Crucea lui Hristos (ep.1)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Pe acest blog invatam sa nu fim prosti, si sa nu fim prostiti de altii, mai ales de Diavolul, Satana, Dracu’, si de slujitorii lui cu sutana sau costum de pastor. Dumnezeu este anti prostie, anti minciuna si anti manipulare. Dumnezeu este adevar si lumina, iar Dracu’ este minciuna si intuneric. Poate ca va intrebati de ce unii isi bat atata capul cu subiecte religioase, cand este mai bine sa crezi pur si simplu ce ti se vinde ca religie in cultura ta, sa te duci la o biserica, sinagoga, templu sau moschee, si sa lasi totul pe seama si in mana „profesionistilor” religiei, daca vrei sa fii religios intr-un fel sau altul. Daca in viata de zi cu zi o astfel de abordare functioneaza si cu riscul evident ca „profesionistul” la care apelezi sa-ti faca varza lucrarea sau ce i-ai incredintat, pentru ca nu toti sunt buni profesionisti in meseria lor, inclusiv trupul si viata ta iti pot fi facute varza in cazul medicinei de exemplu, sau al zborului cu avionul, sau al mersului cu autocarul sau cu masina personala, ei bine la fel este si in religie. Poti sa dai de profesionisti habarnisti, ticalosi, mincinosi, hoti, LGBT, si asa mai departe, adica poti sa fii mintit si pacalit in fel si chip, de „profesionistii” religiei, oricare ar fi ei, si oricare ar fi religia lor. Profesionisti care pot si vor sa te minta si sa te abureasca, nu sa-ti spuna adevarul, in functie de biserica si de dumnezeul fiecaruia, de dogmele si de traditiile pe care le servesc, le propovaduiesc si le apara, nu functie de adevarul Viului Dumnezeu. Multi habar nu au la ce dumnezeu se inchina. Nu stiu daca este un dumnezeu fals sau adevarat, unul care le spune adevarul sau unul care ii minte. Asa au apucat ei in cultura lor, asa cred, fara sa-si mai puna intrebari, si fara sa-si mai bata capul. Este o abureala totala in mintile acestora, de aceea este cel mai bine ca sa intelegi tu cu mintea ta din dotare, cum sta treaba asta cu Dumnezeu, daca chiar vrei, si daca chiar te intereseaza, nu cum iti spun altii ca este treaba asta cu Dumnezeu. Daca chiar te intereseaza subiectul, trebuie sa procedezi tot timpul vietii, ca locuitorii din Bereea, care cercetau tot ceea ce li se spunea in legatura cu Dumnezeu, ca sa nu cumva sa ii prosteasca sau sa ii pacaleasca orice sluga perversa a lu’ Dracu’, fals apostol, fals preot sau pastor, fals rabin, fals predicator, fals…, cu minciunile lui vandute pe post de adevar dumnezeiesc. Locuitorii din Bereea „cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa.” (Fapt. Apost.) Asa sa faceti tot timpul si dumneavoastra, sa cercetati mereu ce vi se spune. Valabil acest principiu, in orice domeniu sau activitate omeneasca. Sute de milioane de asa zisi crestini, sunt prostiti cu minciuni satanice de catre cei in care si-au pus increderea, minciuni vandute pe post de adevar dumnezeiesc, pentru ca ei nu cerceteaza Biblia deloc, sau se lasa prostiti de altii care se dau cunoscatori, popi sau pastori, care in realitate sunt doar niste habarnisti la fel ca ei. Degeaba stau ei cu Biblia in mana, ca tot nu o inteleg. Multi pastori dar si preoti, sunt doar niste clovni jalnici care prostesc masele de creduli ignoranti. Bine le-a mai spus Isus, adevar care sta in picioare si astazi, si va sta pana la sfarsitul lumii: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta, si dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva. Vai de voi, povatuitori orbi, …” (Matei)

Crestinismul, religia in general, nu trebuie sa fie o repetare obsesiva a unor ritualuri si a unor invataturi asa zis religioase, prin dogme, slujbe, predici peste predici, etc…, ci trebuie sa fie explicarea si intelegerea Evangheliei Vesnice, care trebuie sa fie simpla, si odata pentru totdeauna, ca omul sa nu-si petreaca toata viata cu predici peste predici, ci sa si-o traiasca, viata si vestea buna, sa-si vada linistit de viata lui, stiind foarte bine cum sta treaba cu Dumnezeu, si de ce crede in El, asa cum s-a intamplat cu famenul etiopian, care dupa ce a inteles cum sta treaba cu Hristos, de la cineva care chiar stia Evanghelia Vesnica, nu dadea cu presupusul, s-a botezat in timp ce era pe drumul spre casa, si apoi a plecat bucuros in tara sa, ca sa-si traiasca viata impreuna cu Hristos. Asta a fost tot. Simplu si la obiect! Babilonul spiritual asa a luat nastere, prin repetarea obsesiva, pana la saturatie, a unor imbecilitati, pe post de adevaruri dumnezeiesti, citeste minciuni omenesti si satanice, pe care nu le intelege nimeni cu adevarat, si nici nu le poate explica nimeni logic si coerent, asa cum face Dumnezeu in Evanghelia Vesnica. Asa s-a ajuns la asa zisele taine dumnezeiesti, la slujbe, la liturghii, la servicii divine, si tot felul de alte aiureli cu iz de crestinism, in care cred toti fraierii, de parca Dumnezeu a intentionat sa ne tina toata viata in slujbe si in predici, in doamne miluieste, in intuneric si in nestiinta, intr-o continua goana dupa adevar, intr-o continua sarada, ca sa ne batem noi capul cu ea ca prostii o viata intreaga, chinuindu-ne sa intelegem cate ceva, adica nimic in final. Ne invartim mereu si mereu in jurul cozii, cu aerul ca am inteles tot ce tine de crestinism, si ca il avem pe Dumnezeu la degetul nostru mic. Unii chiar se lauda ca sunt prosti de cateva mii de ani, bisericile istorice, altii ca sunt prosti doar de cateva sute de ani, protestantii, iar altii se lauda ca sunt neoprosti. Unii, de mii de ani propovaduiesc aceleasi minciuni, si aceleasi dogme, traditii si ritualuri mincinoase si stupide, si se mai si lauda cu asta. Mii de idioti se urca la amvoane in bisericile protestante si neoprotestante, si predica tot felul de prostii si de aiureli cu pretentie de adevar, despica firul in patru, in zece, intr-o mie, intr-un milion, bezmeticind de tot vulgul cel prost si credul, toti crezand in prostia lor, ca-l predica pe Isus, si ca il asculta pe Isus Hristos si evanghelia Sa. Aiurea! Iar popii in biserici, ii fraieresc pe prosti cu slujbele lor penibile pe care Dumnezeu nu le vrea si nu le cere, si nu are nevoie de ele asa cum mint popii si biserica. Prostesc lumea in biserici cu fum de tamaie, cu lumanari si incantatii copilaresti, de parca Dumnezeu ar fi un saman dirijor de cor, care vrea sa citim Biblia cantand-o si incantand-o pe nas, in timp ce tragem fum de tamaie pe nari, ca sa se adevereasca vorba aceea, ca religia este opium pentru popoare. Este aberant si mincinos sa crezi toate aceste tampenii despre Viul Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului. Este aberant sa crezi asa ceva despre Dumnezeul stiintei si al intelepciunii, cel care a creat cerul si pamantul, marea si izvoarele, muntii si poienile, ce poet am devenit, animalele si tot ce vedem cu ochii, de parca Dumnezeu nu este stiinta si intelepciune la cel mai inalt nivel, la modul absolut, ci este doar un pezevenchi magician de circ, un clovn care se scalambaie la amvoane si prin biserici, si un aburitor cu tamaie si lalaieli, ca este un prost care tot timpul iti ascunde ceva, si nu vrea deloc sa-ti spuna si tie ce stie El, si ce trebuie sa stii tu despre El si despre Imparatia Lui. Dragilor, Biblia ne spune ca adevarul este exact invers: „Oare lumina este adusa ca sa fie pusa sub banita sau sub pat? Nu este adusa ca sa fie pusa in sfesnic? Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, si nimic tainuit care nu va iesi la lumina. Daca are cineva urechi de auzit, sa auda.” … „Nimeni, dupa ce a aprins o lumina, n-o acopera cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra sa vada lumina. Fiindca nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tainuit, care nu va fi cunoscut si nu va veni la lumina. Luati seama, dar, la felul cum ascultati, caci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua si ce i se pare ca are.” … „Eu sunt lumina lumii.” Oamenii ticalosi au strambat si stramba permanent Cuvantul lui Dumnezeu cu minciunile lor. Nu Dumnezeu este de vina pentru asta. Biblia ne spune ca de aceea se maniaza Dumnezeu pe oameni, pentru ca vede pervertirea cuvantului Sau, vede cum adevarul este transformat in minciuni si in nelegiuire: „Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati, fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit, si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor, asa ca isi necinstesc singuri trupurile, caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci!” (Romani) … „Vai de voi, invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus mana pe cheia cunostintei: nici voi n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre i-ati impiedicat sa intre.” (Luca) Dumnezeu nu ne-a lasat pe mana astora, s-a intrupat, si a venit personal ca sa ne invete si ca sa ne caluzeasca in tot adevarul, ca sa nu mai fim prostiti de Dracu’ si de slujitorii lui. Ce interesant priveste Dumnezeu lucrurile, cei care in prostia lor se cred intelepti in treburile dumnezeiesti, sunt in realitate doar niste nebuni care bat campii. Vi se pare cumva ca nebunii spun lucruri logice si adevarate, sau fabuleaza si spun lucruri traznite in nebunia lor? Si foarte interesant, cu cat esti mai paralel cu Viul Dumnezeu, dandu-l la o parte, ignorandu-i invatatura, cu atat si pacatul te face muci si sperma, de ajungi LGBT, pedofil, etc… asa cum este scris si in text, si se intampla asta in toate marile biserici asa zis crestine, si nu numai. Se intampla si la oamenii din alte religii care se inchina la animale, statui, pasari, etc. Fara Dumnezeu, totul este permis, nu-i asa? Frumos crestinism, idolatru! Curat murdar! Ce este cel mai grav, este ca sute de milioane de neghiobi, inghit porcaria asta ca fiind crestinism, si ii urmeaza orbeste pe nemernicii care ii mint. „Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” (1Timotei) … „Vai si de voi, invatatori ai Legii”, a raspuns Isus. „Pentru ca voi puneti pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici macar cu unul din degetele voastre nu va atingeti de ele.” (Luca) Biserica catolica a interzis casatoria preotilor ei, a maicilor, si de aceea slujitorii ei capata alte obiceiuri decat cele normale, asa cum se intampla si intre calugari si calugarite la ortodocsi, ca si la catolici. Nu poti sa stai o viata intreaga numai printre barbati sau printre femei, prin manastiri, seminarii, biserici, etc… necasatorit fiind, fara sa-ti vina ganduri ciudate, mai gay asa. Dar pentru prosti, tu infierezi elgibiteala, avorturile, mancarurile, care sunt de dulce, de nedulce, ca aia e buna, cealalta nu-i buna, ca e dezlegare la peste, ca nu este dezlegare la peste, ca nu oua, ca da oua, ca nu lapte, ca da lapte, etc. Nu toti preotii sunt asa, este un adevar si acesta, nu trebuie niciodata generalizat, sunt si preoti devotati misiunii lor, chiar daca biserica lor bate campii, dar fenomenul gay exista, este destul de raspandit, si este foarte grav atunci cand te declari urmasul lui Hristos, dar mai grav este faptul ca bisericile nu iau atitudine impotriva unora ca acestia, si cu greu ii dau afara, sau nu-i dau deloc, ii tolereaza, si ii ascund de ochii lumii, cat pot de mult. Vestea buna dragii mei, este aceea ca Dumnezeu nu ingaduie sa fim prostiti toti, de habarnistii veacului acesta, „Caci este scris: „Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi.” Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia? Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii. Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si grecii cauta intelepciune, dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri, o nebunie, dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu.” Asa este, pe planeta retardatilor, adevarul a devenit nebunie, iar minciuna adevar si intelepciune lumeasca, dar in cruce este condensata toata istoria pacatului, cat si rezolvarea lui, in cruce se descopera intelepciunea, dragostea, dar si puterea dumnezeiasca fata de omenirea pacatoasa. Crucea este esenta a tot si a toate, de aceea Dumnezeu ne spune ca cine a inteles Crucea lui Hristos, este intelept si are putere de sus in el, asa ca nu mai poate sa fie prostit atat de usor de Diavolul, Satana, Dracu’, dar oamenii prosti si incuiati, refuza sa mai fie invatati de Viul Dumnezeu, si vor sa fie invatati doar de bisericile lor, de popii si de pastorii lor, cu invataturile care le convin lor, asa ca vor culege toate roadele ratacirilor lor: „Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa, ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.” (2Timotei)

Asa cum spuneam, in fiecare sambata sau duminica, mii si mii de prosti, pastori si preoti, umplu mintile a milioane de naivi din toata lumea, cu gogogsi bisericesti, cu invataminte si predici pe subiecte despre care habar nu au cum sa le explice coerent si logic. Au creat cate o biserica sau cate un cult sau o secta, pentru fiecare fraza din Biblie, si crezandu-se intelepti, au innebunit ei, si au innebunit si lumea care se uita in gura lor. Bat campii ani si ani la rand, cu aceleasi basini teologice obosite, din dogmele lor invechite, prafuite si puturoase, adaugand moloz peste moloz, minciuna peste minciuna, invatatura peste invatatura, ca sa… nimic. Niste papagali habarnisti care prostesc oamenii cu povestile lor religioase, bagandu-le oamenilor frica in oase, doar ca sa ramana in bisericile lor coclite si apostaziate: „si pentru ei cuvantul Domnului va fi: „Invatatura peste invatatura, invatatura peste invatatura, porunca peste porunca, porunca peste porunca, putin aici, putin acolo”, ca, mergand, sa cada pe spate si sa se zdrobeasca, sa dea in lat, si sa fie prinsi.” (Isaia) Da, deja au cazut in latul propriilor minciuni, pe care lumea nu le mai crede, si nu le mai inghite. Ani si ani de zile, au repetat pentru alte si alte generatii, minciunile lor sinistre si obosite, cu privire la Viul Dumnezeu. Nici nu mai stiu, la fel ca evreii, ca Biblia este Dumnezeu, iar Dumnezeu este Biblia, ca Evanghelia Vesnica este Dumnezeu, iar Dumnezeu este Evanghelia Vesnica, „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.” (1Corinteni). Un adevar atat de simplu, dar atat de greu de inteles de retardatii acestei lumi, cu sutana sau fara, care se joaca de-a crestinii prin bisericile lor coclite. Acesti nefericiti, cred ca daca rostesc de cateva ori numele lui Hristos si numele Tatalui Sau intre patru pereti pictati sau nepictati, in timp ce-si varsa minciunile lor catre creduli, gata, sunt crestini adevarati, si acesta este crestinismul. Nu, acesta nu este crestinism, este o minciuna sfruntata si atat, pentru ca „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Matei)

In prologul acestei serii pe care am inceput-o, si care are ca subiect „Crucea lui Hristos”, prolog pe care puteti sa-l cititi AICI, spuneam ca crucificarea lui Hristos este inteleasa in lumea asa zis crestina, in mod satanic, ca la pagani: rascumpararea noastra se realizeaza prin satisfacerea unui Dumnezeu ofuscat de alta gasca, adica de Satana, de ingerii cazuti si de neamul omenesc tradator, printr-o substituire, prin inlocuirea pacatosilor cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este omorat de Tatal Sau in locul pacatosilor care l-au enervat, ca noi, pacatosii ticalosi, sa fim astfel salvati si rascumparati. Aceasta este viziunea satano-„crestina” despre mantuirea, salvarea neamului omenesc. Crucea lui Hristos pentru crestinii habarnisti, superficiali si subtirei la creieri, este doar o crima de familie, o telenovela cu nabadai, in care Tatal enervat grav de dusmanii Lui, isi ucide Fiul, ca sa nu-i ucida p’aia. Asta da sentimentalism ieftin de manea, si lacrimi de melodrama sau de telenovela, pe cozonac si pe oua rosii ciocnite intre doua beri sau doua pahare de vin, pentru ca asta place vulgului. Crucea inseamna doar drumul crucii, care in afara de umilirea lui Hristos de catre Satana si complicii sai, adica intreaga umanitate, nu are alte semnificatii majore, apoi este crucificarea propriu-zisa, unde este scoasa in evidenta doar durerea fizica a lui Hristos, cuiele din maini si din picioare, si brutalitatea crucificarii, cat si batjocura aferenta cu buretele muiat in otet, sulita in coasta, camasa jucata la zaruri, si toate celelalte blestematii, pentru ca acestea dau bine la public, si plac gloatei ca sa se emotioneze putin, apoi semnele ceresti declansate cu aceasta ocazie a crucificarii, cam trecute cu vederea, apoi coborarea de pe cruce si inmormantarea, apoi invierea, care este cam subtire si cam uitata pe final, desi „crestinii” se lauda ca ea este cea mai importanta, dar adevarul este ca aproape nimeni nu mai crede in ea cu adevarat, si gata, ne-am scos, suntem salvati si inviati. Acum hai sa bem vin si sa mancam miel si cozonac, sa bagam manele si diri diri, si la umbra lumanarilor, suntem tare mandri ca suntem crestini, si ca am inteles tot crestinismul. Cu asta sunt impresionati si prostiti „crestinii” de bisericile „crestine”: emotie si sentimentalism ieftin, atat. Apoi, hai sa mancam si sa bem ca spartii. Protestantii predica de la amvoane acelasi film al crucificarii, si cu vorbe grave si voci sugrumate de emotie, le arata enoriasilor din Biblie, ce a patit Isus Hristos din cauza noastra, si cum a trebuit sa fie El ucis de Tatal Sau, ca un miel, ca sa scapam noi. Crucea lui Hristos nu este sentimentalism ieftin dragilor, crucea lui Hristos este stiinta, este dragoste, este sacrificiu, este ura si este crima, este dreptate, este viata si este moarte, este pacat si este neprihanire. Crucea este totul. Crucea este toata Evanghelia Vesnica. Crucea reprezinta chintesenta Bibliei, chintesenta pacatului si a salvarii omului din pacat, este cea mai condensata versiune, este versiunea scurta, este Evanghelia Vesnica in stare pura, care este Isus Hristos pe cruce. Cand te gandesti la cruce din perspectiva lui Dumnezeu, ea inseamna cu totul si cu totul altceva, decat cred masele de prosti care se cred crestini. Cuiele, sangele, scuipatii dinaintea si de pe drumul spre Golgota, palmele, bataia si batjocura indurate de Isus, crucificarea, sunt si ele importante, fara doar si poate, si arata si ele ura rasei umane fata de Viul Dumnezeu care era printe noi, dar crucea are in ea o cu totul alta insemnatate si profunzime, o alta stiinta decat durerea fizica suferita in tot acest chin, deloc de neglijat, durere fizica care nu se exclude evident, dar peste ea, peste aceasta durere fizica, sunt lucruri cu mult mai importante de inteles si de apreciat. Au fost oameni pe planeta noastra, care au fost torturati pentru tot felul de motive, si pentru tot felul de crezuri si cauze in care au crezut, au fost torturati mult mai rau, mult mai mult, si mult mai grav ca Isus Hristos. Suferinta mentala a Salvatorului nostru, care a implicat toata munca si zbuciumul sufletului Sau, toate consecintele esecului sau ale succesului Sau, avand in vedere misiunea extraordinar de importanta care ii statea pe umeri, pe care singur a ales sa o duca la bun sfarsit, au fost cu mult mai dramatice ca niste biete cuie batute in maini si in picioare, care doar au agravat durerea fizica, dar nu au influentat cu nimic ceea ce era in mintea si in sufletul lui Hristos cu adevarat, si care reprezenta adevarata durere, si adevarata lupta si ingrijorare. „Eu singur am calcat in teasc, si niciun om dintre popoare nu era cu Mine, … Ma uitam imprejur, si nu era nimeni sa M-ajute, si Ma ingrozeam, dar nu era cine sa Ma sprijine, atunci bratul Meu Mi-a fost intr-ajutor, si urgia Mea M-a sprijinit!”„Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.” (Isaia) Foarte intersanta zicerea de final, sa o tineti minte: „si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.” Altfel spus, textul spune asa: noi am crezut ca Dumnezeu l-a lovit, l-a pedepsit si l-a smerit pe Isus, dar de fapt nu era asa, pacatele noastre, ale tuturor, ale intregii umanitati, au facut toate acestea, nu Dumnezeu, de aceea, nu doar evreii si romanii sunt vinovati pentru crucificarea lui Hristos, ci intreaga umanitate pacatoasa l-a rastignit pe Hristos, si a strigat „Rastigneste-l”, iata dovada: „El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre.” (Isaia) … “Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru Pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei Nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu” (1Petru) Pentru ce a suferit Hristos? Pentru pacatele noastre, ale tuturor, nu doar pentru pacatele unora. Cine i-a pricinuit toate suferintele? Pacatul, adica Diavolul, ingerii cazuti si noi toti, nu Dumnezeu. Pacatul l-a ucis pe Isus, adica Diavolul. Plata pacatului este moartea, sa tineti minte asta, Biblia nu spune ca plata lui Dumnezeu pentru pacat/pacate este moartea, ci ca pacatul iti ofera, iti da, iti plateste cu moarte loialitatea fata de el. Sesizati diferenta? Sper sa o sesizati.

V-am mai rugat in prologul acestui serial despre Crucea lui Hristos, sa va puneti cateva intrebari: cine l-a crucificat si l-a omorat pe Isus Hristos, Dumnezeu Tatal sau Satana dimpreuna cu ingerii cazuti, si cu toti pacatosii din toate veacurile? Crucea lui Hristos, a fost pentru o victima, pentru o jertfa, sau pentru ambele variante? Dumnezeu Tatal a fost partener cu Dracu’ la cruce, pentru omorarea Fiului Sau, sau nu? Daca da, se pune intrebarea: pana unde l-a omorat Dumnezeu pe Hristos, si pana unde l-a omorat Dracu’ pe Hristos? Cat din moartea lui Hristos pe cruce se datoreaza Tatalui, si cat se datoreaza Diavolului? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile cheie, intrebari importante si esentiale, intrebari care pot sa fie puse si trebuie sa fie puse, si la care o sa raspundem cu adevarul din Evanghelia Vesnica. Sa o luam cu inceputul, asa cum am promis, si sa vedem ce raspunsuri primim cu privire la toate aceste intrebari. Cine l-a tradat pe Hristos? De ce si de cine a fost condamnat Isus Hristos? De cine a fost arestat Isus Hristos? Cine l-a crucificat pe Isus Hristos? Iata cateva intrebari la care o sa raspundem.

Isus a fost tradat de Iuda, unul dintre ucenicii Lui, asa cum stie toata suflarea crestina. Cine a fost cu Iuda, cine l-a calauzit pe Iuda, cine l-a pus pe Iuda sa faca tot ceea ce a facut, Dumnezeu sau Dracu’? Iata raspunsul Evangheliei Vesnice: „Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seama si le-a zis: „Ce vreti sa-mi dati, si-l voi da in mainile voastre?” Ei i-au cantarit treizeci de arginti. Din clipa aceea, Iuda cauta un prilej nimerit, ca sa dea pe Isus in mainile lor. … Seara, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici ai Sai. Pe cand mancau, El a zis: „Adevarat va spun ca unul din voi Ma va vinde.” … Iuda, vanzatorul, a luat cuvantul si I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Invatatorule?” „Da”, i-a raspuns Isus, „tu esti!” … „In timpul Cinei, dupa ce Diavolul pusese in inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gandul sa-L vanda, … Isus a raspuns: „Acela caruia ii voi intinde bucatica si i-o voi da, acela ma va vinde.” Si a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai sa faci, fa repede.” Dar nimeni din cei ce sedeau la masa, n-a inteles pentru ce ii zisese aceste vorbe.” (Matei, Ioan) Dupa cum se vede dragilor, Satana este in rolul principal al uciderii lui Isus Hristos, nu Dumnezeu. Satana era stapan pe Iuda, nu Dumnezeu. Lucrurile sunt cat se poate de clare, nu putem sa avem dubii in privinta asta, este exclus asa ceva, scrie negru pe alb ca Dracu’ a fost papusarul lui Iuda, iar Iuda, papusa lui, dar mai avem niste personaje extrem de interesante in toata aceasta tragedie cosmica: carturarii, fariseii, preotii si Marele Preot. Ei de cine or fi fost calauziti ca sa doreasca moartea lui Isus Hristos, si sa puna la cale omorarea nedreapta a Fiului lui Dumnezeu, de Dumnezeu, sau tot de Satana? Ia sa vedem. Este celebra intalnirea dintre iudei, dintre carturari si farisei, la Templu, cand Isus Hristos le-a spus memorabilele si adevaratele cuvinte:Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.” Hopa, hopa Penelopa, ce spune Isus Hristos? Ca una bucata Diavol, este tatal iudeilor, si poftele Diavolului vor sa le implineasca ei, nu ale lui Dumnezeu. Cam naspa, nu-i asa? Cat „tupeu” are Isus asta?! Eu va spun sincer, ca il ador pe Isus doar pentru cum este El. Este un OM si un Dumnezeu dupa sufletul meu. Ma doare in plachiuri de bonusurile pe care le vom primi daca vrem sa fim prieteni si frati cu El, viata, imparatia, etc… tot ceea ce este mai frumos la El, este neprihanirea Lui perfecta, frumusetea lui ca OM, a fost atata de tare, atata de direct si atata de destept, ca nu se putea pune nimeni cu El. Efectiv era prea tare pentru ei toti. Nu putea sa-l faca nimeni. Si cel mai mult imi place ca le-o zicea tata, verde-n fata, fara ipocrizii, fara ocolisuri, fara abureli. Adevar pur, vrei sa-l accepti, bine, nu vrei, iarasi bine. Si Isus le mai spune ceva tare de tot, adevarul suprem ca Dracu’ este ucigasul, nu El: El (Dracu’) de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si Tatal Minciunii.” (Ioan) Adevarul suprem in legatura cu pacatul si Satana, cu uciderea lui Dumnezeu, este rostit de Isus aici, si este acela ca inca de la inceputul pacatului care a fost zamislit in mintea Satanei, crima a fost prima dorinta si prima optiune din mintea lui. Crima care viza eliminarea Fiului lui Dumnezeu si a lui Dumnezeu, a fost in mintea Diavolului de la inceput, iar singurul mod prin care putea sa realizeze asta, era minciuna. I-a mintit pe ingerii din cer, o parte l-au crezut si l-au urmat, apoi a mintit-o pe Eva, care l-a crezut si ea, si uite asa a inceput calvarul pacatului, prin minciunile Satanei, care trebuiau sa duca in final la crima, la uciderea lui Dumnezeu, la cruce. Iata dragilor, ca si carturarii si fariseii, erau manati in lupta impotriva lui Hristos, tot de catre Satana. Limpede si clar, afirmatie facuta de Isus Hristos. Sa mergem acum la preoti si la marele preot Caiafa, sa vedem acestia de cine erau condusi ca sa-l omoare pe Isus, de Dumnezeu sau tot de Satana: Preotii cei mai de seama, batranii si tot soborul cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus, ca sa-l poata omori. Dar n-au gasit niciuna, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi si au spus: „Acesta a zis: „Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile.” Marele preot s-a sculat in picioare si I-a zis: „Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc acestia impotriva Ta?” Isus tacea. Si marele preot a luat cuvantul si I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a raspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului.” Atunci marele preot si-a rupt hainele si a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui. Ce credeti?” Ei au raspuns: „Este vinovat, sa fie pedepsit cu moartea.” Atunci L-au scuipat in fata, L-au batut cu pumnii si L-au palmuit, zicand: „Hristoase, proroceste-ne cine Te-a lovit?” (Matei) Aici musai sa facem niste comentarii. Vi se pare corect si dumnezeiesc, ca preotii si marele preot sa umble cu minciuni ca sa omoare un om? Credeti ca ii conducea Dumnezeu sa faca asta, sa minta, sau Dracu’? O astfel de tactica si de practica este inspirata de Dumnezeu, sau de Dracu’? Eu zic ca de Dracu’, nu de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu umbla cu minciuni ca sa omoare oameni nevinovati. Cine este tatal minciunii, conform spuselor lui Isus Hristos? Raspuns: Diavolul. Faptele lor au dovedit realitatea spuselor lui Isus, ca sunt mincinosi si ucigasi, la fel ca tatal lor Diavolul: „Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar.” Simplu si la obiect. Apoi, ei, preotii, carturarii si fariseii, conform scrierilor lor religioase, il asteptau pe Mesia, deci afirmatia lui Isus cum ca El este acela, nu trebuia sa-i surprinda sau sa fie scandaloasa pentru preotii Templului, care ar fi trebuie sa stie profetiile, si sa-l recunoasca pe Mesia cand va sa vina, pentru asta era „meseria” lor, dar ei erau de mult timp in „Iudaismul SRL”, care habar nu mai avea despre Dumnezeu si despre invatura Lui adevarata, exact cum este astazi si „Crestinismul SRL”. De ce sa spui ca Isus huleste? Pune mana si informeaza-te, si vezi daca ce spune este adevarat, nu mai spun de toate cate le-a facut Isus Hristos, lucruri care nu pot sa fie la indemna unui muritor de rand, daca nu este Dumnezeu cu el, asa cum a oservat si Nicodim, sau daca nu cumva este chiar Dumnezeul asteptat, intrupat, asa cum era Hristos. Iata afirmatia lui Nicodim, apropo de tot ceea ce a facut Hristos: „Intre farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: „Invatatorule, stim ca esti un Invatator venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan) Ce a vazut Nicodim, marele preot si preotii nu au vazut? Ba au vazut, dar nu asta ii interesa pe ei, ci puterea, banii si privilegiile, nu cinstea si dreptatea. Mai este de retinut un aspect extrem de important din toata aceasta discutie dintre Nicodim si Isus, si anume acela, ca cine vrea, poate. Cine vrea, poate sa vada si sa inteleaga, sa caute si sa gaseasca, asa cum a facut Nicodim. Din acest dialog mai trebuie sa retinem, si este musai sa fie retinut, si faptul ca oamenii, daca voiau, puteau sa vada si adevarul, sau macar o parte de adevar, asa cum a vazut si Nicodim, dar cei mai multi nu voiau sa vada nimic, pentru ca orbirea de care ne tot vorbeste Biblia, in asta consta, in refuzul de a vedea si de a asculta si altceva decat stim noi, orbirea este de fapt incapacitatea noastra de a mai vedea noul, de a mai fi receptivi la nou, de a mai vedea evolutia lucrurilor, a stiintei, a religiei, a orice. Omul devine incapatanat religios, si implicit opac si prost, valabil acest principiu pentru orice activitate umana, adica devine tare la cerbice asa cum spune Scriptura, atunci cand se inchisteaza in anumite invataturi, reguli, canoane, idei, mecanisme, dogme, ritualuri, doctrine, sisteme, etc…, care cu timpul se osifica in mintea si in creierul oamenilor, in practica lor, in rutina lor, si nu mai permit nicio improspatare a lor. Nemaipermitand noi informatii, si noi descoperiri, noi orizonturi, totul se blocheaza si moare. Asa au facut evreii, si asta fac si crestinii. Evreii din vremea Domnului Hristos, se agatasera de Templul lor, si de ritualurile pe care le faceau acolo, in timp ce Viul Dumnezeu nu mai conta pentru ei, pentru ca il uitasera de mult timp, exact asa cum face si crestinismul apostaziat de astazi. Oamenii uita extrem de usor, ca Dumnezeu este totul totului tot, nu templele lor, nu bisericile lor, nu sinagogile lor sau adunarile lor. Toate acestea sunt doar niste ziduri, niste locasuri efemere, in care daca nu mai este Dumnezeu in ele, nu mai reprezinta absolut nimic, sunt zero, moloz, asa cum a devenit si Templul iudaic. Am umplut pamantul cu biserici si catedrale din care l-am izgonit pe Viul Dumnezeu, si continuam sa facem asta, ca niste natarai ce suntem, nimic nou sub soare: Dar Cel Preainalt nu locuieste in locasuri facute de maini omenesti, cum zice prorocul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, si pamantul este asternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casa Imi veti zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihna? N-a facut mana Mea toate aceste lucruri?…” Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit parintii vostri? Au omorat pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihanit, pe care L-ati vandut acum si L-ati omorat. (Fapt.Apost.) Si in acest text Dumnezeu ne spune ca nu El il v-a omori pe cel Neprihanit, adica pe Isus Hristos, ci noi, pacatosii, oamenii Satanei, robii lui si ai pacatului, asa cum s-a intamplat totdeauna in istoria lumii, incepand cu Abel. Noi, pacatosii, il vindem si il omoram totdeauna pe Viul Dumnezeu. Du-te la un ortodox sau la un catolic si spune-i ca tot ceea ce crede si face el cu moastele, cu icoanele, cu sfintii, etc… este satanism, nu crestinism, si o sa te ia la omor, du-te la un pocait care si-a facut dintr-o zi de odihna un cult si un dumnezeu, si din faptul ca nu bea si nu fumeaza, o religie, si spune-i ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic in fata lui Hristos, si o sa te ia la omor, mergeti in Numele lui Hristos la orice cult, biserica sau denominatiune „crestina” cu Evanghelia Vesnica, si o sa fiti luat la omor. De ce? Pentru ca le deranjati balariile din creieri, si ii scoateti din zona lor de confort religios, zona in care sunt multumiti cu minciunile in care se scalda, si care li se servesc acolo. Viul Dumnezeu le deranjeaza linistea, le deranjeaza nefiinta intelectuala si religioasa, le deranjeaza viata lor pacatoasa, le deranjeaza obiceiurile, traditiile si dogmele, le deranjeaza prostiile in care cred, asa ca mai bine… „Rastigneste-l!”. Sa moara, sa se care, sa ne lase, ca ne strica linistea, ne tulbura, ne face sa ne punem intrebari, ne cere sa gandim, dar si sa actionam, adica sa nu ne mai multumim doar cu minciuni despre Dumnezeu, si cu zacerea in pacat ca intr-o cloaca mocirloasa. Ne cere sa devenim vii si neprihaniti ca EL, asta nu ne place deloc, si nici nu ne intereseaza, pentru ca este un lucru care nu convine multora, adica MAJORITATII. Neprihanirea este nasoala, pacatul este mult mai bun. Pacatul ne ofera totul aici si acum, tot ce ne dorim, iar neprihanirea si viata in neprihanire, sunt doar cai verzi pe pereti, si nici nu ne prea place, asa ca… „Rastigneste-l!” Hai sa ne intoarcem la carturarii, fariseii si preotii care l-au ucis pe Hristos condusi de Satana, asa cum am putut sa vedem din textele biblice, si sa punem cireasa pe tortul nelegiuirii lor, cireasa pe care o pune insusi Domnul Hristos: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi curatati partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntru sunt pline de rapire si de necumpatare. Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. Tot asa si voi, pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele prorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti si ziceti: „Daca am fi trait noi in zilele parintilor nostri, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea sangelui prorocilor.” Prin aceasta marturisiti despre voi insiva ca sunteti fiii celor ce au omorat pe proroci. Voi, dar, umpleti masura parintilor vostri! Serpi, pui de naparci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei? De aceea, iata, va trimit proroci, intelepti si carturari. Pe unii din ei ii veti omori si rastigni, pe altii ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate in cetate, … Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie, caci va spun ca de acum incolo nu Ma veti mai vedea pana cand veti zice: „Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!” (Matei) Cat de tare defineste Isus Hristos ipocrizia planetara din lumea religioasa, si a religiosilor lumii fara de Dumnezeu, robii prosti si prostiti ai Satanei! Cum sa nu-l iubesti pe cel care le zice verde-n fata ticalosilor si criminalilor, „profesionisti” ai nimicului, ca sunt ticalosi si criminali, orbi si goi, fara Dumnezeu si fara lumina venita de la El, ci doar niste slugi penibile si grotesti ale Diavolului?! Cum sa nu-l iubesti pe Isus? Il iubesc MAXIM!!! Ma racoreste pe suflet Isus! Ce le-a spus Isus ipocritilor din vremea Lui, ramane valabil in toate veacurile, pentru toate popoarele, pentru toate religiile, si pentru toti invatatorii ticalosi ai lor, fie ei preoti, pastori, rabini, guru, etc. Daca conducatorii religiosi ai gloatelor au fost caracterizati astfel, sa nu uitam nici zicerea cu „morminte varuite”, ca este tare si asta, ia sa vedem cum este cu gloata, cu poporul, cu prostimea. Credeti ca o sa fie altfel? Nicidecum. Toti sunt o apa si un pamant, preoti si popor: „Isus a zis gloatelor: „Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru si invatam norodul in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca cele scrise prin proroci.” Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii.” (Matei) Poporul era la fel de satanizat ca liderii lui. Nu ai cum sa iesi cu sabii si cu ciomege dupa un om care nu ti-a facut nimic rau, dimpotriva, ti-a facut numai bine, ti-a inviat mortii, te-a tamaduit, te-a vindecat, te-a invatat si te-a povatuit, ti-a dat sa mananci, si tu iesi cu ciomagul si cu sabia ca sa-l nenorocesti. Nu poti sa faci asta, decat daca esti condus de Satana, nu de Dumnezeu. Dumnezeu nu are cum sa faca cuiva asa ceva, o asemenea nedreptate si ticalosie. Si uite asa s-au implinit cuvintele din Scriptura: „M’au urat fara temei.” (Ioan 15)

Ia sa-i vedem acum pe romani, care a fost pozitia romanilor in tot acest conflict pe viata si pe moarte, dintre Hristos si iudaism? De cine au fost condusi ei, de Dumnezeu sau de Satana? Pana acum am vazut ca toti au fost condusi de Satana, ca sa-l invinovateasca, sa-l prinda si sa-l omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a avut pana acum, nicio legatura cu tot acest complot impotriva Fiului Sau. Sa vedem niste texte din evanghelii, cu pozitia romanilor fata de toata marsavia aceasta: „Cand s-a facut ziua, toti preotii cei mai de seama si batranii norodului au tinut sfat impotriva lui Isus, ca sa-L omoare. Dupa ce L-au legat, L-au dus si L-au dat in mana dregatorului Pilat din Pont. … Cand erau adunati la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiti sa vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeste Hristos?” Caci stia ca din pizma dadusera pe Isus in mainile lui. Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare. … Dregatorul a zis: „Dar ce rau a facut?” Ei au inceput sa strige si mai tare: „Sa fie rastignit!” Cand a vazut Pilat ca n-ajunge la nimic, ci ca se face mai multa zarva, a luat apa, si-a spalat mainile inaintea norodului si a zis: „Eu sunt nevinovat de sangele Neprihanitului acestuia. Treaba voastra!” … Pilat a zis preotilor celor mai de seama si noroadelor: „Eu nu gasesc nicio vina in Omul acesta.” … Pilat a strans pe preotii cei mai de seama, pe fruntasi si pe norod, si le-a zis: „Mi-ati adus inainte pe Omul acesta ca pe unul care atata norodul la rascoala. Si iata ca, dupa ce L-am cercetat cu de-amanuntul inaintea voastra, nu L-am gasit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L parati. Nici Irod nu I-a gasit nicio vina, caci ni L-a trimis inapoi, si iata ca Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte. Eu deci, dupa ce voi pune sa-L bata, Ii voi da drumul.” La fiecare praznic al Pastilor, Pilat trebuia sa le sloboada un intemnitat. Ei au strigat cu totii intr-un glas: „La moarte cu Omul acesta si sloboade-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat in temnita pentru o rascoala care avusese loc in cetate si pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gand sa dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: „Rastigneste-L, rastigneste-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oara: „Dar ce rau a facut? Eu n-am gasit nicio vina de moarte in El. Asa ca, dupa ce voi pune sa-L bata, Ii voi da drumul.” Dar ei strigau in gura mare si cereau de zor sa fie rastignit. Si strigatele lor si ale preotilor celor mai de seama au biruit.” (Matei,Luca) Da, strigatele gloatei ticaloase si ale preotilor ticalosi au biruit! Satana si-a facut treaba, este foarte aproape sa-si vada visul cu ochii: uciderea Creatorului, uciderea Fiului lui Dumnezeu, visul nebunesc din mintea lui putina. Pilat a vazut ticalosia preotilor, si a incercat din rasputeri sa-l scape pe Isus, dar nu a reusit, pentru ca nu si-a asumat riscuri, pentru ca nu a avut curajul sa aplice dreptatea pe care o vazuse clar si lamurit. Lasitatea lui Pilat, este tot satanica, pentru ca este dupa principiul ca este mai de dorit lumea aceasta cu puterea si cu privilegii ei, decat o dreptate care te poate duce in jos, in saracie, si la fel ca plebea, fara functii si privilegii, sau mai rau, poate sa-ti aduca chiar si moartea, daca il superi pe Cezar. Asa ca ne spalam pe maini, si credem ca nu suntem vinovati cu nimic. Oare asa sa fie? Hristos nu a gandit asa, si nu a actionat niciodata asa. Imparatul Hristos s-a facut plebeu, a riscat totul, si a stat de partea dreptatii pana la moarte, si nu a facut niciun compromis cu Dracu’ si cu pacatul, pentru ca asta nu a dus si nu va duce la nimic bun, niciodata. Pacatul este pacat, iar neprihanirea este neprihanire. Sunt doua lucruri perfect paralele. Si in fata romanilor, preotii, carturarii si fariseii, dimpreuna cu poporul pe care il manipulau, si impreuna cu Satana, au reusit sa-l condamne la moarte pe Isus Hristos. Unde este Dumnezeu in toate acestea? Nicaieri. Nu a pus umarul la nimic, doar a ingaduit ca lucrurile sa decurga asa cum au decurs. De ce? Pentru ca nu era alta cale, daca ar fi fost o alta cale, ar fi fost aleasa aceea, dar nu exista o alta cale, iata si dovada ca asa este: „Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si S-a rugat, zicand: „Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” … „S-a departat a doua oara si S-a rugat, zicand: „Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta!” (Matei) … „El zicea: „Ava – adica: Tata – Tie toate lucrurile Iti sunt cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu.” (Marcu) Paharul nu putea sa fie indepartat, pentru ca drumul de la pacat la neprihanirea are o singura cale, si un singur sens, Isus Hristos si crucea, moartea, viata si neprihanirea Sa. Altceva nu exista. De aceea El a trebuit sa bea paharul pana la fund, adica pana la moarte, o moarte pe cruce. De aceea Tatal Sau nu a intervenit, si a fost inactiv in toata aceasta drama, desi putea oricand sa intervina, asa cum a spus si Hristos: „Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile care zic ca asa trebuie sa se intample?” (Matei) Tatal nu a facut nimic, ca sa se implineasca profetiile, ca sa vada orcine, orice om venit in lume, ca doar El este Dumnezeul adevarat, Dumnezeul care ce zice, si face: „Caci asa vorbeste Domnul, Facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit: „Eu sunt Domnul, si nu este altul! Eu n-am vorbit in ascuns, intr-un colt intunecos al pamantului. … Eu, Domnul, spun ce este adevarat, vestesc ce este drept. … N-au nicio pricepere cei ce isi duc idolul de lemn si cheama pe un dumnezeu care nu poate sa-i mantuiasca. … Cine a prorocit aceste lucruri de la inceput si le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decat Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept si mantuitor, alt Dumnezeu afara de Mine nu este. Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu, si nu altul.” (Isaia) … Caci El zice si se face, porunceste, si ce porunceste ia fiinta. Domnul rastoarna sfaturile neamurilor, zadarniceste planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dainuie pe vecie, si planurile inimii Lui, din neam in neam.” (Psalmul 33) Da, doar asa se cunoaste un dumnezeu daca este adevarat sau nu este adevarat, prin dovedirea stiintei si a puterii Sale. Daca ce zice acel Dumnezeu se implineste, este un dumnezeu adevarat, daca nu se implineste nimic din profetiile sau zicerile unui dumnezeu, aruncati-l la gunoi, pentru ca este un dumnezeu fals, un nimic, un zero. Dumnezeu Tatal nu a intervenit in drama Fiului Sau, pana la momentul in care a trebuit sa intervina, ca sa restabileasca dreptatea eterna, inviindu-l pe Fiul Sau cel neprihanit, omorat pe nedrept de pacatosii in frunte cu Satana. De ce nu a intervenit Tatal pana atunci? Pentru ca pacatul si Satana sa-si arate adevarata fata hidoasa, mincinoasa si criminala. Calea trebuia parcursa pana la capat, pana la moartea pe care si-a dorit-o Satana pentru Dumnezeu. Acesta este filmul corect si adevarat al ducerii lui Isus Hristos pe cruce, de catre Satana si complicii sai, preoti, carturari, invatati, farisei si vulg, poporul, gloata, prostimea. Toti, au dorit moartea Fiului lui Dumnezeu sub calauzirea Satanei. Toti! Regretele pentru unii, s-au dovedit a fi tarzii: „Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor si a zis: „Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” „Ce ne pasa noua?”, i-au raspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat argintii in Templu si s-a dus de s-a spanzurat. Preotii cei mai de seama au strans argintii si au zis: „Nu este ingaduit sa-i punem in vistieria Templului, fiindca sunt pret de sange.” (Matei)

Daca cumva o sa va intrebati de ce Satana cel atat de destept si de inventiv in rautate si ticalosie, si-a sapat singur groapa „ucigandu-l” pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, raspunsul este unul singur: pentru ca nici el nu avea alta cale, la fel ca Isus. Calea raului are un singur sens, si din aceasta cauza nu are cum sa fie buna niciodata, si nu are cum sa duca in alta parte decat duce intotdeauna, la rau. Calea raului este totdeauna rea, si duce inevitabil in acelasi loc: minciuni, ticalosii, nelegiuiri, si crima. Satana sub puterea pacatului din mintea lui, nu putea sa actioneze altfel. Legea pacatului este legea pacatului, si nu mai ai cum sa i te opui fara ajutorul lui Dumnezeu. Probabil ca pacatul exersat in permanenta, tinut in minte in permanenta, creaza dependente, creaza legile lui in organismul creaturilor care il practica si il iubesc. Ura si dorinta de distrugere a tot si a toate, care ii macina mintea si trupul Satanei, nu mai pot sa fie ogoite, ostoite, satisfacute, decat prin crima, prin ajungerea la telul propus initial, ca el sa fie cel mai mare si cel mai tare, cu orice pret. El sa fie totul, nu Dumnezeu. O aberatie, evident! O creatura nu are cum sa fie niciodata egala sau superioara Creatorului sau, asa cum nici noi oamenii nu suntem toti la fel. Pacatul pentru Satana, inventatorul lui, este acum o lege, este ca un drog care da o dependenta pe viata, o dependenta criminala, de care nu poti sa mai scapi pana in ultima clipa, iata si dovada ca Dracu’ o sa fie un mincinos si un criminal, de la inceput si pana la sfarsit: El (Dracu’) de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar” (Ioan) … „Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, Diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.” (1Petru) … „Vai de voi, pamant si mare! Caci Diavolul s-a coborat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme.” (Apocalipsa) Dracu’ va ramane un mincinos si un criminal, pana la sfarsit, dupa cum se vede, nici nu mai are cum sa fie altceva decat asta, adica pacat pur.

Acum sa recapitulam putin ceea ce am aflat din Biblie: Iuda a fost caluzit de Satana, carturarii si fariseii, precum si marele preot au fost calauziti de Satana, Isus personal le-a spus ca il au de tata pe Diavolul nu pe Dumnezeu, poporul a fost calauzit tot de Satana, si l-a ales pe Baraba, nu pe Hristos cel nevinovat, pe care l-au vrut rastignit. Si mai este ceva foarte, foarte important, Iuda reprezinta si este fiul pierzarii, este modelul si prototipul pierzarii tuturor pacatosilor, este modelul tradarii lui Dumnezeu, adica despartirea de buna voie de viata si de neprihanire, adica de Dumnezeu Tatal si de Hristos, si alipirea de pacat si de moarte, prin vinderea lui Dumnezeu Satanei, si slujirea pacatului si a Satanei pana la moarte. Iuda este modelul sinuciderii noastre, a tuturor pacatosilor, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui, este modelul unei sinucideri care explica si reveleaza inca o data, adevarul etern, ca Dumnezeu nu ne-a vrut si nu ne va vrea raul, niciodata, ca Dumnezeu nu a vrut si nu vrea sa ne ucida, ci noi singuri facem asta, ne auto ucidem, ca Iuda, adica ne sinucidem prin vinderea lui Dumnezeu, prin abandonarea lui Dumnezeu, si prin departarea de El, care este sursa vietilor noastre, si prin uciderea lui Dumnezeu din noi, si din viata noastra. Iuda suntem noi toti, in frunte cu Dracu’ si cu ingerii cazuti. Vorbele lui Iuda exprima tot acest adevar al Evangheliei Vesnice: „Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” Noi oamenii, la fel ca Satana si ingerii lui, l-am vandut pe Dumnezeu, am vandut singura viata pe care o avem: viata neprihanita a Viului Dumnezeu, singurul detinator si datator de viata. Asa inseamna vorbele lui Iuda. Dracu’ si ingerii lui l-au vandut pe Dumnezeu pentru gargaunii din capul lor, Eva si Adam l-au vandut pe Dumnezeu pentru minciuna draceasca cu himera unei cunoasteri mult mai inalte, ca cea oferita de Dumnezeu lor, iar noi, il vindem pe Hristos pe te miri ce. Cand il vindem pe Hristos, ne vindem viata, o dam mortii, renuntam la ea de buna voie si nesiliti de nimeni, adica ne sinucidem, la fel ca Iuda: „Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi…” (Ezechiel)

Din vorbele cele adevarate ale lui Iuda, fiul pierzarii: „Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” se vede clar ca pacatul reprezinta imensa prostie de a-ti vinde viata, pentru… NIMIC. Iuda nu l-a dat la pierzare, la pieire pe Isus Hristos, ci pe el insusi, aceasta este imensa lectie si tragedie a pacatului: prostia despartirii de Viul Dumnezeu, datatorul si sustinatorul vietii. Iuda a pierit, si va pieri vesnic, dar Dumnezeu nu va pieri niciodata: „Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa) Atentie la neatentie!

Sa nu uitam niciodata, niciodata, niciodata, ca Evanghelia Vesnica este Isus Hristos cel neprihanit, iar Isus Hristos cel neprihanit, este Evanghelia Vesnica: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” … „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.” (1Corinteni) … „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. (Ioan)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Crucea lui Hristos (prolog)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Crucea lui Hristos reprezinta punctul culminant al tragediei interstelare din Univers, si sfarsitul conflictului dintre Satana si Viul Dumnezeu, cu victoria zdrobitoare si definitiva a Fiului lui Dumnezeu, asupra lui Lucifer, un fost heruvim al lui Dumnezeu, devenit un mincinos si un criminal sinistru, devenit Diavolul, Satana, Dracu’. A curs mult sange in acest conflict, si au fost pierdute multe vieti, si inca or sa se mai piarda, dar victoria a fost obtinuta pentru totdeauna, de Isus, DOMNUL VIETII SI AL NEPRIHANIRII. Astazi vom vorbi despre Cruce, sau mai bine spus, despre Crucea lui Hristos, un subiect despre care lumea asa zis crestina habar nu mai are ce inseamna cu adevarat, exact ca evreii din vremea Domnului Hristos, care mergeau la Templu si ulterior la sinagoga, fara sa mai inteleaga nimic din ceea ce se intampla acolo, fara sa mai inteleaga nimic din textele sacre si din simbolistica profunda a celor ce se faceau acolo, niste proceduri care spuneau infricosatoarea poveste a pacatului si a mortii, precum si a salvarii prin Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care invinge pacatul si moartea. Toate aceste practici, simboluri si invataminte trebuiau intelese de oameni la adevarata lor valoare, ca si crucea lui Hristos, dar ele devenisera pentru evrei doar niste ritualuri si atat, fara talc si fara noima, fara semnificatii grave si importante. Ceea ce se facea la Templu, avea un talc si o insemnatate extrem de importante pentru intreaga umanitate, nu doar pentru evrei, caci ele au fost date umanitatii de Dumnezeu prin evrei, pentru intelegerea gravitatii pacatului si a mortii, si pentru salvarea intregii omeniri, asa cum am spus, nu au fost date doar pentru religia evreilor si pentru salvarea evreilor, asa cum cred prostii planetei prostiti de Dracu’. Acest talc si aceste semnificatii evreii le uitasera de mult, le pierdusera pe drum de-a lungul timpului, asa cum si crestinii au pierdut pe drum semnificatiile crucii lui Hristos, care din multe puncte de vedere, sunt mai importante ca Invierea, pentru ca fara biruinta lui Hristos prin drumul vietii Sale pana la cruce, si apoi pe cruce, nu ar fi existat niciodata Invierea Sa, si nici demascarea totala a pacatului si a autorului lui, Diavolul, Satana, Dracu’. Evreii se duceau la Templu exact ca crestinii de astazi si de ieri, doar ca sa indeplineasca niste ritualuri religioase golite de continut, ale caror semnificatii pentru ei si pentru intreaga lume le erau acum straine, totul devenind doar o facatura, o prosteala pentru prosti, si o afacere religioasa. Asa este omul pacatos, uita repede de Dumnezeu, inca de la inceputurile drumului, de la inceputurile existentei sale, de cand Eva s-a dat la vorba cu Dracu’ in Eden, uitand de Dumnezeu, ignorandu-l pe Dumnezeu si spusele Sale, exact asa si evreii dantuiau ca bezmeticii langa vitelul de aur, uitand extrem de repede de Viul Dumnezeu care-i ajutase, invatase si salvase, apoi au facut din Templu o pestera de hoti si de talhari, de aceea nu trebuie sa ne mire faptul ca religia lor, religia Templului, nu mai avea nimic in comun cu Viul Dumnezeu, de aceea nici nu l-au putut recunoate pe Mesia cel venit la ei in carne si oase, asa cum le spusese Dumnezeu ca are sa se intample la un moment dat in istoria lor si a lumii. La fel fac si „crestinii” de astazi si de ieri, istoria se repeta, deci nimic nou sub soare. Foarte putini oameni au inteles si au pastrat in mintea si in memoria lor, adevaratele intelesuri ale ritualurilor care se faceau la Templu, ritualuri care erau invataminte despre salvarea omului din pacat si din moarte, precum si prevestirea venirii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care era reprezentarea tuturor ritualurilor Templului, si care era insusi Templul. Fara Dumnezeu, Templul este egal cu zero, asa cum s-a si dovedit, asa cum devine si biserica la crestini, cand Dumnezeu este aruncat la gunoi, si este inlocuit cu minciuni satanice si ritualuri satanice. Majoritatea poporului evreu era praf si pulbere, nu mai stiau si nu mai intelegeau nimic, in frunte cu preotimea lor bezmetica, proasta, ticaloasa si corupta. Asa este si astazi atat in iudaism, cat si in lumea crestina, care nu mai stiu nimic despre ceea ce trebuie sa stie cu adevarat. Crestinismul s-a inecat si el intr-un noian de ritualuri si de povesti, de traditii lumesti, de invaturi asa zis crestine, dar care sunt necrestine, diavolesti, dupa cum ne spune si Dumnezeu in cartea Apocalipsei, invataturi si practici care nu mai au nimic in comun cu ceea ce a spus Dumnezeu, sau a intentionat si intentioneaza Dumnezeu sa stim noi. Dupa rastignirea lui Isus Hristos, am umplut pamantul de cruci, ca un fetish la care ne inchinam prosteste, un fetish care nu reprezinta nimic, si nici nu trebuia sa reprezinte vreodata ceva. Am pus crucea pe biserici, in drum, la gat, in ureche ca cercel, o tatuam, o pupam, plangem pe ea sau cu ochii la ea, ne facem semnul crucii in diverse ocazii, si ne credem crestini. Nu suntem. Acesta nu este crestinism, crestinismul este altceva. Crestinismul este altceva decat o cruce pusa sau atarnata undeva, este mult mai mult decat sa-ti faci semnul crucii, care este o prostie, pentru ca Dumnezeu nu ne-a cerut si nu ne cere asa ceva, sau sa-ti asezi sau sa-ti atarni crucea peste tot, crezand ca prin asta este crestin adevarat. Este pur si simplu o blasfemie sa te lauzi cu crucea lui Hristos, in timp ce tu ca om, ca popor, ca natie, esti hot, corupt, mincinos si criminal de exemplu. Daca esti asa ceva, un ticalos si un nelegiuit, un nemernic, esti dusmanul de moarte al lui Hristos, esti unul dintre crucificatorii Lui, nu urmasul Sau, pentru ca pacatul si pacatosii in frunte cu Dracu’ l-au pus pe Isus Hristos pe cruce si l-au omorat, nu altceva sau altcineva, iar daca mai suntem pacatosi dupa jertfa lui Isus Hristos facuta pentru noi toti, suntem prietenii Satanei, nu crestini, si dusmanii de moarte ai lui Hristos, nu crestini, iata si dovada ca asa este: „Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” (Galateni) … „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul. De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora. „Maniati-va, si nu pacatuiti.” Sa n-apuna soarele peste mania voastra, si sa nu dati prilej Diavolului. Cine fura sa nu mai fure, ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit. … Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. … Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti. … Caci stiti bine ca niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu. Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte, caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. … Odinioara erati intuneric, dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii. Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” (Efeseni) Vi se pare cumva ca lumea care se crede si se autodenumeste crestina, este plina de cinste, de dreptate, de adevar, de bunatate, sau este plina de minciuna, de nedreptate, de coruptie, de hotie si de crima? Romania de exemplu, care se declara crestina ortodoxa in proportie de peste 80%, este plina de cinste si de dreptate, sau de hotie, de miciuna, de coruptie si de crima? Si ne credem crestini? Pe ce criterii, pe ce baza? Biblia ne spune ca daca facem ceea ce facem, nu suntem in tabara Viului Dumnezeu, ci in tabara Satanei. Am pus cruci peste tot, am construit si construim biserici, dar asta sigur, sigur nu ne face crestini adevarati, ci inchipuiti. Ne mintim singuri. Un stat mafiot si un popor nelegiuit, oricare ar fi el, nu are cum sa fie un stat crestin si un popor crestin, pentru ca cei care sustin mafia, hotia, minciuna, coruptia si crima, nu au cum sa fie crestini, chiar daca se bat cu Biblia sau cu crucea-n piept, chiar daca au umplut tara de biserici, si au pus cruci peste tot, totul este egal cu zero in fata lui Dumnezeu, care doreste un singur lucru de la oameni: sa nu mai fie nelegiuiti, sa nu mai fie ticalosi, sa nu mai fie nemernici, ci neprihaniti ca El. Atat. „Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” Degeaba ne umplem casele, masinile si corpurile cu icoane si cu cruci, degeaba mergem la biserica, daca ramanem si suntem tot niste nelegiuiti, adica robi ai Satanei, si dusmani de moarte ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca doua bete incrucisate, sa reprezinte ceva pentru El si pentru omenire. Ce s-a intamplat pana la momentul crucificarii, ce s-a intamplat cu victima/jertfa de pe cruce, si ce a urmat dupa aceea, reprezinta adevarata esenta a crucii, si adevarurile ei fundamentale. Este o gluma proasta sa pui la capul unui mormant de hot, de criminal, de pervers, de corupt, de curvar, etc…, o cruce, chipurile simbolul suprem al crestinismului, care sa spuna despre cel mort ca a fost un crestin, cand el a fost un dusman al lui Hristos pana la moarte, crucea simbolizand exact opusul vietii celui mort, sau dimpotriva, crucea poate sa reprezinte pe fata faptul ca mortul hot, mincinos, criminal, etc… l-a dispretuit pe Dumnezeu pana la capat, pana moarte, exact ca Satana care s-a bucurat vazandu-l pe Isus pe cruce, pentru ca el l-a dus si l-a pus acolo, si el impreuna cu noi toti, l-a omorat pe Isus pe cruce. Suna extrem de ciudat si de bizar ce am afirmat, dar o sa vedeti imediat cele doua fete ale crucii, in acest serial. Pregatiti-va ca intotdeauna pe acest blog, sa mestecati hrana tare, hrana pentru oameni maturi, nu pentru copii. Am umplut bisericile si casele de cruci, le purtam la gat, la mana, in urechi, ni le tatuam peste tot, ca o apreciere sau ca o batjocura, si facand toate acestea cu simbolul crucii, unii ne credem crestini, iar altii dusmani ai lui. Adevarul este ca acest obiect, crucea, are in ea, in ceea ce s-a intamplat pe ea, crucificarea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ambele valente, ambele sensuri ale umanitatii, viata si moartea, binele si raul, la fel ca „Pomul cunostintei binelui si raului” din gradina Edenului, o sa vedeti in acest serial de ce afirm asta. In fata crucii, orice om poate sa aleaga ca si Eva in Eden, binele sau raul, viata sau moartea, pe Dumnezeu sau pe Satana. La Cruce, pe Golgota, s-au vazut doua lucruri esentiale: primul, ca Dracu’ si ingerii lui, impreuna cu omul pacatos, doresc moartea lui Dumnezeu, si disparitia Lui fizica din Univers, din propria Creatie, si nu si-au putut reprima aceasta dorinta arzatoare a mintii si a inimii lor ticaloase, criminale si netrebnice, si al doilea, ca Dumnezeu nu este asa cum a spus si spune Dracu’ ca este, adica un criminal fara suflet, un cineva care doreste moartea pacatosului, a tuturor celor care nu I se supun Lui. Dimpotriva, Dumnezeu a demonstrat la cruce, ca nu acesta este adevarul, a demonstrat ca Dumnezeu isi iubeste toata Creatia, Creatie din care fac parte si dusmanii Sai, si ar vrea ca toti sa fie salvati, El dandu-si viata pentru toti oamenii, nu doar pentru cei care l-au urmat sau il vor urma. Si crucea mai spune ceva despre Dumnezeu: ca nu este un criminal, ca nu Tatal si-a ucis Fiul, ci Dracu’, si pe cale de consecinta, nu poate sa fie asemanat niciodata cu zeii paganatatii care cereau jertfe umane sau animale ca sa fie imbunati. Am mai scris despre asta AICI. Crucea ne mai arata un adevar maret, ca neprihanirea este viata dumnezeiasca, si ca viata dumnezeiasca este neprihanita si neprihanire. Viata si neprihanirea sunt inseparabile. Cine il vrea pe Hristos, cine vrea viata lui Hristos, trebuie sa accepte si neprihanirea lui Hristos, pentru ca viata lui Hristos este doar neprihanire, una fara alta nu se poate. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca asa ceva este posibil. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca vor ajunge in Imparatia lui Dumnezeu plini de pacate si pacatosi fiind, asa cum invata bisericile apostaziate. Datorita neprihanirii Sale a fost inviat Isus Hristos din moarte de Tatal Sau, nu din alt considerent. Daca nu ar fi fost neprihanit, Isus Hristos ar fi ramas mort pentru totdeauna. Evanghelia dupa Satana, „Evanghelia SRL”, predicata de tot „Crestinismul SRL”, asta spune, ca Dumnezeu, ca sa ne poata ierta si salva, si-a ucis Fiul in locul nostru, ca noi sa fim iertati si scapati de pacat si de moarte, altfel nu se putea, aceasta fiind singura cale si singurul mod de salvare a pacatosului, ca Tatal sa-si ucida Fiul, exact ca la pagani, exact ca la satanisti. Intrebare: in acest caz, care mai este atunci diferenta dintre ce faceau popoarele pagane, supuse Satanei, pentru zeii lor criminali inventati de Satana, si Viul Dumnezeu? Niciuna in cazul acesta, toti fac la fel, acelasi lucru. Paganii isi omorau copiii in foc sau in multe alte feluri ca jertfe pentru zeul lor satanic, iar Dumnezeu e mai tare, il ucide pe Fiul Sau pe cruce, pentru El insusi, ca sa nu ne omoare pe noi, pacatosii. Frumos, n-am ce zice, in acest caz, Dumnezeu si Satana egal love, Dumnezeu si zeii pagani inventati de Satana, egal love. Asta propovaduieste falsa evanghelie, evanghelia „Crestinismului SRL”, evanghelia crestinismului apostaziat si satanizat. Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, spune cu totul altceva, ne spune adevarul, adevarul crud, ca noi toti, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, i-am dorit si ii dorim moartea lui Dumnezeu, disparitia din propria Creatie, eliminarea Lui definitiva, pentru ca ne cam incurca cu cinstea si cu dreptatea Lui, cu neprihanirea Lui nesuferita, de aceea l-am si alungat din bisericile noastre, in care suntem ingaduitori cu pacatul si ii preamarim pe pacatosi, spunand despre hoti si despre corupti, despre mincinosi si despre criminali: „vrednic este”, asa cum se intampla la noi in romanica, cand biserica orodoxa spune despre corupti, hoti si criminali, ca sunt vrednici de cinste. „Bisericile SRL” preamaresc pacatul, nu neprihanirea. Omenirea in marea ei majoritate, iubeste pacatul, ca Satana, nu neprihanirea dumnezeiasca, chiar daca se preface ca il iubeste pe Dumnezeu, care este neprihanire in stare pura, si numai neprihanire. Cand am facut prima data afirmatia aceasta, ca Dracu’ impreuna cu noi toti l-am ucis pe Isus Hristos pe cruce, in secunda doi am fost acuzat de erezie, de blasfemie, de tot ce vreti, dovada ca actualul crestin si actualul crestinism, habar nu mai au adevarata semnificatie a crucii. Cei care imi citesc blogul de mai mult timp sau doar ocazional, stiu, sau macar au observat, sper, ca eu prezint mereu in paralel si in antiteza, falsa evanghelie, in raport cu Evanghelia Vesnica, cea care ne spune adevarul, si care se gaseste tot in Biblie, numai ca slugile lu’ Dracu’, popi si pastori, credinciosi, si lumea in general, nu o mai pot vedea, pentru ca nu au Duhul lui Hristos, si nici intelepciunea de sus, venita odata cu acesta. Asa ca ei isi vad in continuare de balariile lor „crestine”, de gunoiul lor religios cu care prostesc prostii, iar Dumnezeu isi vede in continuare de adevarurile Lui, spunand adevarul oricarui om care il cauta si vrea sa-l asculte si sa-l inteleaga.

Crucificarea asa cum am spus, este inteleasa in lumea asa zis crestina, in mod satanic, ca la pagani: rascumpararea noastra, prin satisfacerea lui Dumnezeu cel ofuscat de tradarea omeneasca, prin substituirea, inlocuirea pacatosului cu Isus Hristos, care este omorat de Tatal Sau, ca noi sa fim salvati, rascumparati. Din cauza acestei intelegeri eronate a crucii si a semnificatiilor ei, pe majoritatea „crestinilor” ii doare fix in plachiuri de pacatele lor, zicand ca a fost si este Hristos acolo unde trebuie, pe cruce mai intai, si apoi in ceruri langa Tatal Sau, ca sa ne apere si ca sa ne scape pe toti, de asa zisa pedeapsa a Tatalui, care ar consta in omorarea lui Hristos in locul nostru, pentru pacatele noastre. Altfel spus, noi pacatuim, Tatal ne iarta, noi pacatuim, Tatal ne iarta, trai neneaca pe crucea baiatului, si iertarea babacului. Nimic mai fals, si nimic mai oribil! Crezand asta, falsii crestini nu simt presiunea teribila a pacatelor lor asupra lor insisi, dar si aasupra lui Dumnezeu, si relaxati, pacatuiesc linistiti, stiind ca sunt scapati, cred ei, prin biserica, prin popi si pastori, prin ritualuri, dogme, obiceiuri, traditii si asa zise sacramente, precum si prin multe alte practici prostesti, care chipurile, il reprezinta pe Dumnezeu, pe Isus Hristos, si voia Lor. Nici pomeneala de asa ceva. Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: sa fim neprihaniti ca El, atat. Ca sa nu mai spun ca unele biserici invata ca nici nu mai este nevoie de Hristos, te iarta biserica, popii si pastorii. Vii, te spovedesti, pupi o icoana doua, o ciosvarta de mort, adica o moasca, pupi un „sfant”, te dai putin cu curul de pamant a jale si a parere de rau, aprinzi o lumanare, dai ceva la biserica, spui Tatal nostru de 5 sau de 10 ori, iti faci semnul crucii de cateva ori, si gata, te-ai scos. Totul este rezolvat, de parca Dumnezeu asta asteapta de la noi, sa-l mituim putin, ca sa inchida ochii la ticalosiile noastre zilnice. Satanism curat, dragilor, prosteala pe fata.

Crucea lui Isus Hristos este un subiect mare, foarte mare in economia adevarurilor din minunatul puzzle al Evangheliei Vesnice. Am sa va pun cateva intrebari, la care am sa va rog sa va ganditi pana la episodul urmator, iar dupa ce veti citi acest articol, am sa va rog sa va ganditi din nou, si din nou, ca sa descoperiti ce credeti cu adevarat, si daca este bine sau rau ceea ce credeti. Dumneavoastra, cei care credeti in Dumnezeu, indiferent de confesiunea religioasa sau de cultul religios din care faceti parte, care credeti sincer ca sunteti crestini, credeti ca ati inteles corect acest subiect, Crucea lui Hristos? Ce credeti despre ceea ce s-a intamplat la cruce, acum mai bine de 2000 de ani, dar si inaintea ei, inainte de a fi crucificat Fiul lui Dumnezeu? Ce ati inteles dumneavoastra personal, ca s-a intamplat la cruce? Cine l-a crucificat si l-a omorat pe Isus Hristos, Dumnezeu Tatal sau Satana dimpreuna cu ingerii cazuti, si cu toti pacatosii din toate veacurile? In ce fel ne-a salvat Hristos prin cruce? Crucea lui Hristos, crucea pe care a fost rastignit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul vietii si al neprihanirii, a fost pentru o victima, pentru o jertfa, sau pentru ambele variante? Repet: cine l-a omorat pe Hristos, Dumnezeu Tatal sau Dracu’? Dumnezeu Tatal a fost partener cu Dracu’ la cruce, pentru omorarea Fiului Sau? Daca da, se pune intrebarea: pana unde l-a omorat Dumnezeu pe Hristos, si pana unde l-a omorat Dracu’ pe Hristos? Cat din moartea lui Hristos pe cruce se datoreaza Tatalui, si cat lu’ Dracu’? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile cheie, intrebari importante si esentiale, intrebari care pot sa fie puse si trebuie sa fie puse, in legatura cu acest subiect. In acest serial cu subiectul „Crucea lui Hristos”, vom raspunde la aceaste intrebari, din perspectiva Evangheliei Vesnice. Au inteles crestinii adevarul din mesajul crucii, sau nu? Ce au inteles crestinii despre toate cele cate s-au intamplat la cruce, acum 2000 de ani? A venit vremea dragilor, ca Evanghelia Vesnica sa fie restabilita, si adevarul sa iasa la lumina in toata splendoarea lui, de sub mormanul de mincini satanice. Iata de ce si Dumnezeu ne spune ca trebuie: „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.” (Efeseni) Da, asa este, trebuie sa ne dezbracam de trupul prostiei, pentru ca trupul pacatului este si trupul prostiei, sa ne dezbracam de trupul si de mintea plina de minciunile satanice, si sa ne mobilam mintea cu adevarurile vesnice ale Viului Dumnezeu. Toata batalia, asa cum am spus mereu si mereu, si am sa spun tot timpul, se da pe mintea noastra, pe nimic altceva. De acolo, din minte, izvoraste atat neprihanirea, cat si pacatul, atat intelepciunea, cat si prostia. Acolo in minte, se naste totul, acolo se aduna informatiile, minciuni sau adevaruri, si tot acolo se iau deciziile. Ce alege mintea noastra sa creada si sa faca, va deveni fapta sau faptele noastre zilnice, si asta ne va defini viata si comportamentul, spre pacat sau spre neprihanire, spre a fi om sau neom, gunoi sau aur curat, grau sau neghina, asta se va intampla in vietile noastre, nimic altceva. Mintea noastra se poate lasa influentata de pacat/minciuna, sau de adevar/neprihanire, despre asta este vorba. Asa ajungem intr-o tabara sau in alta, in tabara lu’ Dracu’ sau in tabara lui Dumnezeu. Asa alegem viata sau moartea, pacatul sau neprihanirea, alt mecanism nu exista. Va spun sincer, ca atunci cand scriu aceste articole sau postari, sau cum vreti sa le mai spuneti, ma incearca o imensa bucurie cand vad ce frumos si armonios se leaga adevarurile dumnezeiesti, adevarurile Evangheliei Vesnice, si cum Biblia devine o carte usor de inteles, si extrem de simpla, dupa ce indepartezi molozul minciunilor satanice despre Dumnezeu, al ritualurilor si al dogmelor „Crestinismului SRL”, al „Bisericilor SRL”, al „Teologiei SRL”, al „Religiei SRL” si al „Evangheliei SRL”. Totul se limpezeste si capata sens. Este absolut fantastic sa citesti Scriptura in cheia Evangheliei Vesnice! Absolut fantastic! Bucuria care iti inunda mintea, sufletul si inima, sunt de nepretuit! Va spun cat se poate de sincer asta, pentru ca eu asta traiesc. Sper sa pot sa va transmit si sa va insuflu si dumneavoastra aceasta bucurie a mea, si dorinta de a cerceta, de a cauta, si de a descoperi adevarul gol golut, si de a arunca la gunoi „Crestinismul SRL”, adica toate minciunile Satanei. A venit vremea. Vom descoperi adevaruri colosale, minunate, revelate de Evanghelia Vesnica, care este Evanghelia Viului Dumnezeu, vestea buna a iubirii, a dreptatii, a binelui, a adevarului, a cinstei, a stiintei si a intelepciunii absolute, a frumusetii, este vestea buna a fratiei si a prieteniei vesnice, indestructibile, dintre Creator si Creatie, dintre o parte din umanitatea pierduta si pacatoasa, care l-a acceptat pe Isus Hristos ca Salvator al ei, si un Salvator milos, iubitor si drept.

Sa trecem la subiect, pentru ca vorba lunga este saracia omului. Sa luam faptele seci si elocvente, la fel ca in criminalistica sau ca in oricare alta stiinta, pentru a ne revela adevarul crucii, si sa vedem astfel tot filmul tragediei in care si noi toti suntem implicati, nu doar spectatori. Sa vedem cine l-a omorat pe Isus Hristos pe cruce, Dumnezeu sau Dracu’ impreuna cu noi toti, si cum a transformat Dumnezeu o crima abominabila, intr-o victorie stralucita si definitiva, asupra Satanei, a pacatului, si a mortii.

„avem multe de spus, si lucruri grele de talcuit, fiindca v’ati facut greoi la pricepere.” (Evrei 5)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

„Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit”

Motto: „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” (Ioan 8-32)

Vreau cu aceasta ocazie, sa privim si sa analizam mai atent, principalele simboluri Pascale, si sa vedem daca ele au ceva in comun cu Dumnezeu, cu Evanghelia Vesnica, cu crestinismul sau nu au nimic de-a face cu toate acesta. Sigur ca trebuie sa ne bucuram in orice ocazie se iveste, si nu vreau sa stric nimanui bucuria unei sarbatori, oricare ar fi ea, religioasa sau nu, dar este bine sa facem diferenta dintre adevar si minciuna, dintre Dumnezeu si Dracu’, atunci cand este in joc soarta noastra vesnica. Facand asta, ne vom bucura si mai tare, si mai mult, adica o vesnicie. Cu astfel de lucruri nu este bine sa ne „jucam” teologic, religios, si in niciun alt fel, pentru ca de adevar atarna totul: salvarea sau pieirea noastra. Eu unul o sa ma bucur si de „Pastele” acesta, impreuna cu semenii mei, dar fara sa-l consider ca fiind o sarbatoare religioasa de niciun fel, si nici ca parte a crestinismului adevarat. Important pentru mine va fi ca sunt din nou cu prietenii mei din toate bisericile: ortodocsi, catolici, neoprotestanti si atei of course. Vom fi iar impreuna, ne vom veseli si ne vom bucura de tot ceea ce avem, si mai ales de viata, darul suprem al lui Dumnezeu pentru noi toti. Vom petrece, iar asta nu este rau, dar… sa nu uitam adevarul dumnezeiesc salvator, ca sa nu putem sa fim manipulati de Satana, asa cum vrea el, spre pierzarea noastra.

Sa incepem!

Simbolistica OULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

„Simbolistica oualelor dateaza dinainte de nasterea lui Hristos, din timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii. Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, al repaosului creator, laolalta cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern. Obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. In urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a se face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite. La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. Lebada Hamsa din mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere Cerului si Pamantului. Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau al lui Pangu – primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care vor aparea zeii. In America pre-columbiana, oul isi continua epopeea revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul reprezinta menstruatia feminina, iar albusul – sperma masculina. In Roma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole. Pentru daco-geti, ouale vopsite erau o ofranda rituala destinata divinitatilor si stramosilor. Geto-dacii vopseau ouale cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasca sau in portocaliu, culoarea discului solar la rasarit si apus. Ca o ramasita a acelor vremi, folclorul romanesc retine Pastele Blajinilor, cand daco-romanii dau pe apa cojile oualelor rosii, spre a se duce in „Tara Blajinilor”. Obiceiul colorarii oualor a fost preluat de  crestini din paganism, si este inca practicat de popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul a disparut, la noi romanii, el a inflorit. Acest obicei nu are nimic in comun cu crestinismul. Este paganism curat.

Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului, sugereaza inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim, citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive, insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis, neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si plumb – bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.

Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Oamenii au considerat si mai considera ca oul contine germenele misterios al Creatiei. Mircea Eliade a demonstrat in scrierile sale ca in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii, functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin sine. Oul, in esenta, cuprinde aceleasi mituri primordiale care vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea. Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele.”

sursa: „Descopera.ro”

Iata cate interpretari au fost date oului, si cate povesti si basme lumesti au fost puse pe seama bietului ou, cate povesti si basme lumesti au fost tesute si spuse despre el, in incercarile omului de a-si explica lumea si viata de pe planeta Pamant, indiferent de locul unde a trait el pe aceasta planeta. Nu este nimic rau ca incerci sa-ti explici lumea in care traiesti, sa incerci sa o intelegi si sa-i dai de capat. Nu este nimic rau in asta, raul vine abia atunci cand respingi ADEVARUL dumnezeiesc, si urmezi o minciuna, adica il urmezi pe Diavol in detrimentul lui Dumnezeu, Diavol despre care Dumnezeu spune ca este mincinos si TATAL MINCIUNII. Fara etalonul numit ADEVAR, adevarul dumnezeiesc, nu mai poti sa iesi afara din intuneric si din labirintul minciunilor satanice, tesute cu atata dibacie si viclenie veac dupa veac. Nu mai poti sa iesi din labirintul acestor invataturi nastrusnice, bizare si…  de ce sa nu o spunem transant: mincinoase si prostesti!

Simbolistica IEPURASULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

Iepurasul de Pasti, este echivalentul lui Mos Craciun de… Craciun, daca vreti. Ambii, si Mos Craciun si Iepurasul, la cele doua sarbatori asa zis crestine, aduc daruri copiilor. Ambii nu au nimic in comun cu religia crestina si cu crestinismul in general. Ambele sunt povesti lumesti, mituri, paganism, si nu au nimic in comun cu crestinismul. Se pare ca prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, in jurul anului 1500. Primii care au facut dulciuri in forma de iepurasi au fost tot germanii. Unele povesti spun ca sarbatoarea Pastelui (“Easter” in engleza) si-a luat numele de la zeita fertilitatii Eostra sau Eastre. Simbolurile zeitei fertilitatii erau oul si iepurele de camp, in unele statui fiind reprezentata cu oul in mana stanga si iepurele in dreapta. Acest iepuras al zeitei Eostre a facut primul ou colorat. Anglo-saxonii spun ca zeita Eostra – de la care se crede ca provine si cuvantul englez care defineste Pastile – Easter, a transformat o pasare intr-un mamifer cu patru picioare: iepurele. De aceea, copiii englezi cred ca ouale de Pasti sunt facute de iepuras.
Ca si oul, iepurasul reprezinta simbolul fertilitatii si al naturii care renaste odata cu venirea primaverii. Iepurasul este tot un simbol pagan, care nu are nimic in comun cu crestinismul si cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 Simbolistica MIELULUI

Hristos a fost simbolizat in Biblie pe parcursul intregului Testament Vechi, printr-un miel de jertfa. Acest miel care era jertfit pe altar din cauza pacatului, il simboliza pe Mesia ce va sa vina, adica pe Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, Tatal nostru. Dar… dupa intruparea si jertfa Sa ca adevaratul si singurul „miel al lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”, Salvatorul Isus Hristos nu mai poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata, cu jertfirea si mancarea unui miel intr-o anumita zi a anului, si cu nicio sarbatoare religioasa. Asta, jertfirea mielului, nu mai reprezinta Pastele in Noul Testament. Mielul de-a lungul istoriei Vechiului Testament, asa cum am spus deja, a fost si era doar un simbol al lui Isus Hristos si atat. Acest simbol s-a terminat pentru totdeauna dupa intruparea si jertfa lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, care a ridicat pacatul lumii. Pastele nu mai este cu miel. Pastele pentru crestinii adevarati este numai cu Isus Hristos si cu Duhul Sau. Cu Isus Hristos cel omorat de pacat, si Inviat de Tatal Sau, din cauza neprihanirii Sale, adica a vietii Sale fara de pacat. Pastele actual este cu Isus Hristos cel care este Viu in vecii vecilor, cu Duhul Sau, cu Tatal si cu nimic altceva. Asta spune Dumnezeu in Cuvantul Sau, care este Biblia. Sarbatorirea cu miel si azimi a Pastelui vechi, din Vechiul Testament, s-a transformat in Noul Testament in altceva. S-a transformat in asta, in imaginea deplina si pe intelesul tuturor, a felului cum se face salvarea noastra din pacat si din moarte, care inseamna „Hristos in noi nadejdea slavei”, adica Duhul lui Hristos care este in noi, este garantia ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu, daca ne dorim asta. Iata cum se face salvarea noastra: „Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau un mijloc cum sa omoare pe Isus, caci se temeau de norod. Dar Satana a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece. Iuda s-a dus sa se inteleaga cu preotii cei mai de seama si cu capeteniile strajerilor Templului cum sa-L dea in mainile lor. Ei s-au bucurat si au cazut la invoiala sa-i dea bani. Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit. Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan si le-a zis: „Duceti-va de pregatiti-ne pastile, ca sa mancam.” „Unde voiesti sa pregatim?”, L-au intrebat ei. El le-a raspuns: „Iata, cand veti intra in cetate, va va iesi inainte un om, ducand un ulcior cu apa, mergeti dupa el in casa in care va intra si spuneti stapanului casei: „Invatatorul iti zice: „Unde este odaia pentru oaspeti in care sa mananc pastile cu ucenicii Mei ?” Si are sa va arate o odaie mare de sus, asternuta gata: acolo sa pregatiti pastile.” Ei au plecat si au gasit asa cum le spusese El. Si au pregatit pastile. Cand a sosit ceasul, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de patima Mea, caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu.” Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu si a zis: „Luati paharul acesta si impartiti-l intre voi, pentru ca va spun ca nu voi mai bea de acum incolo din rodul vitei, pana cand va veni Imparatia lui Dumnezeu.” Apoi a luat paine, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si le-a dat-o, zicand: „Acesta este trupul Meu care se da pentru voi, sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, dupa ce au mancat, a luat paharul si li l-a dat, zicand: „Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu care se varsa pentru voi. Eu sunt Painea vietii. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii.” Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Pentru ca ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.”  Sigur ca ucenicii au ramas interzisi la auzul acestor cuvinte ale lui Hristos, care aparent semanau a canibalism mai mult decat ca o relatie adevarata si curata cu Dumnezeu, dar Isus nu ii lasa in bezna, in nestiinta, ci le talcuieste ucenicilor ce a vrut sa spuna cu a manca trupul Lui, si a bea sangele Lui, ca nu cumva sa se sminteasca ucenicii, ci sa inteleaga clar despre ce este vorba. Iata ce spuneau de fapt, vorbele lui Hristos:

Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic, cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh si Viata. Cuvantul Tau este Adevarul. Ori tocami ele (Scripturile) marturisesc despre Mine. Eu sunt duh si viata. Eu Sunt Cel ce Sunt, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, Eu sunt Dumnezeu si nu este alt dumnezeu afara de Mine, Eu sunt Domnul care te vindeca, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din casa robiei (a Pacatului), Eu sunt milostiv, Eu sunt sfant, Eu sunt Domnul care va sfintesc, Eu sunt Domnul, Mantuitorul tau, Rascumparatorul tau, Eu sunt Domnul, si afara de Mine nu este niciun Mantuitor ! Eu sunt Domnul Ostirilor, Eu sunt un Imparat mare, Eu sunt bland si smerit cu inima, Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, Eu sunt Hristosul, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Eu sunt cel ce cercetez rarunchii si inima, Eu sunt Usa, Eu sunt Vita, Eu sunt Painea vietii, Eu sunt Lumina lumii, Eu sunt Pastorul cel bun, Eu sunt Invatatorul, Eu Sunt, inainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, si dupa Mine nu va fi. Eu sunt Cel dintai si Cel de pe Urma, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Eu sunt Invierea si Viata, Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica la Isus.”  A-l manca si a-l bea pe Isus Hristos in simbol, prin paine si prin vin, reprezinta toate acestea. Este simbolistica a tot ceea ce inseamna Isus Hristos pentru lume si pentru Univers. Inseamna locuirea Lui reala in noi, prin Duhul Sau, si este cel mai bun si mai de pret dar al lui Dumnezeu pentru creaturile Sale, dar prin care ni se da din nou viata neprihanita a lui Dumnezeu, ca si la Creatie, prin suflarea de viata a lui Dumnezeu. Nimic altceva. Asta le-a spus Hristos ucenicilor ca simbolizeaza mancarea trupului si a sangelui Sau: „Hristos in voi, nadejdea slavei.” Nimic altceva nu mai conteaza. Absolut nimic. Asta este totul, este esentialul, este calea si modul prin care are loc Salvarea noastra din Pacat si din Moarte, Este Evanghelia Vesnica. Asta si reprezinta Noul Legamant in esenta lui, Legamant care nu este nou deloc. El a fost mereu acelasi, de la inceput si pana la sfarsit, si niciodata nu a fost un alt legamant intre Dumnezeu si oamenii pierduti, in afara de Isus Hristos, care a fost, este, si va fi Salvatorul, singurul Salvator (Mantuitor) si garantul vietilor noastre prezente si viitoare, prin Tatal Sau. Fiul lui Dumnezeu intrupat in Om, biruitor al Satanei si implicit al Pacatului si al mortii, ca al 2-lea Adam, a salvat lumea pierduta de Eva si de primul Adam.

„De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam (Hristos), a fost facut un duh datator de viata.” (1Corinteni)   

Ce inseamna asta? Daca la Creatie Dumnezeu a dat primului Adam, o suflare de viata, si astfel el, Adam, a devenit un suflet viu, dupa caderea in pacat si in moarte, al doilea Adam, Isus Hristos, ne daruieste Duhul Sau, si prin el viata si neprihanirea Sa, ca sa putem sa traim in continuare, dupa somnul mortii, cand vom fi inviati.

Aceasta biruinta a lui Isus Hristos este pentru toti oamenii de pe planeta Pamant, indiferent daca noi credem sau nu in El, si poate fi pusa, realizata in noi, prin Duhul Sau, daca vrem asta. Biruinta asupra pacatului si a mortii ne este daruita de Hristos noua tuturor, prin locuirea Duhului Sau in noi, daca vrem si daca ne dorim asta. Aceasta este Vestea Buna Vesnica: Ca ne putem reantoarce acasa din IAD, imparatia mortii, in Rai, Imparatia vietii, prin Isus Hristos, care poate sa locuiasca in noi prin Duhul Sau, daca vrem. Asta este tot. Este asa de simplu ! Asta este, asta inseamna si asa se explica toata religia crestina, prin ceea ce este scris in continuare: 

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.”„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: „Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.”

Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatati, va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele, si sa paziti, si sa impliniti legile Mele. Veti locui in tara (pe Noul Pamant) pe care am dat-o parintilor vostri (Adam si Eva), voi veti fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru. Va voi izbavi de toate necuratiile voastre. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: „Cunoaste pe Domnul !”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul, caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor. Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel (adica Imparatia lui Dumnezeu, Noul Pamant). Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu ! Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai. Va voi aseza iarasi in tara voastra (Noul Pamant), si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut, zice Domnul.” 

Asta este TOT dragilor! Asta este TOT! Acesta este crestinismul condensat in esenta lui cea mai pura daca pot sa spun asa: Viata nepacatoasa, neprihanita a lui Hristos, este pusa in noi prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Asa se face salvarea noastra! Doar daca vrem, desi ea ne este oferita GRATIS tuturor! Unii nu o vor dori. Asta este. Trebuie sa ne impacam cu acest gand, ca nu toti oamenii doresc sa-l creada pe Dumnezeu, si nu toti oamenii pun pret pe darurile Sale, neprihanirea si viata Sa.

Hristos nu trebuie si nu poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata cu oua rosii sau de alte culori, cu iepuri, cu simboluri ale fertilitatii, cu renasterea naturii, cu primavara, cu alte simboluri pagane, si cu nimic de genul acesta. Isus Hristos nu este absolut nimic din toate acestea. El este Creatorul, nu creatia. Acestea sunt PAGANISM, si nimic mai mult, sunt satanisme, minciuni satanice batjocoritoare, care au rolul de a ne indeparta de adevar, adica de Hristos. Nu au nimic de-a face cu Hristos, cu invatatura lui Hristos, cu adevarul lui Hristos, cu crestinismul, cu Evanghelia Vesnica. Ele doar batjocoresce Dumnezeu. Toate acestea nu sunt decat o batjocura la adresa lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos Fiul Sau. Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Salvatorul nostru. Este invingatorul lu’ Dracu’, al Pacatului si al Mortii. Hristos nu poate sa fie asociat decat cu El insusi, si cu nimic altceva. Chiar daca aparent ar putea sa se faca unele conexiuni, indiferent cate si indiferent care, intre renasterea si perpetuarea naturii si a speciilor, cu invierea lui Isus Hristos, diferentele sunt enorme, ca dintre cer si pamant, ca dintre Dracu’ si Dumnezeu, ca dintre lumina si intuneric, ca dintre adevar si minciuna, ca dintre creaturi si Creator. Din Pacat, care este Neleguire de orice fel, si din MOARTE, fara Hristos, nu poate nimeni sa redevina, sa renasca, NEPRIHANIT, adica bun si cu viata vesnica. Din Locuinta Mortilor, mormantul, daca nu ne-a scos Hristos prin Intruparea, Viata, Moartea si Invierea Sa, nu ne mai poate scoate nimeni. Din Moarte, fara Hristos care este viata noastra, nu mai renaste nimeni, nici omul, nici natura, nimic. Primavara, oul, iepurasul, nu pot face asta. Fara Hristos, nu mai exista nici primavara, nici oua, nici iepurasi, nici renastere, nici oameni, nimic. Este si ramane doar moarte. Isus Hristos este TOTUL, si nu ouale, iepurii, primavara, fertilitatea sau orice altceva. Isus Hristos este mereu ASTAZI, si maine, si poimaine. Este tot timpul, si nu doar timpuri anume. El nu mai are sarbatori stabilite pentru a fi sarbatorit, iubit si respectat. Umblarea cu El, sarbatorirea Lui, iubirea pentru El, respectul pentru El, trebuie sa fie ZILNICE, secunda de secunda, TOATA VIATA aceasta, si cea care va urma. Daca vrem. Daca-L vom considera vrednic de a fi iubit, sarbatorit si respectat. Daca nu vrem, se poate si asa. Hristos nu vrea nimic de la noi cu forta sau cu amenintarea fortei, cu pedeapsa sau cu IADUL. Emigrarea din imparatia pacatului in Imparatia lui Dumnezeu, se face numai benevol, din dragoste pentru ceea ce este ea, o imparatie a neprihanirii, si fata de conducatorii ei, Tatal si Fiul Sau. Nici un alt motiv nu este valabil. Orice dezlipire de Hristos inseamna pentru oricine si orice, moarte eterna, adica moartea a 2-a. Fie ca este om, animal, insecta sau floare, stele, soare sau luna, Fara Hristos nu poate exista nimic. Sa ne bucuram ca Hristos este Viu. Sa ne bucuram de asta, si sa ne bucuram ca stim asta. Sa fim veseli, fericiti si multumitori, toata viata noastra prezenta si viitoare, daca vrem. Avem o nadejde si o speranta, daca vrem. Daca vrem sa ne jucam in continuare cu oua colorate si cu iepuri, sa mancam miei, putem sa o facem, nimeni nu ne opreste, nici macar Dumnezeu, dar sa-l lasam in pace pe Dumnezeu cu toate acestea. Sa nu punem toate aceste simboluri si practici pagane, in relatie directa cu crestinismul si cu Viul Dumnezeu. Dumnezeu si crestinismul, nu au nimic de-a face cu ele, nu au nimic in comun cu ele. Hristos nu este ou, nu este iepure, nu mai este miel, pentru ca nu a fost niciodata, decat simbolic. Vremea aceea a trecut. El este acum Dumnezeu intrupat in OM. Nu poate exista nimic mai bun, nimic mai frumos si nimic mai desavarsit ca acest imens si superb adevar. Sa ne bucuram de vestea aceasta. Fiul lui Dumnezeu este ca noi: Om. Fiul lui Dumnezeu este si Fiul Omului, si sta pe scaunul de domnie al Universului, langa Tatal Sau. Aceasta este suprema veste buna crestina, aceasta este suprema garantie crestina! Acesta este supremul adevar al Salvarii si al Evangheliei Vesnice. Nimic altceva!

„Hristos, Pastele nostru a fost jertfit.” A ramas ca de acum inainte, sa ne amintim de tot ce a facut El pentru noi, ce face si va mai face, acum, in viitor si in vesnicie, mancand simbolic trupul Sau si band simbolic sangele Sau. Asta este tot ce a mai ramas sa facem din vechiul ritual al Pastelui evreiesc. De cate ori in viata noastra sa facem asta ? De cate ori vom voi. Asa spune Dumnezeu. Nu este nici o regula si nici o restrictie. Asta va fi sursa noastra permanenta de bucurie acum si in viitor, adica in vesnicie: Tatal ceresc si Isus Hristos Salvatorul nostru, ” Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii !” si „Isus in noi nadejdea slavei.”

Sa ne bucuram ! Hristos a INVIAT, si este viu in vecii vecilor ! Hristos a Inviat ! Adevarat a Inviat !

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile Mortii si ale Locuintei Mortilor.” (nu Petru).” (Apocalipsa 1)

Sa ne bucuram vesnic!

Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor ? Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca nu invie mortii, atunci „sa mancam si sa bem, caci maine vom muri„. (1Corinteni)

Cu respect,