Mos Craciun l-a invins pe Isus Hristos

Motto Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip, caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare.

Mos Craciun l-a invins pe Isus Hristos! Foarte bine! Sa fie primit!

Din punctul meu de vedere este mai bine si mai cinstit asa. Ziua de 25 decembrie, ziua in care cica s-ar fi nascut Isus Hristos pe planeta Pamant, este o minciuna, 25 decembrie nu are nimic de-a face cu nasterea Mantuitorului lumii. Este doar o minciuna gogonata, o plasmuire a mintii umane, un fals eveniment crestin. Este doar o facatura satanica, ca atatea altele din lumea noastra de prosti prostiti de Dracu’. Domnul Isus Hristos nu s-a nascut pe 25 decembrie, si pe cale de consecinta, aceasta zi nu este o sarbatoare crestina, asa ca mai bine ne jucam putin de-a Mos Craciun cateva zile din iarna, in loc sa sarbatorim o falsa zi de nastere a lui Isus Hristos. Este mai corect asa. Ne jucam si noi cateva zile de-a bunatatea, de-a generozitatea, de-a mila, de-a daruitul, etc… adica de-a neprihanirea omeneasca data in dar de Mosu’, adica  de-a… spiritul Craciunului, spirit care este valabil doar cateva zile, of course, apoi ne intoarcem la ticalosiile noastre cele de toate zilele, ca doar n-o s-o tinem langa cu „prostiile” astea lacrimogene de fii mai bun si alte alea. Asa dam noi oamenii la gunoi neprihanirea cea adevarata, a lui Isus Hristos, care din nefericire pentru oamenii pacatosi care iubesc pacatul, este foarte naspa si incomoda. Neprihanirea adevarata trebuie sa tina toata viata, zi de zi, ora de ora, secunda de secunda, nu doar cateva zile amarate pe an, de Craciun si de Paste, si care neprihanire, ne incomodeaza grav in viata noastra de zi cu zi, pentru ca nu mai putem sa ne facem smenurile noastre zilnice. Asa ca mai bine ne jucam si noi de-a neprihanirea pe care o contrafacem pret de cateva zile, adica ne dam buni si generosi, milosi si pasatori, dupa care ne intoarcem voiosi si zglobii la viata noastra pacatoasa, egoista si nelegiuita, traita ca robi ai pacatului, la faradelegile noastre zilnice care ne sunt atat de dragi, si care ne aduc atatea satisfactii, fericire si bucurii majore! Sic! Ne furam unii pe altii, ne mintim unii pe altii, ne omoram unii pe altii. Nu-i minunat? Dupa cateva zile de „bunatate” contrafacuta, de mesaje ipocrite de iubire si de urari de bine, in care nu credem cu adevarat, le trimitem doar pentru ca asa se face, si pentru ca mai avem si noi ceva interese pe la unii din lista… iar dupa toate acestea, ne intoarcem la ale noastre, la rautatile noastre zilnice care ne sunt atat de dragi! Repet, ca sa ne intre bine in cap ipocrizia noastra, si pentru ca repetitia este mama invataturii: Marea lor majoritate, a mesajelor si urarilor din astfel de ocazii si nu numai, nu sunt adevarate, adica pe bune in toate cazurile, ci doar niste minciuni conventionale, niste mesaje si urari de convenienta, pe care in realitate, in cele mai multe cazuri, cu rare exceptii, familie, iubita, sotie, copii, un prieten bun, etc… nu dam doi bani, le spunem si le trimitem doar pentru ca asa se face, ca dau bine, sau ca sa ne punem bine cu sefii sau cu unii la care avem interese, sau ca sa parem sau sa ne dam buni in societatea fatarnica, ipocrita si mincinoasa in care traim… Apoi… ne intoarcem la viata noastra efemera de slugi ale lu’ Dracu’, viata pe care in realitate, nu am parasit-o niciodata!

In Romania si in lume, media, televiziunile, internetul s-au intrecut in promovarea lui Mos Craciun, si l-au lasat balta pe Isus. Foarte bine au facut! Este mult mai bine asa! De ce sa fim ipocriti?! In realitate, ne doare fix in plachiuri de Isus cel Viu, si de Viul Dumnezeu Tatal! Ne doare la basca de nasterea sau de moartea si invierea Lui. Porcul sau mielul si zaibarul sa traiasca, carnatii, slanina si sarmalele! Matul, pantecele! Pentru asta traim in realitate. Dumnezeu sa ne mai lase, ca avem treaba sa parlim porcul si sa pregatim soricul, in numele Lui Hristos, of course. Am vazut la porci sacrificati, la carnati, slanina, tuici si tot felul de ritualuri si de obiceiuri culinaro-bahice, asa zis crestine, de mi-au sarit sigurantele bunului simt, si imi venea sa spun cate ceva de dulce, de cate ori deschideam televizorul. Totul este despre mancare, bautura si distractie. Noroc ca are si buton de oprire teveul asta, precum si alte canale, ca altfel o luai cu capul in Romania asta de 2 lei, cu o media de 2 bani. Zici ca romanul nu are alta treaba pe planeta in aceste zile, decat sa bea vin si tuici, sa hacuiasca si sa manance porci, lucruri care sunt cam adevarate. Oricum Craciunul a devenit doar un prilej de a manca si de a bea ca… porcii. De a te distra cu orice pret, un motiv in plus de pileala si de haleala maxima, pana auzi sunetul salvarii la poarta sau la scara blocului. Adica este ceva de genul fotografiei de mai jos. Acesta este spiritul Craciunului de astazi! Este o tusa groasa, recunosc, dar exprima o realitate, fara doar si poate. Na ca si rimeaza! Despre paganismul Craciunului am mai scris pe acest blog, in postul: Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana ? 

Enjoy, is Christmas sau Mosmas?!

Craciun

Tot cu ocazia asa zisei nasteri a lui Isus Hristos in data de 25 decembrie, am vazut cea mai penibila, cea mai grotesca faza religioasa de cand mama mea m-a facut pe planeta asta plina de prosti prostiti de Dracu. Doar mozolirea frenetica a moastelor o mai poate intrece! Am vazut pe unul din capii unei mari biserici asa zis crestine, pe numele lui Papa Francisc, care se plimba prin biserica lui aia mare si celebra de la Roma, cu un prunc de lemn sau din ce-o fi fost el, in brate, jucandu-se de-a nasterea lui Isus! Asa cevaaa?! Atata penibil?! Atata grotesc n-am mai vazut! In secolul 21, cand lumea face tot ceea ce stiti ca face, adica se joaca din frageda pruncie cu cele mai diverse tehnologii pe care le poti avea in buzunarul de la camasa sau pantaloni, tu, cap al unei biserici cu sute de milioane de credinciosi, te joci in biserica cu papusile, ca un batranel senil si dus cu capu’, si te inchini lor, le pupi si le venerezi ca pe Dumnezeu insusi, lucru interzis clar de Dumnezeul pe care crezi si spui tu ca il slujesti! Iti jignesti astfel atat Dumnezeul care este viu, nu papusa, cat si pe credinciosii tai, pe care ii consideri niste handicapati mintal care nu pot intelege scena nativitatii! Crezi despre ei ca nu pot sa-si imagineze un copil nou nascut, si vrei sa le arati tu cum arata, si cum se face inchinarea la… pruncul Dumnezeu, printr-o PAPUSA! Tu, ditamai Papa de la Roma, te inchini la … O PAPUSA! Asa cevaaaa?! Da, asa ceva! Asta este IDOLATRIE dragii mei! Asta este prostie dragii mei. Aici ne-a adus prostia noastra, falsul si minciuna in care traim! Si asta inseamna lepadare de credinta, nu numai ateismul sau altceva. Cum sa ne jucam si sa adoram papusile, in numele lui Dumnezeu, ca si cum ar fi Dumnezeu?! De aceea oamenii care mai gandesc cat de cat, se indeparteaza scarbiti de o astfel de religie, de o astfel de prosteala, si ce este mai rau, devin atei, spunandu-si ca nu pot sa achieseze in secolul 21, la astfel de infantilisme puerile, in numele unui dumnezeu cam tembel si retardat. Pe buna dreptate asi zice eu, numai ca Viul Dumnezeu, nu are nicio vina ca unii, in numele Lui, doresc sa fie penibili si grotesti! Dumnezeu nu le cere asa ceva! Dumnezeu nu ne vrea oligofreni! Dumnezeu ne vrea destepti si intelepti, nu prosti, inapoiati si fatarnici.

FOTO Reuters

Alte comentarii sunt de prisos!

Dragi prieteni si neprieteni! Peste cateva ore trecem in noul an, adica in 2014. Fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna sau an, ne apropie de ziua cea mare, ziua intalnirii cu Viul Dumnezeu. Politica, economia si mersul acestei lumi, ne arata ca acea zi se apropie cu pasi repezi. Va doresc din tot sufletul sa nu ramaneti doar niste prosti prostiti de Dracu, marele si intaiul prostitor al Universului! Va doresc sa iesiti din intuneric la lumina, din minciuna la adevar, si din moarte la viata, prin Isus Hristos! Nu exista nimic mai important in aceasta viata, ca legatura cu Dumnezeu si cunoasterea lui Dumnezeu. Luati-va timp pentru asta. Este tot ce conteaza, restul, orice ar fi, este doar maruntis. Aurul curat este cunoasterea lui Dumnezeu, si relatia directa cu El. Sapte miliarde de viitoare cadavre, inca misuna in aceasta lume, crezandu-se si comportandu-se ca si cum ar fi vesnici. Sapte miliarde de viitoare cadavre sunt mintite si prostite de Dracu’, tatal minciunii si al mortii, si toti acestia vor ramane cadavre pentru vesnicie, fara Isus cel Viu in vecii vecilor. Va doresc sa nu fiti ignoranti in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu. Noi, crestinii adevarati, suntem sortiti vietii si neprihanirii vesnice prin Isus Hristos, nu ticalosiei si mortii vesnice prin Dracu’. Noi, crestinii adevarati, nu suntem tampiti, nu credem in povestile cu 25 decembrie, ca fiind ziua nasterii lui Isus Hristos. Noi, crestinii adevarati, nu suntem prosti. Noi, crestinii adevarati, nu avem nevoie de papusi ca sa intelegem ceea ce este de inteles. Asta este pentru copii, nu pentru adulti.

Va doresc viata si fericire vesnica, alaturi de VIUL DUMNEZEU!

Mos Craciun l-a invins pe Isus! Perfect! Nu-i bai! Sa fie primit! Cine vrea sa-l urmeze pe Mos, sa-l urmeze. Este treaba lui. In spatele Mosului e Dracu’ si moartea, nu Dumnezeu si viata. Lumea aceasta iubitoare povesti, de basme si de minciuni, adica pregatita temeinic pentru ultima mare minciuna si inselaciune, aparitia Antihristului, este tot mai pregatita pe toate planurile si gata pentru ultima minciuna satanica, apoi, totul se va termina. Jocurile sunt deja facute, vremea este tarzie, iar semnele timpului sunt din ce in ce mai clare si mai multe. Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti… pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi….  Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe, cine este intinat sa se intineze si mai departe, cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe! „Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la Pomul Vietii, si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!

Pentru crestinii adevarati din aceste vremuri, si din toate timpurile, este valabila doar bucuria si speranta! „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

  • Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si inveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana! (Psalmul 32)
  • Bucurati-va, ceruri! Inveseleste-te, pamantule! Izbucniti in strigate de bucurie, muntilor! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau si are mila de nenorocitii Lui.” (Isaia)
  • Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune… Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang. (Romani)
  • Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! (Filipeni)

La multi ani cu sanatate, si cat mai multe bucurii!

Bucurati-va!

Bucurati-va chiar si de povestea cu Mos Craciun, stiut fiind ca pentru un crestin adevarat, un idol ca Mos Craciun, este EGAL CU NIMIC. Este doar un zero de care nu trebuie sa ne temem ca prostii si ca incuiatii. Bucurati-va de poveste! Este doar o poveste ca atatea altele din aceasta lume. Nu va fie frica de ea, de poveste, bucurati-va! Asa ne spune Dumnezeu, sa ne bucuram cu cei care se bucura, si sa plangem cu cei ce plang. Ambele stari sunt profund umane. Nu va speriati de Mos.

Cu respect,

UPDATE:

„În perioada solstiţiului de iarnă, 25 decembrie, religiile precreştine marcau reîntoarcerea Soarelui.

Cea mai veche referinţă scrisă despre o astfel de celebrare a fost găsită în Mesopotamia, unde sărbătoarea ţinea 12 zile şi avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.

În perioada solstiţiului de iarnă, şi Roma antică avea o sărbătoare care venera Soarele şi lumina care biruia întunericul, un cult preluat de la persanii care-l adorau pe Mithra – zeul soarelui. De la mijlocul lunii decembrie şi până la 1 ianuarie erau Saturnaliile, o sărbătoare în cinstea zeului Saturn, divinitatea care patrona muncile agricole şi roadele pământului, şi a naşterii Soarelui neînvins, sol invictus, la solstiţiul de iarnă, când zilele reîncep să crească.

 În primele două secole ale creştinismului primar nu a existat nici o celebrare a naşterii lui Isus şi abia în secolul IV, după ce creştinismul a fost declarat religie oficială a Imperiului Roman, a apărut ideea de a indica ziua Lui de naştere. Până atunci exista o sărbătoare comună, la 6 ianuarie, pentru a celebra Naşterea Domnului, Botezul Său de către Sfântul Ioan şi participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior şi de Biserica Romei.

În Apus (Roma), în anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca dată oficială a naşterii lui Iisus Hristos.

Din anul 325, primul împărat roman creştin Constantin cel Mare a stabilit să se sărbătorească data când se aniversa Naşterea lui Iisus Hristos, iar în anul 429, Împăratul Iustinian a declarat ziua naşterii lui Iisus drept sărbătoare a Imperiului Roman.

Alegerea datei naşterii lui Isus şi sărbătorirea ei oficială au fost probabil decise pentru a contracara influenţa sărbătorii păgâne numite Natalis Solis Invicti (Naşterea neînvinsului Soare) şi închinarea la Mithra, zeul persan al Soarelui, care s-ar fi născut  în acea zi.

În Răsărit, pentru ziua de naştere a Domnului, a fost aleasă data de 6 ianuarie, ziua când grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionysos, iar egiptenii, naşterea zeului Osiris. Această dată este şi astăzi celebrată în Bisericile Ortodoxe Greacă şi Rusă.

Sfântul Patrick a introdus această sărbătoare în Irlanda în anul 461, Augustin de Canterbury statorniceste aceeaşi tradiţie în Anglia în 604, iar un secol mai târziu Sfântul Bonifaciu instituia în Germania celebrarea Naşterii lui Iisus tot la 25 decembrie.

 În anul în 815, Crăciunul a pătruns în Scandinavia prin Sfântul Angsar, Sfântul Chiril a contribuit la răspândirea sărbătorii creştine în ţările slave, Sfântul Adalbert în Ungaria, începând din 997, iar Danemarca se va creştina complet în perioada 1014-1053.

În ţările Europei occidentale, protestanţii au interzis în anumite epoci serbarea Crăciunului şi cultul sfinţilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis în Anglia această sărbătoare între anii 1649 şi 1660.

Abia în secolul XIX, Crăciunul a devenit cu adevărat popular ca sărbătoare a copiilor, a darurilor şi a carităţii, iar responsabil de această mentalitate este Charles Dickens. În 1843, Dickens publica nuvela “Colind de Crăciun”, despre un om morocănos şi mizantrop care se transformă, după ce primeşte vizita a patru fantome în ajunul Crăciunului, poveste ilustrată apoi şi transpusă în filme şi desene animate.

Statul american Alabama a fost primul care a declarat Crăciunul drept sărbătoare legală în 1836, iar apoi din 1870 a devenit sărbătoare naţională în toate statele americane.

 Biserica Catolică s-a opus, zadarnic, afirmării lui Moş Crăciun şi a manifestat rezistenţă faţă de asimilarea unor mitologii populare diferite de creştinism, în special în anii 1950.

În lume, fiecare comunitate de creştini a sărbătorit însă Crăciunul în funcţie de tradiţiile culturii locului şi de obiceiurile păgâne din momentul convertirii, şi aşa se face că ritualurile specifice sunt numeroase şi foarte diferite.” (Sursa: Stirile TVR)

Si uite asa, „crestinii” ignoranti si indobitociti de bisericile lor care le vand minciuni pe post de adevar, sarbatoresc ziua solstitiului de iarna, 25 decembrie, ca fiind ziua nasterii Domnului lor. Ei sarbatoresc zei pagani, nu pe Viul Dumnezeu, care cu siguranta nu s-a nascut pe 25 decembrie. Unii sunt atat de prosti si de prostiti de bisericile lor apostaziate, incat ii cearta pe ceilalti oameni pentru ca se joaca de-a Mos Craciun, in loc sa-l sarbatoreasca pe Isus Hristos!!! Sunt indignati de-a dreptul. Nu-i ca la nebuni?!

Bucurati-va!

 

Isus Hristos sau nimic

Motto: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostruNimeni nu vine la Tatal decat prin MINE.”

Isus darama templul, ritualurile, sarbatorile, adica tot ce au simbolizat acestea. Isus Hristos a daramat totul, si a ramas doar El si Tatal Sau. Carjele, cartea de colorat, cubuletele prin care Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, au facut pedagogie si au invatat omenirea proasta si nelegiuita despre planurile lui Dumnezeu pentru noi toti, despre Creatie, despre Salvare, despre pacat si despre moarte, despre neprihanire si despre viata, despre Dracu’ si despre Isus Hristos, au fost distruse pentru totdeauna, ca sa ramana esentialul, adevarul pur si vesnic: Viul Dumnezeu, Tatal si Fiul. „Eu sunt calea, adevarul si viata.”

Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, Isus Hristos darama tot sistemul iudaic, prin implinirea a tot ceea ce a simbolizat el, adica pe El insusi ca apa, lumina, preotie, animalul de jertfa, etc. Cortul Intalnirii si apoi Templul evreiesc, au fost cartile de colorat ale omenirii proaste si pacatoase. ABC-ul invataturilor despre Dumnezeu. ABC care a avut implinirea totala, deplina, si ireversibila in Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. Multi credinciosi „crestini”, din toate bisericile, majoritatea credinciosilor, inca nu vor sa accepte acest adevar maret, rostit de Isus Hristos acum peste 2000 de ani, si intarit ulterior de apostolii Sai, prin Duhul Sau. Oamenii se agata cu disperare de forme, de ziduri, de practici inutile, aruncand la gunoi esentialul, adica pe Isus Hristos. Se agata de preoti si de pastori, de slujbe si de predici tampite, de ritualuri, de zidurile bisericilor, de asa zisele sarbatori religioase, de asa zisele taine crestine, etc… desi Dumnezeu ne-a spus cu subiect si predicat inca din Vechiul Testament, ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru El, atata timp cat neprihanirea Lui este alungata din vietile inchinatorilor, a credinciosilor. Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! „Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata!” (Amos)  Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu si-a schimbat gandirea, mentalitatea si atitudinea in zilele noastre?! Nu! Categoric ca nu, dar noi asa credem in prostia noastra, si ne ducem la biserica ca la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este acolo. Dumnezeu nu este in sarbatorile noastre, crestine sau necrestine, nu este in darurile noastre de mancare, in pomenile noastre, in lumanarile noastre, in serviciile noastre asa zis divine, care sunt doar niste mascarade penibile pentru nelegiuitii care se cred crestini, ca sa le dea iluzia ca sunt in regula cu Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa fie in noi, iar daca El este in noi, este si neprihanirea Sa in noi. Neprihanire care trebuie sa se vada in noi, obligatoriu. Daca neprihanirea Lui nu este in noi, Dumnezeu nu este nicaieri, in sensul ca noi nu avem nimic, nu suntem crestini si inchinatori adevarati. Suntem inca in pacatele noastre, si… morti, chiar daca suntem inca vii. Asa a spus Isus Hristos: „Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” (Ioan)  Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, atat Adevarul cat si Duhul, sunt cei doi Dumnezei: Tatal si Fiul. In sensul acesta Dumnezeu este Duh, nu ca este El un abur asaaa…. care pluteste pe undeva prin Univers. Va amintiti si zicerea: „Eu sunt calea ADEVARUL si viata.” Isus, si implicit Tatal Sau, caci cei doi sunt una, sunt Adevarul, si nu exista alt adevar. Cine se inchina lui Dumnezeu, adica inchinatorii adevarati, singurii adevarati, trebuie sa se inchine in Duh, adica sa aiba in ei Duhul lui Isus Hristos, si in Adevar, care este… tot Isus Hristos. Adevarul crestin final si fundamental fiind acela, ca nu mai avem nevoie de nimic altceva, decat de Isus Hristos. Nu mai avem nevoie nici de temple/biserici, nici de popi sau pastori, nici de ritualuri, indiferent care sunt ele, nici de sarbatori, indiferent care sunt ele, nici de …, nici de… Avem nevoie doar de Isus Hristos. Punct. Vedeti cat este de simplu?! Vedeti de ce trebuie sa intelegem corect si subiectul legat de TRINITATE? Daca Duhul Sfant din Biblie, ar fi o alta persoana a dumnezeirii, a treia, atunci lucrurile s-ar complica inutil, totul devine o balamuceala greu de explicat, si nu am mai intelege nimic. Din aceasta cauza „crestinii” fac un balet intelectula penibil, ca sa explice inexplicabilul, adica minciunile pe care Dracu’ le-a presarat pe ici pe colo in falsul crestinism. Apoi tot cu subiect si predicat, Isus spune: „Fariseii au intrebat pe Isus, cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luca) Acest text spune fara echivoc, ceea ce am argumentat mai sus. Imparatia Viului Dumnezeu, si implicit Dumnezeu, nu este nici la catolici, nici la ortodocsi, nici la baptisti, nici la adventisti, nici la mormoni, nici la evanghelici, nici la metodisti, adica nici aici si nici acolo, ci doar in noi. Imparatia lui Dumnezeu nu este nici in sarbatoarea cutare sau cutare, nici in ritualul cutare sau cutare, crestin sau necrestin. Daca Dumnezeu nu este in noi, adica inauntrul nostru, nu este nicaieri, altfel spus, noi nu avem nimic, nu suntem crestini cu adevarat, ci doar cu numele, adica niste impostori, niste falsi crestini. Tot ca o confirmare a celor spuse pana acum, tot Isus Hristos spune cu subiect si predicat, dar „crestinii” nu cred asta, urmatoarele: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant. Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.” (Romani)  Dupa cum vedeti, ca si in textele din Vechiul Testament, Dumnezeu spune fix acelasi lucru. El vrea neprihanire, nu sarbatori, ritualuri si vrajeli asa zis crestine, facute de bisericile asa zis crestine. Acesta este adevarul, fie ca va convine, fie ca nu va convine. Biblia este foarte clara si explicita. Ca sa fie si mai evident adevarul discutat astazi in acest post, ca Isus Hristos este totul totului tot, vreau sa va mai arat un text care devoaleaza tot ceea ce am spus pana acum. Iata textul:  „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” (2Corinteni)  Dupa parerea mea, acest text este unul din textele magistrale care explica „diferenta” dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Arata cum Vechiul Testament se implineste fara putinta de tagada, in Noul Testament, „desfiintandu-l” pe acesta din urma, prin implinirea lui. Sa comentam putin acest text minunat. Ce spune el? El spune niste adevaruri extrem de importante pentru noi toti. Acest text confirma ceea ce este cu adevarat Noul Testament: „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor (Evrei)  Acelasi lucru il spune si textul din 2Corinteni: „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.”  Pefect, nu-i asa?! Un alt adevar maret din text, care este legat de cele de pana acum confirmandu-le, este acesta: „Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata.” Adica tot de la Duhul lui Isus Hristos vine destoinicia crestina, adica stiinta si neprihanirea, nu de la oameni, nu de la  popi sau de la pastori, nu de la biserici sau de la moaste, nu de la apostoli, care si ei erau condusi tot de Duhul lui Isus. Iar cel mai tare este ca slova omoara, si doar Duhul lui Isus da viata. Ce vrea sa insemne asta?! Sa citim mai departe: „Daca slujba aducatoare de osanda (de moarte) a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?” Slujba aducatoare de moarte a fost Cortul Intalnirii, apoi Templul, iar slujba aducatoare de neprihanire este ceea ce a facut Isus Hristos pentru noi toti. Templul evreiesc a fost ceva trecator, cartea de colorat, cuburile copilariei, chiar daca a avut si el slava lui. Slava Templului este intrecuta cu mult de cel care era simbolizat de tot Templul si de slujbele lui, adica de Isus Hristos. Marama, adica simbolistica Templului, a fost data la o parte de Isus Hristos, adica implinita de Isus Hristos, si inteleasa prin Isus Hristos. Isus Hristos este cheia intelegerii depline a sibolurilor Templului, si interpretarea corecta a lor si a Templului, iata si dovada suprema de necontestat si de neclintit, ca asa este: „marama este data la o parte in Hristos … ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia… si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.Da, oricine se uita la Isus, intelege Templul evreiesc, si se elibereaza de tot ceea ce a insemnat el. Da, slujba de la Templu, cea aducatoare de moarte, in sensul ca slujbele de la Templu nu puteau sa salveze pe nimeni din pacat si din moarte, asa cum numai Isus Hristos o poate face, au fost date la o parte pentru totdeauna. La rastignirea lui Isus catapeteasma Templului se surpa, perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sinteleor se rupe pentru totdeauna. Totul se darama pentru totdeauna. Cand venim la Isus Hristos, nu mai venim la slujbe si la sarbatori, nu mai venim la biserici, ci doar la Isus si punct. Asta inseamna slobozenie in toate felurile: de pacat, dar si de ritualuri. Nici asa zisele slujbe „crestine” de astazi din bisericile „crestine”, de care se agata cu disperare „crestinii”, nu sunt mai cu mot, sunt tot aducatoare de moarte, in sensul ca numai Hristos in noi este adevarata nadejde a slavei viitoare, adica a salvarii si a ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu. Numai Duhul lui Isus Hristos da viata si neprihanire, slujbele, chiar si cele in Numele Lui, sunt doar slova fara putere, slova care omoara, adica sunt doar moarte. Nu au nimic viu in ele. Nici macar botezul, Cina Domnului si restul. Sunteti socati? Sa nu fiti! Fara Hristos in noi, totul este apa de ploaie, niente. Multi „crestini” botezati si impartasiti, foarte multi, majoritatea, sunt marii sau mici nelegiuiti ai lumii noastre, slugile fidele ale Satanei. Doar Isus este viata si neprihanire. Talharul de pe cruce este dovada suprema ca asa stau lucrurile, ca esti acceptat de Dumnezeu si fara toate acestea: botez, Cina Domnului, si toate celelalte. Am scris despre asta aici: Talharul de pe cruce si Evanghelia Vesnica Nicio sarbatoare, nici macar sabatul nu este mai valoros si mai important decat Isus, si degeaba il cinstiti si il sarbatoriti ca zi de odihna fara Hristos in dumneavoastra. Nu are nicio valoare. Puteti sa va botezati cat vreti, puteti sa luati Cina Domnului (Impartasania) cat vreti, puteti sa sarbatoriti sabate sau duminici cate vreti, puteti sa mergeti regulat la biserica, puteti sa faceti tot ce vreti, daca Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra cu adevarat, totul este in zadar. Totul nu foloseste la nimic. Sunteti pierduti, adica morti, vii fiind. Sunteti inca robii Satanei. Sunteti inca tributari slovei, adica nu ati inteles nimic din crestinism, si nu ati inteles Evanghelia Vesnica.

Isus Hristos

Concluzie: “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.(Galateni)  Dragii mei prieteni si neprieteni, daca veti continua sa sarbatoriti zile, luni, vremuri si ani, adica: Sabatul, Cincizecimea, Sarbatoarea Corturilor, Craciunul, Pastele, Luna noua, Ziua Ispasirii, si adaugati dumneavoastra ce sarbatori mai vreti, dar Isus Hristos cel viu in vecii vecilor nu este in dumneavoastra, sarbatoriti degeaba, ca nu va foloseste la absolut nimic. Nu sunteti crestini, si nu aveti nicio legatura cu crestinismul autentic, pentru ca nu aveti nicio legatura cu Hristos. Sunteti doar niste manipulati de Dracu’. Puteti sa va duceti la biserica, sa stati la slujbe, sa va dati cu curul de pamant cat vreti, sa sarbatoriti tot ce vreti, dar daca Isus nu este in voi, totul este degeaba. Nu are nicio valoare. Ma repet, dar este esential sa intelegeti asta. Daca Isus Hristos nu este in dumneavoastra, Dumnezeu dispretuieste si detesta toate sarbatorile dumneavoastra, indiferent care ar fi acestea, chiar si cele dorite de El, ca botezul, Cina Domnului, etc. pentru ca Dumnezeu nu poate sa vada niste nelegiuiti care se dau si se cred copiii Lui, in timp ce ei sunt fiii lu’ Dracu’, iar El sa aprobe asta, si sa se bucure cand vede asa ceva. Nu exista asa ceva. Este o minciuna, o autoinselare, asa cum spune Dumnezeu. Daca veniti la Dumnezeu, daca il vreti pe Dumnezeu, trebuie sa-l acceptati pe Isus Hristos, care ghiciti ce o sa faca: va pune in dumneavoastra, neprihanirea Sa, adica viata Sa. Isus nu vine niciodata singur, ci cu viata Sa, care viata este NEPRIHANITA. Daca in timp ce mergeti la biserica, dumneavoastra sunteti in continuare un iubitor si un rob al pacatului, adica un mincinos, un hot, un criminal, un nelegiuit, inseamna ca nu l-ati acceptat pe Isus in viata dumneavoastra. Inseamna ca il urati pe Isus, ca il detestati, si ca nu-l vreti ca Domn al vietii dumneavoastra. Dar daca il veti accepta cu adevarat, veti vedea fara sa faceti nimic deosebit, ca incet, incet, mintea si gandirea dumneavoastra va functiona altfel. Veti intelege altfel viata, si veti vedea altfel lumea aceasta. Duhul lui Hristos va va lumina si va va calauzi permanent, atata timp cat doriti. Puteti sa-l alungati oricand pe Isus din viata dumneavoastra. El nu sta cu forta nicaieri, pentru ca sunteti liberi, iar daca veti dori sa va intoareceti in robia pacatului, puteti sa o faceti oricand. Dar din robia pacatului la neprihanire, numai Isus poate sa va salveze, pentru ca dumneavoastra sunteti neputinciosi, oricat de mult veti merge la biserici, veti pupa moaste, icoane, veti serba zile de sarbatoare sau de odihna, etc.. Aceasta este Evanghelia VesnicaIsus Hristos si neprihanirea Sa, si nimic altceva. Nu uitati niciodata asta: Isus vine si cu neprihanire. Obligatoriu. Intreaga viata a lui Isus, simbolizata de sangele animalului de jertfa de la Templu, viata prin care noi suntem salvati, este neprihanita. Nu se poate Isus fara neprihanire, cum nu se poate neprihanire fara Isus. Nu se poate crestinism pacatos, pentru ca acela nu este crestinism, ci doar o alta facatura satanica, pentru prostii prostiti de Dracu’..

„Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava… pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru… Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. … Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu (adica acceptati pe bune Duhul lui Isus in voi), ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre(acceptand Duhul neprihanit al lui Isus), ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege (adica sub Templu si slujbele lui), ci sub har (adica sub iertare, adica sub Isus Hristos) … Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Proverbe, Romani) Simplu si superb! Iata Evanghelia Vesnica, in frumusetea ei simpla si nepieritoare!

Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

Foloseste-l este GRATIS

Stiu, ceea ce am scris astazi aici, este hrana tare, foarte tare, hrana pentru adulti, pentru barbati si pentru femei, nu pentru prunci, si nu pentru copilasi. Multi nu vor intelege nimic, ba mai mult, vor crede ca eu atac biserica crestina si crestinismul. Asa au crezut si evreii cand Isus Hristos le explica tot ceea ce faceau ei fara sa inteleaga. Sper ca dumneavoastra sa nu faceti aceeasi greseala ca ei.

Cu respect,

„Te voi judeca cu dreptate”

Motto: „Nu judecati dupa infatisare, ci judecati dupa dreptate … Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.” (Ioan, Romani)

Zilele acestea Romania a luat-o razana rau de tot. Se lupta pentru putere pe viata si pe moarte. Se arunca in lupta toate armele de care Iadul este capabil: minciuna, barfa, nedreptatea, judecata stramba, vorba rea, manipularea, etc. Tot acest spectacol mizer si grotesc, ne arata cat de bolnava este societatea romaneasca, si cat de bolnav este poporul roman. Totul este de vanzare: integritatea, demnitatea, morala, cultura, invatamant, armata, politie, servicii secrete, academie, universitatile, opinia publica, presa, televiziunea, media in general, justitia, procuratura, medicina, totul. Fiecare are pretul lui si … gradul lui. Traim intr-o tara de colonei si generali ai minciunii si ai manipularii. Parca oamenii cinstiti au disparut cu desavarsire din Romania. Aparam cu indarjire, cu toate mijloacele si eforturile, toate aceste monstruozitati pe care deja le-am enumerat: minciuna, vorba rea, judecata stramba, necinstea, nedreptatea, crima, etc. Toate aceste lucruri se intampla in sanul unui popor care se declara a fi crestin in proportie de peste 85%. Prieteni, nu va lasati mintiti si nu va mintiti singuri, toate aceste lucruri nu au nimic de-a face cu crestinismul. Daca sprijiniti nedreptatea, minciuna, manipularea, judecata stramba, etc. sunteti oamenii lu’ Dracu’ nu ai lui Dumnezeu. Sa nu va autoamagiti. Sunteti paraleli cu crestinismul si cu Dumnezeu, sau mai bine zis, nu aveti nicio legatura cu El daca sustineti si sunteti de partea nelegiuirii. Sunteti cu Dracu’ original. Nu faceti jocurile Satanei, stand de partea nelegiuirii, indiferent ce veti avea de pierdut in lumea aceasta. Iubiti mai bine adevarul si dreptatea. O sa vedeti in continuare de ce. Nu numai in Romania este strambatate in aceste vremuri, ci in lumea intreaga. Nici democratiile occidentale nu mai sunt ceea ce au foat odata, sau mai bine zis ceea ce au vrut sa para in fata popoarelor de-a lungul timpului. Nu uitati ca traim in Iad, nu in alta parte, iar Iadul are legile lui… strambe, nedrepte, abuzive si criminale.

„Asa vorbeste Domnul: „Faceti dreptate dis-de-dimineata si scoateti pe cel asuprit din mainile asupritorului, ca sa nu izbucneasca mania Mea ca un foc si sa se aprinda fara sa se poata stinge, din pricina rautatii faptelor voastre !” (Ieremia)

Astazi am sa vorbesc despre dreptate, asa cum numai Dumnezeu stie sa o faca. Astazi vreau sa intelegem foarte bine diferenta dintre dreptatea omeneasca si dreptatea divina, adica diferenta dintre Rai si Iad. Astazi vreau sa intelegem clar diferenta dintre justitia omeneasca si dreptatea divina, pentru ca Dumnezeu nu face justitie divina, asa cum invata toti prostii pe alti prosti. Si tot astazi vreau sa mai intelegeti, ca toate aceste lucruri pe care le vedeti cu ochii si le auziti cu urechile dumneavoastra, sunt implinirea profetiilor singurului Dumnezeu adevarat, Dumnezeul iudeo-crestin. Dumnezeul Bibliei. Pana sa se intample fenomenele finale ale lumii noastre, va rog sa le priviti pe cele premergatoare sfarsitului acestei lumi criminale si nelegiuite. Iata ce spune Evanghelia Vesnica ca se va intampla in vremurile din urma: „Ei sunt niste cartitori, nemultumiti cu soarta lor, traiesc dupa poftele lor, gura le este plina de vorbe trufase si slavesc pe oameni pentru castig (economic, politic, etc.). Dar voi, preaiubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, care vor trai dupa poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari (dezbinari pe care le vedem la noi si in multe alte zone ale lumii, dezbinari pe care le vom vedea din ce in ce mai aprige), oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul (adica nu-l au pe isus Hristos in ei, ci pe Dracu’)„.  Stiu ca unii care or sa citeasca aceste randuri, or sa spuna ceva de genul: Fugi ma DT-ule de’aici cu ursu’, ca nedreptatea a fost in toate timpurile, nu numai acum. Da, asa este, dar niciodata la acest nivel mondial, niciodata atat de intensa si de intinsa in mintea, faptele si sufletele oamenilor. Unii, care nu citesc sau nu cunosc Biblia, inca se mai intreaba de ce dupa moartea lui Isus Hristos, nu a pus Dumnezeu capat pacatului din aceasta lume ? De ce a mai lasat sa mai treaca peste omenire inca 2000 de ani de pacat. Simplu de raspuns: pentru ca pacatul nu a ajuns la maturitate deplina. Cupa, masura nelegiuirilor, inca nu s-a umplut. Pacatul mai are inca multe fete hidoase pe care trebuie sa ni le arate, ca sa ne vindecam definitiv de el. De peste 2000 de ani, ni le arata zilnic. Zilnic vedem aberatii pe care le fac oamenii acestei planete blestemate, si mai avem inca multe de vazut. Pustiiri de necrezut, boli, nedreptate, suferinta si moarte.

„La sfarsitul stapanirii lor, cand pacatosii vor fi umplut masura nelegiuirilor, se va ridica un imparat fara rusine si viclean (Antihristul). El va fi tare, dar nu prin puterea lui insusi (ci prin puterea Satanei), el va face pustiiri de necrezut, va izbuti in tot ce va incepe, va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor. Din pricina propasirii lui si izbandirii vicleniilor lui, inima i se va ingamfa, va pierde pe multi oameni care traiau linistiti si se va ridica impotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fara ajutorul vreunei maini omenesti.” (Daniel)

Omenirea, a facut din Justite, in toate veacurile, o curva pe care fiecare a abuzat-o dupa bunul plac, a violat-o, a cumparat-o sau a silit-o sa faca tot ceea ce au poftit ei, mai marii sau mai micii acestei lumi, stapaniti si condusi de Dracu’ insusi. Acolo unde este nedreptate este Dracu’, nu este Dumnezeu. Sa stiti foarte bine acest lucru. Astazi, mai mult ca niciodata, dreptatea lipseste din lumea noasta, si acesta este un semn al sfarsitului. Sunt furate alegeri, se mint popoare intregi cu media, se manipuleaza popoare intregi cu media, se fac nelegiuiri la o scara fara precedent in alte veacuri ale istoriei acestei lumi nefericite. In Iad, dreptatea este stramba, asa cum stiti si dumneavoastra, iar daca ea mai este pe ici pe colo, asta se datoreaza numai faptului ca Dumnezeu este cu noi in Iad. Isus Hristos insusi a fost condamnat pe nedrept in lumea noastra pacatoasa, adica in Iad. Iadul nu iubeste dreptatea. Iadul iubeste doar minciuna si crima, Iadul iubeste banii tradarilor de orice fel. Fiecare dintre noi, intr-o masura mai mare sau mai mica, intr-un un moment sau altul al vietilor noastre, am vrut sa strambam si am strambat, adevarul si dreptatea. Toti am facut cel putin o data acest lucru. Crestinii adevarati iubesc dreptatea si adevarul si urasc nedreptatea si minciuna. Astazi vreau sa facem diferenta dintre justitia omeneasca si dreptatea dumnezeiasca. Astazi vreau sa vedem impreuna de ce dreptatea dumnezeiasca este superioara oricarei justitii omenesti. Nu este deloc greu ca sa vedem aceasta diferenta.

Vreau sa va pun o intrebare: Dumneavoastra ce ati prefera, dreptate sau justitie ? Nu va grabiti sa raspundeti. Ganditi-va mai intai. Stiti care este diferenta dintre cele doua ? Stiti de ce Dumnezeu niciodata nu va face justitie, ci totdeauna va face doar dreptate ? Pentru ca Dumnezeu are deja toate probele cu privire la noi. Vietile noastre traite de partea Lui sau de partea lui Dracu’ sunt proba suprema si irefutabila. Noi singuri furnizam singura proba care poate sa fie in favoarea sau impotriva noastra. Dumnezeu nu ne acuza de nimic. Singurul acuzator este Dracu’, dar el este de la inceput un acuzator nedrept si abuziv. In final va recunoaste si el acest lucru, pentru ca orice genunchi se va pleca in fata lui Dumnezeu si va recunoaste ca in El nu este nedreptate. Hai sa vedem acum impreuna, care este diferenta majora si esentiala dintre cele doua. Asa cum stim cu totii, justitia se bazeaza pe probe ale vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane acuzate de cel putin o alta persoana. Aceste probe pot sa fie drepte, cinstite sau pot sa fie nedrepte, mincinoase, etc. Asta inseamna ca niciodata omul care judeca, nu v-a putea sa faca dreptate adevarata pe pamant. Tocmai din aceasta cauza, Dumnezeu ne sfatuieste sa fim cu mare atentie la dreptate, nu la justitie. Fara dreptate, nu exista justitie dreapta. Daca dreptatea nu este dreapta, ca sa spunem asa, actul justitiei este stramb, este gresit, face rau si distruge vieti. Daca dreptatea este dreptate, atunci si actul de justitie este corect si benefic. Vedeti ce importanta are dreptatea in ecuatia actului de justitie ? Vedeti de ce Dumnezeu cere poporului Sau ca mai intai de toate sa fie drept, si abia pe urma, pe baza acestei dreptati, sa faca judecata si justitie dreapta ? Vedeti ce importanta enorma are dreptatea ?! Acum o sa va mai arat o diferenta majora dintre dreptatea dumnezeiasca si justitia omeneasca. Judecatorul uman, ca sa faca justitie, are nevoie de probe, de fapte, de marturii, etc. El nu stie, si nu va sti niciodata mai dinainte ceea ce are sa se intample cu un caz pe care il judeca, decat daca sentinta este trucata, adica este data mai dinainte, indiferent de problele furnizate, pe cand Dumnezeu, face dreptate si poate sa faca dreptate, pentru ca El stie mai dinainte toate probele, dovezile, faptele si vorbele noastre, iar aceste fapte, El, Dumnezeu, nu le va stramba niciodata in favoarea unuia sau a altuia. Recititi va rog ceea ce am scris in motto. Cand Dumnezeu se refera la fata omului, nu se refera la faptul ca omul poate sa fie frumos sau urat, ci se refera la pozitia lui sociala, si implicit la puterea lui de a influenta actul de justitie, datorita acestei pozitii. Vreau sa retineti ca judecata lui Dumnezeu si implicit dreptatea Lui, nu este si nu se bazeaza pe o condamnare a pacatosului, ci pe o descoperire a propriei sale nelegiuiri, pe care el, omul pacatos, a ascuns-o sau nu a vrut sa o vada, nelegiuire care l-a dus la pierzare, si din cauza careia o sa moara pentru totdeauna. Vedeti esenta ? Vedeti diferenta majora ? Dumnezeu nu da un verdict de condamnare a pacatosului, ci doar ii arata pacatosului probele furnizate de el insusi, consecinta pacatului in care s-a complacut toata viata lui. Ii arata pacatosului, consecinta refuzului de a-l accepta pe El ca Salvator, si de a crede adevarul cuvintelor Sale. Dumnezeu nu condamna pe nimeni. Dumnezeu doar constata nelegiuirea omului, si ii arata asta si pacatosului, verde-n fata, ca sa inteleaga ceea ce l-a dus la pierzare. In asta consta judecata pacatosilor, a celor pierduti, a oamenilor gunoi. „Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite pe care le-au facut in chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocara pe care le-au rostit impotriva Lui, acesti pacatosi nelegiuiti.” (Iuda) Dumnezeu ii incredinteaza, adica le arata, le aduce la cunostinta celor nelegiuiti din toate veacurile, fara echivoc si fara putinta de tagada, dovada, ca nu El este de vina pentru disparitia lor definitiva din Univers, Imparatia Lui, ci ei insisi, dimpreuna cu Dracu’, tatal lor. Refuzand salvarea prin crucea biruintei lui Isus Hristos, refuzam singura cale prin care putem sa fim salvati. Crucea lui Isus Hristos este pentru noi pacatosii din Iad, echivalentul Pomului cunostintei binelui si raului din Eden. O sa vorbim despre asta mai pe larg, cu alta ocazie. Refuzand salvarea oferita gratis de catre Dumnezeu prin Fiul Sau, ramanem in starea de oameni pierduti, in Imparatia Satanei, Iadul. In asta consta judecata lui Dumnezeu, de care se sperie toata lumea: refuzul nostru de a-l crede si a-l accepta pe Dumnezeu in vietile noastre. Dumnezeu nu este nici procuror, nici judecator, nici avocat, in sensul in care se practica justitia in lumea noastra, adica in Iad. Dumnezeu este singurul care poate sa judece drept si infailibil, iar judecata Lui consta in faptul ca ne arata foarte limpede, ca este numai vina noastra pentru ca suntem pierduti. El nu are nicio vina in asta. A facut tot ceea ce era posibil pentru salvarea noastra. Dumnezeu poate sa judece cu dreptate absoluta, din aceste motive: „Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo, ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” (Evrei)  „…Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor.” (1Corinteni)  Pacatosul va intelege foarte clar, ca va putea ascunde nimic de Dumnezeu, si ca Dracu’ l-a dus la pierzare, nu Dumnezeu. Dumnezeu nu l-a impins niciodata pe om la rau. Dumnezeu nu a dorit niciodata moartea pacatosului, ci doar salvarea lui. Dumnezeu nu are, si nu a avut niciodata nevoie de dovezile cuiva. Dumnezeu a stiut si stie totul mai dinainte, si nu poate sa fie indus in eroare de nimeni. Asa ceva este imposibil. De aceea judecata lui Dumnezeu este totdeauna dreapta si singura infailibila. Dumnezeu nu poate sa fie corupt cu coliva, pupat de icoane, sfinti de lemn, de aur si de argint, cu pomeni, acatiste, matanii si alte alea. Crestinul adevarat tanjeste dupa dreptatea dumnezeiasca. Crestinului adevarat nu-i este frica de Dumnezeu. Crestinul adevarat iubeste si abia asteapta dreptatea lui Dumnezeu, ca sa fie reinstaurata pe planeta Pamant.

„…sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu este Cel care face dreptate…. „Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci, toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate (Evrei)

Nu vreau sa inteleaga cineva din acest post, ca Dumnezeu este impotriva actelor de justitie, asa cum se fac ele pe aceasta planeta. Nu asta am vrut sa spun, si nu asta am sustinut. Spun doar ca dreptatea este mai importanta decat justitia, pentru ca este baza justitiei insasi, si am mai vrut sa spun ca dreptatea lui Dumnezeu este imbatabila, si ca ea nu inseamna condamnare, asa cum nici judecata lui Dumnezeu, nu inseamna condamnare. Asa ca iubiti dreptatea si departati-va de nedreptate. Nu faceti nedreptate nici celui mai mare dusman al dumneavoastra, daca vreti sa fiti crestin. Nu va bucurati de nedreptate, pentru ca asta va duce la pieirea dumneavoastra, iar daca in viata aceasta v-ati mai bucurat din cand in cand de dreptate, sa stiti ca acolo a fost mana lui Dumnezeu.

Cu respect,

Despre Sabat (ep.2)

Motto: „…blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, … In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.” (Geneza 3)

Astazi vom continua discutia despre Sabat, adica despre ziua de sambata, discutie inceputa aici. Subiectul numarul doi legat de Sabat, este acesta:

Sabatul ca Odihna Vesnica

Voi scrie astazi despre Sabatul ca Odihna vesnica in Rai, adica ca nemunca, nu ca moarte, sa nu intelegeti gresit, si ca Odihna temporara, adica nemunca din ziua de sambata, in Iadul in care traim noi acum, care este ca o pregustare a odihnei vesnice ce va sa vie. Vom vedea ca cele doua subiecte, cel de data trecuta si cel de astazi, sunt strans legate unul de celalalt. Este foarte greu spre imposibil, sa le desparti si sa le diferentiezi, pentru ca simbolistica lor este extrem de profunda, si ea ajunge de fiecare data la… Dumnezeu, la dragostea si binecuvantarea Sa, in antiteza cu ura si blestemul adus de Dracu’ asupra noastra. Invariabil, tot Dumnezeu este punctul central, culminant si totdeauna terminus, al oricarui rationament si intelegere in ceea ce priveste credinta crestina. Nu ritualurile, nu dogmele, nu traditiile, nu altarele si nu amvoanele, nu bisericile, si nici popii sau pastorii. Doar Dumnezeu. Vom vedea de data aceasta o alta latura profunda a Sabatului, legata in mod evident, de Creatie, Salvare, viata prezenta, dar si cea viitoare. Sabatul este o zi in care tu poti sa faci tot ce-ti place, in tihna si relaxare. O zi in care nu faci nimic sau mai corect spus, faci tot ceea ce ai face si daca ai fi cu Dumnezeu in Imparatia Lui. O zi in care sa te bucuri de toate darurile lui Dumnezeu catre tine: viata, sanatate, lumina soarelui, apa si soare, flori si ciripit de pasarele, casa, masa, adica hrana, masina, banii castigati prin munca cinstita din cele 6 zile, de munti, mari, lacuri, animale, jocuri, prieteni, familie, frati de sange sau de credinta, si nu in ultimul rand de… Dumnezeu. Sa nu uitam ca munca, asa cum o cunoastem noi pe planeta Pamant, este un blestem, nu o binecuvantare dumnezeiasca. Va rog sa recititi textul din motto-ul acestui post. In sensul acesta poporul lui Dumnezeu care este binecuvantat, nu blestemat, nu trebuie sa munceasca in Sabat, pentru ca poporul lui Dumnezeu nu va muncii niciodata in Imparatia binecuvantata a lui Dumnezeu. In sensul acesta Sabatul este binecuvantat si sfintit. In Imparatia lui Dumnezeu nu exista munca asa cum o intelegem noi astazi. Repet, munca este un blestem. Munca este „creatia” lu’ Dracu’, nu a lui Dumnezeu. Munca este o consecinta a pacatului. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sa munceasca, ci doar ca sa se bucure de toate darurile primite de la Creatorul sau. Munca este „creatia” Diavolului. Dumnezeu ne daduse totul gratis. Dracu’ ne pune sa muncim si pentru apa pe care o bem, si pentru aerul pe care il respiram. In Iad, totul se plateste. In Rai, totul este gratis. Aceasta este explicatia, si asa trebuie sa intelegem ceea ce ne spune Dumnezeu in porunca a 4-a din Decalog: ” in ziua a saptea S-a odihnit (Dumnezeu, nu omul creat), de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” Altfel spus, Dumnezeu ne spune ceva de genul: „Adame si Evo, dragii Mei, vedeti voi planeta Pamant pe care am creat-o pentru voi ? Aceasta este o parte din Imparatia Mea, Raiul, adica: odihna si binecuvantare, luati-o si stapaniti-o. Este a voastra, cadou din partea Mea.” Sa retinem si sa nu uitam niciodata ca Raiul este nemunca, binecuvantare, odihna si neprihanire, iar Iadul in care traim noi acum, este munca, blestem, neliniste si pacat. Vreau sa luam acum niste texte din Biblie, care aparent contrazic ceea ce am afirmat eu pana aici, si sa vedem daca este asa sau nu este, adica cum am spus eu pana aici: „Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta, daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov, caci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58)  Intrebarea care se pune imediat in legatura cu acest text, este urmatoarea: Care sunt acele activitati, treburi, etc. cu care nu trebuie sa ne indeletnicim in ziua de Sabat ? Pe vremea Domnului Isus Hristos evreii inventasera tot felul de reguli absurde si imbecile pentru ziua de Sabat, facand-o realmente un chin, un calvar si o teroare pentru evreu, nu o zi de bucurie, de liniste si de pace. Asa este si astazi, atat la evrei cat si la „crestinii” care „pazesc” Sabatul. Va dau cateva exemple de astfel de reguli imbecile cu care erau chinuiti si inspaimantati oamenii, de catre conducatorii lor religioasi, lucru care se intampla pana in ziua de astazi, care le spuneau si le spun credinciosilor ca daca fac aceste lucruri il supara groaznic pe Dumnezeu, care o sa le dea la cap de nu vor putea sa duca: ce noduri ai voie sa faci in sabat, ce distante ai voie sa parcurgi, cat ai voie sa scrii, cu ce litere, pe ce suport, femeile nu aveau voie sa se uite in oglinda, nu aveai voie sa porti pantofi cu cuie, etc. Acestea erau o parte din miile de reguli evreiesti cu privire la Sabat. Puscarie totala. Temnita grea. Ocna. Galere. Mai rau ca la detinutii pe viata. Haideti sa vedem acum care sunt adevaratele lucruri pe care nu trebuie sa le facem in Sabat, si pe care Dumnezeu le doreste cu adevarat de la noi: „Asa vorbeste Domnul: „Paziti ce este drept si faceti ce este bine, caci salvarea Mea este aproape sa vina si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el sarbatorind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau !” (Isaia 56)  Foarte interesant si foarte tare este ceea ce ne spune Dumnezeu aici. Parca este vorba de cu totul altceva decat inventasera evreii ca reguli ale Sabatului. Ca si pe vremea Domnului Hristos, multi interpreteaza total gresit acest text biblic citat mai sus. Ei invata pe oameni ca si evreii in trecut si in prezent, ca trebuie ca in ziua de Sabat sa te mortifici, sa dispari din lumea aceasta si sa-ti pui ochelari de cal, sa nu mai faci nimic, sa nu te mai bucuri de nimic, sa te zombizezi, sa devii din om neom, sa te dai cu curul de pamant la biserica toata ziua si sa te rogi de Dumnezeu sa fie mai bun cu tine, sa nu-ti ia gatii. Multi cred ca in ziua de Sabat, trebuie doar sa stai si sa-i canti osanale lui Dumnezeu, pentru ca orice ai face altceva, este pacat. Asta este o tampenie si o gogomanie. Stiti ce vrea Dumnezeu ? Dumnezeu vrea cu totul altceva. De la a face rau trebuie sa ne oprim in Sabat, si nu numai in ziua de Sabat, ci in toate zilele, si in tot timpul vietii noastre. Pentru ca raul, nu este in Imparatia lui Dumnezeu, cea simbolizata de Sabat. De aceea raul, pacatul, nelegiuirea, nu este si nu trebuie sa fie nici in Sabat, nici intr-o alta zi, si nici in copiii lui Dumnezeu. In copiii lui Dumnezeu, raul nu este datorita lui Dumnezeu care locuieste in ei prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Am explicat cum se face asta, in primul episod despre Sabat. Aceasta este esenta mesajului Dumnezeiesc. De la ce trebuie sa ne oprim in ziua de Sabat ? De la a face rau. Asa se serbeaza Sabatul cu adevarat. Nu muncesti in ziua de Sabat, si nu faci rau in ziua de Sabat. Asta inseamna atat Salvare cat si Creatie. Salvare pentru ca nu faci raul, pentru ca Hristos este in tine prin Duhul Sau, si Creatie, pentru ca te odihnesti, asa cum ar fi trebuit sa te odihnesti pe vecie in Rai, daca nu ne dadeam robi Diavolului. Simplu de inteles. Sa vedem daca este asa. Iata un text pe care l-am prezentat si la postul trecut despre Sabat: Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor, nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea ! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Mare diferenta intre ceea ce cred oamenii ca vrea Dumnezeu de la noi, si ceea ce ne spune Dumnezeu ca vrea de la noi. Dumnezeu ne cere sa ne oprim in ziua Sabatului si nu numai, de la caile neleguirii. De la caile nelegiuirii vrea sa ne opreasca Dumnezeu, nu de la caile odihnei si ale relaxarii, a bunatatii si a facerii de bine. De aceea vindeca Isus Hristos pe oameni in ziua de Sabat, si facea multe alte lucruri in ziua de Sabat, lucuri pe care iudeii le credeau ca fiind interzise de Dumnezeu, pentru ca ei, evreii, nu intelesesera semnificatia mult mai profunda a Sabatului, semnificatie pe care Isus le-o arata prin acele fapte ale Lui, facute in Sabat. Este foarte dur acest text. El ne spune verde-n fata, ca Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dat cu curul de pamant in biserici in numele Lui intr-o anumita zi, ca nu are nevoie de tarat pe coate si pe genunchi, de acatiste si de spovedanii, de icoane si de pupat poala popii sau a pastorului, de tinut zile, luni si ani. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea. El are nevoie doar de oameni care sa creada in El, si sa-l lase pe El sa-i Salveze de pacat. Sa-l lase pe El sa puna in ei Neprihanirea Sa. Acesti credinciosi sarbatoresc Sabatul pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Astfel de credinciosi sunt veseli, bucurosi, si fara de frica in fata lui Dumnezeu. Se apropie fara teama de Dumnezeu, asa cum spune Evanghelia Vesnica. Mare, mare diferenta intre cele doua mentalitati. Sa vedem daca este asa cum spune adevarta Veste Buna (Evanghelia).

„dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.” (Proverbe 1)

„… vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai, caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.” (Proverbe 3)

„Cine umbla fara prihana, umbla fara teama, dar cine apuca pe cai strambe se da singur de gol.” (Proverbe 10)  Cred ca sunt arhisuficiente aceste texte, mai sunt si altele. Sa mergem mai departe. Iata alt text pe care vreau sa-l comentam: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia, pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” (Matei 23) Care sunt cele mai importante lucruri din lege? Cumva jertfele, dusul la Templu, zecimea, darurile si tot ce se facea acolo ? Nici pomeneala. Dreptatea, mila si credinta. Acestea erau cele mai importante, si pe acestea nu le faceau ducatorii la Templu si la biserica. Asta trebuiau ei sa faca, nu ritualuri care nu au folosit niciodata la nimic, ci doar au fost un indrumator spre Dumnezeu, spre Hristos: “Caci pentru mine, a trai este Hristos. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc cu credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Asta nu au inteles evreii si nu inteleg nici crestinii. Marea lor majoritate. Ca nu folosesc la nimic traditiile, ritualurile, dogmele religioase. Pentru evrei, mieii de la Templu nu mai reprezentau de mult pe Mesia, erau doar niste miei care trebuiau sacrificati, pentru ca asa cere bezmeticul ala de Dumnezeu. Asta credeau ei. Evreii pierdusera in ritualuri tocmai esenta a ceea ce faceau: ca toate aceste lucruri de la Templu, Templu insusi, aratau doar spre Salvatorul lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Unsul Domnului. Asta nu intelege nici crestinatatea de astazi, ca nu o zi de odihna, nu o biserica, nu un templu, nu o sinagoga, nu un ritual sau mai multe, nu o dogma, nu o icoana, nu o moasca salveaza, ci o persoana VIE, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce facem, il credem pe Dumnezeu pe cuvant sau nu il credem, si continuam sa practicam tampeniile noastre asa zis religioase si crestine ?

Sabatul in Evanghelia Vesnica reprezinta unul si acelasi lucru: mesajul ca Dumnezeu Tatal nostru si Fiul Sau Isus Hristos, au facut cadou primului Adam viata si neprihanirea, precum si o planeta nou nouta, la cheie. Totul gratis si fara participarea lor, a lui Adam si Eva, la actul Creatiei. La fel este si cu Salvarea (mantuirea) neamului omenesc din nelegiuire (pacat) si din moarte, dupa caderea in pacat, este tot la cheie, tot gratis, si tot fara participarea noastra. Noi nu am fost cu Isus pe cruce. El a fost singur acolo, chiar dac ne reprezenta pe toti, adica intreg neamul omenesc. El a calcat singur in teasc. Nimeni nu l-a ajutat, si nimeni nu a fost cu El, decat Tatal Sau. Prin Isus Hristos avem Viata si Neprihanirea Sa din nou. Ni s-a mai dat o sansa. Asta simbolizeaza Sabatul. Numai Tatal si Fiul au muncit pentru toate acestea. Ei au Creat si tot Ei au Salvat, fara ajutorul nimanui. Cat timp au Creat ? 6 zile. Cand Adam si Eva au primit planeta de la Dumnezeu ca sa o stapaneasca si sa se inmulteasca pe ea, ei, au muncit ceva, au contribuit cu ceva, au ajutat cu ceva ? NU ! Adam, dupa odihna din Sabat, in prima zi a saptamanii, ar fi trebuit sa se duca la munca ? Ce credeti ? Le-a spus Dumnezeu ca dupa Sabat trebuie sa munceasca de-a doua zi ? NU ! Adam si Eva in toata vesnicia trebuiau sa munceasca ?! NU ! Ce trebuiau ei sa faca ? Doar sa se bucure de darul Tatalui si al Fiului. Adica, altfel spus, viata lui Adam si a Evei, ar fi fost un Sabat Vesnic ! O odihna vesnica, binecuvantata, desavarsita. Asta insemna ca planeta Pamant era o planeta sfintita si binecuvantata dupa Creatie ! Asta nu intelege omenirea si nici „crestinii” pana in ziua de astazi, cum nu au inteles nici evreii in trecut. In aceasta odihna nu au intrat evreii, pentru ca nu au inteles mesajul lui Dumnezeu pentru ei. Ei voiau sa faca ceva, sa-l ajute cu ceva pe Dumnezeu ! Voiau sa faca ceva pentru Dumnezeu, nefacand anumite lucruri ! Pare paradoxal, dar nu este. Cand Eva si Adam au dat planeta lu’ Dracu’, cum a devenit planeta ? Blestemata si nelegiuita! Asa a aparut blestemul si munca. Asa s-a pierdut odihna si binecuvantarea care trebuiau sa fie vesnice. Nu Dumnezeu a blestemat planeta noastra, ca o baba cu mainile in sold pe marginea santului, asa cum cred toti prostii. Iata si dovada Biblica ca este asa: “Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale (blestemat e omul care se increde in om), si ai mâncat din pomul despre care îti poruncisem: Sa nu manânci deloc din el, blestemat este acum Pamantul din pricina ta! Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el în toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa manânci iarba de pe câmp. În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat. Caci tarânã esti si în
trâna te vei întoarce.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din Gradina
Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.” (Geneza)

Concluzia nu poate sa fie decat una singura: munca, asa cum o stim noi astazi pe planeta Pamant, este un blestem. Nu a fost in planul lui Dumnezeu asa ceva. Planul lui Dumnezeu pentru oameni era si este: Odihna Vesnica, nu munca. Ce au trebuit sa faca Adam si Eva imediat dupa cadere ? Au trebuit sa-si castige existenta cu sudoarea fruntii, adica sa munceasca, pentru ca nu mai erau in Imparatia lui Dumnezeu, unde toate erau gratis, si unde nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata.Au fost izgoniti de acolo. Acum ei se aflau in Imparatia lu’ Dracu’, Iadul, unde trebuie sa-ti rupi bine oasele pentru o bucata de paine, pentru un pahar de apa si o gura de aer. In Imparatia lu’ Dracu’ trebuie sa platesti pentru tot, nimic nu mai este gratis ! Gratis au mai ramas tot lucrurile daruite initial de Dumnezeu, pe care Dracu’ nu are cum sa ni le vanda: natura, cantatul pasarilor, cerul instelat sau nu, asfintitul si rasaritul soarelui, pasarile, plantele, etc. Munca este un simbol al pacatului si al robiei lui, al apartenentei la Imparatia lu’ Dracu’. Munca nu este un simbol al libertatii, ci al robiei. Simbolul omului liber este Odihna Vesnica, adica Sabatul ! Sa mai vedem niste texte si sa le comentam.

Ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã (dedicata) Domnului, Dumnezeului tãu” Cui este dedicat Sabatul ? Domnului ! Si unde este Domnul ce este ? “Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea !”  Ce fel de libertate ? In toate felurile. Libertatea din robia pacatului, libertatea de munca grea si istovitoare, libertatea de Dracu’ insusi. Este libertatea neprihanirii si a vietii vesnice. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.”

In mila si dragostea Sa fata de noi, Dumnezeu cand a dat Legea Sa muritorilor, a pus in ea o porunca de aducere aminte a tot ceea ce am pierdut: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, si a tot ceea ce vom avea de castigat acum si in viitor, prin Isus Hristos: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, adica nemunca vesnica. Si, ca sa mai guste si omul cazut si muritor, macar putin din acea odihna binecuvantata din Eden, in Sabat, trebuie sa se comporte ca acolo ! Adica in primul rand sa nu mai munceasca absolut deloc, si facand asta, sa stea si sa se bucure de tot ceea ce are. De aceea a fost facut Sabatul pentru om. Sabatul este sluga omului, nu omul sluga Sabatului, asa cum fac evreii si unii „crestini”. Asa cum Cina Domnului ne aduce aminte de jertfa Sa pentru noi, asa Sabatul ne aduce aminte de ceea ce am pierdut: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei, si tot ceea ce o sa avem: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei. Astfel, in fiecare Sabat, gusti starea de bine din Imparatia ce va sa vina. Stii ca esti salvat, ca painea si apa nu-ti va lipsi nici acum, nici in viitor, si chiar daca mori, esti biruitor. De aceea nu trebuie sa muncesti in sabat, pentru ca munca este simbolul pacatului si al robiei. In Sabat iti faci toate micile sau marile bucurii, te intalnesti cu Dumnezeu, cu cei care cred ca tine sau au aceleasi preocupari ca tine, te joci, citesti, razi sau plangi, dupa caz, adica faci tot ceea ce ai face si daca ai fi in Cer. Nu trebuie sa fie nicio diferenta. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa dau un exemplu: daca in cer ar exista televiziune de exemplu, cu siguranta te-ai fi uitat la televizor in Sabat dupa ce veneai de la intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu. Asa cu orice lucru, joc sau bucurie lasata de Dumnezeu. Sper ca m-ati inteles. Sabatul nu este un noian de restrictii, ci un noian de bucurie. In Sabat, crestinul gusta 24 de ore de Imparatie cereasca. Dar tot in Sabat, acolo unde poate si este musai, vezi spitale, transport, electricitate, pompieri, politie, etc…crestinul poate si trebuie sa mearga la munca in Sabat, si nu face nici un pacat, isi ajuta comunitatea care fara astfel de servicii vitale, nu ar functiona cum trebuie. Asta cred eu pe baza Cuvantului lui Dumnezeu. Vesnicia este Sabat, si Sabatul este vesnicie ! Adica odihna, bucurie, fericire si pace vesnica, impreuna cu Dumnezeu !

Cineva poate sa replice ceva de genul: “Cum spui tu ca munca este
simbolul pacatului?” Raspuns: Dumnezeu spune asta, nu eu, am dat textul. Sau poate sa mai spuna asa: “Dumnezeu insusi a spus omului sa lucreze 6 zile, si sa se odihneasca in ziua Sabatului.” Raspuns: Da, asa este, dar asta dupa caderea in pacat, nu inainte ! Oare ma contrazic textele care urmeaza ?

Geneza 2: “În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca, fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.” ….„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca sa o lucreze şi sa o păzească.” Si acum vine intrebarea fireasca: Ce insemna munca, inainte de Pacat ? Era acelasi lucru cu munca de dupa caderea in pacat ? Eu spun pe ce sta scris, ca nu era acelasi fel de munca. Sunt doua munci total diferite, si am sa explic de ce. Daca inainte de cadere, munca era ca un hobby sa zicem, adica faceai si tu cate ceva, doar cand vroiai si aveai chef, daca aveai, sau daca aveai nevoie, puteau sa treaca si 200 de ani pana sa ai chef sau nevoie de ceva, ei bine, in tot acest timp de 200 de ani, nu ti-ar fi spus nimeni absolut nimic. Nu ti-ar fi reprosat nimeni nimic. Nu te-ar fi trimis nimeni la munca. Mancare aveai, casa aveai, soare, aer, apa, aveai, aveai tot ce-ti trebuie. Se compara o astfel de munca, cu dusul zilnic la o munca care de multe ori nu-ti face placere, doar ca sa ai ce pune pe masa, ca sa-ti poti face o casa, si pentru a avea cu ce sa-ti intretii familia ?! Sigur ca nu se compara. Cum muncea Adam inainte de cadere ? Avea foarte mult de munca, intr-adevar, sa dea nume animalelor de pe planeta, si sa faca ceva copii cu Eva ca sa populeze pamantul. Munci grele foc, plictisitoare si anevoioase ! Sper ca ati inteles diferenta dintre cele doua feluri de munca. Altul poate sa spuna asa: „Ce odihna vesnica? Spune Hristos undeva ceva despre vreo odihna vesnica?” Raspuns: Da, spune: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si veti gasi odihna pentru sufletele voastre…“ Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel (adica Hristos):In liniste si Odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” Fiul Omului este Domn al Sabatului !” Adica al Odihnei Vesnice. Dumneavoastra ce credeti, pe noul Pamant ne vom duce 6 zile la servici, la munca si sambata ne vom odihnii sau va fi Sabat mereu ? Cum este ? Dumneavoastra ce credeti? „Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?” (Matei 6) Nu degeaba ne spune Dumnezeu ca viata este mult mai mult decat credem si ne inchipuim noi, asa cum si Sabatul este mult mai mult decat credem si gandim noi ca fiinte proaste si limitate. Doar cand vezi frumusetea si splendoarea reala a vietii, neprihanirii si a Sabatului, abia atunci, si numai atunci, poti sa le apreciezi si sa le iubesti cu tot sufletul tau si cu toata fiinta ta. Alta cale nu exista. Sabatul este farama de Eden pierdut, si de cel ce va sa vie. Sabatul este Imparatia lui Dumnezeu, este bucurie, desfatare, pace, iubire, frumusete, bun gust, bunatate, mila si tot ceea ce este nobil si curat, adica neprihanit. Sabatul este semnul ca Dumnezeu este Creatorul si Salvatorul nostru, si ca isi tine toate promisiunile facute neamului omenesc cazut. Numai cine il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, iubeste cu adevarat si Sabatul. Altfel, Sabatul este o povara si o uraciune care abia astepti sa treaca. 

Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” (Ezechiel 20)

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20)

„Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic, caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat… Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4)  Si aceste texte dovedesc fara echivoc, ca Dumnezeu este pentru noi totul, totului, tot, si ca Lui si numai Lui ii datoram totul. Nu sta in puterea noastra nimic. Sabatul subliniaza foarte clar aceste adevaruri vesnice: Creatia si Salvarea noastra, sunt opera exclusiva a Creatorului nostru, la care noi nu am contribuit cu nimic. Punct !

Eu nu tin Sabatul, pentru ca Sabatul nu are manere, clante, toarte, belciuge, curele, etc… Eu nu pazesc Sabatul pentru ca nu sunt gardian. Sabatul nu a facut nimic rau si nici nu vrea sa evadeze de undeva. Eu ma desfat in Sabat, ca o pregustare a vesniciei ce va sa vina. O vesnicie fara munca si umilinte, fara boala, durere si moarte, fara nelegiuiri de tot felul. Sabatul este o farama de Imparatie cereasca, in Iadul in care traim. Sabatul este Dumnezeu cu noi in IAD. Isus este Domn al Sabatului. Isus este Domnul binecuvantarii si al sfintirii, Isus este Creatorul si Salvatorul. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa-l judece pe Hristos: „Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, Unul socoteste o zi mai presus decat alta, pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Caci voi ati murit (fata de pacat), si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” Atentie, sa nu patiti asa ceva: sa paziti zile, luni, vremuri si ani, fara sa le intelegeti semnificatia dorita de Dumnezeu, spre linistea si bucuria dumneavoastra: „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”

Luati-va timp si pentru dumneavoastra ! Macar timpul unei zile ca cea de Sabat. Bucurati-va de el ! Odihniti-va cu adevarat. Veti fi astfel binecuvantat/a. Dracu’ ne vrea robi la galerele lui de tot felul. Nu-i faceti jocul. Nu o sa va imbogatiti niciodata cu banii castigati dintr-o zi de munca in plus. Este o iluzie asta. Traiti ! Nu va mai lasati pacaliti, mintiti, manipulati si prostiti cu idealuri si tinte false, pompoase si goale, de catre toti nenorocitii care v-ar tine la munca zi si noapte, pentru profitul, puterea si bogatia lor.

Concluzie: Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.” (Evrei 4)

Relaxare

Eu nu ma odihnesc in Sabat de frica unui Dumnezeu tafnos, coleric si dictator, ca nu cumva sa-l supar si sa-mi ia gatul, ci ca sa-i demonstrez lu’ Dracu’ ca nu mai sunt robul lui. Nu mai sunt sub blestemul adus de el pe planeta Pamant. Acum, datorita lui Hristos, sunt sub binecuvantare, si sunt liber. Aceasta este esenta si acesta este simbolul opririi muncii in ziua de Sabat: ca nu mai sunt rob, ci om liber datorita lui Isus Hristos, si a Duhului Sau care locuieste in mine. Evreii, ca si „crestinii” de astazi, pazesc Sabatul de frica lui Dumnezeu. Hristos a transmis omenirii, mesajul clar si fara echivoc, ca nimic nu se face de frica, in raport cu Dumnezeirea, ci doar din dragoste si respect reciproc, iar daca tu omule, te duci la templu, sinagoga sau biserica, in timp ce tu esti acelasi ticalos nemernic si nenorocit care esti in viata ta de toate zilele, degeaba te duci. Nu-ti foloseste la nimic. Poti sa stai linistit acasa. Dusul la biserica, nu face decat sa-l plimbe pe Dracu’ din tine, de acasa la biserica, si inapoi acasa. Asta este tot ceea ce faci. Daca viata ta este nelegiuita, adica esti inca robul lu’ Dracu’, si doar in Sabat faci pe sfantul si pe credinciosul, pe dreptul si pe moralul, tu nu apartii lui Hristos, ai de tata pe Diavolul, si implinesti voia si poftele lui, nu ale lui Dumnezeu, asa cum te minti, te iluzionezi si te pacalesti singur. Asa spune Evanghelia Vesnica.

Cu respect,

Pentru suparatii pe Dumnezeu

Motto: „Poti sa fii suparat pe Dumnezeu. El poate suporta asta.”

 

Majoritatea suparatilor pe Dumnezeu sau pe ideea de Dumnezeu, care au comentat pe acest blog, au avut comentarii de genul a ceea ce se canta in cantecul de mai sus. De aceea l-am si postat. Este un fel de imn al suparatilor, daca vreti. Si nu este singurul, pot sa mai fie si multe altele. Pe mine nu ma deranjeaza ca ei, ateii sau liber cugetatorii au aceasta viziune despre lume si viata, cum poate isi inchipuie ei. Fiecare om poate sa creada sau sa nu creada, in ORICE vrea el. Este treaba fiecaruia ce vrea sa faca in viata lui, si cu viata lui. “Poti sa fii suparat pe Dumnezeu. El poate suporta asta.”

Foarte multi oameni, credinciosi sau necredinciosi, educati sau mai putin educati, cred ca atunci cand Dumnezeu o sa faca curatenie pe planeta asta, o sa le ia gatii la oamenii pacatosi, doar pentru ca ei nu l-au vrut pe Dumnezeu de dictator suprem, si pentru ca nu l-au pupat suficient de mult in cur, prin vorbe si fapte, adica prin tot felul de slujbe si de ritualuri imbecile. Nimic mai fals. “Poti sa fii suparat pe Dumnezeu. El poate suporta asta.” Pacatosii vor avea exact ceea ce au ales ei sa aiba, adica pe Dracu’. Intr-un cuvant, o sa-i ia Dracu’, nu Dumnezeu. De aceea vor si crapa, pentru ca Dracu’ si Moartea nu vor mai fi, dar Dumnezeu si Viata, or sa fie pentru vesnicie. Asta este tot. Simplu si la obiect. Dumnezeu nu ucide, doar salubrizeaza. Este o mare diferenta. Nimeni nu vrea sa stea cu gunoiul in sufragerie, pentru vesnicie. Na, ca si rimeaza. Dumneavoastra ati vrea ? Asa ca oamenii gunoi vor merge la gheena, acolo unde le este locul, impreuna cu Dracu’, prietenul si mentorul lor. Fix asa o sa se intample la Apocalipsa. In rest…sa iubiti si sa fiti iubiti. Dumnezeu este DRAGOSTE !

“Omul afectiv, ii tolereaza omului rational, grimasa sceptica ” (Octavian Paler)

„Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste, si cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el. Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta, astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii. In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan 4)

„Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.” (1Ioan 4)

Cu respect,

P.S. Am scris foarte putin pe blog in ultimul timp. De ce ? Am fost bolnav. Dupa ce am venit de la ski, am racit groaznic. N-am racit cand schiam la peste 3000 de metri, si la temperaturi cam la fel de negative, si am racit in oras… Se mai intampla.

Simplitatea

Motto: „Din moment ce există moarte, inevitabil, viaţa e absurdă.” (Amalia Rodrigues)

Este vremea lui ding, ding, lerui ler si alte alea, in cantitati din ce in ce mai greu de suportat si de digerat. Nu vreau sa stric bucuria nimanui, dar nu ma prea mai intereseaza asa ceva, din motivele pe care le-am expus deja aici. Imi place extrem de mult ceea ce a spus Amalia Rodrigues, marea cantareata de fado a Portugaliei. Esteee… esenta esentelor! Superb, simplu, si foarte adanc spus. Scurt si la obiect. Fara moate inutile, fara filosofie de doi bani. Asa este. Fara Dumnezeu, viata este absurda. Nimic nu are sens. Totul, dar totul, este desertaciune si goana dupa vant. Noi ne mintim zinic in fel si chip, ca sa ne facem zilele si viata cat mai frumoase. Zilele acestea ne mintim cu Mosu’ cel darnic, doar cu scopul de a mai gasi o noima acestei vieti, si de a o vedea cat mai frumoasa cu putinta. Pentru asta, cei mai multi dintre noi, tineri sau batrani, cu carte sau fara de ea, avem nevoie de minciuni, de cat mai multe minciuni, cu care sa ne coloram putin viata noastra trista, imputita la propriu dar si la figurat, si atat de efemera. Minciuni frumoase cu care sa umplem golurile vietilor noastre anoste si inutile. Din cand in cand, rahatul trebuie poleit. Realitatea trebuie falsificata si mistificata, ca in reclamele de televiziune. Uitati-va cum o planeta intreaga, cum oamenii maturi ai acestei planete, cu studii sau fara, asa zis normali si cu scaun la cap, cheltuiesc miliarde si miliarde, ca sa se minta unii pe altii, si ca sa intretina o minciuna mondiala: Mos Craciun. Ne mintim unii pe altii, cu o nonsalanta si o frenezie infioratoare! Si ne place ! Ne place foarte mult. Omenirea adora miturile, povestile, basmele, adica minciunile. Traim pe planeta condusa de tatal minciunii: Diavolul, dar ce este si mai trist, este faptul ca am facut un melanj infioarator intre acest Mos Craciun si Dumnezeu. Ce are una cu alta sau unul cu altul ? Nimic. Rasa umana prostita de pacat, adica de Dracu’, este incapabila sa traiasca in adevar, pentru ca totul in jurul si in existenta ei, este cladit pe minciuna. TOTUL. Omenirea uraste sincer adevarul. Omenirea vrea basme. Fiecare fibra a corpului si a mintii noastre este minciuna, de aceea majoritatea o iubeste si o practica. Rasa umana are in permanenta nevoie de minciuna, ca de aer si de apa, ca sa-si aline si sa-si infrumuseteze, crede ea, zilele chinuite de temeri, suferinte si incertitudini, in scurta calatorie a vietii, de pe acest pamant. Intre ziua nasterii si ziua mortii, nu traim si nu ne hranim, decat cu iluzii desarte. Ne mintim ca maine ne va fi mai bine, ca vom intalni barbatul sau femeia iubita, potrivita si dorita, ca vom avea meseria pe care o dorim si ne-ar place sa o practicam, ca o sa fim sanatosi noi si familiile noastre, ca o sa avem o casa a noastra, frumoasa si cocheta, o masina, ca o sa fim apreciati si rasplatiti pentru eforturile noastre, ca o sa vedem locuri si oameni noi, ca o sa invatam mai mult, ca o sa ne prelungim viata, ca o sa… Si toate aceste vise se intrerup in permanenta brutal si hidos, iar viata grea si nefericita din Imparatia lu’ Dracu’, IADUL in care traim noi acum, isi arata zilnic adevarata ei fata: cea urata, inselatoare (mincinoasa), efemera si mortala. Constatam ca cel sau cea pentru care eram gata sa ne dam si viata, nu ne mai vrea, ca patronul sau partenerul de afaceri pentru care am muncit cu drag si am dat tot ceea ce am avut noi mai bun, intr-o zi ne da un mandru picior in cur, iar noi ne mintim ca toate acestea sunt un pas inainte. Ne imbolnavim cand ne este lumea mai draga, o calamitate naturala, o „revolutie” sau un razboi pornit de vreun scelerat nebun si bolnav dupa putere, avere si glorie lumeasca, ne face sa pierdem tot ce avem, si cel mai rau lucru din toate, in astfel de situatii si in multe altele, ne mor toti oamenii pe care ii iubim. Parinti, frati, sotii, soti, prieteni, etc… Toate acestea se intampla zilnic pe Planeta. Ce poate fi mai groaznic ? Bucuria si speranta suprema, este aceea ca Dumnezeu este cu noi, chiar si in aceste conditii mizere pentru creatia Sa. Dumnezeu doreste ca noi sa fim fericiti, chiar si in aceste conditii de razboi, dintre Dracu’ si EL. Dumnezeu nu ne vrea tristi. Dumnezeu nu ne vrea deprimati. Dumnezeu nu ne vrea invinsi ! Tot ceea ce vrea Dumnezeu, este sa nu ne mai lasam pacaliti la infinit. Sa vina si ziua cand sa punem capat tuturor minciunilor si faradelegilor din viata noastra, adica sa-i spunem NU lu’ Dracu’, si sa trecem de partea lui Dumnezeu. Sa trecem de partea binelui, a dreptatii, a vietii, abia atunci vom fi cu adevarat liberi si fericiti. Cine asteapta Craciunul ca sa fie mai atent si mai bun cu semenul sau, este doar un ipocrit si un mincinos. Atent si bun trebuie sa fii toate zilele vietii tale, tot timpul anului si al vietii, daca esti om cu adevarat. Nu doar la ocazii, indiferent care sunt aceste ocazii. La ocazii, doar fatarnicii se prefac ca sunt buni. Oamenii cu adevarat buni, sunt buni tot timpul. Sa nu uitati asta!

„Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie si bea-ti cu inima buna vinul, caci demult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum. Hainele sa-ti fie albe in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap. Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare, caci aceasta iti este partea in viata in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta ! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune !” (Eclesiastul 9)

Dumnezeu ne spune ca trebuie sa ne bucuram de viata cu toata puterea, sa fim fericiti cu toata puterea, si cat se poate de mult, in aceasta lume a pacatului si a mortii, dar… sa nu uitam sa facem asta impreuna cu El, altfel, nu vom avea niciodata o viata fericita, pentru ca ea, indiferent cum va fi, se va sfarsi in moarte. Numai alaturi de Dumnezeu, viata aceasta se va sfarsi in viata. Dincolo de culorile si de galagia imbecila a Babilonului, cu Mosi si cu reni, cu spiridusi si alte minciuni din acestea, sa nu uitam ca exista Dumnezeul cel VIU, Dumnezeul cel adevarat si vesnic, care poate pune toate lucrurile in ordine, inclusiv vietile noastre. Exista Dumnezeul cel victorios in lupta cu Dracu’ si cu Pacatul, adica cu MOARTEA. Sa ne bucuram cu Dumnezeul VIETII! Trebuie sa ne bucuram, asta cu siguranta, dar sa o facem pe adevar, nu pe minciuna. Minciuna este trecatoare, adevarul este vesnic. Trebuie sa ne intoarcem la lucrurile adevarate, simple si durabile. La valorile eterne. Dumnezeu ni le ofera cu mana larga, si cu inima buna.

O prietena de-a mea de Facebook, pe care o simpatizez foarte mult, fara sa o cunosc personal, spunea intr-o zi asa: „…. mi-e dor de simplitate…da. vreau simplitate si claritate. si iar simplitate cu claritate in continuitate. si tot asa.” Mie mi-a placut foarte mult aceasta formulare a unor ganduri corecte si normale. Acest mic strigat de normalitate. Aceste cuvinte exprima o necesitate stringenta in lumea de astazi, pe care din nefericire, doar foarte putini o constientizeaza, lume in care totul este din ce in ce mai confuz si mai amestecat, mai alambicat in mod prostesc, mai plin de excese de tot felul, ca sa nu mai intelegi nimic, sa fii nauc si bezmetic, sau mai bine zis, sa intelegi ce vrei tu. Adica „totul” si nimic, in acelasi timp.

Ni se spune zilnic ca viata este complicata. Nu este adevarat. Acolo unde Dracu’ complica, Dumnezeu simplifica. Oamenii orbiti si prostiti de Dracu’, nu pot sa vada ca simplitatea este atat de simpla la Dumnezeu, si atat de complicata la Dracu’. Omenirea este prinsa in plasa miliardelor de minciuni, de manipulari si de mizerii, pe care mintea umana stricata de pacat le tese zilnic, ca pe o imensa plasa de paianjen. Oamenii devin debusolati, pentru ca nu mai au repere. Nu mai stiu ce este rau si ce este bine, ce este urat si ce este frumos, ce este intuneric si ce este lumina. Iesiti din Babilon, iesiti din intuneric la lumina, este mult mai bine si mai… SIMPLU. Alaturi de Dumnezeu, drumul este drept si plin de lumina, si duce la viata nu la moarte. Simplitatea este dumnezeiasca. Cel ce a creat lucruri pe care mintea umana inca nu poate sa le dezlege si sa le priceapa, ne spune ca SIMPLITATEA este cheia unei vieti fericite. Vi se pare un paradox ? Nu este. Ati inteles de ce ?

„Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona (Dracu)”. De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea, nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strang nimic in granare, si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele? Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui? Si de ce va ingrijorati de imbracaminte? Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe camp: ei nici nu torc, nici nu tes, totusi va spun ca nici chiar Solomon, in toata slava lui, nu s-a imbracat ca unul din ei. Asa ca, daca astfel imbraca Dumnezeu iarba de pe camp, care astazi este, dar maine va fi aruncata in cuptor, nu va va imbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Nu va ingrijorati, dar, zicand: „Ce vom manca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom imbraca?” Fiindca toate aceste lucruri Neamurile (necredinciosii adica) le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.Nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei)

„Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema si veti pleca. Ma veti ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi, va voi strange din toate neamurile si din toate locurile…” (Ieremia 29)

Din moment ce exista Dumnezeu, inevitabil, viata este minunata!

Adevar si Minciuni

Cu respect,

Steve Jobs

Motto: „Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si cei care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara, ca sa ajunga acolo. Si totusi, moartea este ultima noastra destinatie. Nimeni nu a scapat de moarte. Si asa trebuie sa fie, deoarece Moartea este cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul schimbator al Vietii. Indeparteaza vechiul si aduce noul. Acum, noul sunteti voi, dar intr-o zi, o sa imbatraniti si o sa muriti.” (Din discursul lui Steve Jobs la Stanford, iunie 2005)

Nu sunt un fan neconditionat Apple si nu am avut niciodata un produs Apple. Nu am nici acum. Poate o sa am in viitor, cine stie. Dar… trebuie sa recunoastem toti, ca Steve Jobs este tatal tuturor in materie de design si de gandire simpla si la obiect, de inovatii in IT si Telefonia mobila. Nicio firma din lume inca, nu l-a batut la asta. Pe langa produsele Apple, toate celelalte produse similare: computere, laptop-uri, tablete si telefoane mobile sunt imitatii penibile, unele groaznice, iar altele de-a dreptul oribile. Doar tableta Samsung Galaxy Tab 10.1 s-a apropiat cat de cat de finetea si frumusetea produselor Apple, dar ramane tot o copie a lor, orice s-ar spune. Nu are nimic original in ea. Este inca greu sa vina cineva cu noutati in acest domeniu. Deocamdata. Steve Jobs si oamenii lui au ridicat stacheta foarte sus in aceste domenii. Produsele Apple sunt realmente superbe ! Este o incantare sa le privesti si sa le atingi. Cat despre compania Apple FARA Steve Jobs, abia la IPhone 6 si la IPad 4 vom vedea cu adevarat ce mai inseamna ea fara Steve Jobs. Spun asta pentru ca IPhone 4S si Iphone 5 precum si IPad 3 vor mai avea cu siguranta in ele, influente ale mintii si gandirii lui Steve Jobs.

Imi pare rau pentru Steve Jobs ca in ciuda mintii lui stralucite, nu a aflat in timpul vietii lui ca MOARTEA nu este ULTIMA DESTINATIE. Sa spui ca Moartea este cea mai buna inventie a vietii este cretinatatea suprema. Este ca si cum ai spune ca cel mai bun IPad sau IPhone este cel fara sistem de operare, cu ecranul spart si fara baterie. Este ca si cum ai spune ca cel mai bun Ferrari este unul stricat, fara roti, calcat de tanc. Iar afirmatia ca MOARTEA este benefica pentru ca este un agent care indeparteaza vechiul si aduce noul, este aberatia suprema. El insusi si altii ca el contrazic aceasta afirmatie, in sensul ca daca el si altii ca el ar mai fi trait multi ani sau VESNIC, mintile lor ar fi creat lucruri si mai minunate, si mai grozave, si lumea ar fi si mai mult altfel. Din cauza MORTII, planeta Pamant este vaduvita de oamenii talentati si capabili, si ramane in continuare o planeta de retardati, iar Cerul, RAI-ul, datorita faptului ca fiintele de acolo nu duc grija zilei de maine, traiesc vesnic, fara sa fie bolnave, batrane si nefericite cum suntem noi toti pe Pamant, este o Imparatie a carei civilizatie si tehnologie noi nici macar nu ne-o putem imagina, de la nivelul primitivismului nostru de prosti si de retardati ai Universului. Daca mintile stralucite ale acestei planete ar fi putut sa traiasca mai mult, si daca ar fi fost indreptate spre bine nu spre rau, ar fi putut face inca multe lucruri minunate pentru omenire, dar… MOARTEA i-a stopat. In alta ordine de idei, cati Einsteini, Jobsi, Newtoni si Shakespeari nu s-au pierdut in multime, datorita injustetei de pe planeta noastra si a lipsei de sanse, sanse pe care planeta noastra nu le ofera tuturor cetatenilor ei.

Un lucru este insa corect in ceea ce a spus Steve Jobs, si anume acesta: „Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si cei care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara, ca sa ajunga acolo.” Da, asa este si nu este nicio rusine asta, asa cum cred toti imbecilii. MOARTEA este ceva ce nu tine de Dumnezeu si Viata. MOARTEA este ceva aberant, o anomalie, un anevrism, o malformatie, un cancer care nu o sa mai fie in Univers dupa ce gunoiul uman in frunte cu gunoiul sef Dracu’, va fi aruncat in foc si distrus pentru totdeauna. MOARTEA este o nenorocire pe care Dumnezeu nu a programat-o in corpul uman. MOARTEA este daru’ lu’ Dracu’. Din cauza lui murim, nu din cauza lui Dumnezeu. ADN-ul lu’ Dracu’, PACATUL, ne baga in groapa, nu Dumnezeu. Isus insusi, Creatorul Vietii, s-a cutremurat in fata mortii, ca in fata a ceva strain de El, si asa si este. MOARTEA este straina de Dumnezeu. Dumnezeu nici nu ne da voie sa ne atingem in mod voluntar de morti, decat in cazul mortilor din familie, de momentul cand ii transportam, etc. De ce ? Pentru ca El a vrut sa spuna astfel oamenilor din toate timpurile ca El nu are nimic in comun, si nimic de-a face, cu MOARTEA. Pacatul, adica Dracu’, ne duce in groapa. Pacatul ne imbatraneste, ne imbolnaveste si ne ucide. Organismul uman a fost programat de Dumnezeu pentru viata vesnica, nu pentru moarte vesnica. Fenomenele de la Menopauza si de la Andropauza de exemplu, sunt dovada vie ca organismele noastre se agata de viata si incearca sa lupte cu genele mortii puse in ele de PACAT, incearca sa refuze moartea, dar… inutil. Corpul uman este chinuit de tot felul de stari si de transformari hormonale si nu numai. Simptomele acestor evenimente care au loc in corpul uman care descende spre batranete si moarte, sunt ultimele zvacniri ale organismului uman care se agata disperat de viata, si refuza sa se indrepte spre nefiinta, spre moarte. Nu este o rusine sa nu vrei sa mori. Dumnezeu chiar asta ne cere prin Evanghelia Vesnica: SA NU VREM SA MURIM. Pentru ca noi sa nu murim, Tatal a trimis pe Fiul Sau Isus Hristos, in lumea noastra nelegiuita si moarta, ca sa ne redea viata si neprihanirea, prin viata si neprihanirea LUI. Viata si neprihaniea noastra am pierdut-o in Eden, odata cu muscatura Evei. Marul muscat de Eva este o emblema, un simbolul al pacatului si al MORTII, nu al vietii. Biblia nu ne spune din ce fruct anume a muscat Eva. Bibila nu ne spune ca a fost mar sau altceva. Dar hai sa zicem ca este mar, pentru ca acest „adevar” s-a inradacinat in mintile prostilor de pe planeta Pamant, desi nu este deloc asa. Pe produsele Apple este emblema pacatului si a MORTII, nu a vietii, asa cum credea si Steve Jobs, ca MOARTEA este un lucru bun, ca si produsele sale. Produsele lui Steve Jobs sunt bune, dar MOARTEA nu este buna. Ne-o spune Dumnezeu insusi.

  • „Doresc Eu moartea pacatosului – zice Domnul Dumnezeu? Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?” (Ezechel 18)
  • „Spune-le: „Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi…? (Ezechel 33)

Steve Jobs nu a vrut sa stie de toate acestea. A ales sa fie budist, o religie care dupa cum se vede treaba, l-a pregatit mai mult pentru MOARTE decat pentru VIATA. Altfel nu ar fi facut Steve Jobs un elogiu MORTII, adica lu’ Dracu’. Budha la obisnuit pe Steve Jobs cu MOARTEA, nu cu viata. L-a invatat ca el trebuie sa dispara ca sa lase loc altora. Isus Hristos l-ar fi invatat pe Steve Jobs cu VIATA, i-ar fi spus ca in Imparatia Tatalui Sau sunt multe locuri, suficiente locuri pentru toti oamenii traitori pe planeta, din toate veacurile, daca ar fi vrut. L-ar fi invatat ca nimeni nu trebuie sa moara ca sa lase locul altuia. Si… i-ar fi dat viata din belsug, adica vesnica. Steve Jobs se pare ca nu a vrut asta. Concluzia trista este: „Si nu vreti sa veniti la Mine ca sa aveti viata !…Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi
intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” (Ioan 5)

Ceea ce este a lui Steve Jobs ramane a lui Steve Jobs, si nimeni, niciodata, nu poate sa-i ia ceea ce a fost el. Si… nimeni nu mai poate schimba ceva. Ce a fost, a fost. Viata lui s-a sfarsit, iar Dumnezeu va hotari si in dreptul lui ceea ce este corect si drept.

„Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui
Dumnezeu aveti viata vesnica.” (1Ioan.5)

Cu respect,