Liberul arbitru

Motto: “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

In Sabatul din 12 octombrie, dupa aproape doi ani de cand nu am mai fost intr-o biserica, de niciun fel, vazand o invitatie pe FB a unei anumite biserici neoprotestante, adventista, ca nu este niciun secret, am decis sa ma duc si eu, sa vad ce se mai gandeste, ce se mai spune, si ce se mai stie in lumea crestina despre acest subiect extrem de important, al Evangheliei Vesnice, Liberul arbitru. Sigur ca acea biserica nu reprezinta lumea crestina in totalitatea ei, nici nu ar putea, dar poate sa reprezinte o mica mostra de habarnism crestin in materie de crestinism, de ingustime a mintii si a preocuparilor, sau dimpotriva, de intelepciune crestina, vie si scormonitoare, asa cum ne cere Dumnezeu sa fim noi crestinii, vii, scormonitori si curiosi. De intelepciune nu a fost cazul mai deloc, de scormoneala nici vorba, curiozitate ioc, dar habarnismul, ingustimea mintii, ignoranta cu buna stiinta, autoimpusa, precum si țâfna mitocaneasca au fost la ele acasa cu varf si indesat, dar nu numai habarnismul si tâfna, ci si proasta crestere, mitocania si incultura crasa, atat cea religioasa, cat si cea lumeasca ca sa spun asa, adica acea parte care tine de bunele maniere in orice societate umana, oriunde te-ai afla, pe strada, in biserica sau pe stadion. Civilizat trebuie sa fii atat in biserica, cat si in afara ei. Nu a fost cazul. Mitocania, jignirile, acuzele, suspiciunea, inospitalitatea, au avut glas, mai bine zis glasuri. Multe. M-am simtit extrem de NE binevenit in acea adunare. Tema anuntata pe FB era: “Liberul arbitru, dezbatere interactiva” Buuun. O tema extrem de interesanta si de importanta in crestinism. Erai invitat public, pe FB, sa participi. Numai ca odata ajuns acolo, erai primit cu suspiciuni si jigniri de neam prost. Subiectul in sine, foarte interesant si extrem de important in crestinism, asa cum am spus. Daca intelegi corect acest subiect, intelegi Evanghelia Vesnica, intelegi perfect Vestea Buna a Salvarii din pacat si din moarte, si modul cum se face aceasta salvare: doar prin puterea lui Dumnezeu, nu a omului, adica nu prin fapte. Acest subiect bine inteles si insusit, face diferenta dintre falsa evanghelie a mantuirii/salvarii prin FAPTE, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne spune ca mantuirea/salvarea, se face doar PRIN CREDINTA, adica doar prin PUTEREA LUI DUMNEZEU, adica tu crezi ca Dumnezeu te va salva, si ca va face asta daca tu vrei, pentru ca El a promis ca va face asta, iar tu crezi aceasta promisiune dumnezeiasca. Asta este tot. Asta inseamna sa fii crestin. Ca o ironie, cei mai penibili si mai inversunati adversari ai dezbaterii erau intelectualii, doi medici, un el si o ea, si nu numai. Primul ‘telectual religios, el-ul, cel mai incisiv, ne-a spus de la obraz, ca noi, cei prezenti, suntem prea prosti ca sa putem dezbate un asemenea subiect, de parca Biblia ar fi o taina pentru omenire, nu o invatatura pentru toti, o invatatura pe care să poata să o inteleaga oricine, sau ca intelegerea ei nu poate sa fie la indemana tuturor oamenilor, citeste: prostilor, ci doar la indemana unor initiati, pastori si popi gen, sau ‘telectuali, nu bizoni de rand, iar ea, doctoreasa, a spus nici mai mult nici mai putin, ca ea nu vede nimic spiritual in aceasta dezbatere!!! Baiejnebun? Baiestiprost? Daca nici STUDIEREA Cuvantului lui Dumnezeu nu este ceva spiritual, atunci ce dracu este spiritual? Ritualurile acelea basite din biserici? Predicile acelea penibile ca pentru handicapatii mintal sunt spirituale?! Doar acestea sunt spirituale?! Unora le-a luat Draqu mintile de tot, dar ei se cred in continuare crestini si spirituali. Apoi au urmat alte si alte luari de cuvant, cu alte si alte aberatii si ineptii care nu aveau nimic in comun cu Biblia. Erau doar ganduri omenesti, filosofii de doi bani cu frumusetea si inteligenta umana in actiune, si basme bisericesti of course.

Ce am vazut in sabatul acela, era Babilonul la el acasa. Babilonul spiritual in cea mai pura stare. Am vazut LIVE implinirea profetiei din Apocalipsa, in care ni se spune ca lumea crestina si lumea in general, este praf, este imbatata si balamucita de minciunile Satanei si de propria mandrie si ignoranta, dar si de minciunile predicate zeci si sute de ani in bisericile asa zis crestine. Am vazut autosuficienta, am vazut implinirea profetiei ca oamenii vremurilor din urma nu mai suporta invatatura sanatoasa a lui Dumnezeu, si prefera in continuare basmele lumesti si bisericesti, adica minciuni satanice, si nimic altceva. Am sa revin la aceasta discutie in final.

Sa vedem ce ne spune Biblia in legatura cu acest subiect extrem de frumos si de interesant. Omul a fost creat de Dumnezeu LIBER, liber la modul absolut, liber sa poata respinge atat pe Dumnezeu, cat si Imparatia Sa. Omul nu a fost creat ca un robot, cu un soft care sa-i permita sa asculte in permanenta de Dumnezeu, chiar daca el, omul, de buna voie si nesilit de nimeni, nu mai vrea asta. Asa ceva nu s-a intamplat. Dumnezeu a lasat libertate absoluta fiintelor create, pana acolo, incat au putut sa-si execute Creatorul, sa-l macelareasca, sa-l scuipe, sa-l umileasca si sa-l omoare in chinuri groaznice. Exact din acest motiv, ca a fost liber total, a putut si Diavolul, Satana, Dracu’, sa se rascoale impotriva lui Dumnezeu, impreuna cu o parte din ingerii cerului, si sa devina astfel niste vrajmasi inversunati, niste vrajmasi de moarte ai Creatorului, ai lui Dumnezeu, asa cum s-a vazut la Cruce. Doar datorita faptului ca oamenii au fost creati liberi, ca si Satana si ingerii lui cazuti, au putut sa-i dea cu flit lui Dumnezeu si Imparatiei Lui, asa cum a facut si Lucifer. Vom vedea mai departe insemnatatea majora a acestui lucru. Fiind libera, Eva a crezut minciunile Satanei, si s-a dus dupa fenta, l-a crezut pe Dracu’, si s-a dus la el, parasindu-l pe Dumnezeu. Stiti istoria, nu mai insist pe ea, dar ce sa vezi, ca in loc de mult trambitata iluminare promisa de Diavol, a venit cea mai CRUNTA ROBIE si cel mai crunt INTUNERIC. Ghinion! Prostia se plateste. Eva a votat cu Dracila, Adam a urmat-o, si uite asa au ajuns amandoi, robii Satanei. Cum? Au capatat acea nenorocita fire pamanteasca, despre care ne vorbeste Dumnezeu, fire pe care o poseda si Satana cu ingerii lui, ei fiind primii care au avut-o in Univers, adica o fire care IUBESTE PACATUL, CAREIA II PLACE PACATUL, si in care pacatul domneste ca o lege suprema, lege care conduce mintea si trupul pacatosului, pentru ca numai ea domneste in pacatos. Legea neprihanirii a fost alungata din pacatosi. Legea neprihanirii a fost anulata prin pacat. Aceasta lege a pacatului, adica pacatul in sine, care s-a instalat in noi ca un soft al Satanei, nu poate sa fie biruit de om prin puterea lui. Este cu neputinta acest lucru. I-a spus-o Isus insusi lui Nicodim: “Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan) Isus ii spune aici lui Nicodim, ca ceea ce este pacat, pacat ramane, iar ceea ce este Duh, adica neprihanire, neprihanire este si asa va ramane. Cele doua nu pot sa fie amestecate, mixate, niciodata. Sunt ca apa cu uleiul, nu se pot intrepatrunde, ori esti pacatos, ori esti neprihanit. Cale de mijloc nu exista, de aceea si este necesara o nastere din nou a omului pacatos. Isus ii spune lui Nicodim ca pentru a fi salvat, omul trebuie sa fie supus unui proces de moarte si de inviere prin Hristos. O nastere din nou. Asta inseamna sa ne nastem din apa si din Duh: moartea si invierea noastra prin Hristos, asa cum spune Biblia, Hristos a murit si a inviat pentru noi: “Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului, caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui. Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, o data pentru totdeauna, iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.” (Romani). Iata descrierea salvarii noastre, iata cum se face salvarea noastra, iata cum este invins pacatul, si cum este el distrus: doar prin puterea lui Dumnezeu, doar prin Isus Hristos. Singurul lucru pe care noi il putem face dupa asta, dupa salvarea prin Hristos, este sa ne reantoarcem in robia Satanei, sub puterea Satanei, in robia pacatului, exact asa cum a facut si Eva in Eden, l-a parasit pe Dumnezeu. O sa vedem exact care este acest mecanism in cele ce urmeaza.

Asa cum spuneam, pacatul este o lege, o putere peste orice putere a noastra de a lupta cu el, asa cum si Dracu’ si ingerii lui sunt mai puternici ca noi. Aceasta lege a pacatului, aceasta putere a lui, actioneza nestingherita in fiinta umana, de la caderea in pacat. Nimic nu i se poate impotrivi: “Fiindca, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se lupta împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului…eu sunt pamântesc, vandut Rob Pacatului…nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac Binele, dar n-am Puterea sa-l fac…nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Si atunci, numai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieste in mine.” (Romani) Ce vreti mai clar de atat? Chiar daca cu mintea vrei altceva, accepti ceva ce ai vrea sa faci, ceva care face parte din neprihanire, observi ca acel lucru nu ai cum sa-l implementezi in viata ta, datorita unei forte care te tine rob vechilor metehne rele, pacatoase. Este la fel ca dependenta de alcool, de tigari, de droguri, etc… Stii la un moment dat ca nu este bine ceea ce faci, mintea ta intelege si accepta asta, si vrei sa schimbi aceasta situatie, dar constati in viata reala ca tot rob al acestor dependente ramai. Nu ai putere sa te smulgi din ghearele lor. Exact asta ne spune acest text. Ca si in viata reala, ai nevoie de un ajutor extern, o dezintoxicare, un ajutor medical, etc… Daca la dependenti ajutorul vine de la medicina, familie, etc… la crestini, ajutorul vine de la Isus Hristos. Simplu. Pacatul, ca si drogurile, alcoolul, tigarile, etc…, este un stapan absolut, care nu-ti permite sa faci tot ceea ce vrei tu, chiar daca iti dai seama intr-un moment al vietii tale, ca ar fi bine sa faci si altceva decat ceea ce faci. Observi in scurt timp ca nu ai Puterea de a face ceea ce iti doresti. Vointa ta, constati deasemenea, ca nu-ti foloseste la nimic in cele mai multe cazuri, pentru ca nu ai la dispozitie si o Putere mai mare decat cea a Pacatului care te tine Rob ! “Caci Binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci Raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac ! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieşte în mine. Gasesc dar în mine Legea aceasta: când vreau sa fac Binele, Raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului.” Din nou si din nou acelasi scenariu descris pana acum: nu putem sa ne rupem de rau, de pacat, de nelegiuire. Demonstratia lui Dumnezeu in Cuvantul Sau este perfecta ! In Robia Pacatului nu faci ce vei ! Omul pe buna dreptate constata pe pielea lui aceasta imposibilitate de a redeveni singur Neprihanit, bun, pe placul lui Dumnezeu, oricat s-ar stradui, si oricat de bine intentionat ar fi, pentru ca mereu si mereu i se intampla sa pacatuiasca, oricat de mult se fereste sa faca asta, si striga deznadajduit intr-un final, in sinea lui si cu voce tare, catre Dumnezeu : “O, nenorocitul de mine ! Cine ma va izbavi de acest trup de Moarte ?…” (Romani) Doar Dumnezeu are solutia salvatoare: Isus Hristos, Fiul Sau. Atat. Alta solutie nu exista in cer sau pe pamant. Doar el poate sa faca asta, sa invinga pacatul. Iata solutia: “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt in Hristos Isus care nu traiesc dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. În adevar, Legea Duhului de Viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osândit Pacatul în firea pamanteasca, trimitand, din pricina Pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a Pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamantesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Şi daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste în voi.
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu
.” (Romani) Ce poate fi mai clar?! Si cu toate acestea, oamenii nu inteleg. Legea pacatului si a mortii poate sa fie invinsa doar de o alta lege, care sa o inlocuiasca, si aceasta noua lege, este Legea Duhului de Viata in Isus Hristos. Softul pacatului si al mortii pe care pacatul il aduce in noi, este inlocuit prin Duhul lui Hristos, de softul neprihanirii si al vietii lui Hristos, asta daca il alegem pe Hristos in locul lui Dracu’. Daca aleg ca singur, prin fortele mele, prin alegerile mele, sa produc neprihanire, sa ma rup de Dracu’ si de Pacat, daca imi pun la bataie toata vointa mea de care sunt capabil ca sa fac ceea ce a acceptat mintea mea ca fiind bine, observ ca acest lucru este imposibil pentru mine. Mai devreme sau mai tarziu, tot rau am sa fac. La ce ma ajuta toate alegerile mele si toata vointa mea ?! La absolut nimic ! Sunt ZERO! Chiar daca Alegi sa faci Binele, vezi ca nu ai Puterea de a-l face de fiecare data cand vrei sa-l faci! Si atunci la ce-ti folosesc alegerile zilnice cu care te lauzi la biserica ta si in crestinismul tau prost inteles? La nimic. Care este atunci solutia, singura corecta, valabila si acceptata de Dumnezeu ? Intruparea, Viata si Moartea lui Hristos ! Atat! Numai El, si nimic altceva. Fara nici o colaborare din partea omului pacatos. Fara niciun ajutor din partea omului. Asta este tot ce trebuie sa stim: Hristos in noi prin Duhul Sau, este singura noastra nadejde! Asa spune Scriptura: “Hristos in voi, nadejdea slavei. Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Hristos Isus.” (Coloseni) Care este rolul omului in toata aceasta poveste ? Niciunul ! Care este rolul alegerilor omului ? Niciunul ! Care este rodul alegerilor omului ? Esec ! Care este rolul si rodul Alegerilor si a vointei omului? Esec pe toata linia ! Atunci, cand putem sa fim si noi cu adevarat liberi ? Intr-o singura si unica varianta : “…daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Alta varianta si alta solutie nu exista! “Vindeca-ma Tu Doamne, si voi fi vindecat, salveaza-ma Tu, si voi fi salvat. Tu esti slava mea ! Stiu Doamne ca soarta omului nu este in puterea lui, nici nu sta in puterea omului cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta. Poate un etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele ? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul ?„
Aceasta este singura cale, acesta este singurul adevar, este Legamantul cel Nou de care lumea asa zis crestina, habar nu are. Omul pacatos este salvat de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai asa cum ne spune El, nu cum vrem noi, adica doar asa:„Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti Legile Mele. Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un Duh Nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carneiată Legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune Legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor, Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-mi voi mai aduce aminte de Păcatele şi Fărădelegile lor.” Acesta este Noul Legamant, legamantul salvarii oamenilor pacatosi, din pacat si din moarte. Asa se face. Altul nu exista. Doar cei care cred ca Dumnezeu va face tot ce a promis, vor fi salvati. Alta cale nu exista. Asta inseamna neprihanirea obtinuta doar prin credinta. Bisericile care va spun ca prin sfinti, prin icoane, prin maica Domnului, prin moaste, prin zile de odihna, prin mancaruri, prin abstinente imbecile, prin ritualuri stupide va puteti salva, VA MINT! Asa ceva nu exista! Este o minciuna satanica. Iata inca cateva texte care ne spun fara echivoc ca aceasta este calea si adevarul:

“Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal”.

„Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine Crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” (Ioan 11-25)

„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14-6)

„Dumnezeu ne-a dat Viata vesnica, si aceasta Viata este in Fiul Sau.” (1Ioan 5-11)

„Cine are pe Fiul, are Viata, cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are Viata. (1Ioan 5-12)

„In nimeni altul nu este salvare, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim SALVATI.” (Fapt. Apost.4-12)

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M’a trimes, ARE Viata vesnica, si nu vine la Judecata, ci a trecut din Moarte la Viata.” (Ioan 5-24)

„Nu voi M’ati ales pe Mine, ci Eu v’am ales pe voi, si v’am randuit sa mergeti si sa aduceti roada, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea.” (Ioan 15-16)

“Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?” Isus le-a raspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: SA CREDETI in Acela, pe care L-a trimes El.” (Ioan 6-28,29) Ce poate sa fie mai clar de atat ? Ce poate sa fie mai limpede? Ce poate sa fie mai la obiect? Ce poate sa fie mai adevarat? Nimic.

„Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile Firii Pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului (asa cum am aratat deja, cei in care locuieste Hristos nu mai au nimic de-a face cu Judecata ). In adevar, Legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucat Firea Pamanteasca (Dracu’) o facea fara putere – Dumnezeu a osandit Pacatul in Firea Pamanteasca (a trait o viata Neprihanita), trimitand, din pricina Pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a Pacatului (adica Hristos s-a intrupat in OM, devenind al 2-lea Adam), pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile Firii Pamantesti (Dracu’), ci dupa indemnurile Duhului (Hristos). Si umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este Moarte (ramanerea in Firea Pamanteasca este echivalenta cu ramanerea in Dracu’, care va pieri vesnic), pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este Viata si Pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna (asa cum am mai afirmat deja, Dracu’ uraste neprihanirea, si nu are nici un chef sa mai faca vreodata ceea ce vrea Dumnezeu, el nu se va mai supune niciodata lui Dumnezeu). Deci cei ce sunt pamantesti (adica cei care raman robi ai lu’ Dracu’, refuzand darul Salvarii prin Hristos) nu pot sa placa lui Dumnezeu (adica nu au ce sa caute in Imparatia lui Dumnezeu, din simplul motiv ca ei nu vor sa ajunga acolo). Voi insa (cei care accepta darul lui Dumnezeu, adica Salvarea din Imparatia lu’ Dracu’) nu mai sunteti pamantesti (nu mai apartineti lu’ Dracu’), ci duhovnicesti (apartineti lui Hristos), daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Clar si la obiect ! Singurul lucru care te califica ca fiind copil al lui Dumnezeu infiat, este locuirea Duhului lui Hristos in tine). Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus Mortii, din pricina Pacatului (adica de murit vom muri si noi odata si odata, nu scapa nimeni), dar duhul vostru este viu (adica vom fi inviati), din pricina Neprihanirii (lui Hristos, care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Perfect! Demonstratia este perfecta! Totul este cat se poate de clar. Nu mai este nimic de adaugat deocamdata. Salvarea omului pacatos se face doar de catre Dumnezeu, si doar prin puterea lui Dumnezeu. Omul trebuie sa creada asta! Nu sta absolut nimic in puterea omului. Omul nu participa cu nimic la salvarea lui. Omul doar se bucura de ceea ce primeste in dar de la Dumnezeu, ii multumeste, si da slava lui Dumnezeu pentru asta. Vom vedea de ce mai cadem dupa ce Duhul lui Hristos este in noi, dar asta cu alta ocazie. In acest text puteti sa vedeti iar adevarul ca Duhul Sfant este Duhul lui Hristos, nu o alta persoana a dumnezeirii. Superb!

Sa recapitulam putin cele discutate aici, si sa sintetizam lucrurile, ca sa intelegem cat mai bine acest subiect esential, care face diferenta dintre evanghelia falsa a faptelor, in care chipurile, omul colaboreaza cu Dumnezeu la salvarea sa, si Evanghelia Vesnica a CREDINTEI IN DUMNEZEU, care ne spune ca doar Dumnezeu poate sa-l salveze pe om. Omul a fost creat initial de Dumnezeu, in starea de Neprihanire, adica neprihanit, liber la modul absolut, si cu viata in el. In aceasta stare fiind, care era SINGURA lui Alegere pe care ar fi putut sa o faca? Raspuns corect: PACATUL. Omul cade in pacat. Ce se intampla cu el? Devine robul Pacatului, robul Satanei, un SCLAV muritor, un pacatos. SCLAVUL nu este niciodata liber. Sclavul are totdeauna un stapan, si face doar ceea ce vrea stapanul lui, el nu poate sa faca ceea ce isi doreste el. Niciodata! Care este singura alegere a sclavului pacatului, singura Alegere pe care poate sa o faca in aceasta situatie? Raspuns corect: NEPRIHANIREA. Retineti, in pacat fiind, omul, daca vrea sa-si schimbe starea si statutul, nu are alta optiune in afara Neprihanirii. NEUTRALITATRE NU EXISTA! Ori esti pacatos, ori esti neprihanit, altceva nu ai cum sa fii. Alta stare nu exista. Nu exista starea de nici pacatos, dar nici neprihanit. Ce ai putea sa fii altceva?! Cand esti neprihanit poti sa alegi doar pacatul, iar cand esti in pacat poti sa alegi doar neprihanirea. Punct. Daca alegi sa devii Neprihanit, daca ALEGI sa faci asta, vei constata ca nu poti, ca o forta, o lege mai presus de tine si de puterile tale, te tine legat de stapanul tau, adica de pacat, de moarte, de Dracu’, asa cum am aratat, iar alegerea ta este fara putere, adica fara urmari in viata ta. Aici si acum intervine Dumnezeu prin Hristos, daca vrei, singurul care te poate face iar LIBER DE PACAT, adica Neprihanit, si poate sa-ti daruiasca din nou viata Lui. Simplu! Ce trebuie sa retineti foarte bine este faptul ca numai in neprihanire esti liber si poti sa alegi pacatul ca singura optiune de viata, pe cand in pacat fiind, esti rob, iar singura optiune pe care o ai, este sa fii din nou neprihanit, dar constati ca nu poti sa faci asta singur, pentru ca nu mai esti liber, ci esti rob. Alegerea ta fiindu-ti in acest caz, anihilata total. Neutralitate nu exista asa cum am spus. Ori pacat, ori neprihanire, ori Dracu’ ori Hristos, altceva nu este.

Acesta este adevarul despre Liberul Arbitru in crestinism. El exista, dar fara putere, adica este ca si cum nu ar exista. Este egal cu zero. Sigur ca in viata reala, cea de zi cu zi, poti sa alegi cat vrei, chiar si din pozitia de neutralitate, ai liber arbitru din belsug, iti poti alege singur pantofi, haine, mancare, locuinta, sotie, sot, excursii, etc… si alegerea ta conteaza, si mai important, poti sa o duci TU la indedplinire fara probleme, dar in ceea ce priveste evadarea din lumea pacatului si a mortii, acest lucru este cu neputinta la oameni. Altfel spus, liberul arbitru functioneaza in lume, nu este nicio problema, avem si puterea de a alege, si de a finaliza alegerea, tine de noi, dar asta nu functioneaza in ceea ce priveste evadarea din imparatia Satanei. Mai multe si mai detaliate despre acest subiect, gasiti pe pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Cititi acolo mai multe daca aveti placerea si curiozitatea.

Acum, la final, am sa revin la intamplarea povestita la inceputul acestui post, ca sa tragem si niste invataminte sanatoase din ceea ce au facut acei oameni in acel sabat, ca sa nu facem aceleasi greseli ca ei. Traim vremea cand bisericile trebuiesc parasite dragi prieteni si neprieteni, o spune Dumnezeu nu eu. Bisericile, asa cum spune Biblia, au ajuns niste inchisori, niste locuri in care Hristos, cu aerul proaspat al Evangheliei nu mai poate sa patrunda, unde lucrurile sunt profund anchilozate, prafuite, unde moartea spirituala domneste fara jena. Bisericile acestui pamant au ajuns niste institutii in care libertatea membrilor este doar mimata, nu este si reala. Esti liber sa faci doar ce vor ele, daca nu… out! Au ajuns niste institutii in care Adevarul, Hristos, Lumina cunoasterii, nu mai sunt binevenite, dorite si cautate. De ce se intampla asta? Simplu de raspuns. Fiecare biserica proclama sus si tare ca ea si numai ea detine adevarul absolut, iar toate celelalte biserici sunt ratacite, si din aceasta cauza, fiecare biserica se lupta, se bate cu oricine, ca sa ramana la invataturile ei, chiar daca unele sau toate sunt gresite, si spun oamenilor ca asta trebuie facut, ca trebuie sa tinem cu dintii de doctrine, de ritualuri, de traditii, de invataturile gresite, etc…. TOATE fac greseala aceasta. Acesta este procesul de osificare, si de anchilozare, de satanizare. Nu se mai accepta nimic altceva. Unele biserici crestine chiar se lauda cu vechimea lor in ratacire, sunt biserici care isi propaga de mii de ani minciunile si ratacirile, iar pentru ele, aceasta vechime este un semn ca ele sunt bisericile adevarate. Vax! Ele sunt satanizate de mult timp, nu crestine de mult timp. Biserica adevarata este doar cea care sta pe adevar, si al carei Invatator, singurul, este Viul Dumnezeu. Adventistii ne-au invitat la o dezbatere la care ei aveau deja lectia invatata, propriile adevaruri, si nu erau dispusi sa renunte la nimic din toate acestea. Orice tentativa de a spune, de a prezenta altceva, era intampinata cu ostilitate si cu pseudo argumente, cu suspiciune si cu teama ca se va fluiera in biserica, adica ca va patrunde si ceva adevar cu aceasta ocazie, adevar deranjant pentru minciunile satanice. Dezbaterea pe bune, pe cinstite, nu este dorita, nu este binevenita, nu este privita cu ochi buni, pentru ca ea poate spulbera minciuni si iluzii. Mai bine sa stam inchisi in biserica si sa pozam in democrati din cand in cand, dar in realitate sa facem ce bine spunea nenea Iancu: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”… Mimam dezbateri, mimam deschidere, dar doar cat vrem noi, si ce vrem noi. Chiar daca apuci sa spui ceva, vor veni imediat cerberii doctrinari sau prostii, ca sa arunce nori cat mai grei de confuzie si de indoiala in mase. Aceasta teama de adevar se regaseste in toate bisericile asa zis crestine. Ca si partidele, bisericile nu se pot reforma niciodata. Nu va mai faceti iluzii. Orice tentativa de reformare este sortita esecului. Nici Templul evreiesc nu a putut sa fie reformat. Nici macar Dumnezeu nu a reusit asta!!! Iudaismul SRL ca si Crestinismul SRL, ca si orice alt cult sau denominatiune, sau religie, nu sunt reformabile. Fiecare biserica are dumnezeul ei, care din nefericire nu este si Dumnezeul Bibliei. Adevarul fiind VIU, automat se misca, evolueaza, traieste, chiar daca ramane acelasi, apar totdeauna lucrui noi si interesante, in noi si noi lumini si intelesuri, exact ca atunci cand citesti aceeasi carte sau vezi acelasi film la 10 ani, la 20, la 40 sau la 60 de ani. De fiecare data sufletul si mintea ta se bucura de intelesuri noi, mai frumoase, mai interesante, mai profunde ca in trecut. Intelegerea devine mereu alta, intr-o crestere calitativa continua. Asa este si in religie. Daca inchizi usile si geamurile ca aerul proaspat sa nu mai patrunda, MORI. Doar moartea este nemiscare, intepenire, inghet, pietrificare, mumificare, panze de paianjen, duhuri necurate si nemiscare. Adevarul care este viu, care traieste, care se misca, care vrea sa ne infrumuseteze in permanenta mintea si implicit viata, nu va sta niciodata locului, nici macar in vesnicie. Asta trebuie sa intelegem. Aceasta este lectia, acesta este adevarul. Chiar imi este mila de acei nefericiti inchisi intre patru ziduri, in care aerul proaspat nu prea mai poate sa patrunda. Ei cred ca apara adevaruri marete numai de ei stiute, si nu mai accepta sa fie invatati de nimeni, nimic, nici macar de bunul Dumnezeu. Sa nu faceti ca ei! Bucurati- va de Dumnezeul frumusetii si al adevarului, al intelepciunii, al miscarii continue, al vietii, adica de Dumnezeul Bibliei nu al bisericilor, nu al Crestinismului SRL. Credeti doar in acest Dumnezeu Viu si lucrator, asa cum ne spune Scriptura, si nu o sa fiti niciodata dati de rusine. Vom fi invingatori! Sa avem aceasta credinta, descrisa in textul de mai jos.

“Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” (Evrei). Aceasta credinta ne trebuie. Aceasta credinta este cea autentica, cea adevarata. Aceasta credinta inseamna sa credem tot ce ne-a promis Dumnezeu prin Isus, prin Cuvantul Sau, sa credem TOATE FAGADUINTELE Sale, pentru ca ABSOLUT TOATE se vor implini pentru fiecare dintre noi. Toate! Primiti-l pe Isus in vietile dumneavoastra, si aveti deplina incredere in El, deschideti larg usile, ferestrele, ochii si urechile mintii si a sufletului, tot ce puteti sa deschideti, deschideti, ca sa intre lumina si aerul proaspat si curat al vietii, adevarului si neprihanirii. Toti asa zisii crestini, cei care sunt morti spiritual prin bisericile acestei lumi, au doar o forma de evlavie, fara putere, asa cum spune Biblia, pentru ca singura putere crestina care este Isus Hristos, a fost data afara din bisericile care il tagaduiesc si il alunga. Il slavesc doar cu buzele, cum bine spune Scriptura, adica prin minciuni asa zis crestine, si prin ritualuri penibile si satanice, care nu folosesc la nimic. Isus Hristos a fost alungat din biserici si din suflete. Este afara, dar nu renunta. Inca ne mai roaga sa-l primim, spre binele nostru, nu al Lui. Deschideti tot ce puteti! Deschideti, si bucurati-va!

“Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti, si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa). Da, lumea crestina se crede bogata, material si spiritual, dar Dumnezeu vede altceva la ea, ii vede goliciunea, mandria desarta, ticalosia, orbirea si saracia spirituala, pretentiile goale, satanizarea.

Ce poate sa fie mai frumos ca o cina intre doi prieteni adevarati, intre doi frati, intre doua fiinte care se iubesc si se respecta neconditionat, care vor sa gandeasca la fel lumea si Universul, si sa aiba aceleasi valori, doua fiinte care au incredere deplina una in cealalta, Creatorul si creatura lui, pentru care Creatorul si-a dat viata? Raspuns: NIMIC!

“Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi implini cuvantul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)

“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos” (2Corinteni)

Cu respect,

Mituri „crestine” despre IAD

Motto :Nu vreau sa cert in veci, nici sa tin o manie necurmata, cand inaintea Mea cad in lesin duhurile si sufletele pe care le-am facut.”(Isaia 57)

Oamenii de-a lungul timpului au incercat in fel si chip sa inteleaga si sa-si explice in felul lor, ceea ce traiesc ei pe aceasta planeta. De ce se intampla asa cum se intampla toate cate se fac sub soare. Au incercat sa-si imagineze si sa creeze fel de fel de raspunsuri la intrebarile majore ale existentei, raspunsuri si ipoteze de lucru cuprinse in tot felul de povesti, basme, legende, mituri, si tot felul de istorisiri, prin care sa se transmita din generatie in generatie, ceea ce au crezut ei ca este adevarul si explicatia existentei binelui si a raului. De un singur lucru nu au tinut si nu tin cont oamenii de pe planeta Pamant, de faptul ca mintea lor este defectata de Dracu’, si ca Dracu’ incearca din rasputeri sa ne tina departe de Adevar, adica departe de Dumnezeu, singura sursa a Adevarului. Daca nu ai acces la Dumnezeu si la ceea ce spune El, adica la Adevar, normal ca incepi sa crezi tot ce ti se serveste de catre Dracu’, si tot ce scorneste mintea ta nestiutoare. Oferta lu’ Dracu’ e pe masura, bogata si variata, iar mintea nu are limite in a fantasma. Dracu’ are gramezi de povesti mincinoase, adevar nu are el. Aici si acum ne ocupam putin de dracoveniile bagate de Dracu’ in mintile oamenilor, cu privire la IAD. Tare-i place lui sa ne prosteasca ! Unii oameni au impresia ca ei traiesc acum in Imparatia lui Dumnezeu, si sunt socati sa constate ca multe lucruri sunt cam groaznice pe aici si nu tocmai in regula. Si atunci il iau la suturi si la injuraturi pe Dumnezeu, ca permite sa li se intample lor prea multe lucruri rele si mizerabile in Imparatia Sa. In mintile altora traieste cumva ideea nerostita dar crezuta, ca noi acum, traim cumva pe un teritoriu neutru, un fel de NO MAN’S LAND, tara a nimanui, si suntem cumva si de capul nostru, avand liberul arbitru cu care sa ne rupem noi in figuri fata de Dracu’ si fata de Dumnezeu. Adicatelea sa le dam noi cu tifla cand ne convine noua, cand lu’ unu’, cand lu’ altu’, ca si cum noi am fi buricul pamantului pe planeta asta, si am putea vreodata sa-i ignoram si pe Dracu’ si pe Dumnezeu, functie de interesele noastre. Asa ceva nu exista. Asta este schizofrenie totala. Retardati cu acte in regula ! Dar cea mai abjecta, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila si cea mai strigatore la cer, este varianta in care, la sfarsitul lumii, Dumnezeu isi ia poporul in Rai pentru vesnicie, si tot pentru vesnicie, cei pierduti, poporul lu’ Dracu’, vor fi chinuiti in Iad, cu tot felul de torturi, exact ca in aceste picturi murale de pe biserici, prezentate aici, la acest post. O invatatura mai draceasca, mai satanica, mai diavoleasca, mai rea si mai cruda, mai infioratoare ca aceasta nu exista. Este ca si cum, dupa ce ca Dracu’ ne-a chinuit deja in viata asta imputita pe care o traim fiecare un anumit numar de ani , la sfarsit, Dumnezeu ne da pentru vesnicie pe mana lu’ Dracu’ ca sa ne chinuiasca in continuare, ca sa aiba el ce beli, fierbe si chinui in continuare, vesnic. Ingrozitor ! Si mai au prostii care propovaduiesc semenilor asa ceva, pretentia ca oamenii sa-l iubeasca pe un astfel de Dumnezeu ! Cum sa iubesti asa ceva ? In timpul acesta, cat Dracu’ fierbe si beleste la pacatosi, noi, aia salvati, veseli si fericiti, bem, mancam si ne veselim ! Printre cei din IAD pot fi mama, tata, frate, sora, sotie, sot, prieteni, etc…Pai nu-ti sta mancarea si spritul in gat ?! Cum vei putea tu sa te veselesti vesnic, stiind ca cei dragi ai tai, in tot timpul acesta sunt chinuiti ?! Oribil ! Jegos ! Gretos ! Malefic ! Asa ceva din fericire, NU EXISTA dragilor ! Dumnezeu nu este asa cum ni-l prezinta Dracu’. IADUL este ceea ce traim noi acum, si mormantul in care vom intra, Locuinta Mortilor. Ambele nu vor dainui vesnic, asa cum minte Dracu’. Vor avea un sfarsit. Dumnezeu spune clar asta. Astea sunt doar minciunile lu’ Dracu’ despre ce este Imparatia sa, Iadul. Ideal prietenii mei, ar fi ca sa-l ia Dracu’ doar pe Dracu’ si pe ingerii lui, asa cum spune si Dumnezeu, dar s-au gasit si se vor mai gasi destui prosti care sa-i urmeze, din nefericire pentru ei.

Oamenii au cladit spre pierzarea lor si spre satisfactia lu’ Dracu’, pe cateva afirmatii luate de ici de colo din Biblie, o intreaga invatatura mincinoasa despre RAI, IAD, Dracu’ si Dumnezeu. Dante Alighieri a scris de mama focului pe tema asta, dar a scris numai bazaconii, fabulatii, povesti de adormit copiii, daca nu cumva se sperie prea tare. „Crestinismul” a preluat tot felul de povesti despre Dracu’ si IAD, pe care le spune oamenilor ca fiind adevar curat. Bisericilor le-au convenit si le convin de minune aceste povesti groaznice cu Dracu’ si cu Iadul lui cel vesnic, cu care sa ii sperie si sa ii inspaimante pe creduli, ca sa vina la ei in biserica, in bratele lor primitoare pline cu gogosi despre Dumnezeu si Dracu, despre Rai si Iad. Ca sa-i apere de Dracu’ chipurile, si sa-i poata jumuli cat mai bine pe bietii oameni si de bani, si de Dumnezeu.

Sa luam acum cateva din textele „controversate” ale Bibliei, pe care unii au cladit minciuna cu IADUL cel vesnic in care vor arde pacatosii cei pierduti.

” Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui ! „

Era un om bogat care se imbraca in porfira si in subtire, si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube. Si dorea mult sa se sature cu firimiturile care cadeau de la masa bogatului, pana si cainii veneau si-i lingeau bubele. Cu vremea, saracul a murit si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat. Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui si a strigat: „Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.”„Fiule”, i-a raspuns Avraam, „adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele, acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit. Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi sau de acolo la noi sa nu poata.” Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu, caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.” Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe proroci, sa asculte de ei.”„Nu, parinte Avraame”, a zis el, „ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns: „Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” (Luca 16)

Isus Hristos spune aceasta pilda, poveste, parabola, cum vreti sa-i spuneti, celor din vremea lui, care aveau o cultura a Vechiului Testament, si care cunosteau destul de bine ceea ce spuneau Scripturile cu privire la Avraam si viata sa. In Israel religia era la ea acasa. Pentru ei era foarte clar ca Avraam nu avea in nici un sens sau fel, un san al lui, si ca el, prin puterea lui, nu putea ajuta pe nimeni in vreun fel deosebit. Avraam a fost doar un muritor pacatos ca noi toti. Dumnezeu l-a facut mare, asa cum ne va face mari si pe noi, pe oricare dintre noi, care ne vom pune increderea in El. Alta era semnificatia exemplului lui Avraam, folosit aici de Hristos. Avraam a stat in timpul vietii lui, datorita credintei lui in Dumnezeu, in sanul lui Dumnezeu ca sa spunem asa, in sensul ca a fost binecuvantat si ocrotit de Dumnezeu, si Dumnezeu a facut minuni pentru el. A spune cineva, chiar si Hristos, ca un om este in sanul lui Avraam, era si este echivalent cu a fi in sanul lui Dumnezeu, adica sub protectia si binecuvantarea speciala a lui Dumnezeu. Asta este clar pentru orice cititor onest al Bibliei. Asta a vrut sa spuna Isus. Hristos nu face altceva decat sa relateze in aceasta povestire, un episod imaginar, cu o convorbire dintre un neprihanit mort, Avraam, si un nelegiuit mort, omul bogat si zgarcit, caruia nu i-a pasat in viata lui de semenii sai aflati in dificultate. Oricine citeste Biblia, stie ca la sfarsitul lumii, Pamantul ca planeta, inainte de a fi recreat de Dumnezeu, va fi ars cu foc. In acel foc vor pierii toti neleguitii, din toate veacurile, dimpreuna cu Dracu’ si ingerii lui. La acel foc se face referire si aici. Acel foc inca nu arde nicaieri. El nu exista. El va fi in viitor, si pe un timp limitat. Hristos ne prezinta personajele din parabola sa ca fiind „vii” din cu totul alte ratiuni. El vrea sa transmita alte adevaruri decat acela ca oamenii imediat ce mor merg in Rai sau in Iad. Nu asta a vrut sa spuna Hristos. S-ar contrazice pe sine insusi daca ar prezenta ca adevarat asa ceva. Biblia explica foarte clar fiecare adevar in parte, asa ca nu te poti ratacii. Faptul ca intre Avraam si omul bogat este o prapastie mare, aceasta prapastie nu este altceva decat simbolul folosit de Isus ca sa arate explicit, ca intre Imparatia lu’ Dracu’, IADUL, si Imparatia lui Dumnezeu, RAIUL, nu exista absolut nici o legatura. Sunt lucruri total diferite, care nu au nimic in comun. Povestea lui Hristos spune ceva intersant. Ca tu ca om, nu trebuie sa vezi lucruri mari in viata ta, ca sa crezi in Dumnezeu. Nu trebuie trimis Lazar ca sa spuna celor vii ca este rau sa te desparti de Dumnezeu. Unii tot nu vor crede. Dovada ca Isus avea dreptate in ceea le spunea prin aceasta pilda, povestire, a fost insusi faptul ca multi din vremea Lui, desi au vazut morti inviati si multe alte minuni, tot nu au crezut in El. De aceea Avraam ii raspunde bogatului din aceasta poveste ca cei vii au scrierile oamenilor lui Dumnezeu. Sa creada in ele, pentru ca acolo sunt cuvintele lui Dumnezeu spuse prin prooroci, nu cuvintele proprii ale proorocilor. Ca sa va dati seama ca aici Isus Hristos nu vorbeste de o realitate a vreunui IAD deja existent, ci de o fictiune, o parabola, prin care vorbea de simplitatea credinteti, va rog sa va raspundeti la urmatoarele intrebari : Cum putea Avraam cel mort dar viu, sa-l trimita pe Lazar cel mort dar viu, ca mesager in lumea celor vii, stiut fiind ca numai Hristos este Invierea si Viata, la sfarsitul timpului ? Daca ei sunt deja vii undeva, unii in Rai, Avraam si Lazar, si altul in Iad, omul bogat si rau, ce mai inviaza Hristos la a 2-a Sa venire pe Pamant ? Ii inviaza pe cei care sunt deja vii ?! Se tine de bancuri cu noi ? Daca ar fi asa, ca IADUL si RAIUL deja exista in alte locuri, si ca oamenii dupa moarte merg direct intr-o parte sau in alta, se neaga insasi INVIEREA pe care o face Hristos la sfarsitul istoriei pacatului si faptul ca abia atunci se va face trierea, asa cum de fapt afirma Biblia. Daca atat Raiul cat si Iadul urmeaza sa fie, si amandoua vor fi vesnice, cum poti tu sa fi vesnic fericit, in timp ce altii sunt vesnic nefericiti , asa cum am mai spus ? Oricum ai da-o iese rau pentru Dumnezeu si bine pentru Dracu’. Asta nu va spune nimic ? Nu va pune pe ganduri ? Nu va trezeste nici o suspiciune ? Ca aceste variante sunt dracesti nu Dumnezeiesti ?

Isus Hristos prin aceasta pilda, a vrut sa transmita celor care-l ascultau si noua, mesajul mult mai adanc si mai profund, ca credinta in Dumnezeu nu se va baza niciodata pe mesaje speciale catre oameni, pe lucruri nemaivazute, pe spectacole cu artificii, pocnitori si petarde. Nu. Imparatia lui Dumnezeu nu izbeste ochiul. Ea este simpla, decenta, linistita, calma, vesela si buna, o incantare. Dracu’ iubeste zgomotul, artificiile, pocnitorile si parasutele de tot felul, ca sa-i prosteasca pe prosti. Dumnezeu nu. Cand Dumnezeu a folosit puterea lui nemarginita in unele generatii si a facut mari minuni, a facut-o doar ca sa le arate oamenilor ca este singurul Dumnezeu adevarat, singurul vrednic de incredere si puternic ca sa le rezolve orice probleme. Dar atat. Nimic mai mult. Nu a tinut-o langa cu minunile spectaculose. Dumnezeu stie ca pentru unii nu vor conta. Sunt oameni care au vazut multe minuni facute de Hristos atunci cand a trait pe Pamant, si tot nu au crezut in El. Pacatul este o boala pe care noi muritorii nu o putem intelege in complexitatea ei. Este o taina intr-adevar, ca cineva sa-si doreasca sa plece de la bine la rau, de la bogatie la saracie, de la fericire la nefericire, de la dragoste la ura, de la viata la moarte. Poate pricepe cineva asta ? Dracu’ si ingerii lui, precum si alte miliarde de oameni, asta au facut si fac ! Cum explicati aceste sinucideri in masa ? Dracu’ a plecat de langa Dumnezeu. Dracu’ si ingerii lui au vazut cu ochii lor cum Dumnezeu a creat planeta noastra, si multe altele desigur. Ei si la ce le-a folosit ? Tot s-au rasculat.  Iata de ce este nevoie sa ne bazam numai pe Dumnezeu si sa ne incredem numai in El, si niciodata pe noi insine. Si astazi mai sunt unii care spun ceva de genul : De ce tace Dumnezeu de peste 2000 de ani ? De ce nu mai da cu artificii si cu pocnitori, cu lasere si cu tobe multe, ca sa credem in El ? Pai ce-ati vrea sa va mai faca si sa va mai spuna ? Avem pe Moise, pe prooroci si pe Hristos. Ce mai vrem ? Vrem ca zilnic Dumnezeu sa despice Marea Rosie pentru fiecare dintre noi ? Chiar daca ar face asta, unii ar spune ca a facut-o mama Omida, nu Dumnezeu, si tot n-ar crede. Dumnezeu oricum face zilnic minuni printre noi, dar noi nu prea avem ochi sa le vedem sau le punem pe seama altor lucruri. Ce vreti sa va mai faca Dumnezeu ? A facut TOTUL. Trebuie doar sa credem. Stim cum putem sa ne salvam. Nu mai avem nici o scuza.

„Recunoasteti, dar, din toata inima voastra si din tot sufletul vostru, ca niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastra de Domnul Dumnezeul vostru n-a ramas neamplinit; toate vi s-au implinit, niciunul n-a ramas neamplinit.” (Iosua 23-14)

„In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan 14)

„Legea si prorocii au tinut pana la Ioan (pana la cartea Apocalipsei, unde Biblia se sfarseste); de atunci incoace, Vestea Buna a Imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste, si fiecare, ca sa intre in ea, da navala.” (Luca16-16)

Dati navala fratilor ! Este loc pentru toti, numai sa vreti. Dumnezeu nu mai are ce sa va mai spuna, v-a spus tot. Acum mai trebuie doar ca lucrurile sa se intample. Se vor intampla toate cu siguranta. Nu mai sunt prea multe, dar vin alea napraznice, alea grele de tot. Cele mai tari din istoria omenirii. Show Must Go On !

(va urma)

Cu respect,