Moartea intai si Moartea a doua (ep.1)

Motto: Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” (Ioan)

Cosciug[1]

Cu siguranta si fara niciun dubiu pentru nimeni, stim toti, ca viata este tot ce avem mai de pret! Este lucrul cel mai minunat care ni s-a putut intampla! Multi nici nu realizeaza asta! Ganditi-va ce norocosi suntem toti cei care am trait vreodata pe planeta aceasta! Puteam foarte bine ca niciunul dintre noi, sa nu ne nastem niciodata, nu-i asa?! Atunci nu am fi vazut si nu am fi stiut niciodata ca exista aceasta planeta, acest Univers minunat, ca exista viata, ca exista cineva care se ingrijeste de toate acestea, Dumnezeu, si ca noi, chiar daca am gresit fata de acest Dumnezeu rupandu-ne de EL, de sursa vietii noastre si a tot ce exista, El, Dumnezeu, ne iubeste in continuare pe toti, neconditionat, si doreste ca niciunul dintre noi sa nu piara, ci ca toti sa fim salvati: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie salvata prin El.” (Ioan)

Viata, acest lucru minunat pe care l-am avut de la Dumnezeu, l-am pierdut prin despartirea noastra benevola de El, prin necredinta, prin neancrederea noastra in El si in avertizarile Sale, adica prin pacat. Acum, noi nu mai avem viata, avem doar moarte. Moartea este starea noastra naturala pe planeta Pamant. Asa cum se spune, si este un adevar, chiar daca are iz de cliseu, singurul lucru de care toti suntem siguri pe planeta Pamant, este acela ca intr-o zi vom muri. Viata pe acest pamant, este o calatorie, un drum, o zbatere continua intre ziua nasterii si ziua mortii noastre. Fiecare zi traita, este plina de primejdii la tot pasul, pentru ca traim pe o plameta extrem de periculoasa, si mortala la orice pas. Ziua de maine asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, nu apartine nimanui. Viata noastra de poate termina in orice clipa de pe parcursul calatoriei noastre, inceputa la nastere! Trist si tragic destinul nostru pe aceasta palaneta, nu-i asa?! Sa te nasti, sa vezi atatea lucruri frumoase, dar si foarte multe lucruri urate, iar apoi sa parasesti toate acestea pentru totdeauna, prin moarte. Cam deprimanta aceasta soarta a noastra, a tuturor, oameni si animale deopotriva. Desarta viata noastra in aceste conditii, asa cum bine spune Eclesiastul in Biblie. In aceste conditii, TOTUL este desertaciune! Totul! Dumnezeu insa, Creatorul nostru, nu ne-a lasat prada mortii vesnice, datorita prostiei noastre, ci ne-a salvat prin Fiul Sau Isus Hristos. Acum, prin Isus, putem sa inlocuim moartea noastra, cu viata lui Hristos. El, Dumnezeu, Tatal si Fiul, doresc din toata inima lor acest lucru! Noi il dorim?! Unii da, altii nu. Este alegerea fiecaruia. Dumnezeu nu intervine aici. Suntem liberi sa vrem sau sa nu vrem. Nimeni nu ne obliga, nu ne ameninta, nu ne pedepseste pentru ca nu o sa vrem o cale sau alta. Nimeni nu o sa fie pedepsit, asa cum gresit invata unii, daca o sa refuzam ceea ce Dumnezeu ne ofera, gratis. Este doar alegerea noastra libera, dar… atentie, vom suporta consecintele propriei noastre alegeri. Consecintele acestei alegeri in deplina cunostinta, sunt clare: viata sau moartea, cale de mijloc nu exista! Cine il va alege pe Dumnezeu, care este viata, va avea viata vesnica, iar cine il refuza pe Dumnezeu si il va alege pe Dracu’, va ramane cu mostenirea data lui de Dracu’: moartea vesnica. Simplu. Nu-i nimic greu de inteles! Biblia ne avertizeaza si ea la fel de clar: Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire. Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti, va spun astazi ca veti pieri si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronomul)  „Tara” pe care Dumnezeu a promis-o lui Avraam, Isaac si Iacov, este Imparatia lui Dumnezeu dragii mei prieteni si neprieteni, nu altceva. Aceasta a fost si este fagaduinta lui Dumnezeu pentru noi toti: ca ne vom intoarce acasa, in casa Tatalui nostru, Creatorul cerului si al Pamantului. Isus Hristos insusi, reconfirma aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu: „Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan)

Asa cum spuneam, viata este tot ce avem. Pana si cel mai sarac om de pe pamant, are suficiente motive sa se bucure de viata, multe lucruri fiind inca gratis, chiar daca traim in iad: lumina soarelui, un rasarit sau un apus, copacii, pasarile si cantul lor, florile si mirosul lor minunat, muntii si dealurile, raurile si marile, animalele si insectele de tot felul, pestii marii, si multe, multe altele. Cu siguranta viata este frumoasa, chiar daca in timpul vietii este si mult necaz, suferinta, frustrari, nedreptate, razboaie, crima, minciuna, boli, etc. Traim in iad, nu in rai, va rog sa nu uitati asta, ori in iad, sunt foarte multe lucruri neplacute si periculoase, mortale. Iadul este un loc periculos, plin de primejdii la tot pasul. Un loc mortal, unde moartea este la ea acasa. Nu viata. Viata am pierdut-o, atunci cand Eva a ales sa se desparta de Dumnezeu, sursa vietii! Dumnezeu ne spune ca omul traitor pe aceasta planeta blestemata datorita Diavolului si a alegerii noastre, are in mintea si in sufletul sau, tot timpul vietii, mai mult zbucium decat pace si fericire. In timpul vietii lui trecatoare de pe aceasta planeta a pacatului si a mortii, nici macar in somn, nu are tihna omul cel muritor: „Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.” (Eclesiastul)  Da, nici macar noaptea, in somn, nu avem liniste. Totul este un zbucium continuu. Dumnezeu ne-a avertizat inca de la inceputuri, ca vom avea necazuri in lumea noastra, in timpul vietilor noastre. Necazurile nu au cum sa ne ocoleasca in aceasta lume a pacatului, chiar si atunci cand suntem cu Dumnezeu: „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan)  Da, este buna vestea acesta. Dumnezeu a biruit lumea pacatului si a mortii, pentru ca noi sa avem viata si neprihanirea Sa, neprihanirea fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, asa cum am aratat deja AICI. Sa ne bucuram pentru biruinta lui Dumnezeu. Ea este pentru noi toti. Este in favoarea noastra, a tuturor, si este gratuita. Putem sa o avem sau sa o respingem.

Astazi o sa vorbim despre moarte, ca sa putem sa apreciem la adevarata ei valoare viata si biruinta lui Dumnezeu, obtinuta pentru noi toti. Biruinta care ne scapa de moarte, si ne daruieste din nou viata. Viata lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Singura viata de care mai putem beneficia. Alta nu avem. Exista doua morti: moartea intai si moartea a doua. Astazi o sa vorbim despre Moartea intai, adica despre moartea somn. Este o hrana tare, foarte tare si consistenta, pentru oameni maturi, oameni care gandesc, care isi pun intrebari, si care doresc sa afle raspunsuri, oricare ar fi acestea. Ceea ce o sa discutam aici, nu mai este lapte pentru sugari sau bebelusi mai mult sau mai putin intarcati. Pregatiti-va sa aflati vestile bune ale Evangheliei Vesnice! Pregatiti-va sa va bucurati! Pregatiti-va deasemenea, sa lasati in urma, toate lucururile gresite si neadevarate pe care le stiti despre acest subiect. Iesiti la lumina prin puterea adevarului!

Trecerea de la lumea aceasta la cea viitoare, va fi cat un somn de-o noapte, atat si nimic mai mult. Indiferent cat timp vom sta ingropati in pamant, 10, 50, 100 sau 5000 de ani, noi ne mai stiind nimic din tot ceea ce se intampla in lumea celor vii, si ne mai avand notiunea timpului, lucru care ni se se intampla si acum in timpul somnului nostru, atunci cand dormim, vii fiind, ni se va parea la inviere, ca am dormit doar somnul unei nopti, o clipa. Asa este si cu somnul mortii intai. Mortii nu stiu cat au dormit in pamant, asa cum noi, vii fiind, nu stim cate ore am dormit atunci cand dormim, noaptea sau ziua. Ne trezim in fiecare zi, ca si cum ne-am culcat cu 5 minute in urma. Nu constientizam orele dormite, si nimic din tot ceea ce s-a intamplat pe planeta in timpul cat noi am dormit, nu-i asa? Doar ceasul ne poate spune cu exactitate, cat timp am dormit. Noi nu putem sa constientizam si sa realizam asta. Fara ceas, habar nu avem cate ore am dormit! Timpul trece doar pentru cei care sunt treji, nu-i asa? Exact asa este si cu somnul mortii intai. Fix la fel! Nu-i nimic greu de inteles! Lucrurile sunt simple. Ce vreau sa spun este ca, daca astazi am murit, maine noi vom sta in fata lui Dumnezeu, indiferent cat timp a trecut intre ziua mortii noastre, si ziua invierii noastre, si indiferent daca vom invia la prima inviere sau daca vom invia la a doua inviere. Va fi exact aceeasi senzatie pentru toti, senzatia ca totul a durat o clipa, o ora, o noapte.

Multi oameni de pe planeta, nu stiu, habar nu au, pentru ca sunt ignoranti si nu sunt interesati sa citeasca Biblia si sa o inteleaga, din diverse motive, iar din cei care o citesc, unii sunt superficiali si nu-si bat capul sa inteleaga adevarul, si mai repede iau de bun ceea ce le spun altii, popii, pastorii sau alti oameni in care au ei incredere, avand astfel incredere mai multa in oamenii bisericii lor, decat in Cuvantul Viului Dumnezeu. Ei bine, oamenii bisericilor, preotii sau pastorii, nu le vorbesc enoriasilor despre aceste subiecte extrem de importante, pentru ca nici ei nu stiu despre ce este vorba, iar daca stiu cate ceva, stiu gresit. Multi habar nu au ca exista doua morti: moartea intai, care este un somn din care toti ne vom trezii, atat cei drepti, cat si cei nedrepti, si moartea a doua, adica moartea moarte, moartea cea adevarata si vesnica, care la final, va inghiti si moartea somn, moartea intai, disparand apoi amandoua, pentru totdeauna. Moartea intai este finita, va avea un sfarsit, pe cand moartea a doua, este pentru totdeauna. Este vesnica, in sensul ca din ea, nimeni nu va mai invia niciodata! Dumnezeu nu salveaza, nu inviaza pe nimeni din moartea a doua! De aceea este ea vesnica.

Exista un episod in Biblie, care ne vorbeste despre aceste lucruri, episod prin care Dumnezeu Tatal, prin Isus Hristos, ne vorbeste, ne arata practic, si ne face cunoscut acest subiect extrem de important, ca sa-l intelegem perfect, fara sa gresim. Moartea si invierea lui Lazar, ne arata cel mai bine, subiectul pe care il discutam aici: moartea intai sau moartea somn. Cam toti stim intamplarea cu Lazar, chiar daca suntem atei sau credinciosi, chiar daca am citit Biblia sau nu am citit-o. Lazar, fratele Martei si al Mariei, si prieten al lui Isus, a murit. A murit si a fost inviat de catre Isus Hristos, ca dovada a puterii Sale de a da viata, si de a salva din moartea somn, adica moartea intai. Sa vedem ce spune Biblia despre aceste lucruri, si sa tragem invataturile necesare. Iata episodul cu Lazar:

„Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, si i-a sters picioarele cu parul ei, si Lazar cel bolnav, era fratele ei. Surorile au trimis la Isus sa-i spuna: „Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti, este bolnav. „Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.”… Deci cand a auzit ca Lazar este bolnav, a mai zabovit doua zile in locul in care era, si in urma a zis ucenicilor: „Haidem sa ne intoarcem in Iudeea.” …  „Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, daca doarme, are sa se faca bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. Atunci Isus le-a spus pe fata: „Lazar a murit. Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el.” Atunci Toma, zis Geaman, a zis celorlalti ucenici: „Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!” Cand a venit Isus, a aflat ca Lazar era de patru zile in mormant. … Cand a auzit Marta ca vine Isus, i-a iesit inainte, iar Maria sedea in casa. Marta a zis lui Isus: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu Iti va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tau va invia.” „Stiu”, i-a raspuns Marta, „ca va invia la inviere, in ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume.” Dupa ce a spus aceste vorbe, s-a dus si a chemat in taina pe sora sa Maria si i-a zis: „A venit Invatatorul si te cheama.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, si s-a dus la El. Caci Isus nu intrase inca in sat, ci era tot in locul unde Il intampinase Marta. Iudeii care erau cu Maria in casa si o mangaiau, cand au vazut-o sculandu-se iute si iesind afara, au mers dupa ea, caci ziceau: „Se duce la mormant, ca sa planga acolo.” Maria, cand a ajuns unde era Isus si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui si I-a zis: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui, si S-a tulburat. Si a zis: „Unde l-ati pus?” „Doamne”, I-au raspuns ei, „vino si vezi.” Isus plangea. Atunci iudeii au zis: „Iata cat il iubea de mult!” Si unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara?” Isus S-a infiorat din nou in Sine, si S-a dus la mormant. Mormantul era o pestera la intrarea careia era asezata o piatra. „Dati piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat, dar, piatra din locul unde zacea mortul. Si Isus a ridicat ochii in sus si a zis: „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti, dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.” Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazare, vino afara!” Si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: „Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.” Multi din iudeii care venisera la Maria, cand au vazut ce a facut Isus, au crezut in El.” (Ioan) Asa cum am spus, acest episod din Biblie, ne arata foarte clar prin Isus Hristos, ce este moartea intai, adica moartea somn, si ce inseamna ea pentru oameni si pentru Dumnezeu. Nu este nimic complicat de inteles. Sigur ca ucenicii nu intelegeau vorbirea lui Isus cu somnul mortii, si de aceea au facut unele remarci hazlii pentru noi cei care acum, stim adevarul despre acest subiect. Remarci ca aceea a lui Toma, de exemplu. Ei, ucenicii, abia descopereau adevarul mortii intai, a mortii somn, din gura lui Isus Hristos. Cand Isus a vazut ca ei nu intelegeau ca Lazar doarme somnul mortii, le-a spus pe sleau, ca somnul de care vorbeste El, somnul lui Lazar, este moartea intai, de care or sa moara toti oamenii care au trait vreodata pe aceasta planeta. Au fost doar cateva exceptii: Enoh si Ilie. Moartea intai mai are un rost, un rol, si anume acela de a ne pastra in pamant, pana cand istoria pacatului se va sfarsi pe planeta Pamant. Moartea intai, este si o conservare a noastra in pamant, a fiecarui traitor de pe planeta aceasta, din toate veacurile, pana la invierea noastra. Dumnezeu, asa cum stim, face lucrurile asa cum trebuie, adica cu inteligenta si maxima stiinta, cu dreptate, ca sa fie totul perfect. Putea sa ne ia imediat la cer sau sa ne trimita imediat in iazul de foc, care este moartea a doua, imediat dupa ce muream fiecare, dar daca s-ar fi intamplat asta, ar fi fost doar o mare harababura, din care nici cei salvati, si nici cei pierduti, nu ar fi inteles absolut nimic din ceea ce li s-a intamplat. Apoi, mai stim tot din Biblie, ca Dumnezeu este drept, si in consecinta, trebuie sa iesim toti odata din morminte, ma refer la cei salvati, cat si la cei pierduti. Sa nu o ia nimeni inaintea altora. Ambele cete, este bine sa invie cu totii la un loc. Asa vor vedea cei salvati, de ce au fost salvati, iar cei pierduti, de ce au fost pierduti. Asa vor vedea si vor intelege toti, ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept, care a vrut sa ne salveze pe toti, asa cum ne-a spus. Asa vom vedea ca Dumnezeu nu ne-a mintit cu nimic, si ca El nu are nimic in comun cu pacatul si cu moartea noastra. Aceasta este ordinea si intelepciunea Dumnezeiasca. Mai vreau sa spun aici, ca Lazar, dupa aceasta inviere demonstrativa facuta de Isus Hristos, sigur ca a mai murit o data, la sfarsitul vietii lui. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne poate invia ori de cate ori doreste El, aceasta este o alta invatatura importanta pe care o desprindem din episodul cu moartea si invierea lui Lazar. Sigur ca dupa aceasta inviere, Lazar, o sa mai fie inviat o data, la prima inviere, invierea celor drepti, a celor salvati. Asa cum exista o moarte intai si o moarte a doua, exista si doua invieri: intaia inviere, a celor drepti, adica neprihaniti, si a doua inviere, a celor pacatosi, adica nelegiuiti. O sa vedeti ce frumos se impletesc aceste adevaruri. Chiar daca la inceput, pentru ca nu sunteti obisnuiti, o sa vi se para putin complicat, o sa vedeti ce simplu si ce minunat se contopesc aceste adevaruri dumnezeiesti, pentru pacea si linistea noastra, pentru increderea noastra deplina in Dumnezeu, si in promisiunile Sale catre noi, muritorii. Vom vedea in Evanghelia Vesnica, cu o imensa bucurie, ca Viul Dumnezeu, a facut si din moarte o veste buna, prin Isus Hristos, in sensul ca avem cu totii, daca vrem, sansa invingerii mortii a doua, prin Isus Hristos. Putem sa ne trezim din somnul mortii intai, in doua feluri: pentru a traii vesnic sau pentru a murii vesnic. Pentru a traii vesnic viata neprihanita a lui Isus Hristos sau pentru a murii adevarata moarte, moartea a doua, cea definitiva, din cauza Satanei si a pacatului sau, si al nostru. In timpul vietii noastre, pana in ziua mortii intai, trebuie sa alegem intre Hristos si Satana, adica intre viata si moarte. Cale de mijoc sau neutralitate nu exista, asa cum am spus.

Sa discutam acum, cel mai important text din ceea ce am prezentat in legatura cu moartea si invierea lui Lazar: Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)  Aici, in acest text, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne vorbeste despre ambele morti, moartea intai si moarte a doua. De aceea este foarte important pentru un crestin, sa stie adevarul despre cele doua morti, ca sa inteleaga corect, aparentele contraziceri din Cuvantul lui Dumnezeu, care este Biblia. Cine va intelege asta corect, va avea un plus de incredere, de pace si de liniste in viata, plus pe care Dumnezeu vrea ca toti sa-l avem, precum si o imensa bucurie. Am sa revin la acest text dupa ce am sa va prezint adevarul biblic despre moartea a doua. Hristos a invins moartea, dar care moarte, moartea intai sau moartea a doua?!

Va mai prezint acum si un alt text din Biblie, care ne va ajuta sa intelegem ce moarte a invins Isus Hristos, moartea intai sau moartea a doua, si de care moarte a murit Isus Hristos insusi:

„Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Dragii mei prieteni si neprieteni, ca o avanpremiera a urmatorului episod pe aceasta tema, va pot spune ca Isus Hristos invinge atat moartea intai, cat si moartea a doua, in sensul ca, asupra celor inviati la prima inviere, adica toti cei care apartin lui Isus Hristos si Tatalui Sau, si care sunt poporul lui Dumnezeu cel salvat de El, si de Tatal Sau, nu pot sa fie afectati in niciun fel de catre moartea a doua, din iazul de foc, ori aceasta este tot o biruinta, nu-i asa?! Isus Hristos invinge moartea a doua, murind de moartea intai. Isus Hristos invinge ambele morti, in toate sensurile, si in toate felurile. Poate ca o sa va ia putin timp ca sa intelegeti si sa va obisnuiti cu aceste adevaruri marete, dar Dumnezeu ne garanteaza ca odata intelese asa cum doreste Dumnezeu, aceste adevaruri, ne vor da o bucurie si o pace vesnica, chiar daca in lumea aceasta, o sa mai avem necazuri, asa cum ne-a spus Dumnezeu, si o sa mai varsam lacrimi de durere. Bucuria apartenentei la poporul salvat al lui Dumnezeu, nu poate sa ne-o ia nimeni, daca vrem asta cu adevarat. Bucurati-va de biruinta lui Isus Hristos asupra pacatului si a mortii, biruinta care ne este daruita si noua, tuturor.

(va urma)

Cu respect,

P.S. Astazi este WE, si in WE de obicei, postam lucruri vesele, dragute, frumoase, etc. Poate o sa spuneti ca subiectul abordat astazi, in zi de WE, nu este asa de vesel, este chiar… morbid! Va inselati ! Biruinta asupra pacatului si a mortii, este adevarata si singura Veste Buna din tot crestinismul si din tot Universul. Aceasta veste a biruintei asupra pacatului si a mortii, da suprema speranta, si suprema bucurie omului pacatos si muritor! Este esenta Evangheliei Vesnice ! Dumnezeu ne-a salvat, este bun, este drept, ne iubeste, nu se schimba, si nu ne pedepseste pentru greselile noastre, iar toate acestea, sunt pentru totdeauna. Sunt vesnice! Bucurati-va! Stiind aceste adevaruri, veti avea nu doar un WE minunat, ci o viata intreaga minunata. Alegandu-l pe Isus Hristos ca Domn al dumneavoastra, ati ales si aveti deja, zilnic, neprihanirea si viata vesnica! Sunteti deja nemuritori, asa cum ne spune Isus insusi: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”  Bucurati-va!

Mituri „crestine” despre IAD

Motto :Nu vreau sa cert in veci, nici sa tin o manie necurmata, cand inaintea Mea cad in lesin duhurile si sufletele pe care le-am facut.”(Isaia 57)

Oamenii de-a lungul timpului au incercat in fel si chip sa inteleaga si sa-si explice in felul lor, ceea ce traiesc ei pe aceasta planeta. De ce se intampla asa cum se intampla toate cate se fac sub soare. Au incercat sa-si imagineze si sa creeze fel de fel de raspunsuri la intrebarile majore ale existentei, raspunsuri si ipoteze de lucru cuprinse in tot felul de povesti, basme, legende, mituri, si tot felul de istorisiri, prin care sa se transmita din generatie in generatie, ceea ce au crezut ei ca este adevarul si explicatia existentei binelui si a raului. De un singur lucru nu au tinut si nu tin cont oamenii de pe planeta Pamant, de faptul ca mintea lor este defectata de Dracu’, si ca Dracu’ incearca din rasputeri sa ne tina departe de Adevar, adica departe de Dumnezeu, singura sursa a Adevarului. Daca nu ai acces la Dumnezeu si la ceea ce spune El, adica la Adevar, normal ca incepi sa crezi tot ce ti se serveste de catre Dracu’, si tot ce scorneste mintea ta nestiutoare. Oferta lu’ Dracu’ e pe masura, bogata si variata, iar mintea nu are limite in a fantasma. Dracu’ are gramezi de povesti mincinoase, adevar nu are el. Aici si acum ne ocupam putin de dracoveniile bagate de Dracu’ in mintile oamenilor, cu privire la IAD. Tare-i place lui sa ne prosteasca ! Unii oameni au impresia ca ei traiesc acum in Imparatia lui Dumnezeu, si sunt socati sa constate ca multe lucruri sunt cam groaznice pe aici si nu tocmai in regula. Si atunci il iau la suturi si la injuraturi pe Dumnezeu, ca permite sa li se intample lor prea multe lucruri rele si mizerabile in Imparatia Sa. In mintile altora traieste cumva ideea nerostita dar crezuta, ca noi acum, traim cumva pe un teritoriu neutru, un fel de NO MAN’S LAND, tara a nimanui, si suntem cumva si de capul nostru, avand liberul arbitru cu care sa ne rupem noi in figuri fata de Dracu’ si fata de Dumnezeu. Adicatelea sa le dam noi cu tifla cand ne convine noua, cand lu’ unu’, cand lu’ altu’, ca si cum noi am fi buricul pamantului pe planeta asta, si am putea vreodata sa-i ignoram si pe Dracu’ si pe Dumnezeu, functie de interesele noastre. Asa ceva nu exista. Asta este schizofrenie totala. Retardati cu acte in regula ! Dar cea mai abjecta, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila si cea mai strigatore la cer, este varianta in care, la sfarsitul lumii, Dumnezeu isi ia poporul in Rai pentru vesnicie, si tot pentru vesnicie, cei pierduti, poporul lu’ Dracu’, vor fi chinuiti in Iad, cu tot felul de torturi, exact ca in aceste picturi murale de pe biserici, prezentate aici, la acest post. O invatatura mai draceasca, mai satanica, mai diavoleasca, mai rea si mai cruda, mai infioratoare ca aceasta nu exista. Este ca si cum, dupa ce ca Dracu’ ne-a chinuit deja in viata asta imputita pe care o traim fiecare un anumit numar de ani , la sfarsit, Dumnezeu ne da pentru vesnicie pe mana lu’ Dracu’ ca sa ne chinuiasca in continuare, ca sa aiba el ce beli, fierbe si chinui in continuare, vesnic. Ingrozitor ! Si mai au prostii care propovaduiesc semenilor asa ceva, pretentia ca oamenii sa-l iubeasca pe un astfel de Dumnezeu ! Cum sa iubesti asa ceva ? In timpul acesta, cat Dracu’ fierbe si beleste la pacatosi, noi, aia salvati, veseli si fericiti, bem, mancam si ne veselim ! Printre cei din IAD pot fi mama, tata, frate, sora, sotie, sot, prieteni, etc…Pai nu-ti sta mancarea si spritul in gat ?! Cum vei putea tu sa te veselesti vesnic, stiind ca cei dragi ai tai, in tot timpul acesta sunt chinuiti ?! Oribil ! Jegos ! Gretos ! Malefic ! Asa ceva din fericire, NU EXISTA dragilor ! Dumnezeu nu este asa cum ni-l prezinta Dracu’. IADUL este ceea ce traim noi acum, si mormantul in care vom intra, Locuinta Mortilor. Ambele nu vor dainui vesnic, asa cum minte Dracu’. Vor avea un sfarsit. Dumnezeu spune clar asta. Astea sunt doar minciunile lu’ Dracu’ despre ce este Imparatia sa, Iadul. Ideal prietenii mei, ar fi ca sa-l ia Dracu’ doar pe Dracu’ si pe ingerii lui, asa cum spune si Dumnezeu, dar s-au gasit si se vor mai gasi destui prosti care sa-i urmeze, din nefericire pentru ei.

Oamenii au cladit spre pierzarea lor si spre satisfactia lu’ Dracu’, pe cateva afirmatii luate de ici de colo din Biblie, o intreaga invatatura mincinoasa despre RAI, IAD, Dracu’ si Dumnezeu. Dante Alighieri a scris de mama focului pe tema asta, dar a scris numai bazaconii, fabulatii, povesti de adormit copiii, daca nu cumva se sperie prea tare. „Crestinismul” a preluat tot felul de povesti despre Dracu’ si IAD, pe care le spune oamenilor ca fiind adevar curat. Bisericilor le-au convenit si le convin de minune aceste povesti groaznice cu Dracu’ si cu Iadul lui cel vesnic, cu care sa ii sperie si sa ii inspaimante pe creduli, ca sa vina la ei in biserica, in bratele lor primitoare pline cu gogosi despre Dumnezeu si Dracu, despre Rai si Iad. Ca sa-i apere de Dracu’ chipurile, si sa-i poata jumuli cat mai bine pe bietii oameni si de bani, si de Dumnezeu.

Sa luam acum cateva din textele „controversate” ale Bibliei, pe care unii au cladit minciuna cu IADUL cel vesnic in care vor arde pacatosii cei pierduti.

” Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui ! „

Era un om bogat care se imbraca in porfira si in subtire, si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube. Si dorea mult sa se sature cu firimiturile care cadeau de la masa bogatului, pana si cainii veneau si-i lingeau bubele. Cu vremea, saracul a murit si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat. Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui si a strigat: „Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.”„Fiule”, i-a raspuns Avraam, „adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele, acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit. Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi sau de acolo la noi sa nu poata.” Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu, caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.” Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe proroci, sa asculte de ei.”„Nu, parinte Avraame”, a zis el, „ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns: „Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” (Luca 16)

Isus Hristos spune aceasta pilda, poveste, parabola, cum vreti sa-i spuneti, celor din vremea lui, care aveau o cultura a Vechiului Testament, si care cunosteau destul de bine ceea ce spuneau Scripturile cu privire la Avraam si viata sa. In Israel religia era la ea acasa. Pentru ei era foarte clar ca Avraam nu avea in nici un sens sau fel, un san al lui, si ca el, prin puterea lui, nu putea ajuta pe nimeni in vreun fel deosebit. Avraam a fost doar un muritor pacatos ca noi toti. Dumnezeu l-a facut mare, asa cum ne va face mari si pe noi, pe oricare dintre noi, care ne vom pune increderea in El. Alta era semnificatia exemplului lui Avraam, folosit aici de Hristos. Avraam a stat in timpul vietii lui, datorita credintei lui in Dumnezeu, in sanul lui Dumnezeu ca sa spunem asa, in sensul ca a fost binecuvantat si ocrotit de Dumnezeu, si Dumnezeu a facut minuni pentru el. A spune cineva, chiar si Hristos, ca un om este in sanul lui Avraam, era si este echivalent cu a fi in sanul lui Dumnezeu, adica sub protectia si binecuvantarea speciala a lui Dumnezeu. Asta este clar pentru orice cititor onest al Bibliei. Asta a vrut sa spuna Isus. Hristos nu face altceva decat sa relateze in aceasta povestire, un episod imaginar, cu o convorbire dintre un neprihanit mort, Avraam, si un nelegiuit mort, omul bogat si zgarcit, caruia nu i-a pasat in viata lui de semenii sai aflati in dificultate. Oricine citeste Biblia, stie ca la sfarsitul lumii, Pamantul ca planeta, inainte de a fi recreat de Dumnezeu, va fi ars cu foc. In acel foc vor pierii toti neleguitii, din toate veacurile, dimpreuna cu Dracu’ si ingerii lui. La acel foc se face referire si aici. Acel foc inca nu arde nicaieri. El nu exista. El va fi in viitor, si pe un timp limitat. Hristos ne prezinta personajele din parabola sa ca fiind „vii” din cu totul alte ratiuni. El vrea sa transmita alte adevaruri decat acela ca oamenii imediat ce mor merg in Rai sau in Iad. Nu asta a vrut sa spuna Hristos. S-ar contrazice pe sine insusi daca ar prezenta ca adevarat asa ceva. Biblia explica foarte clar fiecare adevar in parte, asa ca nu te poti ratacii. Faptul ca intre Avraam si omul bogat este o prapastie mare, aceasta prapastie nu este altceva decat simbolul folosit de Isus ca sa arate explicit, ca intre Imparatia lu’ Dracu’, IADUL, si Imparatia lui Dumnezeu, RAIUL, nu exista absolut nici o legatura. Sunt lucruri total diferite, care nu au nimic in comun. Povestea lui Hristos spune ceva intersant. Ca tu ca om, nu trebuie sa vezi lucruri mari in viata ta, ca sa crezi in Dumnezeu. Nu trebuie trimis Lazar ca sa spuna celor vii ca este rau sa te desparti de Dumnezeu. Unii tot nu vor crede. Dovada ca Isus avea dreptate in ceea le spunea prin aceasta pilda, povestire, a fost insusi faptul ca multi din vremea Lui, desi au vazut morti inviati si multe alte minuni, tot nu au crezut in El. De aceea Avraam ii raspunde bogatului din aceasta poveste ca cei vii au scrierile oamenilor lui Dumnezeu. Sa creada in ele, pentru ca acolo sunt cuvintele lui Dumnezeu spuse prin prooroci, nu cuvintele proprii ale proorocilor. Ca sa va dati seama ca aici Isus Hristos nu vorbeste de o realitate a vreunui IAD deja existent, ci de o fictiune, o parabola, prin care vorbea de simplitatea credinteti, va rog sa va raspundeti la urmatoarele intrebari : Cum putea Avraam cel mort dar viu, sa-l trimita pe Lazar cel mort dar viu, ca mesager in lumea celor vii, stiut fiind ca numai Hristos este Invierea si Viata, la sfarsitul timpului ? Daca ei sunt deja vii undeva, unii in Rai, Avraam si Lazar, si altul in Iad, omul bogat si rau, ce mai inviaza Hristos la a 2-a Sa venire pe Pamant ? Ii inviaza pe cei care sunt deja vii ?! Se tine de bancuri cu noi ? Daca ar fi asa, ca IADUL si RAIUL deja exista in alte locuri, si ca oamenii dupa moarte merg direct intr-o parte sau in alta, se neaga insasi INVIEREA pe care o face Hristos la sfarsitul istoriei pacatului si faptul ca abia atunci se va face trierea, asa cum de fapt afirma Biblia. Daca atat Raiul cat si Iadul urmeaza sa fie, si amandoua vor fi vesnice, cum poti tu sa fi vesnic fericit, in timp ce altii sunt vesnic nefericiti , asa cum am mai spus ? Oricum ai da-o iese rau pentru Dumnezeu si bine pentru Dracu’. Asta nu va spune nimic ? Nu va pune pe ganduri ? Nu va trezeste nici o suspiciune ? Ca aceste variante sunt dracesti nu Dumnezeiesti ?

Isus Hristos prin aceasta pilda, a vrut sa transmita celor care-l ascultau si noua, mesajul mult mai adanc si mai profund, ca credinta in Dumnezeu nu se va baza niciodata pe mesaje speciale catre oameni, pe lucruri nemaivazute, pe spectacole cu artificii, pocnitori si petarde. Nu. Imparatia lui Dumnezeu nu izbeste ochiul. Ea este simpla, decenta, linistita, calma, vesela si buna, o incantare. Dracu’ iubeste zgomotul, artificiile, pocnitorile si parasutele de tot felul, ca sa-i prosteasca pe prosti. Dumnezeu nu. Cand Dumnezeu a folosit puterea lui nemarginita in unele generatii si a facut mari minuni, a facut-o doar ca sa le arate oamenilor ca este singurul Dumnezeu adevarat, singurul vrednic de incredere si puternic ca sa le rezolve orice probleme. Dar atat. Nimic mai mult. Nu a tinut-o langa cu minunile spectaculose. Dumnezeu stie ca pentru unii nu vor conta. Sunt oameni care au vazut multe minuni facute de Hristos atunci cand a trait pe Pamant, si tot nu au crezut in El. Pacatul este o boala pe care noi muritorii nu o putem intelege in complexitatea ei. Este o taina intr-adevar, ca cineva sa-si doreasca sa plece de la bine la rau, de la bogatie la saracie, de la fericire la nefericire, de la dragoste la ura, de la viata la moarte. Poate pricepe cineva asta ? Dracu’ si ingerii lui, precum si alte miliarde de oameni, asta au facut si fac ! Cum explicati aceste sinucideri in masa ? Dracu’ a plecat de langa Dumnezeu. Dracu’ si ingerii lui au vazut cu ochii lor cum Dumnezeu a creat planeta noastra, si multe altele desigur. Ei si la ce le-a folosit ? Tot s-au rasculat.  Iata de ce este nevoie sa ne bazam numai pe Dumnezeu si sa ne incredem numai in El, si niciodata pe noi insine. Si astazi mai sunt unii care spun ceva de genul : De ce tace Dumnezeu de peste 2000 de ani ? De ce nu mai da cu artificii si cu pocnitori, cu lasere si cu tobe multe, ca sa credem in El ? Pai ce-ati vrea sa va mai faca si sa va mai spuna ? Avem pe Moise, pe prooroci si pe Hristos. Ce mai vrem ? Vrem ca zilnic Dumnezeu sa despice Marea Rosie pentru fiecare dintre noi ? Chiar daca ar face asta, unii ar spune ca a facut-o mama Omida, nu Dumnezeu, si tot n-ar crede. Dumnezeu oricum face zilnic minuni printre noi, dar noi nu prea avem ochi sa le vedem sau le punem pe seama altor lucruri. Ce vreti sa va mai faca Dumnezeu ? A facut TOTUL. Trebuie doar sa credem. Stim cum putem sa ne salvam. Nu mai avem nici o scuza.

„Recunoasteti, dar, din toata inima voastra si din tot sufletul vostru, ca niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastra de Domnul Dumnezeul vostru n-a ramas neamplinit; toate vi s-au implinit, niciunul n-a ramas neamplinit.” (Iosua 23-14)

„In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan 14)

„Legea si prorocii au tinut pana la Ioan (pana la cartea Apocalipsei, unde Biblia se sfarseste); de atunci incoace, Vestea Buna a Imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste, si fiecare, ca sa intre in ea, da navala.” (Luca16-16)

Dati navala fratilor ! Este loc pentru toti, numai sa vreti. Dumnezeu nu mai are ce sa va mai spuna, v-a spus tot. Acum mai trebuie doar ca lucrurile sa se intample. Se vor intampla toate cu siguranta. Nu mai sunt prea multe, dar vin alea napraznice, alea grele de tot. Cele mai tari din istoria omenirii. Show Must Go On !

(va urma)

Cu respect,