Despre Sabat (ep.2)

Motto: „…blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, … In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.” (Geneza 3)

Astazi vom continua discutia despre Sabat, adica despre ziua de sambata, discutie inceputa aici. Subiectul numarul doi legat de Sabat, este acesta:

Sabatul ca Odihna Vesnica

Voi scrie astazi despre Sabatul ca Odihna vesnica in Rai, adica ca nemunca, nu ca moarte, sa nu intelegeti gresit, si ca Odihna temporara, adica nemunca din ziua de sambata, in Iadul in care traim noi acum, care este ca o pregustare a odihnei vesnice ce va sa vie. Vom vedea ca cele doua subiecte, cel de data trecuta si cel de astazi, sunt strans legate unul de celalalt. Este foarte greu spre imposibil, sa le desparti si sa le diferentiezi, pentru ca simbolistica lor este extrem de profunda, si ea ajunge de fiecare data la… Dumnezeu, la dragostea si binecuvantarea Sa, in antiteza cu ura si blestemul adus de Dracu’ asupra noastra. Invariabil, tot Dumnezeu este punctul central, culminant si totdeauna terminus, al oricarui rationament si intelegere in ceea ce priveste credinta crestina. Nu ritualurile, nu dogmele, nu traditiile, nu altarele si nu amvoanele, nu bisericile, si nici popii sau pastorii. Doar Dumnezeu. Vom vedea de data aceasta o alta latura profunda a Sabatului, legata in mod evident, de Creatie, Salvare, viata prezenta, dar si cea viitoare. Sabatul este o zi in care tu poti sa faci tot ce-ti place, in tihna si relaxare. O zi in care nu faci nimic sau mai corect spus, faci tot ceea ce ai face si daca ai fi cu Dumnezeu in Imparatia Lui. O zi in care sa te bucuri de toate darurile lui Dumnezeu catre tine: viata, sanatate, lumina soarelui, apa si soare, flori si ciripit de pasarele, casa, masa, adica hrana, masina, banii castigati prin munca cinstita din cele 6 zile, de munti, mari, lacuri, animale, jocuri, prieteni, familie, frati de sange sau de credinta, si nu in ultimul rand de… Dumnezeu. Sa nu uitam ca munca, asa cum o cunoastem noi pe planeta Pamant, este un blestem, nu o binecuvantare dumnezeiasca. Va rog sa recititi textul din motto-ul acestui post. In sensul acesta poporul lui Dumnezeu care este binecuvantat, nu blestemat, nu trebuie sa munceasca in Sabat, pentru ca poporul lui Dumnezeu nu va muncii niciodata in Imparatia binecuvantata a lui Dumnezeu. In sensul acesta Sabatul este binecuvantat si sfintit. In Imparatia lui Dumnezeu nu exista munca asa cum o intelegem noi astazi. Repet, munca este un blestem. Munca este „creatia” lu’ Dracu’, nu a lui Dumnezeu. Munca este o consecinta a pacatului. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sa munceasca, ci doar ca sa se bucure de toate darurile primite de la Creatorul sau. Munca este „creatia” Diavolului. Dumnezeu ne daduse totul gratis. Dracu’ ne pune sa muncim si pentru apa pe care o bem, si pentru aerul pe care il respiram. In Iad, totul se plateste. In Rai, totul este gratis. Aceasta este explicatia, si asa trebuie sa intelegem ceea ce ne spune Dumnezeu in porunca a 4-a din Decalog: ” in ziua a saptea S-a odihnit (Dumnezeu, nu omul creat), de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” Altfel spus, Dumnezeu ne spune ceva de genul: „Adame si Evo, dragii Mei, vedeti voi planeta Pamant pe care am creat-o pentru voi ? Aceasta este o parte din Imparatia Mea, Raiul, adica: odihna si binecuvantare, luati-o si stapaniti-o. Este a voastra, cadou din partea Mea.” Sa retinem si sa nu uitam niciodata ca Raiul este nemunca, binecuvantare, odihna si neprihanire, iar Iadul in care traim noi acum, este munca, blestem, neliniste si pacat. Vreau sa luam acum niste texte din Biblie, care aparent contrazic ceea ce am afirmat eu pana aici, si sa vedem daca este asa sau nu este, adica cum am spus eu pana aici: „Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta, daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov, caci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58)  Intrebarea care se pune imediat in legatura cu acest text, este urmatoarea: Care sunt acele activitati, treburi, etc. cu care nu trebuie sa ne indeletnicim in ziua de Sabat ? Pe vremea Domnului Isus Hristos evreii inventasera tot felul de reguli absurde si imbecile pentru ziua de Sabat, facand-o realmente un chin, un calvar si o teroare pentru evreu, nu o zi de bucurie, de liniste si de pace. Asa este si astazi, atat la evrei cat si la „crestinii” care „pazesc” Sabatul. Va dau cateva exemple de astfel de reguli imbecile cu care erau chinuiti si inspaimantati oamenii, de catre conducatorii lor religioasi, lucru care se intampla pana in ziua de astazi, care le spuneau si le spun credinciosilor ca daca fac aceste lucruri il supara groaznic pe Dumnezeu, care o sa le dea la cap de nu vor putea sa duca: ce noduri ai voie sa faci in sabat, ce distante ai voie sa parcurgi, cat ai voie sa scrii, cu ce litere, pe ce suport, femeile nu aveau voie sa se uite in oglinda, nu aveai voie sa porti pantofi cu cuie, etc. Acestea erau o parte din miile de reguli evreiesti cu privire la Sabat. Puscarie totala. Temnita grea. Ocna. Galere. Mai rau ca la detinutii pe viata. Haideti sa vedem acum care sunt adevaratele lucruri pe care nu trebuie sa le facem in Sabat, si pe care Dumnezeu le doreste cu adevarat de la noi: „Asa vorbeste Domnul: „Paziti ce este drept si faceti ce este bine, caci salvarea Mea este aproape sa vina si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el sarbatorind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau !” (Isaia 56)  Foarte interesant si foarte tare este ceea ce ne spune Dumnezeu aici. Parca este vorba de cu totul altceva decat inventasera evreii ca reguli ale Sabatului. Ca si pe vremea Domnului Hristos, multi interpreteaza total gresit acest text biblic citat mai sus. Ei invata pe oameni ca si evreii in trecut si in prezent, ca trebuie ca in ziua de Sabat sa te mortifici, sa dispari din lumea aceasta si sa-ti pui ochelari de cal, sa nu mai faci nimic, sa nu te mai bucuri de nimic, sa te zombizezi, sa devii din om neom, sa te dai cu curul de pamant la biserica toata ziua si sa te rogi de Dumnezeu sa fie mai bun cu tine, sa nu-ti ia gatii. Multi cred ca in ziua de Sabat, trebuie doar sa stai si sa-i canti osanale lui Dumnezeu, pentru ca orice ai face altceva, este pacat. Asta este o tampenie si o gogomanie. Stiti ce vrea Dumnezeu ? Dumnezeu vrea cu totul altceva. De la a face rau trebuie sa ne oprim in Sabat, si nu numai in ziua de Sabat, ci in toate zilele, si in tot timpul vietii noastre. Pentru ca raul, nu este in Imparatia lui Dumnezeu, cea simbolizata de Sabat. De aceea raul, pacatul, nelegiuirea, nu este si nu trebuie sa fie nici in Sabat, nici intr-o alta zi, si nici in copiii lui Dumnezeu. In copiii lui Dumnezeu, raul nu este datorita lui Dumnezeu care locuieste in ei prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Am explicat cum se face asta, in primul episod despre Sabat. Aceasta este esenta mesajului Dumnezeiesc. De la ce trebuie sa ne oprim in ziua de Sabat ? De la a face rau. Asa se serbeaza Sabatul cu adevarat. Nu muncesti in ziua de Sabat, si nu faci rau in ziua de Sabat. Asta inseamna atat Salvare cat si Creatie. Salvare pentru ca nu faci raul, pentru ca Hristos este in tine prin Duhul Sau, si Creatie, pentru ca te odihnesti, asa cum ar fi trebuit sa te odihnesti pe vecie in Rai, daca nu ne dadeam robi Diavolului. Simplu de inteles. Sa vedem daca este asa. Iata un text pe care l-am prezentat si la postul trecut despre Sabat: Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor, nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea ! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Mare diferenta intre ceea ce cred oamenii ca vrea Dumnezeu de la noi, si ceea ce ne spune Dumnezeu ca vrea de la noi. Dumnezeu ne cere sa ne oprim in ziua Sabatului si nu numai, de la caile neleguirii. De la caile nelegiuirii vrea sa ne opreasca Dumnezeu, nu de la caile odihnei si ale relaxarii, a bunatatii si a facerii de bine. De aceea vindeca Isus Hristos pe oameni in ziua de Sabat, si facea multe alte lucruri in ziua de Sabat, lucuri pe care iudeii le credeau ca fiind interzise de Dumnezeu, pentru ca ei, evreii, nu intelesesera semnificatia mult mai profunda a Sabatului, semnificatie pe care Isus le-o arata prin acele fapte ale Lui, facute in Sabat. Este foarte dur acest text. El ne spune verde-n fata, ca Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dat cu curul de pamant in biserici in numele Lui intr-o anumita zi, ca nu are nevoie de tarat pe coate si pe genunchi, de acatiste si de spovedanii, de icoane si de pupat poala popii sau a pastorului, de tinut zile, luni si ani. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea. El are nevoie doar de oameni care sa creada in El, si sa-l lase pe El sa-i Salveze de pacat. Sa-l lase pe El sa puna in ei Neprihanirea Sa. Acesti credinciosi sarbatoresc Sabatul pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Astfel de credinciosi sunt veseli, bucurosi, si fara de frica in fata lui Dumnezeu. Se apropie fara teama de Dumnezeu, asa cum spune Evanghelia Vesnica. Mare, mare diferenta intre cele doua mentalitati. Sa vedem daca este asa cum spune adevarta Veste Buna (Evanghelia).

„dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.” (Proverbe 1)

„… vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai, caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.” (Proverbe 3)

„Cine umbla fara prihana, umbla fara teama, dar cine apuca pe cai strambe se da singur de gol.” (Proverbe 10)  Cred ca sunt arhisuficiente aceste texte, mai sunt si altele. Sa mergem mai departe. Iata alt text pe care vreau sa-l comentam: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia, pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” (Matei 23) Care sunt cele mai importante lucruri din lege? Cumva jertfele, dusul la Templu, zecimea, darurile si tot ce se facea acolo ? Nici pomeneala. Dreptatea, mila si credinta. Acestea erau cele mai importante, si pe acestea nu le faceau ducatorii la Templu si la biserica. Asta trebuiau ei sa faca, nu ritualuri care nu au folosit niciodata la nimic, ci doar au fost un indrumator spre Dumnezeu, spre Hristos: “Caci pentru mine, a trai este Hristos. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc cu credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Asta nu au inteles evreii si nu inteleg nici crestinii. Marea lor majoritate. Ca nu folosesc la nimic traditiile, ritualurile, dogmele religioase. Pentru evrei, mieii de la Templu nu mai reprezentau de mult pe Mesia, erau doar niste miei care trebuiau sacrificati, pentru ca asa cere bezmeticul ala de Dumnezeu. Asta credeau ei. Evreii pierdusera in ritualuri tocmai esenta a ceea ce faceau: ca toate aceste lucruri de la Templu, Templu insusi, aratau doar spre Salvatorul lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Unsul Domnului. Asta nu intelege nici crestinatatea de astazi, ca nu o zi de odihna, nu o biserica, nu un templu, nu o sinagoga, nu un ritual sau mai multe, nu o dogma, nu o icoana, nu o moasca salveaza, ci o persoana VIE, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce facem, il credem pe Dumnezeu pe cuvant sau nu il credem, si continuam sa practicam tampeniile noastre asa zis religioase si crestine ?

Sabatul in Evanghelia Vesnica reprezinta unul si acelasi lucru: mesajul ca Dumnezeu Tatal nostru si Fiul Sau Isus Hristos, au facut cadou primului Adam viata si neprihanirea, precum si o planeta nou nouta, la cheie. Totul gratis si fara participarea lor, a lui Adam si Eva, la actul Creatiei. La fel este si cu Salvarea (mantuirea) neamului omenesc din nelegiuire (pacat) si din moarte, dupa caderea in pacat, este tot la cheie, tot gratis, si tot fara participarea noastra. Noi nu am fost cu Isus pe cruce. El a fost singur acolo, chiar dac ne reprezenta pe toti, adica intreg neamul omenesc. El a calcat singur in teasc. Nimeni nu l-a ajutat, si nimeni nu a fost cu El, decat Tatal Sau. Prin Isus Hristos avem Viata si Neprihanirea Sa din nou. Ni s-a mai dat o sansa. Asta simbolizeaza Sabatul. Numai Tatal si Fiul au muncit pentru toate acestea. Ei au Creat si tot Ei au Salvat, fara ajutorul nimanui. Cat timp au Creat ? 6 zile. Cand Adam si Eva au primit planeta de la Dumnezeu ca sa o stapaneasca si sa se inmulteasca pe ea, ei, au muncit ceva, au contribuit cu ceva, au ajutat cu ceva ? NU ! Adam, dupa odihna din Sabat, in prima zi a saptamanii, ar fi trebuit sa se duca la munca ? Ce credeti ? Le-a spus Dumnezeu ca dupa Sabat trebuie sa munceasca de-a doua zi ? NU ! Adam si Eva in toata vesnicia trebuiau sa munceasca ?! NU ! Ce trebuiau ei sa faca ? Doar sa se bucure de darul Tatalui si al Fiului. Adica, altfel spus, viata lui Adam si a Evei, ar fi fost un Sabat Vesnic ! O odihna vesnica, binecuvantata, desavarsita. Asta insemna ca planeta Pamant era o planeta sfintita si binecuvantata dupa Creatie ! Asta nu intelege omenirea si nici „crestinii” pana in ziua de astazi, cum nu au inteles nici evreii in trecut. In aceasta odihna nu au intrat evreii, pentru ca nu au inteles mesajul lui Dumnezeu pentru ei. Ei voiau sa faca ceva, sa-l ajute cu ceva pe Dumnezeu ! Voiau sa faca ceva pentru Dumnezeu, nefacand anumite lucruri ! Pare paradoxal, dar nu este. Cand Eva si Adam au dat planeta lu’ Dracu’, cum a devenit planeta ? Blestemata si nelegiuita! Asa a aparut blestemul si munca. Asa s-a pierdut odihna si binecuvantarea care trebuiau sa fie vesnice. Nu Dumnezeu a blestemat planeta noastra, ca o baba cu mainile in sold pe marginea santului, asa cum cred toti prostii. Iata si dovada Biblica ca este asa: “Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale (blestemat e omul care se increde in om), si ai mâncat din pomul despre care îti poruncisem: Sa nu manânci deloc din el, blestemat este acum Pamantul din pricina ta! Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el în toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa manânci iarba de pe câmp. În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat. Caci tarânã esti si în
trâna te vei întoarce.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din Gradina
Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.” (Geneza)

Concluzia nu poate sa fie decat una singura: munca, asa cum o stim noi astazi pe planeta Pamant, este un blestem. Nu a fost in planul lui Dumnezeu asa ceva. Planul lui Dumnezeu pentru oameni era si este: Odihna Vesnica, nu munca. Ce au trebuit sa faca Adam si Eva imediat dupa cadere ? Au trebuit sa-si castige existenta cu sudoarea fruntii, adica sa munceasca, pentru ca nu mai erau in Imparatia lui Dumnezeu, unde toate erau gratis, si unde nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata.Au fost izgoniti de acolo. Acum ei se aflau in Imparatia lu’ Dracu’, Iadul, unde trebuie sa-ti rupi bine oasele pentru o bucata de paine, pentru un pahar de apa si o gura de aer. In Imparatia lu’ Dracu’ trebuie sa platesti pentru tot, nimic nu mai este gratis ! Gratis au mai ramas tot lucrurile daruite initial de Dumnezeu, pe care Dracu’ nu are cum sa ni le vanda: natura, cantatul pasarilor, cerul instelat sau nu, asfintitul si rasaritul soarelui, pasarile, plantele, etc. Munca este un simbol al pacatului si al robiei lui, al apartenentei la Imparatia lu’ Dracu’. Munca nu este un simbol al libertatii, ci al robiei. Simbolul omului liber este Odihna Vesnica, adica Sabatul ! Sa mai vedem niste texte si sa le comentam.

Ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã (dedicata) Domnului, Dumnezeului tãu” Cui este dedicat Sabatul ? Domnului ! Si unde este Domnul ce este ? “Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea !”  Ce fel de libertate ? In toate felurile. Libertatea din robia pacatului, libertatea de munca grea si istovitoare, libertatea de Dracu’ insusi. Este libertatea neprihanirii si a vietii vesnice. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.”

In mila si dragostea Sa fata de noi, Dumnezeu cand a dat Legea Sa muritorilor, a pus in ea o porunca de aducere aminte a tot ceea ce am pierdut: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, si a tot ceea ce vom avea de castigat acum si in viitor, prin Isus Hristos: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, adica nemunca vesnica. Si, ca sa mai guste si omul cazut si muritor, macar putin din acea odihna binecuvantata din Eden, in Sabat, trebuie sa se comporte ca acolo ! Adica in primul rand sa nu mai munceasca absolut deloc, si facand asta, sa stea si sa se bucure de tot ceea ce are. De aceea a fost facut Sabatul pentru om. Sabatul este sluga omului, nu omul sluga Sabatului, asa cum fac evreii si unii „crestini”. Asa cum Cina Domnului ne aduce aminte de jertfa Sa pentru noi, asa Sabatul ne aduce aminte de ceea ce am pierdut: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei, si tot ceea ce o sa avem: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei. Astfel, in fiecare Sabat, gusti starea de bine din Imparatia ce va sa vina. Stii ca esti salvat, ca painea si apa nu-ti va lipsi nici acum, nici in viitor, si chiar daca mori, esti biruitor. De aceea nu trebuie sa muncesti in sabat, pentru ca munca este simbolul pacatului si al robiei. In Sabat iti faci toate micile sau marile bucurii, te intalnesti cu Dumnezeu, cu cei care cred ca tine sau au aceleasi preocupari ca tine, te joci, citesti, razi sau plangi, dupa caz, adica faci tot ceea ce ai face si daca ai fi in Cer. Nu trebuie sa fie nicio diferenta. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa dau un exemplu: daca in cer ar exista televiziune de exemplu, cu siguranta te-ai fi uitat la televizor in Sabat dupa ce veneai de la intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu. Asa cu orice lucru, joc sau bucurie lasata de Dumnezeu. Sper ca m-ati inteles. Sabatul nu este un noian de restrictii, ci un noian de bucurie. In Sabat, crestinul gusta 24 de ore de Imparatie cereasca. Dar tot in Sabat, acolo unde poate si este musai, vezi spitale, transport, electricitate, pompieri, politie, etc…crestinul poate si trebuie sa mearga la munca in Sabat, si nu face nici un pacat, isi ajuta comunitatea care fara astfel de servicii vitale, nu ar functiona cum trebuie. Asta cred eu pe baza Cuvantului lui Dumnezeu. Vesnicia este Sabat, si Sabatul este vesnicie ! Adica odihna, bucurie, fericire si pace vesnica, impreuna cu Dumnezeu !

Cineva poate sa replice ceva de genul: “Cum spui tu ca munca este
simbolul pacatului?” Raspuns: Dumnezeu spune asta, nu eu, am dat textul. Sau poate sa mai spuna asa: “Dumnezeu insusi a spus omului sa lucreze 6 zile, si sa se odihneasca in ziua Sabatului.” Raspuns: Da, asa este, dar asta dupa caderea in pacat, nu inainte ! Oare ma contrazic textele care urmeaza ?

Geneza 2: “În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca, fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.” ….„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca sa o lucreze şi sa o păzească.” Si acum vine intrebarea fireasca: Ce insemna munca, inainte de Pacat ? Era acelasi lucru cu munca de dupa caderea in pacat ? Eu spun pe ce sta scris, ca nu era acelasi fel de munca. Sunt doua munci total diferite, si am sa explic de ce. Daca inainte de cadere, munca era ca un hobby sa zicem, adica faceai si tu cate ceva, doar cand vroiai si aveai chef, daca aveai, sau daca aveai nevoie, puteau sa treaca si 200 de ani pana sa ai chef sau nevoie de ceva, ei bine, in tot acest timp de 200 de ani, nu ti-ar fi spus nimeni absolut nimic. Nu ti-ar fi reprosat nimeni nimic. Nu te-ar fi trimis nimeni la munca. Mancare aveai, casa aveai, soare, aer, apa, aveai, aveai tot ce-ti trebuie. Se compara o astfel de munca, cu dusul zilnic la o munca care de multe ori nu-ti face placere, doar ca sa ai ce pune pe masa, ca sa-ti poti face o casa, si pentru a avea cu ce sa-ti intretii familia ?! Sigur ca nu se compara. Cum muncea Adam inainte de cadere ? Avea foarte mult de munca, intr-adevar, sa dea nume animalelor de pe planeta, si sa faca ceva copii cu Eva ca sa populeze pamantul. Munci grele foc, plictisitoare si anevoioase ! Sper ca ati inteles diferenta dintre cele doua feluri de munca. Altul poate sa spuna asa: „Ce odihna vesnica? Spune Hristos undeva ceva despre vreo odihna vesnica?” Raspuns: Da, spune: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si veti gasi odihna pentru sufletele voastre…“ Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel (adica Hristos):In liniste si Odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” Fiul Omului este Domn al Sabatului !” Adica al Odihnei Vesnice. Dumneavoastra ce credeti, pe noul Pamant ne vom duce 6 zile la servici, la munca si sambata ne vom odihnii sau va fi Sabat mereu ? Cum este ? Dumneavoastra ce credeti? „Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?” (Matei 6) Nu degeaba ne spune Dumnezeu ca viata este mult mai mult decat credem si ne inchipuim noi, asa cum si Sabatul este mult mai mult decat credem si gandim noi ca fiinte proaste si limitate. Doar cand vezi frumusetea si splendoarea reala a vietii, neprihanirii si a Sabatului, abia atunci, si numai atunci, poti sa le apreciezi si sa le iubesti cu tot sufletul tau si cu toata fiinta ta. Alta cale nu exista. Sabatul este farama de Eden pierdut, si de cel ce va sa vie. Sabatul este Imparatia lui Dumnezeu, este bucurie, desfatare, pace, iubire, frumusete, bun gust, bunatate, mila si tot ceea ce este nobil si curat, adica neprihanit. Sabatul este semnul ca Dumnezeu este Creatorul si Salvatorul nostru, si ca isi tine toate promisiunile facute neamului omenesc cazut. Numai cine il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, iubeste cu adevarat si Sabatul. Altfel, Sabatul este o povara si o uraciune care abia astepti sa treaca. 

Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” (Ezechiel 20)

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20)

„Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic, caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat… Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4)  Si aceste texte dovedesc fara echivoc, ca Dumnezeu este pentru noi totul, totului, tot, si ca Lui si numai Lui ii datoram totul. Nu sta in puterea noastra nimic. Sabatul subliniaza foarte clar aceste adevaruri vesnice: Creatia si Salvarea noastra, sunt opera exclusiva a Creatorului nostru, la care noi nu am contribuit cu nimic. Punct !

Eu nu tin Sabatul, pentru ca Sabatul nu are manere, clante, toarte, belciuge, curele, etc… Eu nu pazesc Sabatul pentru ca nu sunt gardian. Sabatul nu a facut nimic rau si nici nu vrea sa evadeze de undeva. Eu ma desfat in Sabat, ca o pregustare a vesniciei ce va sa vina. O vesnicie fara munca si umilinte, fara boala, durere si moarte, fara nelegiuiri de tot felul. Sabatul este o farama de Imparatie cereasca, in Iadul in care traim. Sabatul este Dumnezeu cu noi in IAD. Isus este Domn al Sabatului. Isus este Domnul binecuvantarii si al sfintirii, Isus este Creatorul si Salvatorul. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa-l judece pe Hristos: „Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, Unul socoteste o zi mai presus decat alta, pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Caci voi ati murit (fata de pacat), si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” Atentie, sa nu patiti asa ceva: sa paziti zile, luni, vremuri si ani, fara sa le intelegeti semnificatia dorita de Dumnezeu, spre linistea si bucuria dumneavoastra: „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”

Luati-va timp si pentru dumneavoastra ! Macar timpul unei zile ca cea de Sabat. Bucurati-va de el ! Odihniti-va cu adevarat. Veti fi astfel binecuvantat/a. Dracu’ ne vrea robi la galerele lui de tot felul. Nu-i faceti jocul. Nu o sa va imbogatiti niciodata cu banii castigati dintr-o zi de munca in plus. Este o iluzie asta. Traiti ! Nu va mai lasati pacaliti, mintiti, manipulati si prostiti cu idealuri si tinte false, pompoase si goale, de catre toti nenorocitii care v-ar tine la munca zi si noapte, pentru profitul, puterea si bogatia lor.

Concluzie: Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.” (Evrei 4)

Relaxare

Eu nu ma odihnesc in Sabat de frica unui Dumnezeu tafnos, coleric si dictator, ca nu cumva sa-l supar si sa-mi ia gatul, ci ca sa-i demonstrez lu’ Dracu’ ca nu mai sunt robul lui. Nu mai sunt sub blestemul adus de el pe planeta Pamant. Acum, datorita lui Hristos, sunt sub binecuvantare, si sunt liber. Aceasta este esenta si acesta este simbolul opririi muncii in ziua de Sabat: ca nu mai sunt rob, ci om liber datorita lui Isus Hristos, si a Duhului Sau care locuieste in mine. Evreii, ca si „crestinii” de astazi, pazesc Sabatul de frica lui Dumnezeu. Hristos a transmis omenirii, mesajul clar si fara echivoc, ca nimic nu se face de frica, in raport cu Dumnezeirea, ci doar din dragoste si respect reciproc, iar daca tu omule, te duci la templu, sinagoga sau biserica, in timp ce tu esti acelasi ticalos nemernic si nenorocit care esti in viata ta de toate zilele, degeaba te duci. Nu-ti foloseste la nimic. Poti sa stai linistit acasa. Dusul la biserica, nu face decat sa-l plimbe pe Dracu’ din tine, de acasa la biserica, si inapoi acasa. Asta este tot ceea ce faci. Daca viata ta este nelegiuita, adica esti inca robul lu’ Dracu’, si doar in Sabat faci pe sfantul si pe credinciosul, pe dreptul si pe moralul, tu nu apartii lui Hristos, ai de tata pe Diavolul, si implinesti voia si poftele lui, nu ale lui Dumnezeu, asa cum te minti, te iluzionezi si te pacalesti singur. Asa spune Evanghelia Vesnica.

Cu respect,