoie de acatistele noastre, de posturile noastre, nu are nevoie de basmalele noastre, de mataniile noastre, de batut cruci, nu are nevoie de sarbatorile noastre, nu are nevoie de nimic din toate acestea. El vrea doar ca noi sa-l acceptam pe El in vietile noastre, daca chiar vrem asta, si sa credem ca El va face pentru noi, tot ceea ce ne-a promis. Asta este tot. Acesta este job-ul Lui, nu al nostru. Salvarea din pacat este job-ul lui Dumnezeu, nu al nostru, asa cum a fost si Creatia. Cum noi nu am participat cu nimic la Creatie, tot asa nu putem participa cu nimic nici la Salvarea noastra. La Creatie nu puteam sa participam pentru ca nu existam, iar la Salvarea noastra nu putem participa pentru ca suntem robii lu’ Dracu’. Legea pacatului si a mortii este mai puternica decat noi. Asta nu au vrut sa vada evreii, si nu vad nici crestinii. Iata dovada: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da Odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi Odihna pentru sufletele voastre.” Cine este singurul care este capabil sa ne ofere adevarata odihna ? Numai Dumnezeu. Cum face asta ? Asa :Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut !” Clar, nu ? Auziti mai departe: In liniste si Odihna va fi Salvarea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra… Da, Eu am spus si Eu voi implini, Eu am planuit si Eu voi infaptui.” Cine face totul pentru salvarea noastra, noi sau Dumnezeul nostru ? Numai Dumnezeu. Cine a facut si a implinit aceste lucruri ? Acela care a chemat neamurile de la inceput, Eu, Domnul, cel dintai si acelasi (adica voi proceda la fel) pana in cele din urma veacuriDoamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi, Tu implinesti pentru noi.”…. Acesta este Domnul, in care ne incredeam, acum sa ne inveselim  si sa ne bucuram de Salvarea Lui !” Toate aceste versete si multe altele sunt echivalentul lui: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.” Altfel spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-am salvat din pacat, de nelegiuire si de moarte, din casa robiei lu’ Dracu’, adica din Iad, si din groapa in care vei ajunge inevitabil din cauza lu’ Dracu’ si a pacatului care este in tine, pacat pe care de unul singur, tu nu ai cum sa-l biruiesti. Numai Eu, Dumnezeul tau, am biruit pentru tine, pe Dracu’, pacatul si moartea, adica Iadul, iar TU, nu ai cum sa faci toate acestea de unul singur. Nu-ti sta in putere asa ceva. Asa ca primeste darul Meu si bucura-te de el ! Primeste odihna Salvarii tale, pe care Eu ti-o daruiesc. Sabatul inseamna Salvare si odihna Salvarii, asa cum inseamna Creatie si odihna vesnica a Raiului, adica a nemuncii si a grijilor, adica a binecuvantarii lui Dumnezeu. Eu nu am nici cea mai mica indoiala. Nu degeaba in Deuteronom 5 Dumnezeu ne spune: Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, (adica robu’ lu’ Dracu’ in Iad) si Domnul Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa sarbatoresti ziua de odihna.” Din nou acel Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob al lu’ Dracu’, in IAD, pe planeta Pamant, si Isus Hristos, Domnul tau, te-a salvat. L-a biruit pe Dracu’, Iadul, Pacatul si Moartea, de aceea adu-ti aminte de asta prin Sabat, sarbatorindu-l. Astazi poti sa fii Salvat, si sa intri in odihna Salvarii lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Fiul Sau. Vrei ? Poti sa si refuzi, nu se supara nimeni. Dumnezeu poate suporta asta. Nu din cauza asta vei ajunge in focul gheenei, pentru ca l-ai refuzat pe Dumnezeu, si de oftica Dumnezeu iti da la cap, ci pentru ca ai ramas in continuare robul lui Dracu’, adica al pacatului si al mortii. Dracu’ te duce in focul gheenei, nu Dumnezeu. Toate aceste texte si multe altele, sunt si exprima cu adevarat o Veste Buna ! Prin credinta in Isus Hristos, intram in odihna Salvarii noastre de catre Dumnezeu. Salvare care este oferita gratis, si ne odihnim astfel, de toate incercarile noastre inutile si penibile, de a ne salva prin faptele noastre. Aceasta zi a acceptarii lui Dumnezeu in viata noastra, poate sa fie pentru oricine: astazi. Si acest lucru il simbolizeaza si este ziua de Sabat: odihna vesnica a salvarii noastre, bucuria salvarii si a apartenentei noastre la Imparatia lui Dumnezeu, ca daruri ale lui Dumnezeu. Evanghelia Faptelor este o vestea rea, o veste mincinoasa, o veste a robiei, a chinului, a tristetii si a neputintei, a necredintei noastre ca Viul Dumnezeu, a facut si face totul pentru noi, asa cum a promis, si cum ne spune in Biblie. Oricine va dori sa se salveze prin faptele sale, este un necredincios. Dumnezeu spune foarte clar si explicit acest lucru. Eu nu am nici o retinere sa ma cred sfant, mantuit, copil al lui Dumnezeu, posesor al Duhului lui Hristos, prietenul lui Isus, avand de Tata pe Dumnezeu si frate pe Isus Hristos, pentru ca asa mi-a spus Dumnezeu sa ma consider, si eu il cred pe cuvant. Eu cred ca am toate acestea, pentru ca asa a spus Dumnezeu despre cei care cred in El, si eu il cred pe cuvant. Nu cred ca ma minte, de aceea ma bucur si am speranta. Iata si alte dovezi ca este asa: “…multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos ! Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspândeste prin noi în orice loc mireasma cunostintei Lui. Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu si ati biruit, pentru ca cel ce este in voi (Hristos, prin Duhul Sau), este mai mare decât cel ce este în lume (adica Dracu’)….“Pentru cã oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea (adica pe Dracu’ si firea pamanteasca)„… “Si sunt socotiti Neprihãniti, fara plata (adica fara a face noi ceva), prin Harul Sau, prin rascumpararea, care este în Hristos Isus…. sa socoteasca Neprihanit pe cel ce crede in Isus….Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. “….ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru. Pentru ca, odatã socotiti neprihaniti prin Harul Lui, sa ne facem, în nadejde, mostenitori ai Vietii Vesnice.”

Aceasta este Evanghelia Vesnica. Dar crestinii nu cred o iota din ea. Ei nu se considera sfinti, nu se considera neprihaniti, nu se considera biruitori in si prin
Hristos. Nu ! Ei inca se mai intreaba zilnic, daca au dat suficienti pumni firii lor pamantesti si lu’ Dracu’, ca sa biruiasca pacatul. Crestinii adevarati se odihnesc in Sabat, pentru ca in toate zilele vietii lor, se inchina la adevaratul Dumnezeu. Crestinii adevarati se odihnesc in odihna Salvarii lor. Crestinii nu se inchina in Sabat, ci se odihnesc si se bucura de si cu Creatorul lor. Crestinii se odihnesc in Sabat pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Unii “crestini” vin cu alte versete din Biblie ca sa contracareze ceea ce am spus pana acum. Iata cateva:  “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” sau “Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” (Ioan)  Astfel de “crestini” nu cunosc nici Vechiul si nici Noul Legamant. Astfel de „crestini” nu au inteles nimic din crestinism. Uitati ce simplu este: Hristos este tot ! Vechiul Legamant este de fapt Noul Legamant, si viceversa. Amandoua vorbesc despre acelasi lucru, despre: Dumnezeu Tatal, despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupat in Om, despre Imparatia lui Dumnezeu si despre Dracu’ si Imparatia lui, Iadul. Despre Creatie, Cadere si Salvare. Numai ca unul o face in mod simbolistic, Vechiul Legamant, iar altul in mod real, prin implinire, Noul Legamant. Altfel spus, ce spunea Vechiul Legamant in simboluri, s-a implinit in Noul Legamant in realitate, prin Isus Hristos. Dumnezeu a facut tot ceea ceea ce a transmis poporului Sau prin simbolurile Vechiului Legamant. Tragedia cu evreii si cu lumea „crestina” de astazi, este ca ei au inteles ca si ei trebuie sa faca ceva. Ei nu au inteles ca Noul Legamant consta in : “Iata Legamântul (Nou) pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor, si le voi scrie în mintea lor. Cine le pune si cine le scrie ? Dumnezeu insusi ! Cum se face asta ? Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, se face asa: Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.” Asa se face. Este o interventie strict supranaturala, facuta in noi doar de catre Dumnezeu, la care omul nu are cum sa colaboreze cu Dumnezeu, si nici nu are cum sa o priceapa, sau sa o inteleaga. Si noi, crestinii, trebuie sa nu ne îndoim de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, cum au facut si evreii, ci, întariti prin credinta noastra ca El poate sa faca tot ceea ce ne-a promis, sa dam slava lui Dumnezeu, deplin încredintati, ca El, ce fagaduieste, poate sa si împlineasca. Asta este tot ce trebuie sa facem noi ! Cand Hristos i-a trimis pe ucenici sa spuna oamenilor poruncile Sale, la ce se referea oare ? La poruncile de la Templul evreiesc, la mancare si bautura, la spalari si la jertfe, la vechile legi si porunci, asta i-a trimis Isus sa predice ? Nu cumva altele erau „poruncile” de data aceasta ? Nu cumva asa ceva? “Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii, si în rugaciuni.” Care era invatatura apostolilor ? Nu cumva Hristos, si numai Hristos ?! Ba da ! Asta era singura invatatura reala. Uitati ce spuneau apostolii in primele predici: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi. Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inimã, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem? Fiecare din voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Sfântului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Noi (apostolii) propovaduim pe Hristos cel rastignit. Caci n-am avut de gând sa stiu între voi altceva decât pe Isus Hristos si pe El rastignit. În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.” Apostolii au inteles foarte bine Evanghelia Vesnica. Au inteles ca numai Hristos poate si este Salvatorul lor, si al oricui altcineva. Ca Isus este totul, ei fiind nimic fara El. Ce spun ei mai departe: Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia, pentru ca credinta voastra sã fie întemeiata nu pe întelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. El va va întari pâna la sfârsit, în asa fel ca sa fiti fara vina în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos, pentru ca, dupa cum este scris: “Cine se laudã, sã se laude în Domnul.” Aici apostolii ne spun, ca nici macar botezul crestin nu este mai important decat cel in numele caruia ne botezam. Nimic nu este mai important in religia crestina decat Viul Dumnezeu. Nimic. Asta nu au inteles evreii, si au gresit fundamental. Caci daca nu se naste cineva din Duhul lui Hristos, cu nici un chip nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu. Unde este omul si faptele lui aici ? Nicaieri. Apostolii falsi, propovaduiau poruncile, nu pe Hristos, cititi epistola catre Galateni.

Altcineva poate sa mai spuna asa: „Ratacirea asta ca nu trebuie sa faci nimic, e veche omule. Cele 4 Evanghelii sunt pline cu indemnuri si somatii din partea lui Hristos, sa luptam cu pacatul, sa ne nastem din nou, sa ne pocaim, sa pazim poruncile, sa vindem tot ce avem si sa il urmam. Unde vezi tu odihna in tot ceea ce ne spune El sa facem?! Nicaieri nu spune ca El intra in tine si face ceva in locul tau, pentru ca tu sa te odihnesti. De trait in locul nostru, nici pomeneala. Astea sunt rataciri menite sa ne abata de la adevar.”

Raspuns: “Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu traiesc dupã îndemnurile firii pamântesti, ci dupã indemnurile Duhului Lui Hristos. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Voi însa nu mai sunteti pamântesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste în adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii (lui Hristos care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau care locuieste in voi. Dumnezeul pacii sa va sfinteasca EL însusi pe deplin, si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite întregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos, prin sfintirea lucrata de Duhul, (cine lucreaza sfintirea in noi ? Duhul lui Hristos)… ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru…” Deci cine face toata treaba ? Duhul Domnului ! Adica Domnul insusi !  “Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele !” Atunci ce mai faci tu mai omule ? Cum te nasti tu din nou, singur, prin lupta ta cu pacatul, si prin “pazirea” legilor si a poruncilor ? Esti tu mai tare ca Dracu’ ? Nu. Du-te si intreaba-l pe Nicodim cum se face, ca i-a spus Isus Hristos. Numai prin Duhul lui Hristos putem sa ne nastem din nou. Altfel nu se poate.

Altul poate sa spuna asa ceva: “Dar ascultarea de Lege se realizeaza numai prin lupta personala cu firea pamanteasca. Pavel spune asta.”

Raspuns: “Caci lucru cu neputinta Legii, întrucat firea pamânteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteascã, trimitând, din pricina pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa indemnurile Duhului.”  Tu omule cu ce te mai lupti, ca iar ai ramas fara obiectul luptei ?! Se vede treaba ca tot Isus Hristos face tot ce trebuie pentru tine. Tot ce-si doresc crestinii sa devina sau sa fie in viata aceasta si cea viitoare, este numai roada Duhului lui Hristos din ei, care este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege, pentru ca Hristos este sfarsitul legii, prin implinirea ei, nu prin desfiintarea ei, asa cum bat campii bisericile, pastorii si popii. „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”“Oare nu v-a dat Moise Legea? Totusi, nimeni din voi nu tine Legea !” Ce tare este afirmatia asta ! Dumnezeu i-a rupt pe micutii care credeau ca sunt ei mari si tari in impliniri de legi si de porunci ! „Crestinii” prostiti de Dracu’, ca si evreii in trecut, cred ca Dumnezeu a dat niste legi si porunci unor biete fiinte de pe planeta Pamant, si ele, fiintele, trebuie sa se chinuiasca din rasputeri sa le implineasca, ca sa faca astfel pe plac satrapului absolut care se numeste Dumnezeu, dar nu le iese deloc. Atunci, exasperat de neputinta lor, stapanul, adica Hristos, a coborat din cer pe Pamat, si ca un veritabil campion, le-a aratat cum se pot tine legile si poruncile Lui, le-a aratat ca nu este deloc greu sa le implinesti, le-a aratat ca se poate, si ca e musai sa le tina si ei la fel ca El, pentru ca altfel, El se enerveaza maxim, si ii arunca in foc, cu parere de rau. Dupa ce le-a aratat la fraieri cum se face, Isus a urcat din nou in cerul Lui, de unde coborase, si-a luat pixul si carnetelul, si de atunci incoace, se uita incruntat si nemultumit la bietii muritori, cum se chinuiesc ei sa faca tot ceea ce le-a cerut El. Dar vai…. nu prea le iese, pentru ca sunt prea putini campioni, si prea multi perdanti. Asa ca… majoritatea vor merge in foc. Dumnezeu a mai trimis si pe Duhul Sfant cu rol de indrumator, adica de supraveghetor de sclavi, ca sa-i indemne zilnic : haidiii baiii, hai, hai, faceti si asta, si asta, si ailalta, asa, s-asa, exact ca cei care bateau pe vremuri ritmul pe galere. Ca daca nu faceti ce va spun eu va ia Dracu’ pe toti. Doamne Dumnezeule, ce viziune draceasca despre Dumnezeu. Cum sa creada ei ce spune Dumnezeu?  Oamenii uita ca: “…nu atârnã nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” Pentru ei, astea sunt vorbe goale. Ei lupta, dau cu pumnii in Dracu’ si toti ingerii lui, tot timpul sunt in garda, zi si noapte, iar Dracu’ cu cohortele lui de draci, sunt la degetul lor mic !? Poate cineva sa creada asa ceva ?! Daca te duci la biserica si vrei sa stii cum se invinge pacatul, afli ca omenirea bate la Dracu’ ca la fasole ! Si cu cat bate ea mai mult la Dracu’ si la pacat, cu atat este mai pacatoasa si mai invinsa de Dracu’. Nu-i tare asta ?! Dar cel mai mult imi place cand aud in bisericile „crestine”, ca Isus Hristos l-a invins doar pe Dracu’, nu si firea pamanteasca. Pe asta ne-a lasat-o noua ca sa o invingem. Hristos nu a putut, asa ca s-a dat batut si s-a uschit in cer. Evanghelia Vesnica spune ca tocmai de aceea a coborat Hristos pe pamant, ca sa rezolve problema asta cu firea pamanteasca, draceasca. Si atunci, cand „crestinii” cred astfel de gogomanii satanice, cum sa le mai spuna Dumnezeu ca esenta a toate poruncile si legile Sale este: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau, si pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Ca in aceasta afirmatie a lui Dumnezeu, se topesc si sa nu furi, si sa nu curvesti, si sa nu ai alti dumnezei., si sa nu poftesti, si sa nu minti, etc…

Concluzie: Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Daca tineti orice sarbatoare in numele lui Dumnezeu, chiar si Sabatul, dar Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra prin Duhul Sau cel Sfant, totul este zadarnic. Nu este decat o unire a sarbatorii cu nelegiuirea. Nu sunteti cu Dumnezeu, nu sunteti salvati, nu aveti nimic. Dar daca zilnic, adica in fiecare astazi, Hristos este in noi, suntem zilnic in Sabat, iar ziua de Sabat este doar un popas lumesc si trecator, doar cateva ore de aducere aminte, a tot ce am pierdut, dar vom avea din nou. Crestinii adevarati se odihnesc in ziua de Sabat, sambata, pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Sabatul, sambata, este adevarata zi de odihna, nu de inchinare.

„Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” ? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni 2)

(va urma)

Cu respect,