Dumnezeu si Mamona

Motto: Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe
celalalt, sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt, nu puteti sluji lui
Dumnezeu si lui Mamona.”
(Matei 6)

Acest post este cumva in legatura si cu cel despre crestini, politica si Cezar. Si cum nu am pretentia ca le stiu numai eu pe toate, nici nu este adevarat asa ceva, am sa prezint mai jos, un comentariu legat de subiectul de data trecuta: Crestinii, Politica, Dumnezeu si Cezarul. Acest comentariu sintetizeaza cumva ceea ce am discutat acolo, adica in postul trecut. Ceea ce ma bucura pe mine la acest comentariu sunt urmatoarele doua lucruri: unu: nu toti oamenii sunt prosti, unii mai si gandesc, si doi: nu toti cei care citesc bloguri despre crestinism si temele lui, sunt de aceeasi confesiune religioasa sau cult religios. Sunt oameni simpli sau invatati, din diferite biserici, culte, credinte, inclusiv atei, care cauta sa-si lamureasca anumite lucruri cu privire la existenta sau inexistenta lui Dumnezeu. Unii vor sa-si verifice credinta, iar altii necredinta. Asta este minunat. Iata mai intai comentariul promis, care nu este de pe blogul meu:

„Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale
lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: „e text!”. Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar, ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la „spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16,13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.” (Manole)  Mie mi se pare foarte bine spus, si in concordanta cu Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu. Cand Cezarul se transforma in Mamona sau cand in spatele Cezarului este Mamona insusi, Cezarului nu i se mai cuvine niciun respect. Atunci incepe lupta. Pe viata si pe moarte, de fiecare data. Mamona este echivalentul lu’ Dracu’, Satana, Diavolul.

Al doilea aspect legat de aceasta dualitate: Dumnezeu si Mamona, pe care Isus Hristos l-a scos foarte bine in evidenta si l-a explicat, este acesta: „Isus le-a zis: „Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile, pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca)  Ce ne spune acest text extrem de simplu, dar extrem de valoros ? Acest text ne spune ca: ne este imposibil sa-l pacalim pe Dumnezeu, asa cum ne pacalim noi intre noi. Pentru ca Dumnezeu vede ceea ce noi oamenii, nu o sa putem vedea niciodata, unii la altii. Doar faptele ne mai pot trada ceea ce avem in inima, dar Dumnezeu cunoaste mai dinainte esenta izvorului acelor fapte. Stie dinainte daca sursa este curata sau murdara. Nu putem sa-l pacalim. Pe oameni, da, putem sa-i pacalim dandu-ne crestini in fata lor, dandu-ne sfinti si neprihaniti, dar pe Dumnezeu nu-l putem pacalii dragilor. Asta le si spune Isus pe sleau, fariseilor. Le spune ca ei erau cu Dracu’ si doar mimau iubirea fata de Dumnezeu. Doar mimau neprihanirea. Doar mimau credinciosia. Doar mimau ascultarea, ei mimau totul. Ei erau in realitate ai lui Mamona, si Dumnezeu poate sa vada foarte clar asta. Si Isus le-a spus-o, ca sa nu se mai amageasca pe ei, si sa nu mai umble cu prostii. Ei umbalu dupa marirea lumii acesteia, dupa bogatiile ei, dupa gloria ei, dupa puterea ei. Dumnezeu era doar fatada dupa care credeau ei ca se pot ascude. Nimic mai fals! Dumnezeu vede totul. Aviz amatorilor. „Crestinismul” este imbibat, intesat, plin de astfel de comportamente duplicitatare, de la credinciosul simplu si pana la inalta ierarhie a cultelor si a bisericilor. Nimeni nu este in afara pericolului, pentru ca Dracu’ este in noi, si nu-l poate scoate cu adevarat din noi, decat Viul Dumnezeu. Cei care cred si se incred in evanghelia faptelor sunt primii pacaliti. Ei se vaznesc din rasputeri sa se dea neprihaniti in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor, pe multi pot sa pacaleasca, dar pe Dumnezeu, nu. Atentie la neatentie ! Toata puterea si toate talentele adevaratului crestin, vin numai de la Dumnezeu, niciodata din el insusi, sunt darurile lui Dumnezeu, asistenta Lui pentru noi, asa cum ne spune Evanghelia Vesnica. Iata si incheierea simpla si normala a celor doua subiecte: Dumnezeu si Cezarul si Dumnezeu si Mamona:

„Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit. Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu, pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu, prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin. Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru (adica de lupta dintre crestini si Cezarul Mamona sau dintre crestini si Mamona din ei, adica dintre firea pamanteasca si Duhul lui Hristos), care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi. Dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va inveseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi ! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi. (Daca nu ne supunem, daca nu pactizam cu  Cezarul Mamona sau cu Mamona din noi, este perfect, suntem pe calea cea buna) Nimeni din voi sa nu sufere ca ucigas sau ca hot, sau ca facator de rele, sau ca unul care se amesteca in treburile altuia. Dimpotriva, daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine, ci sa proslaveasca pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1Petru)  Lucrurile sunt limpezi, daca un crestin sufera ca un facator de rele, si este cu Cezarul Mamona si cu Mamona din el, nu este un crestin adevarat, dar daca sufera pentru Hristos, adica se opune Cezarului Mamona si lui Mamona din el, prin Duhul si puterea lui Hristos, atunci este invingator pe toata linia. Biruieste si lumea aceasta si pacatul din el. Aceasta este singura solutie salvatoare. Restul… e cancan.

„Nimeni nu poate sluji la doi stapani… nu puteti sluji lui 
Dumnezeu si lui Mamona.” 
Este imposibil !

Cu respect,