Despre dragoste si responsabilitate

Motto: “Cei pregatiti sa inteleaga un lucru, n-au nevoie oricum, ca acel lucru sa le fie strigat in urechi.” (Octavian Paler)

Astazi simt nevoia sa las la o parte „teologia” (ce-o fi aia ? imi place sa cred ca eu nu practic sportu’ asta p’aici) si sa vorbesc mai laic, cum ar spune indobitocitii cu „teologie”. Pun intre ghilimele cuvantul teologie, deoarece teologia ca „stiinta” dezvoltata de o umanitate care nu da doi bani pe Cuvantul lui Dumnezeu, si aici ma refer chiar la lumea „crestina” si apoi la altii, este o aberatie. Asa ceva nu se ezista ! Dumnezeu este singurul, unicul teolog adevarat, din tot acest Univers. Restul e cancan ! Oamenii nu pot sa fie teologi, decat in masura in care Marele si Singurul Teolog, Dumnezeu, le incredinteaza si lor cate ceva despre El insusi. Restul, sunt invataturi omenesti, basme lumesti, legende urbane sau neurbane, fara nicio valoare, adica fix apa de ploaie, adica prosteala pentru prosti. Pe acest blog, majoritatea subiectelor prezentate, vorbesc despre lumea noastra vazuta prin prisma afirmatiilor Bibliei, carte pe care eu, Danut Tanase, o consider Cuvantul autorizat al singurului Dumnezeu adevarat, din tot acest Univers in care traim si noi, pe o planeta numita Pamant. De ce il consider eu pe Dumnezeul iudeo-crestin ca fiind singurul Dumnezeu adevarat este simplu de raspuns: pentru ca tot ceea ce a spus acest Dumnezeu, s-a implinit. Alti dumnezei nu au aceasta performanta in Curriculum Vitae. Am citit si eu la viata mea cativa pereti de carti, dar nimeni si nimic nu a reusit sa-mi explice mai bine ca Biblia, ce este cu mine pe aceasta planeta, si de ce se intampla toate, asa cum se intampla. Nici filozofii, nici fizicienii, nici matematicienii, nici biologii, nici alte religii, nu au reusit sa ma convinga asa cum m-a convins Biblia, ca acesta este adevarul pe care il cauta fiecare, daca il cauta, in legatura cu rostul acestei vieti efemere pe care o traim fiecare dintre noi. Sigur ca atunci cand vorbesti despre un Dumnezeu, oricare ar fi acela, aduci ca suprem argument in favoarea lui, propriile lui cuvinte, invataturi sau fapte. Asa se intampla si in viata reala, si asa se intampla si in crestinism sau oriunde altundeva. Crestinii se bat intre ei, atat la propriu cat si la figurat, ca sa-si sustina fiecare „dreptatea” propriei invataturi, doctrine, traditie sau dogma, pe care au imbratisat-o si in care cred. Sigur ca fiecare crede, si unii chiar sunt dispusi sa moara, pentru adevarul bisericii sau a cultului sau, dar prea putini sunt dispusi sa-l creada si sa-l urmeze pe Viul Dumnezeu si invatatura Lui. Asa cum este ea, simpla si neinterpretabila in mii de variante. Oricat de groasa ar fi Biblia, sau oricat de subtire ar fi ea, am spus-o si nu o sa obosesc sa o repet, in final, se reduce la doua persoane si o Imparatie: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Imparatia lor cea vesnica, Raiul, adica Universul intreg. Sigur ca in duelurile teologice se aduc argumente tot din Biblie, si de o parte si de cealalta parte, fiecare toarna in fata si in capul preopinentului sau, tone de versete Biblice care sa-i argumenteze teoria si sa-i sustina invatatura. O fi bine sa se intample asta ? Asta doreste Dumnezeu de la noi ? Pana la un punct da, este bine sa apelam la Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca trebuie sa intelegem cat mai logic lucrurile, intr-o anumita cronologie, etc. Dar peste acel punct de intelegere simpla si onesta, totul devine nebunie, sminteala, prosteala, vorbiri fara rost, certuri de cuvinte, demagogie, adica… nimic folositor. Pierdere de vreme, de energie, de emotii, de timp din viata, pe care le poti folosi altfel. Sa traiesti pur si simplu de exemplu, si sa te bucuri de tot ce poti in viata ta. Asta mi se pare mult mai important decat sa despici firul in patru, cu privire la tot felul de invataturi, adica sa te ocupi cu cercetari fara rost. Vorba Eclesiastului: „…daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.” (Eclesiastul 12) Solutia nu este sa stai toata ziua si sa toci anumite lucruri. Ele trebuiesc intelese si apoi traite, bucurandu-te de ele la modul cel mai simplu cu putinta. Asa a facut si famenul etiopian, caruia i s-a prezentat Evanghelia Vesnica in cuvinte simple, pe intelesul tuturor, iar apoi omul a plecat, si prin puterea lui Dumnezeu a trait-o. Simplu. Am sa scriu un post separat pe acest episod senzational, cu famenul. Pana atunci, puteti sa cititi intamplarea in Biblie, in Faptele Apostolilor 8. Iata ce simplu si clar trateaza Dumnezeu lucrurile discutate pana aici: „Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita, si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Hristos, si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mandrie si nu stie nimic, ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de castig. Fereste-te de astfel de oameni.” (1Timotei)

„Batjocoritorul cauta intelepciunea si n-o gaseste, dar pentru omul priceput, stiinta este lucru usor.” (Proverbe 14)

Spuneam inca din 2011, ca vom intra din ce in ce mai profund in lucrurile profunde ale Cuvantului lui Dumnezeu, lasand la o parte balariile si maracinii teologiei, in care multi oameni s-au incurcat si si-au ranit iremediabil vietile, devenind niste speriati de viata, niste abuzati de invataturi religioase tampite si inutile, devenind astfel niste handicapati, nu este deloc tare acest cuvant, vom lasa la o parte si interpretarile imbecile ale Bibliei. Vreau sa va prezint astazi un text de Octavian Paler, pe care sa-l discutam apoi, din perspectiva Evangheliei Vesnice. Iata textul:

„Una dintre cele mai mari controverse ale istoriei omenirii se leaga de raspunsul la intrebarea: Dumnezeu este dragoste sau lege ? Mintile justitiare are spune ca e lege, insa Dumnezeu este de fapt alt nume dat dragostei. Cei care traiesc doar prin lege si scutul ei protector, nu pot patrunde si accesa dimensiunile dragostei responsabile. Legea este un aranjament defensiv si o viclenie a mintii pentru a te proteja permanent, insa atunci cand iubesti cuvantul tau nu este lege. Cugetul care judeca dupa lege nu poate fi iubitor, iar cel iubitor nu poate judeca dupa lege. Moise, Marx, Mao sunt personalitati care au dat lumii legea; Iisus, Buddha, Lao Tze au fost oameni ai dragostei care au transmis viziunea transformarii fara efort a omului in fiinta iubitoare. Cu ochii limpezi, cu claritate, patrunzand in natura lucrurilor fara obstacolele impuse de prejudecati, incepem sa  intelegem valoarea responsabilitatii, si ne dam seama ca nu avem ce proteja, fiindca cel care cersea protectie, era un ego pustiu, pe care dragostea l-a curatat de zgura.” (Octavian Paler)   Superb a scris Octavian Paler despre acest subiect.

Ceea ce spune in acest text Octavian Paler, este si esenta adevaratului crestinism. Paler spune ca Legea este ceva sec, ceva lipsit de viata, ceva lipsit de orice sentiment, de orice emotie, de orice traire a unei fiinte vii, asa cum este omul. Legea este lipsita de dragoste, este incapabila de dragoste. Asta ne spune si Dumnezeu in Biblie. Exista acea dragoste responsabila, spune Paler, care intelege situatia, intelege starea lucrurilor, intelege totul, si accepta varianta buna in detrimentul celei rele. Dragostea responsabila iubeste legile, iubeste regulile, normele, cutumele de bine, pentru ca le-a inteles si le-a acceptat in sensul lor cel mai profund, si are dragoste pentru ele. Nu mai trebuiesc sa-i fie impuse intr-un fel sau altul. Dragostea responsabila le-a inteles si le-a acceptat pentru totdeauna. Dragostea responsabila intelege ca lipsa acestora, duce inevitabil la instalarea raului in toate domeniile vietii. Sunt doua cai gresite in falsul crestinism. Prima, incercarea de a-l iubi pe Dumnezeu cu orice pret de frica pedepsei. A doua, pentru ca iti doresti cu ardoare sa traiesti si sa nu mori, si pentru asta te chiuiesti sa-l iubesti pe Dumnezeu, dar… constient sau inconstient, iti doresti, daca se poate, sa traiesti tot in pacat, nu in neprihanire. Ambele variante sunt false, ambele variante sunt gresite, ambele variante nu duc nicaieri. Aceste doua variante nu sunt dragoste pentru Dumnezeu, sunt doar Frica de Dumnezeu in stare pura. Iar Dumnezeu nu doreste, nu a dorit, si nu va dori niciodata ca noi sa traim cu frica de El. Dumnezeu nu doreste sa-l iubim din frica. Se poate asa ceva ?! Sigur ca asa ceva nu exista si nici nu poate exista. Despre dragoste si frica, Dumnezeu ne spune asta: In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan 14)  Care este atunci adevarata cale, adevarata varianta ? Simplu si foarte complicat in acelasi timp. Spun complicat, pentru ca oamenii nu vor nici in ruptul capului sa priceapa ca Dumnezeu nu este punitiv, si ca Imparatia Sa nu inseamna frica, ci doar dragoste. Ca nu degeaba ne prezinta Dumnezeu ca pe o casatorie, relatia dintre El si fiecare membru al poporul Sau, sau ca pe o relatie iubit – iubita. Dragostea curata si reciproca, este cheia, este esenta, este chintesenta Imparatiei lui Dumnezeu si a crestinismului. Nu frica de nu stiu ce pedeapsa, si nici frica de moarte, nu te pot face sa iubesti cu adevarat pe cineva. Bisericile lumii asta tuna de la amvoanele lor: Frica de Dumnezeu si Frica de Moarte. Altfel spus: Iubiti-l pe Dumnezeu ca va ia Dracu’ ! Iubiti-l pe Dumnezeu ca sa nu ardeti in foc sau ca sa va dea si voua viata vesnica in schimbul „dragostei” voastre. Cu asta sunt speriati, amenintati si momiti credinciosii, ca sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Ce aberatie ! Ce nonsens ! Ce dracovenie ! Dumneavoastra va iubiti sotul sau sotia, iubitul sau iubita, pentru ca va este frica de el sau de ea ? Sau o iubiti sau il iubiti pentru ca va place din tot sufletul acea persoana ?! Raspunsul este simplu de dat si de inteels. Si cu toate acestea…asta nu au inteles nici evreii, si nu inteleg nici majoritatea „crestinilor”. Ca si in povestea din filmul „Love Story”, Dumnezeu este cu noi in toate clipelesi etapele vietilor noastre, mai fericite sau mai nefericite, este cu noi patul de spital, si in clipa mortii noastre. Diferenta dintre finalul acestui film extraordinar si Dumnezeu, este ca El, Dumnezeu, ne poate scoate si din mormant, si o va face la vremea stiuta numai de El. Daca ar fi sa trag o concluzie la ceea ce am scris pana aici, asi spune ca indiferent daca exista sau nu exista Dumnezeu, eu, Danut Tanase, tot asa vreau sa traiesc, pana la moarte, ca iubitor de bunatate, de frumos, de respect, de moralitate, si pentru ca imi place maxim acest stil de viata, il voi pastra pana la finalul vietii mele, indiferent daca Dumnezeu exista sau nu. Asta cred eu ca este esenta. Asta este totul. Cand vom ajunge sa gandim asa, curat si simplu, despre viata si despre Dumnezeu, fara sa asteptam nimic de la nimeni, nici de la oameni si nici de la Dumnezeu, nici pedeapsa, dar nici rasplata, atunci cred ca am atins desavarsirea. Am atins esenta tuturor lucrurilor, am atins pe Dumnezeu. Am inteles esentialul. Am inteles ca facand pacat, neleguire sau cum vreti sa-i mai spuneti, ne facem noua insine, societatii in care traim si tuturor semenilor nostri, mediului nostru, numai rau. Si am mai inteles pentru totdeauna, poporul lui Dumnezeu, ca asa ceva noi nu ne mai dorim sa facem niciodata. Asta inseamna Responsabilitate. Asta inseamna cea mai inalta constiinta umana. Nu mai iubim deloc acest stil de viata, al pacatului, pentru ca am inteles esenta raului. Am inteles ca lipsa dragostei responsabile este esenta raului. Este IADUL insusi. Asta a facut Satana pentru prima oara in Univers. Numai un om egoist, lipsit de dragoste, poate sa devina mincinos si criminal. Caci vorba aceea:Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragosteCaci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta. Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste !” (1Ioan 4, 2Timotei 1, 1Corinteni 16)

„Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic…Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunostinta va avea sfarsit… Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1Corinteni 13)  Dragostea este vesnica ca Dumnezeu insusi, pentru ca este temelia Imparatiei Sale. Crestinul adevarat il va iubi pe Dumnezeu total dezinteresat, ca raspuns la uluitoarea dragoste pe care Dumnezeu i-a aratat-o lui. Isus Hristos s-a straduit sa le arate evreilor inchisi in cercul lor stramt de legi si porunci, esenta Imparatiei Sale: Dragostea. Dar evreii nu au inteles, cum nu inteleg nici „crestinii”. Ei au vrut si vor legi si porunci, dogme, doctrine, ritualuri, asa cum vor si „crestinii”. Oamenii inca mai cred ca RAIUL este un cod de legi pe care musai trebuie sa le accepti si sa le implinesti. Oamenii cred ca Dumnezeu insusi este un lung sir de nu lua, nu gusta, nu pune mana. Esenta crestinismului este alta. In adevaratul crestinism, totul este liber consimtit, nimic nu se face de frica. Totul se face din dragoste si din responsabilitate profunda. Din dragoste pentru regulile Imparatiei Dumnezeiesti, si nu de frica lor, din dragoste pentru toate fiintele create, din dragoste pentru stilul de viata din RAI, din dragoste fata de valorile RAIULUI, din dragoste pentru Creator. Aceasta este Evanghelia Vesnica. Totul este atat de simplu si de curat. Nimic complicat, nimic greu de inteles. Lipsa dragostei si a responsabilitatii, este raul suprem.

Relatia dintre Dumnezeu si poporul Sau, este o lunga si frumoasa poveste de dragoste. Un „Love Story” etern. Cine nu intelege asta, nu va calca niciodata in aceasta Imparatie a dragostei si a responsabilitatii vesnice.

Cine nu intelege o privire, cu atat mai mult nu va intelege o lunga explicatie…” (Ralu)

„Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.”

Cu respect,

RAIUL ca exercitiu de imaginatie (ep.3)

Motto: „Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragosteSi noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el. (1Ioan.4)

Stimati prieteni si neprieteni, asa cum am promis, anul acesta vom intra in profunzimile Evangheliei Vesnice. Asta inseamna sa privim putin mai profund textele Bibliei. Sa trecem de acea predicare idioata a lui Dumnezeu, de reprezentarile Lui imbecile, si sa privim spre frumusetea profunda a Imparatului Universului si a Imparatiei Sale. Asta voi face acum. Stiu ca suna arogant, dar putin imi pasa. Acesta este adevarul lui Dumnezeu, nu al meu. Dumnezeu este iubirea absoluta, stiinta absoluta, frumosul absolut. Este grandoare si excelenta dar si simplitate si profunzime. Este modestie si universalitate, bun simt si bun gust, designerul absolut, profesionistul desavarsit, maestrul neantrecut al desavarsirii, savantul nepereche. Toate acestea si multe altele se gasesc intr-un suflet minunat. Dumnezeu este o fiinta care merita sa fie iubita din toata inima, doar pentru ceea ce este El si nu pentru altceva. Nu de frica si nu pentru ca ne-a salvat. Nu pentru asta. Dumneavoastra cand va alegeti iubitul sau iubita, sotul sau sotia, nu alegeti de frica ei sau a lui sau pentru ca va face mancare foarte buna sau pentru ca v-a salvat de la inec. Alegeti persoana cu care doriti sa traiti pentru ca o iubiti. Asa si cu Dumnezeu. Trebuie sa va doriti sa ajungeti in RAI nu pentru ca este minunat locul acela, asa cum si este, ci pentru ca il iubiti pe Imparat. Aceasta fiinta minunata, Dumnezeu, s-a intrupat si a venit in lumea noastra blestemata, pentru a-L putea cunoaste, a-L putea atinge, pentru a-L putea iubi sau uri. S-a aratat asa cum este El in realitate, fara prizbrizuri inutile. A venit ca sa ne salveze de la moarte, dandu-ne viata si neprihanirea Sa. Nobil gest, nobil personaj, nobile principii, nobile simtaminte, nobile fapte. Dumnezeu nu este asa cum il prezinta bisericile si cum este zugravit pe pereti si pe icoane. Dumnezeu nu este un personaj cumplit, intolerant, sangeros, obtuz, dictator, cam prostovan si cam incuiat, adica care nu stie decat una si buna: sa ne faca urati, prosti si irationali, sa ne dam cu curul de pamant in fata Lui si sa-i cantam cat este ziulica de mare la harpa, cu privirile pierdute in negura timpurilor. Dumnezeu nu este nimic din toate acestea. Crestinismul Satanic, exista si asa ceva, adica falsul crestinism, invata si sperie pe oameni cu un Dumnezeu care le va lua viata pentru ca nu este acceptat de omenire. Si oamenii, mai de frica, mai de mila, mai de sila, se duc pe la biserici ca sa-l mai imbuneze putin pe nebun. Majoritatea oamenilor il vad pe Dumnezeu ceva de genul: „Daca voi nu ma vreti eu va iau gâtii”. De aceea bisericile „crestine” ii sperie pe enoriasi cu JUDECATA si cu IADUL cel vesnic. Niste minciuni ordinare amandoua. „Crestinii” nu au inteles nici in ce consta JUDECATA, nici ce si unde este IADUL. Am explicat pe pagina „Evanghelia Vesnica” a acestui blog cum sta treaba cu Judecata, iar despre IAD am scris deja de ma doare mana, si o sa mai scriu, spre disperarea lu’ Dracu’ si a acolitilor lui care isi vad spulberate minciunile lor de adevarul lui Dumnezeu. Prieteni, Judecata lui Dumnezeu nu va fi altceva decat momentul in care Dumnezeu va arata fiecarui om care a trait vreodata pe aceasta planeta, pe cine a iubit el mai mult si mai mult in viata lui si pe cine a urat si a desconsiderat. Cei pierduti vor vedea limpede ca l-au iubit si adulat pe Dracu’ nu pe Dumnezeu. Si cum Dumnezeu nu doreste sa-i desparta de obiectul dragostei lor, ii va lasa sa fie impreuna cu cel pe care l-au iubit, apreciat si slujit. Simplu. Asta este toata judecata. Pacatosii ar fi profund nefericiti in RAI, profund nefericiti cu un conducator drept si nepartinitor, fara fite in cap, care nu minte, nu fura, nu ucide pe nimeni. Nimic altceva nu va fi „spaimoasa” judecata. Budistului ii va spune Dumnezeu: „Du-te sa te salveze Budha prietene. In Mine nu ai crezut. Nu ai dat pe Mine nici o ceapa degerata. L-ai iubit si adulat pe Budha, mergi la el prietene sa-ti rezolve problemele.” Acesta va fi posibilul dialog al lui Isus cu cel sau cei care au crezut in alti dumnezei. Iar pe „crestinii” pupatori de morti (moaste), de icoane si statui, ii va trimite sa-i salveze „sfantul” Pafnutie in care au crezut. Ce vor acum de la El ? Pe El nu l-au iubit, l-au iubit si l-au pupat de mama focului pe Pafnutie. Sa mearga la Pafnutie atunci sau la icoanele si statuile din biserici, pe care le-au mozolit toata viata lor. Cu ce v-a gresi Dumnezeu fata de cei pierduti facand asa ? Cu nimic. Au ceea ce au crezut, iubit si dorit. Sigur ca vor vedea ca au fost mintiti, pacaliti, inselati, si ca in spatele tuturor acestor dumnezei falsi este doar Dracu’. Dar este prea tarziu sa mai schimbe ceva. Noi pe noi ne putem minti si aburii, pentru ca noi nu avem capacitatea de a vedea in mintea fiecarui om, asa cum poate Dumnezeu . Asa ca noi il mai credem pe Basescu, pe Bush, pe Obama, pe Ponta, pe Antonescu, care ne mint de ne rup. Dar astia si toti ceilalti neleguiti nu-l pot minti pe Dumnezeu ca l-au iubit si l-au slujit, cand in realitate putin le-a pasat de El. De aceea cand il vor vedea, vor dori sa cada mai bine muntii peste ei si sa-i ingroape, decat sa dea ochii cu cel pe care stiu ca nu-l pot minti si pe care nu l-au iubit niciodata. Asa cum am mai spus si voi continua sa spun, RAIUL trebuie privit de catre crestini sau orice alt om de pe aceasta planeta, ca o alta tara, o alta lume, o alta societate, o alta imparatie. Cei care doresc sa ajunga in aceasta Imparatie, trebuie sa stie ce este aceasta tara/imparatie, de cine este condusa, ce legi o guverneaza, ce-o sa-i astepte acolo, intr-un cuvant, sa stie la ce sa se astepte daca doresc sa ajunga in ea, si sa o iubeasca pentru ceea ce este ea. Din nefericire, majoritatea oamenilor acestei planete habar nu au ce este cu ei pe aceasta planeta, de ce traiesc si mor, de ce se intampla toate cate se intampla si de ce isi doresc sa ajunga in cer. Mii de povesti, de religii, de basme, de mituri, de inventii si de legende, se bat pentru a intra in mintile noastre. Fiecare din aceste povesti, religii, basme, mituri, inventii si legende sunt propovaduite de oameni la fel ca mine sau ca dumneavoastra. Cu voia sau fara voia noastra, fara voia noastra in sensul ca nu am stat niciodata sa le analizam putin, sa ne gandim la ele si sa ne dam seama daca suntem mintiti, prostiti sau ni se spune adevarul, le transmitem din generatie in generatie, de cele mai multe ori fara sa avem habar ca perpetuam, ducem mai departe, ca o comoara de cele mai multe ori, cele mai aberante povesti, mituri, credinte, superstitii si minciuni. Stiti la fel de bine ca mine ca in lumea ortodoxa de exemplu, nu se citeste Biblia. Doar se pupa in biserici. Cred ca nici macar 15 % dintre crestinii ortodocsi nu au citit vreodata Biblia. Ei iau de bun ceea ce li se spune de catre biserica prin popii ei. Nu au curiozitatea sa citeasca si sa incerece sa inteleaga cu propria lor minte, ajutati de Dumnezeu prin Duhul Sau care le sta oricand la dispozitie. Zi si noapte. La neoprotestanti este la fel dar invers. Astia stau cu Biblia in mana toata ziua, dar tot nu inteleg ceea ce trebuie. Fiecare este setat si repeta papagaliceste doctrina bisericii sale, nu adevarul lui Dumnezeu. Ei se bat pentru doctrinele lor nu pentru adevarul lui Dumnezeu. Mintile lor sunt inchise la lumina directa care vine de la Dumnezeu prin Duhul Sau. Si-au incredintat mintea, viata si toata stiinta lor unor oameni muritori: pastorii lor. Pastori in care au incredere aproape oarba, si la care privesc ca la Dumnezeu. Toti sunt de o prostie crasa, la fel ca cei care nu citesc Biblia si se inchina la carpe, icoane, morti si statui. Toti si-au creat ritualuri, doctrine, coduri vestimentare, de alimentatie, de inchinare, etc… care nu au nimic in comun cu Dumnezeu si vointa Lui pentru ei. Se chinuiesc saracii in fel si chip ca sa-L imbuneze pe satrapul de Dumnezeu. Asta este in mintile tuturor. Sa scape intr-un fel sau altul de mania lui Dumnezeu cel psihopat. Foarte putini il iubesc cu adevarat pe Dumnezeu si foarte, foarte putini isi dau seama ca de fapt nu-l iubesc pe Dumnezeu, ci doar le este frica de El. Tot ceea ce fac, fac din frica nu din dragoste. Pana la urma, intrebarea simpla si de bun simt care se pune, ar fi de genul: „De ce trebuie un om sa isi doreasca sa ajunga undeva ? In RAI de exemplu. Ce isi imagineaza „crestinii” ca este RAIUL ? Un loc in care practic nu vrei sa ajungi. Asta spun crestinii prin comportamentul lor. Ei nici nu stiu de ce vor sa fie acolo si daca o sa le placa ce or sa gaseasca. Multi, foarte multi crestini declarati stau cu privirile si cu mintea lor atintite mai mult spre lumea aceasta nu spre cea viitoare. Exact asa cum a facut si sotia lui Lot. „Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi si s-a prefacut intr-un stalp de sare.” (Geneze 19)  Nevasta lui Lot se uita cu drag si jind inapoi, la Sodoma si Gomora. Sufletul ei era acolo nu la Dumnezeu si spre locul sigur unde Dumnezeu voia sa o conduca. Asa ca a primit ceea ce si-a dorit. Stiu ca idiotii il acuza tot pe Dumnezeu ca este rau la episoade de genul acesta, pentru ca ei nu inteleg principiul dragostei, al libertatii si al responsabilitatii proprii. Nu este vina lui Dumnezeu ca sotia lui Lot iubea mai mult Sodoma si Gomora decat pe El. Nu este vina lui Dumnezeu ca oamenii il iubesc pe Dracu’. Raiul este dragoste si incredere absoluta in cel care il conduce, si daca nu credem asta este imposibil sa fim placuti Lui si sa dorim sa ajungem acolo. Nu exista altceva in afara de aceasta incredere liber consimtita, din dragoste nu de frica, care a fost, este si va fi onorata de Dumnezeu. Raiul este libertate absoluta, este frumusete desavarsita, este pace si liniste, fara cimitire, fara spitale, fara lacate la usi, inchisori, politie si armata. TOATE valorile RAIULUI sunt liber asumate si dorite. Sunt valorile supreme ale locuitorilor lui. Locuitorii Raiului le respecta nu de frica cuiva sau a ceva, ci pentru ca le iubesc. Nu le iubesc de teama unor pedepse si legi care in RAI nu exista.

Asa cum pieirea pacatosilor nu este pedeapsa lui Dumnezeu asupra lor asa cum invata bisericile lu’ Dracu’, ci consecinta propriei alegeri. MOARTEA nu se datoreaza lui Dumnezeu ci lu’ Dracu’. Unora le place moartea asa cum unora le place jazzul si altora viata. Toate aceste adevaruri simple au fost ingropate de crestinismul de taraba, de Bisericile S.R.L. de practicile si de doctrinele tembele ale „crestinismului” inventat de Dracu’. Exista crestinsmul lui Hristos, cel adevarat, frumos, luminos si „crestinismul” lu’ Dracu’, cel fals, mincinos, idiot, tembel, gretos, mizerabil, jegos, urat, prostitor de oameni si de minti umane, care prezinta omenirii un Dumnezeu la fel de idiot, tembel, gretos, mizerabil, urat, irational, dictator, etc… Aceasta este Evanghelia dupa Satana nu dupa Dumnezeu.

 Hai sa vedem ce este RAIUL, conducatorul lui, Dumnezeu, si singura lege a RAIULUI. „Unul din carturari, care-i auzise vorbind, fiindca stia ca Isus raspunsese bine saducheilor, a venit la El si L-a intrebat: „Care este cea dintai dintre toate poruncile ?” Isus i-a raspuns: „Cea dintai este aceasta: „Asculta Israele ! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn” si: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta„, iata porunca dintai. Iar a doua este urmatoarea: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Nu este alta porunca mai mare decat acestea.” Carturarul I-a zis: „Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu este unul singur, ca nu este altul afara de El si ca a-L iubi cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul si cu toata puterea si a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele.” Isus a vazut ca a raspuns cu pricepere si i-a zis: „Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu.”

Mie imi place foarte mult felul in care Isus sintetizeaza in cateva cuvinte, poliloghiile fara sens din mintile oamenilor, afirmand adevarul simplu si la obiect. Bisericile nu iubesc adevarul spus astfel. Ele au nevoie sa impuie capul enoriasilor cu tot felul de povesti si de polilogii inutile ca sa-si dovedeasca astfel importanta in fata celor lesne crezatori. Sa le bage in minte ca fara ele nu se poate. Nimic mai fals asa cum am aratat deja de multe ori pe acest blog. Trei lucruri importante spune Hristos in cateva cuvinte:

1) ca nu exista decat un singur Dumnezeu viu si adevarat, toti ceilalti sunt inventii dracesti, Dumnezeu pe care trebuie sa-l iubesti nici mai mult dar nici mai putin ca pe tine insuti.

2) tot ca pe tine insuti, adica nici mai mult dar nici mai putin decat atat, trebuie sa iubesti pe oricine altcineva. Ceea ce este superb aici, este faptul ca Dumnezeu nu cere pentru El mai multa dragoste decat trebuie sa dai ORICUI. Nu-i superb asta ? El nu zice ca trebuie iubit El mai mult decat altcineva. Nu are aceasta pretentie. El vrea sa fie egalul tuturor, nu vrea sa fie peste creaturile Sale. Dar ceea ce este si mai si decat asta, este afirmatia clara a lui Dumnezeu ca: „De fapt: „Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nicio marturisire mincinoasa, sa nu poftesti” si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” (Romani 13) Vedeti cum legea suprema a RAIULUI este dragostea ? Lucru de neconceput in lumea noastra, adica in IAD. „Caci TOATA Legea se cuprinde intr-o singura porunca: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” (Galateni 5) Superb ! Simplu, concis, la obiect. „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.” … „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.”   Toata Evanghelia Vesnica, tot Vechiul si Noul Testament, toate legile si poruncile, toata invatatura dumnezeiasca se reduce la asta.

3) al treilea lucru la fel de important ca primele doua, care le include si le sintetizeaza, este si acela ca NIMIC nu conteaza mai mult decat a avea dragostea lui Dumnezeu in tine. Stiu ca nu o sa intelgeti aceasta afirmatie. Nu au importanta nici bisericile, nici ritualurile, nici doctrinele si nimic altceva. Totul este apa de ploaie pentru Dumnezeu daca Dumnezeu nu locuieste in tine prin Duhul Sau. Asa cum nici Templul si jertfele lui, adica tot ritualul de acolo, nu valora si nu valoreaza nimic fara Hristos, Mesia. Nu sunt mai mult decat Hristos insusi. Uitati ce clar este: ” … a-L iubi cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul si cu toata puterea si a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele.” Jertfele si toate arderile de tot ale evreilor erau egale cu zero. Nu-i ajuta cu nimic, in timp ce ei credeau in prostia lor ca tot ceea ce fac ei este suprema placere a lui Dumnezeu. Asa cum cred si bietii „crestini” din ziua de astazi. Ei cred ca daca nu mananca anumite alimente in anumite zile, daca pupa morti, adica moaste, lemne si carpe, daca se duc intr-o anumita zi la biserica si stiu pe de rost cateva rugaciuni si versete din Biblie, gata, L-au dat pe spate pe Dumnezeu. Ei cred ca Dumnezeu este fericit maxim cu ceea ce fac ei. Hristos spune ca nu este asa. Hristos spune ca singurul mod de a pazi poruncile Lui, de a-L iubi pe El si de a face tot ceea ce este placut Lui este unul singur: SA IUBESTI. „Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” (Ioan 14) Cat este de simplu. Dumnezeu nu ne spune ca trebuie sa ne chinuim, sa ne fortam, sa ne autotorturam ca sa tinem poruncile lui, asa cum invata „crestinismul” lu’ Dracu’. Nu trebuie sa ne sihastrim, sa ne lasam parul netuns, sa ne imbracam oribil, ca sa fim pe placul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne cere asa ceva. Este o mare prostie asta. Este o mare prostie sa crezi asa ceva. Aceasta credinta si gandire duce la cele mai aberante comportamente umane prin care Dracu’ rade si il batjocoreste pe Dumnezeu. Vazand aceste tampenii facute de „oamenii lui Dumnezeu”, acest stil de viata tembel, omenirea pe buna dreptate isi zice ca nu are nevoie de un conducator, Dumnezeu, si de o tara, Raiul, in care sa se intample astfel de lucruri. Vedeti cum „credinciosii” insisi il batjocoresc pe Dumnezeu ? Duhul lui Hristos este singurul capabil sa puna aceasta dragoste in noi. Dragoste care ne este atat de necesara, ca sa devenim din oameni-gunoi, oameni-aur. Sa ne faca destepti, frumosi si luminosi. Noi nu putem sa facem asta singuri, nu sta in puterea noastra asta, pentru ca prin nasterea noastra in pacat noi suntem dusmanii, vrajmasii lui Dumnezeu, nu prietenii Lui. Noi il uram nu-l iubim. Numai Dumnezeu poate sa ne inzestreze cu aceasta dragoste, care este de cu totul alta natura decat tot ceea ce cunoastem noi. „Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta.” (2Timotei 1)

Prietene, nu trebuie sa pupi morti si icoane, statui de lemn, de piatra, de aur sau de argint, sa bei aghiasma, sa te duci la biserica in nu stiu ce zi anume si numai atunci in ziua aia sa fii crestin pentru ca in toate celelalte zile minti, furi, curvesti, etc… Nu trebuie sa faci tot felul de aberatii din acestea. Nu este nevoie. Dumnezeu nu-ti cere asta. Trebuie doar sa iubesti cu aceeasi dragoste cu care Dumnezeu te iubeste pe tine si pe care El o va pune in tine. Asta este tot. Asa ajungi in RAI. Este prea simplu, nu-i asa ? Noi vrem mai complicat, nu-i asa ? Noua ne place sa ne chinuim, sa ne autoschingiuim trupeste si mental, sa fim nefericiti si vesnic ingrijorati cu privire la prezentul si viitorul nostru in relatia cu Dumnezeu. Noi nu-l credem pe Dumnezeu. Noi avem propriile noastre cai spre RAI, care in final ne vor duce la pierzare, nu in Rai.  

Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta, astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii. In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste. Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii, caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.” (1Ioan 4)  Simplu ! De ce ne complicam inutil ?

Concluzia la acest post este una singura: daca vrem sa ajungem in Imparatia lui Dumnezeu, RAIUL, trebuie sa stim de ce vrem acolo, cine conduce acolo si dupa ce reguli se conduce aceasta Imparatie. Daca ceea ce auzim ne place si incepem sa iubim acel loc, este OK, dar daca vrem sa ne refugiem in RAI doar de frica nu stiu carei pedepse a lui Dumnezeu si a IADULUI, nu vom ajunge niciodata in el. Legea cea mai mare a RAIUL este DRAGOSTEA DE TOT ceea ce este el. De el, de RAI, de conducatorul lui, de locuitorii lui, de legile care il guverneaza. Consecinta logica este ca inca din lumea si viata aceasta pieritoare trebuie sa incepem deja sa traim ca acolo si sa impartasim aceleasi valori. Adica sa traim MORAL, frumos si drept. Dumnezeu ne pune toata puterea Lui la dispozitie ca sa ne scoata din robia Satanei si din ADN-ul nelegiuirii care este in noi toti, si care ne tine robi ai pacatului. Nu avem nicio scuza ca sa nu ne eliberam. Viata si faptele noastre vor dovedi zilnic, clipa de clipa, toate zilele vietilor noastre, ceea ce iubim mai mult: pe Dumnezeu sau pe Dracu’. Iubim dreptatea, bunatatea, mila, cinstea, etc… sau nedreptatea, rautatea, ura, minciuna, crima, etc… Adevaratul crestin si crestinism este: „Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta.” Orice altceva este doar poezie, basm, inventie, legenda, mit, basm.

Vreau sa va mai spun ca Noul Ierusalim care va fi pe Noul Pamant, cetatea despre care am vorbit in acest serial, nu va fi capitala unui nou stat Israel in ceruri, asa cum poate vor putea sa inteleaga unii, ci va fi capitala Universului. Locul unde va fi instalat pentru vesnicie tronul lui Dumnezeu. Locul de unde Dumnezeu va guverna intreg Universul. Planeta Pamant, locul unde s-a consumat cea mai mare drama din istoria Universului va deveni locul cel mai important al lui. Un prieten al meu care acum doarme in tarana pamantului asteptand invierea promisa de Isus, imi povestea ca in timpul regimului Ceausescu, cand lucra la restaurarea Palatului Cotroceni pentru Ceausescu, activistii de partid care erau atei mai mult sau mai putin declarati, l-au intrebat odata ceva de genul: „Mai Stefane, ce speri, ce crezi ca ai sa vezi tu cand o sa fii  acolo sus in Cer, unde vrei tu sa ajungi ?”, iar el a raspuns: „Vreau sa-L vad pe Dumnezeu si  locul de unde Dumnezeu conduce Universul tovarase.” Mi-a placut mult raspunsul lui si de aceea mi-a ramas in minte pana in ziua de astazi.

 „Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste… Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el. Domnul mi Se arata de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea !”

   

Cu respect,