30 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

„Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată 
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine” 

(Nichita Stanescu)

Astazi se implinesc 30 de ani de atunci, 30 de ani de la acel moment atat de important pentru orice om!

Eu si Carmen acum 30 de ani… in fata lui Dumnezeu si a oamenilor dragi noua.

De ce scriu in fiecare an despre asta? Ca sa se vada ca se poate. Ca o casatorie de lunga durata nu este o fictiune, nu este ceva urat si de nedorit, asa cum ni se tot spune in diverse formule.

Sa iubiti si sa fiti iubiti, si nu uitati esentialul dragii mei: sa ramaneti totdeauna cu Dumnezeu, acesta este tot „secretul” si toata intelepciunea. Este tot ceea ce conteaza. Neprihănirea da valoare si frumusețe vietii! Nu este nimic mai frumos! O viata minunata sa aveti!

 

 

 

 

 

 

Iubeşti – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubire – Lucian Blaga

Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot!

E viata pe pamant! 

Povestea si dansul vietii continua… cu ajutorul lui Dumnezeu!

Cu respect,

Slow

Dragi prieteni si neprieteni, care veti lectura aceste randuri, va urez un WE plin de evenimente cat mai frumoase, plin de bucurie si de speranta. Este sambata. Zi de odihna lasata oamenilor de catre bunul Dumnezeu, ca sa ne aducem aminte de odihna, si de importanta ei. Relaxati-va, bucurati-va, linistiti-va, adica traiti! Faceti toate acestea incet, pe indelete, in liniste, savurand totul, cat mai bine, si cat mai profund. Nu va grabiti. Niciodata! Clipa, secunda, minutul, ora, ziua, luna, anul care trece, nu se vor mai intoarce niciodata! Bucurati-va in liniste si in pace, de tot ce puteti! De tot! Bucurati-va de liniste si de pace, cat inca mai sunt. Nu uitati ca, ziua de maine, nu apartine nimanui. Nimeni nu este stapan pe ea. Nu, nu este nimic pesimist aici, nimic morbid. Dimpotriva! Aceasta este intelepciune. Invatati sa mergeti la esenta vietii, si nu la suprafata, la superficialitatea ei. Esenta vietii este linistea si pacea, ragazul, nu zbuciumul, nu graba. Graba, zbuciumul, nelinistea, sunt superficialitatea insasi. Este viata traita pe sfert, nici macar pe jumatate. Este viata traita pe furate. Nu va lasati jefuiti de propria viata, de placerea linistii, a ragazului, adica de esenta vietii. Graba, este hotul care ne fura viata si farmecul ei. Nu va lasati furati asa de usor! Maine, nu stim ce va sa fie! Poate sa fie orice!

Oamenii nu stiu nimic mai dinainte, totul este inaintea lor in viitor. Tuturor li se intampla toate deopotriva: aceeasi soarta are cel neprihanit si cel rau, cel bun si curat ca si cel necurat, cel ce aduce jertfa ca si cel ce n-aduce jertfa, cel bun ca si cel pacatos, cel ce jura ca si cel ce se teme sa jure! Iata cel mai mare rau in tot ce se face sub soare: anume ca aceeasi soarta au toti. De aceea si este plina inima oamenilor de rautate si de aceea este atata nebunie in inima lor tot timpul cat traiesc. Si dupa aceea? Se duc la cei morti. Caci cine este scutit? Oricine traieste tot mai trage nadejde, caci un caine viu face mai mult decat un leu mort. Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri, dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, demult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie si bea-ti cu inima buna vinul, caci demult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum. Hainele sa-ti fie albe in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap. Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare, caci aceasta iti este partea in viata in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune! Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi, bogatia, nici cei invatati, bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari. Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat, ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul)

Tot ce puteti sa faceti, faceti cu toata puterea dumneavoastra! Rau sa nu faceti! In niciun sens. Nici la propriu, dar nici la figurat.

Traiti cu toata puterea!

Asa ne spune Dumnezeu.

Un WE minunat sa aveti!

E viata pe Pamant !

Cu respect,

Pasarea… cu voi…

– Esti trist asta-seara, îi spuse pasarea,
vad eu ca esti trist…
– Nu, nu – raspunse soldatul,
– Si totusi pari trist, zise pasarea cea alba,
pari trist.
– Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul,
nu, nu.
– Esti trist asta-seara, vad eu,
ai ceva pe suflet – mai zise
pasarea alba.
– Nu, nu sunt trist – si lasa-ma-n pace!
se rasti la ea soldatul.
Pasarea se desprinse de pe bratul lui
si zbura fâlfâind din aripile ei mari
si albe, foarte albe.
– Unde-o fi plecat pasarea aia
cuvântatoare?
se trezi deodata soldatul, vorbind
singur.

Nichita Stanescu – Pasarea

Mai bine singuratic si uitat,
Pierdut sa te retragi nepasator,
In tara asta plina de humor,
Mai bine singuratic si uitat.

O, genii intristate care mor
In cerc barbar si fara sentiment, –
Prin asta esti celebra-n Orient,
O, tara trista, plina de humor…

 

 

George Bacovia – Cu voi

Cu respect,

Izvorul Noptii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Lucian Blaga

Cu respect,

Amen

Tocmai ce m-am intors aseara de la Roma, si vreau sa va salut dupa cateva zile de absenta. Leonard Cohen este cea mai buna alegere pentru aceasta revedere virtuala. Va doresc un WE placut si un sabat bestial, adica de exceptie. Nu uitati, bucurati-va de tot ce puteti ! De la Dumnezeu avem numai vesti bune. Fiti si spirituali, nu numai materiali(sti). Frumusete este peste tot. Inca. Desi Dracu’ se straduieste din rasputeri ca sa distruga tot. Trebuie doar sa o vezi, dar pentru asta trebuie sa ai ochi si sa stii sa o descoperi, iar apoi sa stii sa o apreciezi. Pentru ca altfel… vorba ceea: Ce stie taranul ce e ciocolata, mananca hartia si-arunca bucata. Numai bine va doresc !

Cu respect,