Despre Sabat (ep.1)

Motto: „Apoi le-a zis: „Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat, asa ca Fiul Omului este Domn si al Sabatului.” (Marcu 3)

Este sambata, si deci este Sabat, asa ca astazi voi vorbi despre Sabat, care este Odihna Raiului si Salvare din Iad, deopotriva. Vreau ca prin acest post, sa incercam sa gandim altfel despre acest foarte important subiect iudeo-crestin. Eu cred ca abordam unul dintre cele mai interesante, mai frumoase si mai fascinante subiecte ale iudeo-crestinismului biblic: Sabatul. Sabatul este un subiect fascinant si foarte important in puzzle-ul de subiecte si adevaruri care exprima chintesenta lui Dumnezeu, a Imparatiei Sale si a Evangheliei Vesnice. Corect inteles, acest subiect, Sabatul, intra in armonie cu tot ceea ce am prezentat pana acum pe acest blog ca subiecte religioase, si deschide larg portile spre adevarata desfatare a crestinului adevarat, cu adevarurile vesnice ale lui Dumnezeu, in ziua sfintita si binecuvantata, ca Dumnezeu insusi: Sabatul. Asupra Sabatului, este revarsata sfintirea si binecuvantarea Creatorului nostru. Nu numai Sabatul este sfintit si binecuvantat, asa cum vom vedea mai departe, ci tot ceea ce este atins de Dumnezeu personal, devine sfintire si binecuvantare, inclusiv omul pacatos, prin Isus Hristos, Salvatorul sau. Sabatul va deveni pentru crestinul autentic, ziua cea mai importanta, cea mai frumoasa, cea mai dorita, si cea mai fericita din viata lui, pe langa alte fericiri ale vietii acesteia, si cea mai plina de semnificatii in raport cu Dumnezeu. O zi pe care o va astepta mereu si mereu, cu nerabdare si cu emotie, ca pe o intalnire cu iubitul sau iubita, ca pe un concediu de odihna intr-o statiune de lux, ca pe cel mai important moment al vietii, cu bucurie si cu speranta pentru prezent, dar si pentru viitor. Viitorul este Sabat, pentru ca Raiul este un Sabat vesnic. „Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii !” (1Corinteni 15)

Asa cum spuneam la inceputul acestui post, Sabatul este deopotriva simbolul si semnul Creatiei noastre, si al Salvarii din pacat si din moarte. Sabatul este chintesenta iubirii lui Dumnezeu fata de creaturile Sale, este darul suprem al Creatorului pentru toate creaturile Sale. Sabatul este toata Creatia si Creatorul insusi, si o sa vedeti imediat de ce afirm asta. Tatal este Sabat, Hristos este Sabat, iar Imparatia Lor este un Sabat vesnic. Salvarea noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis, Viata noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis. Sa nu fiti socati de toate aceste afirmatii, pentru ca asa este. Sabatul este Creatie, adica Imparatia vesnica a lui Dumnezeu ca dar, este viata data de Creator, ca dar, este odihna si libertate, ca dar, neprihanire si salvare din pacat si din moarte, ca dar de la Dumnezeu. Toate acestea si multe altele sunt cuprinse in Sabat, si sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi toti. Sabatul este creatia fara pata a lui Dumnezeu. Sabatul este bucuria vesnica a creaturilor lui Dumnezeu. Va doresc din suflet, sa experimentati bucuria Sabatului, adica bucuria intalnirii personale cu Creatorul si Salvatorul dumneavoastra. Dracu’ a facut din aceasta zi, o zi de intuneric si de uraciune, o zi de inchisoare pentru trup si pentru suflet, o zi de spaima si de groaza, de privatiuni inutile, atat la evrei cat si la „crestinii” de astazi care o sarbatoresc, si care repeta la milimetru greselile evreilor. Dracu’ a reusit sa faca din Sabat o zi de restrictii si de privatiuni inutile, care nu au folosit si nu folosesc la nimic. Evreii si „crestinii” care nu l-au inteles pe Dumnezeu, si il vad in continuare doar prin prisma minciunilor Satanice despre Dumnezeu, adica ca pe un dictator setos de sange, se feresc in fel si chip, sa nu-l supere pe satrapul de Dumnezeu, cel setos de sange omenesc, bucuros sa vaneze greseli omensti, si sa ia gatii tuturor celor care nu-l divinizeaza suficient de mult, si suficient de bine. Acesti „credinciosi”, se chinuiesc realmente sa fie buni si sa nu-l supere pe Dumnezeu, uitand esentialul: nu este job-ul lor acesta. Astfel de inchinatori se duc la templu sau la biserica cu groaza in suflet, tristi si ingandurati, ca nu au facut tot ce a stat in puterea lor, ca sa-l imbuneze pe sangerosul Dumnezeu, care este vesnic nemultumit de ei. Astfel de inchinatori nu cunosc nici odihna, si nici bucuria Salvarii lor de catre Hristos. Astfel de „crestini” se duc in Sabat la biserica, ca sa auda de la pastorii si de la conducatorii lor orbi, cum o sa-i ia Dracu’ daca nu pazesc mai abitir si mai cum trebuie, Sabatul (oare cum trebuie ?), daca nu se strofoaca mai mult si mai bine sa faca voia lui Dumnezeu, sa lupte mai eficient cu pacatul, si sa isi chinuiasca mai mult sufletele si trupurile, ca sa fie astfel cat mai in regula, si cat mai pe placul lui Dumnezeu. Auziti ce gogomanie si ce imbecilitate: sa pazesti TU Sabatul, de parca l-ar fura cineva ! Ce sa pazesti TU la Sabat ? Auzi deasemenea in Sabat, la predica, ca o sa-i ia Dracu’ pe oameni, daca nu implinesc legile si poruncile dumnezeiesti, de parca ar putea cineva sa faca asta de unul singur, prin puterea sa, din robia pacatului in care ne gasim fiecare. De parca noi am putea sa ne opunem Satanei prin fortele noastre. Si mai auzi ca o sa-i ia Dracu’ pe toti, daca nu se mortifica zilnic, ca sa placa unui Dumnezeu de tip Pol Pot, Kim Ir Sen, Stalin, Hitler, etc. Dracu’ a transformat pe Dumnezeu si Sabatul Sau, prin tot felul de invataturi mincinoase, din bucurie in tristete, din libertate in robie, si din binecuvantare in blestem. A transferat asupra Sabatului, prin cei de la Templu si apoi prin cei din biserici, invataturile lui mincinoase, cum ca Dumnezeu nu este decat un dictator inapoiat si primitv, impulsiv, caruia ii sare tandara din orice, si care nu vrea nimic altceva de la supusii Sai, decat osanale cretine si continue, aplauze permanente si nesfarsite, precum si pupincurisme vesnice, de la o gloata de supusi trepanati la creieri, imbecilizati si abrutizati de tirania lui neghioaba, care sa fie spalati la creieri, si sa nu puna prea multe intrebari. Dumnezeu in mintea acestor „credinciosi”, este doar un conducator al carui cult al personalitatii si rautate, intrece orice inchipuire omeneasca. Aceasta este imaginea despre Dumnezeu, pe care Dracu’ a construit-o cu migala si multe minciuni, in mintile credinciosilor lesne crezatori. Asta invata si bisericile „crestine” pe oameni, cu privire la Dumnezeu. Si bietii oameni, incearca cu disperare sa iubeasca un astfel de Dumnezeu, aducandu-si in favoarea Lui, tot felul de argumente care nu tin apa. Se straduiesc si ei cat pot. Surpriza: Dumnezeu nu este deloc asa iubitii mei. Acestea sunt doar minciuni satanice despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este asa cum spune Dracu’. Astazi, vom descoperi impreuna, frumusetea universala a lui Dumnezeu si a Sabatului Sau. Dumnezeu este asa cum spune El ca este, nu asa cum spune Dracu’ ca este. Sper sa aveti curiozitatea si rabdarea sa cititi pana la capat acest post. Recunosc ca este putin cam lung, ca ma repet, dar cred ca merita efortul de a citi pana la capat, chiar si lucrurile care se repeta. Inainte de a incepe acest post, vreau sa comentez putin textul biblic din motto. Acest text ne spune foarte clar, limpede si deslusit, ca Sabatul, adica Creatia si Salvarea din robia Satanei, ca odihna, adica ca daruri, au fost facute pentru om, de Dumnezeu insusi. Fara ajutor din afara a facut Dumnezeu totul, si a daruit totul creaturilor Sale.Omul nu datoreaza nimic lui Dumnezeu. Nici macar ascultare. Omul trebuie doar sa aprecieze sau nu, toate acestea, sa-i placa sau nu, toate aceste daruri. Functie de asta, isi va decide singur soarta. Nu-l pedepseste Dumnezeu, asa cum propovaduiesc toate slugile proaste ale lu’ Dracu’. Altfel spus, omul nu trebuie sa se inchine la Sabat, la dogme, la ritualuri, la popi si la pastori, lu’ Dracu’. Omul nu trebuie sa slujeasca si sa fie sluga Sabatului, adica a Creatiei, asa cum invatau evreii in trecut ca si astazi, si cum invata si anumiti „crestini” care sarbatoresc sau „pazesc” Sabatul… ca sa nu fuga. Omul este beneficiarul acestor daruri, si nu sluga lor. Asta ne spune foarte clar Dumnezeu prin textul din motto. Omul nu trebuie sa faca din Sabat un scop in sine, in detrimentul Viului Dumnezeu, Domnul Sabatului. Domnul Sabatului este mult mai important decat Sabatul, si decat toate sabatele, adica decat toate sarbatorile religioase, care doar l-au reprezentat pe El, dar nu sunt El. Omul „trebuie” si are „obligatia” liber consimtita de el, sa se odihneasca in Sabat, asa cum a stabilit Dumnezeu prin Creatie, sau nu. De aceea am si pus in ghilimele cele doua cuvinte: trebuie si obligatie. Omul nu trebuie si nu este obligat la nimic de catre Dumnezeu. Daca vrea bine, daca nu vrea iarasi bine. Omul trebuie sa inteleaga de ce face un lucru sau altul, altfel nu este decat un papagal prost, ori Dumnezeu nu are nevoie de papagali prosti in Imparatia Sa. Omul trebuie sa profite din plin de ziua de odihna, dupa ce va intelege ce semnificatii profunde are aceasta zi. Omul trebuie sa profite si sa se bucure in Sabat, de lipsa muncii zilnice, simbol si consecinta directa a caderii in pacat, munca istovitoare, care este un blestem, nu o binecuvantare, cum cred si invata toti prostii pe semenii lor, ca sa-i mai prosteasca putin sau mai mult. In Sabat, omul trebuie sa-si aduca aminte de odihna de dupa Creatie, si de odihna salvarii sale. Ca a fost creat gratis, a primit o planeta gratis, si nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata ca sa-si castige existenta, apoi ca a fost salvat gratis, si toate acestea, fara eforturile lui personale. Omul trebuie sa se bucure in Sabat de toate darurile date lui gratis, fara munca, fara sudoare, fara chin, si fara nicio plata, de un Dumnezeu iubitor, care este Creatorul si Salvatorul sau, si care a pus toate acestea in sarbatorirea Sabatului, ca o aducere aminte. Trebuie sa stim cu totii ca numai lui Dumnezeu trebuie sa ne inchinam, nu unei zile de odihna in detrimentul lui Dumnezeu, asa cum au facut si inca fac evreii si anumiti „crestini”. De aceea si textul din motto spune clar, ca Isus Hristos este si Domnul Sabatului. Numai Lui, Domnului, trebuie sa ne inchinam, si nu unei zile. Asa faceau evreii pe vremea Domnului Isus si nu numai atunci, asa fac si astazi, si asa fac si unii „crestini” care au lepadat pe Domnul Sabatului, si se inchina la Sabat, ca si evreii. Paradoxul apare atunci cand ei nu recunosc asta, si spun ca ei in Sabat se inchina lui Dumnezeu, dar nu este deloc asa, dupa cum vom vedea imediat. Sabatul nu este o zi de inchinare, ci o zi de odihna. Astfel de „inchinatori” de Sabat il alungau si il alunga si astazi pe Isus Hristos din templul, sinagoga sau biserica lor, si se inchina doar Sabatului golit de Dumnezeu, dogmelor si ritualurilor lor. Hristos este afara, nu inauntru, pentru ca nu mai are loc de… Sabat. Nu degeaba Isus Hristos a facut lucruri nepermise de religia iudaica, dar permise de Dumnezeu. Evreii habar nu aveau de Dumnezeu, asa cum le-a dovedit Isus Hristos insusi. Erau orbi si surzi. Sabatul este legat de Rai si de Iad, de munca si de odihna, de nelegiuire si de neprihanire, de viata si de moarte, de cadere si de salvare, de trecut, dar si de viitor. Sabatul a fost odihna vesnica daruita de Dumnezeu planetei Pamant prin Creatie, si este acum, in IAD, pregustarea vesniciei ce va sa vina dupa Salvarea din pacat si din moarte. Sabatul este odihna si fericirea vesnica ca fiinte Salvate si libere de robia Satanei, a pacatului si a mortii. Sabatul este expresia iubirii vesnice si nemarginite a lui Dumnezeu, pentru toata creatia Sa.

Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi ? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului ?” (Isaia 58)

Intrebare: Sabatul este o zi de inchinare sau este o zi de odihna ? Eu afirm pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, ca Sabatul este o zi de odihna, si nu o zi de inchinare. Un crestin adevarat se odihneste si se bucura in Sabat, nu se inchina. El sarbatoreste Sabatul pentru ca mai intai de toate s-a inchinat si se inchina zilnic, secunda de secunda, Viului Dumnezeu, Creatorul si Salvatorul sau, si pentru ca a inteles de la Dumnezeu ce este Evanghelia Vesnica a iubirii si a bunatatii lui Dumnezeu fata de el, atat inainte de cadere, cat si dupa. Dupa aceasta inchinare sincera si dezinteresata, vine odihna si bucuria, nu inaintea ei. Inchinarea la Dumnezeu este permanenta, zilnica, secunda de secunda, odihna nemuncii este doar in ziua de Sabat, iar odihna Salvarii din pacat este permanenta. Aceasta odihna de Sabat in Sabat, este simbolul Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu, unde omul nu o sa mai fie nevoit sa munceasca ca sa-si castige existenta, si ea se prelungeste si in celelalte zile ale saptamanii, ca odihna a Salvarii noastre prin Isus Hristos. Odihna Salvarii noastre prin Isus Hristos este permanenta, adica zilnica, secunda de secunda. Odihna este darul lui Dumnezeu pentru credincios, in toate felurile posibile, asa cum vom vedea mai departe, dupa ce credinciosul isi inchina viata lui Dumnezeu. Sabatul este odihna nemuncii pentru castigarea traiului zilnic, este odihna de eforturilor noastre inutile, zadarnice, de a ne salva singuri din pacat sau de a colabora cu Dumnezeu la salvarea noastra, lucru imposibil dupa cum afirma Dumnezeu insusi. Sabatul este odihna increderii absolute (credintei) in Dumnezeu. Sabatul devine permanent ca odihna a Salvarii noastre, datorita increderii noastre depline in Dumnezeu si promisiunile Sale fata de intreg neamul omenesc. Salvarea noastra, ca si odihna a Sabatului, este darul lui Dumnezeu pentru noi toti, in Isus Hristos Fiul Sau, asa cum a fost si Creatia. „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna… caci Eu sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.” (Matei 11)  Sa vedem daca este asa. Prima intrebare de bun simt care se poate pune ar fi aceasta: Care zi din cele 7 zile ale saptamanii este ziua de Sabat ? Biblia raspunde fara echivoc, ca Sambata este ziua de Sabat. Sambata este ziua a 7-a a saptamanii. Duminica este ziua intai a saptamanii, asa cum foarte clar arata Evangheliile:

  • „La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.” (Matei 28)
  • In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.” (Marcu16)
  • „In ziua dintai a saptamanii (Duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.” (Ioan 20)

Intrebati pe orice popa sau pastor, si daca sunt onesti, vor recunoaste asta: ca Sabatul este ziua de Sambata. Sa nu cadeti in capcana sa spuneti ca Sabatul este al evreilor si numai pentru evrei, pentru ca atunci inseamna ca toate cele 10 porunci din Decalog sunt numai pentru evrei, noi ceilalti, putand sa facem tot ceea ce vrem, si tot ce ne taie capul. Sabatul este porunca a 4-a din Decalog, Decalog care este valabil pentru intreaga umanitate, nu numai pentru evrei. Acesta este cel mai simplu argument pe care pot sa-l invoc pentru a demonta prostia, ca Sabatul este o chestiune strict evreiasca. Un alt argument forte este acela ca Dumnezeu leaga Sabatul de Creatia Sa, deci de Eden, ori in Eden nu erau evrei, in Eden erau doar Adam si Eva ca si creaturi. Mai sunt si alte argumente, dar nu ma voi ocupa acum de ele. Este suficienta literatura pe aceasta tema. Sabatul este ziua de sambata, ca odihna a Creatiei, dar este si ziua de astazi, ca odihna a Salvarii noastre. Vom vedea de ce si cum. Porunca a 4-a din Decalog spune asa:Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea, este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” (Exod 20)

Adu-ti aminte… Ce frumos incepe totul. Omule, Adu-ti aminte de unde a pornit totul, ce ai avut, si ce ai pierdut. Adu-ti aminte de Creatorul tau Sfant, si de Creatia care ti-a fost daruita de El, Raiul, binecuvantat si sfintit, ca si Creatorul sau, ca sa fii stapan peste el. Creatie la care TU omule, nu ai contibuit cu nimic, ai primit totul in dar. Adu-ti aminte ca erai liber, fericit si stapan pe planeta daruita tie de Creatorul tau iubitor, si ai pierdut totul. Ai devenit doar un simplu rob a’ lu’ Dracu’, al pacatului si al mortii. Adu-ti aminte ca puteai sa fii nemuritor mancand in fiecare luna din Pomul Vietii, dar ai ajuns muritor, pentru ca ti s-a oprit accesul la Pomul Vietii, datorita refuzului tau de a ramane cu Dumnezeul tau. Ti s-a respectat si aceasta dorinta, aceasta alegere a ta, pe cand erai un cetatean liber al Universului. Adu-ti aminte ca erai iubitor, frumos, bun, generos, si ai devenit un egoist rau, mincinos si criminal. Adu-ti aminte ca vorbeai cu Dumnezeu fata catre fata in gradina Raiului, iar acum esti un proscris, care tremura de frica in fata lui Dumnezeu, si te ascunzi de El, de frica. Adu-ti aminte ca traiai pe o planeta superba si curata, binecuvantata si sfintita, peste care erai stapan, iar acum traiesti pe una otravita, nelegiuita si decimata, unde esti rob… Adu-ti aminte… de tot ceea ce ai pierdut… O zi pe saptamna, Sambata, Dumnezeu iti daruieste 24 de ore de odihna, ca sa ai timp sa te gandesti in liniste, la toate acestea. Sa te gandesti la El, si la ceea ce ti-a oferit, si… inca iti mai ofera. In sensul acesta ii inchini Lui ziua aceasta, adica i-o dedici Lui. Daca vrei. Nu este obligatoriu. Gandeste-te la toate aceste lucruri. Dumnezeu iti daruieste saptamanal, acest timp special, sfant si binecuvantat, ca sa intelegi ce ai fost si ce ai ajuns, si ca poti recastiga totul GRATIS, ca dar din partea Lui, care nu oboseste iertand, si care te iubeste cu o iubire vesnica.

Spuneam ca Biblia ne arata fara echivoc, ca Sabatul este ziua a 7-a a saptamanii, adica sambata, dar… tot Biblia ne spune ca Sabatul mai este si ziua de… astazi !  Se contrazice Dumnezeu? Cu siguranta ca nu ! Sa vedem despre ce este vorba in realitate. Sa vedem lucrurile profunde ale acestei afirmatii biblice, ca Sabatul poate sa fie si ziua de astazi, adica orice zi a saptamanii, ca sa nu ne zapacim si sa ne smintim, spre satisfactia lu’ Dracu’, dusmanul nostru de moarte. Dupa aceasta introducere destul de lunga, dar cred eu, foarte necesara, iata subiectul pe care vreau sa-l prezint astazi:

Sabatul ca Odihna a Salvarii 

(a salvarii din Iad, de Dracu’, de moarte si de pacat, prin Isus Hristos)

De aceea, cum zice Duhul Sfant:Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta si am zis: „Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! Am jurat, dar, in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea !” (Evrei 3)  Ce vrea sa spuna Dumnezeu in acest text ? Ca Salvarea noastra, adica odihna Salvarii prin Hristos si in Hristos, ne este oferita in fiecare zi ? In fiecare astazi ? Astazi daca auziti Vestea Buna a Salvarii dumneavoastra, nu-i dati cu piciorul ! Nu va impietriti inimile ! Nu o ignorati ! Astazi puteti sa intrati in odihna si bucuria Salvarii dumneavoastra de pacat si de moarte ! Cum adica evreii nu au cunoscut caile lui Dumnezeu ? Cum adica sa nu intre in odihna lui Dumnezeu ? Dumnezeu le daduse si le explicase caile, sabatul, legea, si evreii le respectau cu sfintenie ! Vrea cumva Dumnezeu sa ne spuna altceva? Vrea sa ne spuna ca ei, evreii, ca si „crestinii”, nu au inteles ceva mult mai important si mai profund decat pazirea ad literam a acelor legi, porunci, zile, luni si ritualuri ? Da ! Asta vrea sa ne spuna Dumnezeu. “Luaţi seama fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasa, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.” (Evrei) Inima necredincioasa in ce ? Nu cumva in Dumnezeu insusi ? Ba da. “Ci, îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astazi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelaciunea Păcatului.” (Evrei)  Ce inseamna acest indemn cu astazi ? Sa ne indemnam unii pe altii ca sa nu ajungem prea tarziu sau niciodata la acel astazi salvator, si sa ratam astfel foarte multi de astazi spre pierzarea noastra? Da, asta ne spune si ne sfatuieste Dumnezeu. Cu ce ne insala Pacatul (Dracu’) ? In primul rand ne insala ca ne place mocirla in care traim, si de aceea tot amanam pe astazi cel salvator, apoi ca mai avem destul timp sa alegem, adica mai avem destui de astazi ca sa ne punem vietile in regula, si nu in ultimul rand, ca ne putem salva si singuri sau prin colaborare cu Dumnezeu, adica prin faptele noastre, refuzand darul Salvarii prin Hristos ! Nu cumva asa s-au inselat si evreii la vremea lor, si se insala si crestinii ? “Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit increderea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: Astazi, daca auziţi glasul Lui, nu va împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce Păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în Odihna Lui ? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera ?” (Evrei)  Ce se poate intampla daca tot il ratezi pe astazi ? Daca nu asculti si nu iei aminte la ce iti spune prin Biblie? Crapi ! De cine nu ascultasera evreii ? De Dumnezeu ! Asta-i buna ! Are tupeu Dumnezeu asta, sa le spuna tocmai lor, evreilor, ca nu-l asculta ! Dar…asa era, acesta era adevarul ! Oamenii au pierit si pier, pentru ca nu asculta, si nu il cred pe Dumnezeu. Nici „crestinii” nu asculta de Dumnezeu, la fel ca si evreii in trecut. Istoria se repeta, adica, nimic nou sub soare. “Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredintei lor.” (Evrei)  Necredintei lor in cine sau in ce ? In Dumnezeu, in cine altcineva ! Pare paradoxal ca niste oameni care se declara credinciosi lui Dumnezeu, in realitate ei sa nu creada in El, sa nu-si puna nicio baza in El si in fagaduintele Lui, dar acesta era si este adevarul. Evreii, in realitate, nu-l credeau pe Dumnezeu. Daca va veti uita atent si onest la dumneavoastra, si la ceea ce credeti in legatura cu Dumnezeu si cu alte lucruri „religioase”, veti vedea ca faceti foarte multe lucruri legate de „crestinism”, doar pentru ca asa ati apucat si asa se face, dar in realitate, nu dati doi bani pe acele lucruri sau nu credeti cu adevarat in ele.

“Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare fagaduinta intrării în Odihna Lui (adica astazi), nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.(si sa-si rateze astfel propria Salvare) Caci si nouă (crestinilor) ni s-a adus o Veste Bună (Salvarea doar prin Hristos) ca si lor (evreilor), dar lor, cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinta la cei ce l-au auzit.” (Evrei)  Nu au intrat in odihna lui Dumnezeu, din cauza necredintei lor in Dumnezeu si in promisiunile Sale ! Ce sa insemne asta ?! Ce vrea sa spuna Dumnezeu, ca evreii nu intelesesera mesajul Lui ? Da. Dar ce trebuiau sa inteleaga evreii ? Ce trebuiau sa creada evreii ? Raspuns: Ca nu se pot mantui prin Sabat, prin jertfe, prin Templu, prin organizatie, prin preoti, prin legi, prin porunci, prin dogme, prin Ierusalim, prin sange de tauri si tapi, ci doar prin ceea ce simbolizau toate acestea: adica pe Isus Hristos. Aceasta nu au inteles evreii, cum nu inteleg nici „crestinii”. Evreii ca si „crestinii”, vroiau o salvare prin faptele lor, nu prin credinta intr-un Dumnezeu salvator. Pe Dumnezeu il dadusera la o parte. Ei voiau salvarea prin jertfele aduse la Templu, prin Templu, prin zile de odihna, prin mancaruri, bauturi, zecimi, ritualuri, etc…asa cum fac si „crestinii”. Adica prin celebrul Vom face tot ce a spus Domnul”, iar Dumnezeu voia sa-i faca sa inteleaga ca ceea ce vor ei este imposibil, ca este o cale gresita, care nu-i va duce nicaieri. Doar prin credinta, increderea, in EL, ca EL va face pentru ei tot ceea ce le-a promis, se obtine Salvarea ! Ei nu pot contribui cu nimic la salvarea lor, pentru ca nu pot. Este o sarcina care ii depaseste, de aceea a fost nevoie de un Salvator in persoana Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu le atrasese atentia ca ei nu pot face ceea ceea ce le cere El, adica sa se salveze singuri sau in colaborare cu El. Ei se agatau cu disperare de ceea ce faceau ei la Templu sau la biserica. Credeau ca asta vrea Dumnezeu de la ei. Gresit ! Asta a fost si este si acum problema majora, ratacirea, „conflictul” dintre Dumnezeu si cei care afirma ca sunt poporul Sau, atat evreii cat si „crestinii” ! Va suna familiar asta ? Va suna cumva a „crestinismul” din ziua de astazi si din secolele trecute ? Sigur ca da.

“Pe când noi (credinciosii adevarati), fiindcă am crezut (in Hristos, ca numai El ne salveaza, fara contributia noastra), intrăm în Odihna despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în Odihna Mea !” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.”  Iata calea corecta si adevarata a intrarii in odihna lui Dumnezeu: credinta ca Dumnezeu, prin Hristos, ne-a salvat, ne salveaza si ne va salva. Ne-a facut, ne face si ne va face neprihaniti, nu noi si faptele noastre, oricare vor fi acestea: dusul la biserica, pomeni, lumanari, sfinti, dat cu curul de pamant toata ziua, matanii, acatiste, jertfe de tot felul, moaste, „impliniri” de legi si porunci, etc. Acesta era mesajul lui Dumnezeu, pe care nu l-au inteles nici evreii, si nu-l inteleg nici „crestinii”: credinta ca Dumnezeu, si numai El, te poate duce in odihna Lui. Prin credinta in Dumnezeu, intri sub protectia celei mai puternice fiinte din Univers. Intrarea in odihna lui Dumnezeu, este echivalenta cu Salvarea si intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Iata dovada: “Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a Odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” (aici, in acest moment, in primul Sabat al planetei Pamant dupa Creatiune, Dumnezeu si creatia Sa erau fara pacat, si erau in odihna vesnica, binecuvantate si sfintite, si asa trebuiau sa si ramana).Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în Odihna Mea!” (aici este vorba despre cei pacatosi, care nu pot intra prin eforturi personale in odihna lui Dumnezeu, nu se pot reantoarce singuri in Rai, asa cum s-a vazut in textele de mai sus) Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în Odihna aceasta (adica in odihna de a fi Salvati de Dumnezeu prin Hristos, si numai de Dumnezeu), si pentru ca aceia carora li s-a vestit întâi Vestea Buna (adica evreilor care trebuiau sa inteleaga ca numai Dumnezeu salveaza) n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, (ei nu L-au crezut pe Dumnezeu, nu au crezut ca asta este singura cale posibila) El hotărăşte din nou o zi: Astazi” ….. „Astazi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Astazi daca auziti Vestea Buna a salvarii dumneavoastra, nu va impietriti mintea si inima ca evreii in trecut. Nu repetati greselile lor. Evreii trebuiau sa inteleaga ca: “Legea a fost data prin Moise, dar Harul si Adevarul au venit prin Isus Hristos. Caci Hristos este sfârsitul Legii, pentru ca oricine crede în El, sa poata capata Neprihanirea. Caci nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea care a fost pusa si care este Isus Hristos….fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin Faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, de aceea am crezut si noi în Hristos Isus, ca sa fim socotiti Neprihaniti, prin credinta în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru ca nimeni nu va fi socotit Neprihanit prin faptele Legii. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos…” Simplu, clar si la obiect. Prin ritualuri nu se ajunge la Dumnezeu, prin temple si biserici nu. Dumnezeu spune limpede aici, ca Salvarea prin eforturi omenesti este imposibila. Daca neprihanirea se putea obtine prin toate acestea, prin legi si porunci, fie ele si divine, nu mai trebuia sa mai vina Hristos pe Pamant. Cine crede inca, ca neprihanirea omului este posibila prin respectarea de legi si porunci, fie ele si dumnezeiesti, de ritualuri si de traditii, de dogme si de reguli, spune in fapt, ca nu are nevoie de Isus Hristos, adica: „Degeaba a murit Hristos”. Evreii ca si crestinii de astazi, nu puteau sa vada ca: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, (adica Dumnezeu nu vrea ritualuri, jertfe, etc,) ci Mi-ai pregatit un trup (adica L-a pregatit pe Isus Hristos), n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat (Dumnezeu nu avea nevoie de asa ceva)pentru ca este cu neputinta ca sângele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele Jertfele si tot ceea ce se facea la Templu, aratau in fapt, doar spre Mesia ce avea sa vina pe Pamant. Ele nu aveau alt rol, nu puteau sa stearga niciun pacat, al nimanui. Dumnezeu nu avea nevoie de ele, si nu a intentionat niciodata ca oamenii sa fie salvati prin ele, prin implinirea lor. Iata ce voia Dumnezeu ca sa vada evreii si crestinii in toate acestea: Domnul Neprihanirea noastra”. Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dusul la biserica, de pupat icoane, statui, morti, nu are nevoie de acatistele noastre, de posturile noastre, nu are nevoie de basmalele noastre, de mataniile noastre, de batut cruci, nu are nevoie de sarbatorile noastre, nu are nevoie de nimic din toate acestea. El vrea doar ca noi sa-l acceptam pe El in vietile noastre, daca chiar vrem asta, si sa credem ca El va face pentru noi, tot ceea ce ne-a promis. Asta este tot. Acesta este job-ul Lui, nu al nostru. Salvarea din pacat este job-ul lui Dumnezeu, nu al nostru, asa cum a fost si Creatia. Cum noi nu am participat cu nimic la Creatie, tot asa nu putem participa cu nimic nici la Salvarea noastra. La Creatie nu puteam sa participam pentru ca nu existam, iar la Salvarea noastra nu putem participa pentru ca suntem robii lu’ Dracu’. Legea pacatului si a mortii este mai puternica decat noi. Asta nu au vrut sa vada evreii, si nu vad nici crestinii. Iata dovada: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da Odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi Odihna pentru sufletele voastre.” Cine este singurul care este capabil sa ne ofere adevarata odihna ? Numai Dumnezeu. Cum face asta ? Asa :Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut !” Clar, nu ? Auziti mai departe: In liniste si Odihna va fi Salvarea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra… Da, Eu am spus si Eu voi implini, Eu am planuit si Eu voi infaptui.” Cine face totul pentru salvarea noastra, noi sau Dumnezeul nostru ? Numai Dumnezeu. Cine a facut si a implinit aceste lucruri ? Acela care a chemat neamurile de la inceput, Eu, Domnul, cel dintai si acelasi (adica voi proceda la fel) pana in cele din urma veacuriDoamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi, Tu implinesti pentru noi.”…. Acesta este Domnul, in care ne incredeam, acum sa ne inveselim  si sa ne bucuram de Salvarea Lui !” Toate aceste versete si multe altele sunt echivalentul lui: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.” Altfel spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-am salvat din pacat, de nelegiuire si de moarte, din casa robiei lu’ Dracu’, adica din Iad, si din groapa in care vei ajunge inevitabil din cauza lu’ Dracu’ si a pacatului care este in tine, pacat pe care de unul singur, tu nu ai cum sa-l biruiesti. Numai Eu, Dumnezeul tau, am biruit pentru tine, pe Dracu’, pacatul si moartea, adica Iadul, iar TU, nu ai cum sa faci toate acestea de unul singur. Nu-ti sta in putere asa ceva. Asa ca primeste darul Meu si bucura-te de el ! Primeste odihna Salvarii tale, pe care Eu ti-o daruiesc. Sabatul inseamna Salvare si odihna Salvarii, asa cum inseamna Creatie si odihna vesnica a Raiului, adica a nemuncii si a grijilor, adica a binecuvantarii lui Dumnezeu. Eu nu am nici cea mai mica indoiala. Nu degeaba in Deuteronom 5 Dumnezeu ne spune: Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, (adica robu’ lu’ Dracu’ in Iad) si Domnul Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa sarbatoresti ziua de odihna.” Din nou acel Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob al lu’ Dracu’, in IAD, pe planeta Pamant, si Isus Hristos, Domnul tau, te-a salvat. L-a biruit pe Dracu’, Iadul, Pacatul si Moartea, de aceea adu-ti aminte de asta prin Sabat, sarbatorindu-l. Astazi poti sa fii Salvat, si sa intri in odihna Salvarii lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Fiul Sau. Vrei ? Poti sa si refuzi, nu se supara nimeni. Dumnezeu poate suporta asta. Nu din cauza asta vei ajunge in focul gheenei, pentru ca l-ai refuzat pe Dumnezeu, si de oftica Dumnezeu iti da la cap, ci pentru ca ai ramas in continuare robul lui Dracu’, adica al pacatului si al mortii. Dracu’ te duce in focul gheenei, nu Dumnezeu. Toate aceste texte si multe altele, sunt si exprima cu adevarat o Veste Buna ! Prin credinta in Isus Hristos, intram in odihna Salvarii noastre de catre Dumnezeu. Salvare care este oferita gratis, si ne odihnim astfel, de toate incercarile noastre inutile si penibile, de a ne salva prin faptele noastre. Aceasta zi a acceptarii lui Dumnezeu in viata noastra, poate sa fie pentru oricine: astazi. Si acest lucru il simbolizeaza si este ziua de Sabat: odihna vesnica a salvarii noastre, bucuria salvarii si a apartenentei noastre la Imparatia lui Dumnezeu, ca daruri ale lui Dumnezeu. Evanghelia Faptelor este o vestea rea, o veste mincinoasa, o veste a robiei, a chinului, a tristetii si a neputintei, a necredintei noastre ca Viul Dumnezeu, a facut si face totul pentru noi, asa cum a promis, si cum ne spune in Biblie. Oricine va dori sa se salveze prin faptele sale, este un necredincios. Dumnezeu spune foarte clar si explicit acest lucru. Eu nu am nici o retinere sa ma cred sfant, mantuit, copil al lui Dumnezeu, posesor al Duhului lui Hristos, prietenul lui Isus, avand de Tata pe Dumnezeu si frate pe Isus Hristos, pentru ca asa mi-a spus Dumnezeu sa ma consider, si eu il cred pe cuvant. Eu cred ca am toate acestea, pentru ca asa a spus Dumnezeu despre cei care cred in El, si eu il cred pe cuvant. Nu cred ca ma minte, de aceea ma bucur si am speranta. Iata si alte dovezi ca este asa: “…multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos ! Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspândeste prin noi în orice loc mireasma cunostintei Lui. Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu si ati biruit, pentru ca cel ce este in voi (Hristos, prin Duhul Sau), este mai mare decât cel ce este în lume (adica Dracu’)….“Pentru cã oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea (adica pe Dracu’ si firea pamanteasca)„… “Si sunt socotiti Neprihãniti, fara plata (adica fara a face noi ceva), prin Harul Sau, prin rascumpararea, care este în Hristos Isus…. sa socoteasca Neprihanit pe cel ce crede in Isus….Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. “….ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru. Pentru ca, odatã socotiti neprihaniti prin Harul Lui, sa ne facem, în nadejde, mostenitori ai Vietii Vesnice.”

Aceasta este Evanghelia Vesnica. Dar crestinii nu cred o iota din ea. Ei nu se considera sfinti, nu se considera neprihaniti, nu se considera biruitori in si prin
Hristos. Nu ! Ei inca se mai intreaba zilnic, daca au dat suficienti pumni firii lor pamantesti si lu’ Dracu’, ca sa biruiasca pacatul. Crestinii adevarati se odihnesc in Sabat, pentru ca in toate zilele vietii lor, se inchina la adevaratul Dumnezeu. Crestinii adevarati se odihnesc in odihna Salvarii lor. Crestinii nu se inchina in Sabat, ci se odihnesc si se bucura de si cu Creatorul lor. Crestinii se odihnesc in Sabat pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Unii “crestini” vin cu alte versete din Biblie ca sa contracareze ceea ce am spus pana acum. Iata cateva:  “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” sau “Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” (Ioan)  Astfel de “crestini” nu cunosc nici Vechiul si nici Noul Legamant. Astfel de „crestini” nu au inteles nimic din crestinism. Uitati ce simplu este: Hristos este tot ! Vechiul Legamant este de fapt Noul Legamant, si viceversa. Amandoua vorbesc despre acelasi lucru, despre: Dumnezeu Tatal, despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupat in Om, despre Imparatia lui Dumnezeu si despre Dracu’ si Imparatia lui, Iadul. Despre Creatie, Cadere si Salvare. Numai ca unul o face in mod simbolistic, Vechiul Legamant, iar altul in mod real, prin implinire, Noul Legamant. Altfel spus, ce spunea Vechiul Legamant in simboluri, s-a implinit in Noul Legamant in realitate, prin Isus Hristos. Dumnezeu a facut tot ceea ceea ce a transmis poporului Sau prin simbolurile Vechiului Legamant. Tragedia cu evreii si cu lumea „crestina” de astazi, este ca ei au inteles ca si ei trebuie sa faca ceva. Ei nu au inteles ca Noul Legamant consta in : “Iata Legamântul (Nou) pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor, si le voi scrie în mintea lor. Cine le pune si cine le scrie ? Dumnezeu insusi ! Cum se face asta ? Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, se face asa: Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.” Asa se face. Este o interventie strict supranaturala, facuta in noi doar de catre Dumnezeu, la care omul nu are cum sa colaboreze cu Dumnezeu, si nici nu are cum sa o priceapa, sau sa o inteleaga. Si noi, crestinii, trebuie sa nu ne îndoim de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, cum au facut si evreii, ci, întariti prin credinta noastra ca El poate sa faca tot ceea ce ne-a promis, sa dam slava lui Dumnezeu, deplin încredintati, ca El, ce fagaduieste, poate sa si împlineasca. Asta este tot ce trebuie sa facem noi ! Cand Hristos i-a trimis pe ucenici sa spuna oamenilor poruncile Sale, la ce se referea oare ? La poruncile de la Templul evreiesc, la mancare si bautura, la spalari si la jertfe, la vechile legi si porunci, asta i-a trimis Isus sa predice ? Nu cumva altele erau „poruncile” de data aceasta ? Nu cumva asa ceva? “Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii, si în rugaciuni.” Care era invatatura apostolilor ? Nu cumva Hristos, si numai Hristos ?! Ba da ! Asta era singura invatatura reala. Uitati ce spuneau apostolii in primele predici: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi. Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inimã, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem? Fiecare din voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Sfântului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Noi (apostolii) propovaduim pe Hristos cel rastignit. Caci n-am avut de gând sa stiu între voi altceva decât pe Isus Hristos si pe El rastignit. În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.” Apostolii au inteles foarte bine Evanghelia Vesnica. Au inteles ca numai Hristos poate si este Salvatorul lor, si al oricui altcineva. Ca Isus este totul, ei fiind nimic fara El. Ce spun ei mai departe: Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia, pentru ca credinta voastra sã fie întemeiata nu pe întelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. El va va întari pâna la sfârsit, în asa fel ca sa fiti fara vina în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos, pentru ca, dupa cum este scris: “Cine se laudã, sã se laude în Domnul.” Aici apostolii ne spun, ca nici macar botezul crestin nu este mai important decat cel in numele caruia ne botezam. Nimic nu este mai important in religia crestina decat Viul Dumnezeu. Nimic. Asta nu au inteles evreii, si au gresit fundamental. Caci daca nu se naste cineva din Duhul lui Hristos, cu nici un chip nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu. Unde este omul si faptele lui aici ? Nicaieri. Apostolii falsi, propovaduiau poruncile, nu pe Hristos, cititi epistola catre Galateni.

Altcineva poate sa mai spuna asa: „Ratacirea asta ca nu trebuie sa faci nimic, e veche omule. Cele 4 Evanghelii sunt pline cu indemnuri si somatii din partea lui Hristos, sa luptam cu pacatul, sa ne nastem din nou, sa ne pocaim, sa pazim poruncile, sa vindem tot ce avem si sa il urmam. Unde vezi tu odihna in tot ceea ce ne spune El sa facem?! Nicaieri nu spune ca El intra in tine si face ceva in locul tau, pentru ca tu sa te odihnesti. De trait in locul nostru, nici pomeneala. Astea sunt rataciri menite sa ne abata de la adevar.”

Raspuns: “Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu traiesc dupã îndemnurile firii pamântesti, ci dupã indemnurile Duhului Lui Hristos. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Voi însa nu mai sunteti pamântesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste în adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii (lui Hristos care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau care locuieste in voi. Dumnezeul pacii sa va sfinteasca EL însusi pe deplin, si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite întregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos, prin sfintirea lucrata de Duhul, (cine lucreaza sfintirea in noi ? Duhul lui Hristos)… ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru…” Deci cine face toata treaba ? Duhul Domnului ! Adica Domnul insusi !  “Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele !” Atunci ce mai faci tu mai omule ? Cum te nasti tu din nou, singur, prin lupta ta cu pacatul, si prin “pazirea” legilor si a poruncilor ? Esti tu mai tare ca Dracu’ ? Nu. Du-te si intreaba-l pe Nicodim cum se face, ca i-a spus Isus Hristos. Numai prin Duhul lui Hristos putem sa ne nastem din nou. Altfel nu se poate.

Altul poate sa spuna asa ceva: “Dar ascultarea de Lege se realizeaza numai prin lupta personala cu firea pamanteasca. Pavel spune asta.”

Raspuns: “Caci lucru cu neputinta Legii, întrucat firea pamânteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteascã, trimitând, din pricina pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa indemnurile Duhului.”  Tu omule cu ce te mai lupti, ca iar ai ramas fara obiectul luptei ?! Se vede treaba ca tot Isus Hristos face tot ce trebuie pentru tine. Tot ce-si doresc crestinii sa devina sau sa fie in viata aceasta si cea viitoare, este numai roada Duhului lui Hristos din ei, care este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege, pentru ca Hristos este sfarsitul legii, prin implinirea ei, nu prin desfiintarea ei, asa cum bat campii bisericile, pastorii si popii. „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”“Oare nu v-a dat Moise Legea? Totusi, nimeni din voi nu tine Legea !” Ce tare este afirmatia asta ! Dumnezeu i-a rupt pe micutii care credeau ca sunt ei mari si tari in impliniri de legi si de porunci ! „Crestinii” prostiti de Dracu’, ca si evreii in trecut, cred ca Dumnezeu a dat niste legi si porunci unor biete fiinte de pe planeta Pamant, si ele, fiintele, trebuie sa se chinuiasca din rasputeri sa le implineasca, ca sa faca astfel pe plac satrapului absolut care se numeste Dumnezeu, dar nu le iese deloc. Atunci, exasperat de neputinta lor, stapanul, adica Hristos, a coborat din cer pe Pamat, si ca un veritabil campion, le-a aratat cum se pot tine legile si poruncile Lui, le-a aratat ca nu este deloc greu sa le implinesti, le-a aratat ca se poate, si ca e musai sa le tina si ei la fel ca El, pentru ca altfel, El se enerveaza maxim, si ii arunca in foc, cu parere de rau. Dupa ce le-a aratat la fraieri cum se face, Isus a urcat din nou in cerul Lui, de unde coborase, si-a luat pixul si carnetelul, si de atunci incoace, se uita incruntat si nemultumit la bietii muritori, cum se chinuiesc ei sa faca tot ceea ce le-a cerut El. Dar vai…. nu prea le iese, pentru ca sunt prea putini campioni, si prea multi perdanti. Asa ca… majoritatea vor merge in foc. Dumnezeu a mai trimis si pe Duhul Sfant cu rol de indrumator, adica de supraveghetor de sclavi, ca sa-i indemne zilnic : haidiii baiii, hai, hai, faceti si asta, si asta, si ailalta, asa, s-asa, exact ca cei care bateau pe vremuri ritmul pe galere. Ca daca nu faceti ce va spun eu va ia Dracu’ pe toti. Doamne Dumnezeule, ce viziune draceasca despre Dumnezeu. Cum sa creada ei ce spune Dumnezeu?  Oamenii uita ca: “…nu atârnã nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” Pentru ei, astea sunt vorbe goale. Ei lupta, dau cu pumnii in Dracu’ si toti ingerii lui, tot timpul sunt in garda, zi si noapte, iar Dracu’ cu cohortele lui de draci, sunt la degetul lor mic !? Poate cineva sa creada asa ceva ?! Daca te duci la biserica si vrei sa stii cum se invinge pacatul, afli ca omenirea bate la Dracu’ ca la fasole ! Si cu cat bate ea mai mult la Dracu’ si la pacat, cu atat este mai pacatoasa si mai invinsa de Dracu’. Nu-i tare asta ?! Dar cel mai mult imi place cand aud in bisericile „crestine”, ca Isus Hristos l-a invins doar pe Dracu’, nu si firea pamanteasca. Pe asta ne-a lasat-o noua ca sa o invingem. Hristos nu a putut, asa ca s-a dat batut si s-a uschit in cer. Evanghelia Vesnica spune ca tocmai de aceea a coborat Hristos pe pamant, ca sa rezolve problema asta cu firea pamanteasca, draceasca. Si atunci, cand „crestinii” cred astfel de gogomanii satanice, cum sa le mai spuna Dumnezeu ca esenta a toate poruncile si legile Sale este: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau, si pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Ca in aceasta afirmatie a lui Dumnezeu, se topesc si sa nu furi, si sa nu curvesti, si sa nu ai alti dumnezei., si sa nu poftesti, si sa nu minti, etc…

Concluzie: Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Daca tineti orice sarbatoare in numele lui Dumnezeu, chiar si Sabatul, dar Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra prin Duhul Sau cel Sfant, totul este zadarnic. Nu este decat o unire a sarbatorii cu nelegiuirea. Nu sunteti cu Dumnezeu, nu sunteti salvati, nu aveti nimic. Dar daca zilnic, adica in fiecare astazi, Hristos este in noi, suntem zilnic in Sabat, iar ziua de Sabat este doar un popas lumesc si trecator, doar cateva ore de aducere aminte, a tot ce am pierdut, dar vom avea din nou. Crestinii adevarati se odihnesc in ziua de Sabat, sambata, pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Sabatul, sambata, este adevarata zi de odihna, nu de inchinare.

„Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” ? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni 2)

(va urma)

Cu respect,

Nicodim si Isus

Motto: Cine poate, atunci, sa fie mantuit?” Isus S-a uitat tinta la ei si le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.” (Matei 19)

Va promiteam la articolul „Religie si Secularism, Cler si Laici, Sacru si Profan” ca o sa discutam mai pe indelete, despre o intalnire memorabila dintre Isus Hristos si Nicodim, un fruntas important al religiei organizate a iudeilor, un fruntas care habar nu avea de Dumnezeu, asa cum se va dovedi ulterior din discutia personala avuta cu Isus, Fiul intrupat al lui Dumnezeu. Dupa parerea mea, aceasta discutie pune capat definitiv si irevocabil, oricarei alte discutii, controverse, aniteza, argumente pro sau contra sau cum vreti sa-i mai spuneti, dintre ceea ce inseamna religia organizata, si Viul Dumnezeu. Diferentele sunt enorme, ca dintre adevar si minciuna, ca dintre Dumnezeu si Dracu’, ca dintre Dumnezeu si dogme, ca dintre Dumnezeu si ritualuri, ca dintre Dumnezeu si ziduri de temple si de biserici, ca dintre Cer si Pamant, ca dintre Iad si Rai. Mesajul fara echivoc al lui Isus este ca: Religia organizata nu va putea sa faca niciodata, ceea ce DOAR VIUL DUMNEZEU poate sa faca cu adevarat, adica sa mantuiasca, sa salveze din pacat si din moarte, sa dea neprihanire. Viul Dumnezeu nu a transferat niciodata vreunei biserici sau vreunui muritor de rand, popa sau pastor, sfant sau sfanta, atributiile Sale. Singurul rol adevarat al adevaratei biserici a lui Dumnezeu de pe pamant, este doar acela de a-i indrepte pe oameni, spre Viul Dumnezeu. Atat. Nu spre dogmele si ritualurile lor, ale bisericilor, care nu au nici o valoare, si nici o putere. De ce pun mereu sau cat se poate de des cuvantul VIU inaintea cuvantului Dumnezeu? Raspuns: Ca sa constientizam foarte clar, ca avem de-a face cu o persoana vie, in carne si oase cum se spune, si nu cu aburi, dogme, ritualuri si ziduri, lemne si carpe, etc. Ritualurile, dogmele, bisericile (zidurile + oamenii) nu pot face pe nici un alt om sa se nasca din nou. Niciodata! Asta afirma Isus Hristos in Evanghelia Vesnica, si in aceasta discutie cu Nicodim. Domnul Isus spulbera pentru totdeauna mitul templului, al bisericii, al ritualului si al dogmelor, aplicate prosteste oamenilor, cu pretentia ca asta ii salveaza si le da putere, si ca asta reprezinta puterea si voia lui Dumnezeu, si pe Dumnezeu. Domnul Isus spune foarte clar in aceasta discutie, ca numai El si Tatal Sau pot face asta: sa nasca un om din nou. Punct. Templele si Bisericile nu au putut, nu pot si nu vor putea niciodata sa faca asa ceva. Dar haideti sa depanam intamplarea, si sa tragem fiecare pentru el concluziile necesare, ajutati fiind de Duhul lui Hristos. Aici este o hrana foarte tare, pe care putini „crestini SRL” sunt in stare sa o digere, deoarece au ramas inca copii in ceea ce priveste stiinta despre Dumnezeu, si au capul si creierele imbibate si imbuibate cu tone de tampenii si idiotenii despre Dumnezeu. Moloz teologic. Trebuie sa arunce la gunoi tot acest balast intelectual pus acolo de Dracu’. Trebuie sa o ia de la ZERO, sa reseteze multe lucruri gresite din mintea lor, daca vor asta. Adica sa se nasca din nou, in toate privintele. Iata intamplarea relatata in Biblie: 

„Intre farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: „Invatatorule, stim ca esti un Invatator venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.”

Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.”

Nicodim I-a zis: „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?”

Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: ” Trebuie sa va nasteti din nou.” Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.”

Nicodim I-a zis: „Cum se poate face asa ceva?”

Isus i-a raspuns: „Tu esti invatatorul lui Israel si nu pricepi aceste lucruri? Adevarat, adevarat iti spun ca Noi vorbim ce stim, si marturisim ce am vazut, si voi nu primiti marturia Noastra. Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti, si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti? Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a coborat din cer, adica Fiul Omului care este in cer. Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Oricine crede in El nu este judecat, dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele. „ (    )

S-au spus si inca se mai spun multe aberatii despre aceasta discutie, dintre Nicodim si Isus. Tragedia este ca 99 % dintre asa zisii crestini, nu o inteleg absolut deloc. In ea este cuprinsa toata Vestea Buna, toata Evanghelia Vesnica. Daca intelegi aceasta discutie in esentele ei, intelegi TOTUL, tot crestinismul adevarat. Ceea ce il intreaba Nicodim pe Isus, sunt intrebarile legitime ale oricarui om venit (nascut) in lumea aceasta, care aude de un Dumnezeu ca fiind singurul adevarat, aude de pacat, neprihanire si moarte, cum au aparut ele, si care vrea sa-l cunoasca si sa-l inteleaga pe acest Dumnezeu cu adevarat. Si care mai vrea sa inteleaga clar cum poate sa fie el salvat din moarte si din pacat. Raspunsurile lui Isus sunt foarte clare, simple si fara echivoc. Ele nu mai lasa loc de interpretari. Sunt simple si la obiect. Asa raspundea Mantuitorul, fara multa vorbarie, scurt si la obiect. Verde-n fata! Vrei sa iei aminte bine, nu vrei, iarasi bine, este numai treaba si problema ta, dar in final, trebuie sa stii ca va fi rau pentru tine: vei muri vesnic.

Hai sa vedem ce intrebari a pus Nicodim lui Isus, si ce a raspuns Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Nicodim vine noaptea la Isus, ca sa afle ceea ce il framanta. Oamenii bisericilor, clerul, cand ii framanta cate ceva in legatura cu Dumnezeu, cu bisericile lor, cu dogmele lor, cu ritualurile lor, cu tot ceea ce fac ei, nu recunosc pe fata, ziua, framantarile pe care le au. Nu il prezinta pe Isus Hristos oamenilor asa cum Hristos insusi se prezinta constiintei lor, deschis, aratandu-le unde gresesc. Nu, ei nu fac asta. Ascund asta de oameni. Atunci cand inteleg ca unele lucruri nu le fac chiar asa cum trebuie, ei sau bisericile din care fac parte, nu recunosc asta, se ascund, asteapta noaptea… Nu spun oamenilor nimic din ceea ce le-ar periclita pozitia lor si a bisericii pe care o reprezinta. Oamenii bisericilor, clerul, popii si pastorii, ii pun intrebari incomode lui Dumnezeu, doar in ascuns, departe de ochii altora, ale norodului, ale prostimii, ca sa nu vada mirenii ca ei habar nu au de Dumnezeul pe care chipurile il slujesc si il predica oamenilor, si despre care se dovedeste in final, ca ei nu stiu nimic adevarat, nimic real, ci doar inchipuiri ale mintilor lor. In confruntarea directa cu Viul Dumnezeu, crudul adevar iese imediat la lumina, cum ca acest cler, bisericile lor, toata popimea si pastorimea, si implicit boborul, habar nu au de Dumnezeu. Oamenii bisericilor, le spun ziua enoriasilor lor, doar basmele, dogmele si ritualurile bisericilor lor, legate de Dumnezeu, tuturor acelora care cred in ei, ca fiind slujitori ai lui Dumnezeu. Nicodim nu face exceptie. „Tu esti invatatorul lui Israel si nu pricepi aceste lucruri ?” Asta il intreaba Isus pe Nicodim, direct, pe sleau. Nicodim nu stia nimic esential despre Dumnezeu. Era o calauza oarba, la fel ca toti ceilalti. Duhul lui Dumnezeu il avertiza ca este pe o cale gresita, si de aceea vine el la Isus, de aceea simte el nevoia sa-si calrifice niste lucruri, impreuna cu cel care avea raspunsurile adevarate. Dar lui ii este rusine sa faca asta ziua, dovedindu-si astfel propria lasitate si ignoranta in fata oamenilor, asa ca vine noaptea, ca sa nu-l vada lumea, ca si el are nevoie de invatatura sanatoasa venita de la Dumnezeu insusi, nu din dogmele templului/bisericii. Nicodim vine cu o mica periuta la Isus, spunandu-i ca el stie ca este un Invatator venit de la Dumnezeu, pentru ca altfel nu ar fi putut sa faca tot ceea ce facea. Dar nu i-a spus asta recunoscandu-l ca Fiu al lui Dumnezeu. Nu. Ci mai degraba ca pe un proroc a lui Dumnezeu. Isus aparent fara sa bage in seama ceea ce-i spune Nicodim ca introducere, ii raspunde direct ceea ce Nicodim voia sa afle: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Ca orice muritor, Nicodim voia sa stie drumul spre Imparatia lui Dumnezeu, si cum se poate ajunge acolo. Desi el era un fruntas religios in Israel, era un fariseu, el recunostea practic in fata lui Isus, ca habar nu are cum se ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, dar culmea…ii invata pe altii cum sa faca asta ! Nu va suna cunoscut?! Mie da. Asta se intampla pana in ziua de astazi. Bisericile din ziua de astazi credeti ca fac altceva? Fac exact acelasi lucru ca si Nicodim si biserica lui. Vand iluzii credinciosilor lor, si se mira foarte tare cand Dumnezeu, prin oameni alesi de El, pe care ei nu dau 2 bani, le arata clar cat sunt de goi. Vazand ca Isus l-a luat direct, Nicodim pune urmatoarele intrebari, cat se poate de firesti si de normale, si de mare bun simt: „Cum se poate naste un om batran ? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca ?” Corecta intrebarea, dar ea dovedeste totodata, si totala nestiinta a lui Nicodim, in materie de Dumnezeu, si totala mirare a lui, in fata a tot ceea ce aude. El dovedeste prin aceste intrebari, ca habar nu avea de Dumnezeu. El, ca si credincios, indeplinea doar niste ritualuri, si propovaduia niste dogme. Atat si nimic mai mult. Habar nu avea Calea, Adevarul si Viata. Ca si astazi, oamenii fac tot felul de ritualuri aberante in bisericile si cultele lor, se invata unii pe altii numai bazaconii, in numele lui…Dumnezeu. „Ei leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste.”  „Invatatorii” din biserici, sunt tot felul de Nicodimi, care habar nu au de capul lor, nu stiu nici macar pentru ei cum sa se salveze, dar povatuiesc pe altii ce si cum sa faca, punandu-le pe umeri, tot felul de ritualuri prostesti. Dupa principiul: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta, si dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva.” Nu-i tare? Acesti invatatori orbi, adica nestiutori de nimic, te duc direct in bratele lu’… Dracu’, nu ale lui Dumnezeu! Atentie! Chiar nu-i de joaca cu asta. Ce-i raspunde Isus: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.”

Se pune intrebarea Ce sau Cine este apa, si Ce sau Cine este Duhul?

El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apa si cu sange, nu numai cu apa, ci cu apa si cu sange, si Duhul este Cel ce marturiseste despre lucrul acesta, fiindca Duhul este adevarul.” (1Ioan 5)

„Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”

Hopa! Avem deja o mare surpriza pentru unii. Hristos personal este si Apa si Sangele si Duhul. TOATE sunt in Isus Hristos, si ale lui Hristos. Este Sangele Lui, Apa Lui, Duhul Lui. Deci TOTUL ESTE AL LUI, TOTUL ESTE EL, adica acel „EU SUNT CEL CE SUNT”, adica totul totului tot. Voi aborda cat de curand si subiectul Trinitatii, ca sa lamurim si problema cu Duhul Sfant, care este Duhul Tatalui sau Duhul lui Hristos, nicidecum o a treia persoana a dumnezeirii, cum gresit cred unii. Ce trebuie sa capete, sa stie, sa afle cel intersat de Dumnezeu ? Asta: „…sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos,  in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei. Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El…Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in toti.” (Coloseni)

Daca in Hristos locuieste TOATA plinatatea Dumnezeirii, si noi avem TOTUL deplin in El, de ce ne mai pun bisericile acestei lumi sa facem matanii, sa pupam icoane, sa pupam moaste (morti), sa pupam statui de sfinti, sa pupam poala popii, poala pastorilor, sa ne inchinam la tot felul de dracovenii, sa ne imbracam urat, in adevarate uniforme denominationale groaznice si de prost gust, sa fim incuiati la cap si la creiere, etc… ? De ce?!

„Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni)  Abtinerile de tot felul pe care le propovaduiesc bisericile nu ne pot vindeca de ADN-ul satanic din noi. Asta spune foarte clar acest text. Sunt doar asprimi fata de trup fara niciun fel de folos pentru noi. Luther a inteles si el asta, dupa un timp in care s-a autochinuit si autoschingiuit degeaba, crezand ca asta este calea pentru salvarea din pacat. Apoi a descoperit si el ca numai Isus Hristos Salveaza, si s-a potolit de a mai face toate imbecilitatile pe care le facea.

Un alt lucru extrem, extrem de important pe care Isus Hristos il spune lui Nicodim, este si acela ca nu trebuie sa intereseze pe nimeni cum va face Dumnezeu toate aceste lucruri pe care le-a promis celui care isi pune increderea totala in El ca il va salva. Nu este treaba nimanui sa stie si nici nu poate ca cineva sa stie sau sa inteleaga ce face Dumnezeu, din pozitia lui de prost si retardat al Universului in care l-a adus Dracu’, stapanul lui. Credinciosul trebuie doar sa creada ca Dumnezeu va face pentru el tot ce i-a promis si Punct. Dumnezeu nu a intentionat niciodata sa ne spuna si sa ne explice cum va pune Duhul Sau in noi, ca sa putem intelege noi asa ceva.  „Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.” Multi prosti vor sa stie musai cum face Dumnezeu sa-i salveze, si predica in biserici tot felul de ineptii si de aberatii, gogomanii de ti se face parul maciuca, mai ales in bisericile neoprotestante care se cred destepte foc, iar altii, bisericile istorice, te pun sa faci tot felul de aiureli pe care le-am spus de atatea ori, care chipurile te salveaza de mania lui Dumnezeu. Sa pupi icoane, morti, sa aprinzi lumanari, sa te dai cu curul de pamant, sa mergi pe coate si pe genunchi in jurul bisericii ca la manastirea Nicula, sa bei aghiazma, etc… Aberatii.

„Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.” (Eclesiastul)

Ultima invatatura importanta pe care Isus i-o da lui Nicodim este aceea ca nu trebuie sa se mai sperie si sa nu mai sperie la randul lui pe nimeni cu tot felul de cazne la care Dumnezeu il va supune pe omul pacatos care accepta salvarea oferita de Dumnezeu Tatal prin Fiul Sau Hristos. Asa ceva este o minciuna. Daca Dumnezeu zice ca esti IERTAT, apoi sa crezi ca asa si este. Sa nu ai nici un dubiu. Daca Dumnezeu iti spune ca la JUDECATA nu vei veni daca iti pui increderea in El si il crezi pe cuvant, apoi asa este. Nu trebuie sa ai nici un dubiu si nici o apasare. Dumnezeu isi va respecta toate promisiunile. Nu trebuie sa te ingrijorezi de nimic. Tu esti salvat, esti infiat ca si copil al lui Dumnezeu, esti sub protectia permanenta a lui Dumnezeu, bucura-te de toate aceste daruri dumnezeiesti. Atat trebuie tu sa faci. Hristos nu se judecat pe sine insusi, ar fi o aberatie. Daca Duhul lui Hristos este in credincios, ce face Hristos, se judeca cu El insusi ? Asta ar insemna JUDECATA poporului lui Dumnezeu. Dumnezeu va „Judeca” doar pe cei care au avut pretentia ca sunt poporul lui Dumnezeu, dar in realitate ei erau poporu’ lu’ Dracu’, iar Dumnezu le va arata clar asta, in sensul ca s-au imbatat cu apa rece crezand ca il slujesc pe El pupand icoane, morti, invatand Biblia pe de rost, purtand batic pe cap si rochie lunga, etc… Le va spune foarte clar: ” Niciodata nu v-am cunoscut.” Voi ati faut toate acestea in numele Meu, este adevarat, dar pe Mine m-ati dat afara din viata si biserica voastra. Asa ca nici Eu nu va cunosc acum. Daca nu vrei toate aceste daruri de la Dumnezeu, iertarea, infierea, salvarea ta, ok, nici o problema. Ramai in continuare cu Dracu’ si Imparatia sa Iadul, si stii de pe acum care o sa fie finalul lui si al tau: moartea vesnica in iazul de foc care ii va arde definitiv pe toti neleguitii din toate veacurile, poporul lu’ Dracu’, in frunte cu Dracu’ si cu ingerii lui cazuti, iaz de foc care este Moartea a 2-a, definitiva. Cine iubeste mai mult intunericul (pe Dracu’) decat lumina (pe Hristos) sa ramana cu Dracu’ si intunericul lui, cine vrea cu Hristos, sa ramana cu Hristos si lumina oferita de El. Se poate in ambele variante.

Bisericile acestei lumi ca si evreii in trecut, l-au aruncat la gunoi pe Viul Dumnezeu si cred basme lumesti si evreiesti despre EL, pe care tot ele le-au inventat si le spun credulilor. Dumnezeu vine si ne spune sa ne venim in fire si sa-l credem doar pe El, ca este numai asa cum spune El, si nu cum spun bisericile ca ar fi El. Au ajuns bisericile sa-i dea lectii lui Dumnezeu !

In consecinta, „Nu te mira ca ti-am zis: ” Trebuie sa va nasteti din nou. Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” (Romani)

Noi nu vom fi inviati pentru ca am pupat 1000 de icoane sau statui de sfinti, ca am pupat moaste, ca ne-am dat cu curul de pamant in biserica, ca ne-am dus sambata sau duminica la biserica, ca am cantat sau nu cantece lui Dumnezeu, ca stim Biblia pe de rost, ca am imbracat o anumita uniforma denominationala sau cultica, ca, ca, ca. Toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru Dumnezeu. Daca Duhul lui Hristos nu este in noi, nu avem nimic, suntem varza, morti. Fara nici o speranta. Daca Duhul lui Hristos este in noi, asta este tot ce conteaza si nu mai avem nevoie si nu mai trebuie sa facem toate panaramele de ritualuri cerute de biserici. Din aceasta dilema nu putem iesi. Avem in fata viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Bisericile nu ne pot ajuta cu nimic. Vand iluzii fraierilor. Imi pare foarte rau pentru ele, dar acesta este adevarul. Bisericile sunt prosteala pe fata. Toate. Numai Viul Dumnezeu ne poate salva.

„Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea. Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra… Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!” (Matei 7) Culmea culmilor, „poporul lui Dumnezeu”, invata pe oameni la Templu si in sinagogi porunci si datini omenesti, nu ceea ce spune Dumnezeu ! Asta este tare de tot. Asta spune si Isus lui Nicodim. Bisericile au pierdut din vedere pe Viul Dumnezeu si bat campii numai cu porunci si datini omenesti. 

Concluzia la tot ce am spus pana aici este una singura: Singura forta, putere, care poate sa nasca un om din nou este doar Dumnezeu prin Duhul lui Hristos, si nimeni si nimic altceva. Sta scris !

Ati vazut cum intreaga Evanghelie Vesnica este cuprinsa in aceasta discutie scurta dintre Nicodim si Hristos ? Simplu si frumos. Dumnezeu este foarte concis, numai prostii si necredinciosii dezvolta.

Atunci care este adevarata biserica a lui Dumnezeu veti intreba ? Raspunsul detaliat cu alta ocazie. El exista si este la fel de simplu. Adevarata biserica a lui Hristos, sunt toti oamenii in care locuieste Isus Hristos prin Duhul Sau. Nu are ziduri si dogme. Dumnezeu nu e dogma, nici zid. Vom detalia cu alta ocazie acest subiect.

Cu respect,