Crucea lui Hristos (ep.3)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Am vazut in primele episoade ale acestui serial, cum a ajuns Isus Hristos sa fie condamnat pe nedrept si crucificat de lumea satanizata prin pacatul primului Adam, adica prin pacatul Evei, pentru ca Eva a fost creata din primul Adam, lume reprezentata de preoti, carturari, farisei si popor, autoritati locale, autoritati militare, politice, religioase, adica de toate categoriile sociale. Toti, fara exceptie, s-au unit sub conducerea Satanei, nu a lui Dumnezeu, si au vrut moartea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Isus este pe cruce. Sta pironit in cuie pe doua bete incrucisate, si dupa ce a fost batut, palmuit, scuipat, biciuit, incoronat cu spini, umilit, chinuit, batut in cuie si batjocorit, la finalul acestui supliciu cumplit, si al acestei agonii extreme mentale dar si fizice, isi incredinteaza in mainile Tatalui Sau Duhul, adica Viata Sa, adica isi varsa sangele, dandu-si sangele, asta inseamna ca-si da viata Sa, Tatalui Sau, ca sa ramanem si in simbolistica jerfelor de la Templu, care-l anuntau pe Hristos.

Intrebare: l-ati vazut implicat pe Dumnezeu in toate aceste evenimente care s-au intamplat, sau doar pe Diavolul, Satana, Dracu’? A contribuit Dumnezeu cu ceva la toata aceasta crima nedreapta? Raspuns corect, sigur si ferm: nu. Dumnezeu nu a fost implicat cu nimic in toate aceste nelegiuiri si nedreptati succesive, Dumnezeu nu a contribuit cu nimic la toate acestea. Dumnezeu a fost implicat intr-un singur fel in tragedia traita de Fiul Sau Isus Hristos pe planeta pamant: a permis ca toate aceste ticalosii sa se intample, atat. Aceasta a fost singura implicare a lui Dumnezeu: permisiunea ca lucrurile sa se intample pana la capat, in numele libertatii totale de care beneficiaza toate creaturile Sale.

Sa vedem acum si finalul tuturor acestor nelegiuiri: „Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Soarele s-a intunecat, si perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” Si, cand a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul. Sutasul, cand a vazut ce se intamplase, a slavit pe Dumnezeu si a zis: „Cu adevarat, Omul acesta era neprihanit!” (Luca) … „Isus, care stia ca acum totul s-a sfarsit, ca sa implineasca Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu otet. Ostasii au pus intr-o ramura de isop un burete plin cu otet si I l-au dus la gura. Cand a luat Isus otetul, a zis: „S-a sfarsit!” Apoi Si-a plecat capul si Si-a dat duhul.” (Ioan) Sa retinem aceste doua afirmatii ale lui Hristos, pentru ca sunt extrem de importante: „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” siS-a sfarsit!” In evanghelii ni se spune ca Isus Hristos si-a incredintat sufletul, adica Duhul, adica si-a incredintat viata Sa neprihanita in mainile Tatalui Sau, si apoi a spus ca s-a ispravit, s-a sfarsit lupta cu Diavolul si cu pacatul. Da, se sfarsise. Satana si pacatul din el, si-au aratat adevarata lor fata. Dracu’ si pacatul inventat de el, si-au aratat fata lor mincinoasa si criminala la cruce. Minciunile Satanei, folosite prin toti slujitorii lui omenesti, precum si nedreptatea, au dus la crima, asta inseamna crucea lui Hristos, aducerea Fiului lui Dumnezeu pe cruce pentru a fi omorat, prin nedreptate si minciuni, precum si prin dorinta nestavilita a Satanei, de a-l ucide pe Dumnezeu. Prin minciuni, nedreptate si crime guverneaza Satana imparatia intunericului, imparatia pacatului si a mortii, iadul in care noi traim si murim, si asta ar fi adus Satana si in cer, daca revolta lui ar fi izbandit. Diavolul este tatal pacatosilor, al ucigasilor, al minciunii, al nedreptatii si al crimei, asa cum bunul Dumnezeu este Tatal neprihanitilor, al adevarului, al dreptatii si al vietii. Sper ca nu ati uitat, si ca va mai aduceti aminte ce ne-a spus Dumnezeu despre Diavol, cuvinte care s-au adeverit ad litteram: Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.”„El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si Tatal Minciunii.” (Ioan) Asa este cum a spus Dumnezeu, dupa fapte, nu doar dupa vorbe. Diavolul este un mincinos si un ucigas, s-a dovedit asta cu prisosinta si la cruce, la fel ca in toata istoria omenirii pacatoase. Daca dam la o parte toate perdelele de fum prin care suntem aburiti si mintiti tot timpul, de cand ne nastem pe acest pamant si pana murim, vom vedea limpede, clar si fara echivoc, ca lumea noastra a fost si este condusa doar prin minciuni, nedreptate si crime, de mincinosi nedrepti, si de criminali sinistri, in toate veacurile. Acesta este adevarul, si singurul tablou adevarat al lumii in care noi traim si murim, nu altul. Putinele momente de fericire pe care le traim intr-o viata, intr-o zi, intr-o luna sau an, sunt umbrite totdeauna de acest adevar: ca neamplinirile noastre zilnice, sunt mult mai multe si mai dese ca implinirile. Momentele de fericire sunt mult mai putine ca momentele de ingrijorare si de teama pe care le traim zilnic. Momentele de neprihanire pe care indivizii poporului lui Dumnezeu le aduc in lume, acolo, in locurile in care traiesc si mor, nu pot sa schimbe si sa modifice fundamental mersul in rau si spre rau al lumii noastre pacatoase, din simplul motiv ca matematica nu da gres niciodata. Adevarul matematic al lumii noastre, demonstrat in toate veacurile, inclusiv in timpurile noastre, este acela ca pacatosii au fost si vor fi intotdeauna majoritari pe planeta noastra, pana la sfarsitul timpului, de aceea binele nu va triumfa niciodata in lumea noastra actuala, lumea pacatului, pana cand pacatosii nu vor fi eliminati definitiv, iar asta o va face doar bunul Dumnezeu, prin dreptatea de la sfarsitul veacurilor. Adevaratul popor al Viului Dumnezeu a fost intotdeauna in minoritate, de aceea este numit in Biblie: ramasita. Ramasita lui Dumnezeu din toate veacurile, adica putinii oameni care l-au ales si l-au urmat in neprihanire pe Viul Dumnezeu de-a lungul istoriei lumii, renuntand la Diavol si la robia pacatului oferita de el, nu au putut niciodata sa influenteze in mod fundamental si decisiv spre bine, mersul spre rau al lumii noastre, pentru ca asa ceva este imposibil cand majoritatea omenirii, majoritatea popoarelor acestei planete, majoritatea oamenilor, iubesc si practica pacatul, nedreptatea, minciuna si crima, nu adevarul, dreptatea si cinstea. Pacatul si pacatosii majoritari, in frunte cu Dracu’, conducatorul si mentorul lor, vor prigoni totdeauna ramasita, vor prigoni si vor ucide totdeauna neprihanirea, asa cum Dracu’ l-a prigonit si l-a ucis pe Isus Hristos, Domnul Neprihanirii, pironindu-l pe cruce. Marea masa a pacatosilor din lumea larga, credinciosi sau necredinciosi, pacatosii care sunt majoritari inclusiv in bisericile asa zis crestine, ha, ha, s-au din alte religii sau din alte denominatiuni, culte, secte, etc…, i-au urat si ii vor uri totdeauna pe neprihaniti, pe adevaratii urmasi ai lui Hristos. In toate veacurile, asa cum ne spune si Scriptura, oamenii lui Dumnezeu au fost prigoniti, marginalizati, ucisi, persecutati, arsi pe rug, pentru ca acesta este singurul raspuns al Satanei pentru cei neprihaniti din lumea pacatului: minciuni, persecutii si crime: „Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare, au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti, au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului.” (Evrei) Da, ei, cei de care lumea noastra nu a fost si nu este vrednica, cei mai buni dintre oameni, in frunte cu Isus Hristos, Domnul lor, neprihanitii, oamenii care l-au acceptat pe Viul Dumnezeu in viata lor, au fost tot timpul, in toate veacurile, haituiti si persecutati intr-un fel sau altul, ucisi, marginalizati, batjocoriti, exact asa cum a fost si Isus Hristos, Domnul lor. Sigur ca au fost si oameni ai lui Dumnezeu care au fost ocrotiti si binecuvantati de Viul Dumnezeu in timpul vietii lor, si au avut o viata decenta, este si acesta un adevar de necontestat, dar nici acele vieti nu au fost scutite total de greutati si de necazuri, de drame si de tragedii, asa ca orice om trebuie sa stie ca daca vrei sa traiesti ca neprihanit intr-o lume a pacatului, trebuie musai sa stii ca vei face parte intotdeauna dintr-o minoritate, o minoritate care va fi privita mereu ca o ciudatenie, ca un corp strain, si rareori va fi acceptata, apreciata sau privita cu simpatie de majoritatea pacatoasa, si asta doar pana la un punct, si peste acel punct, pentru ca nu esti ca ei, cei pacatosi, mai devreme sau mai tarziu, iti vor arata ca simpatia lor are o limita, atat in societate, cat si in biserica in care tu crezi ca sunt oameni iubitori de Dumnezeu si de neprihanire, la fel ca tine. Lumea, bisericile si credinciosii lor falsi, nu iubesc neprihanirea, asa cum nu-l iubesc nici pe Hristos, pentru ca daca l-ar iubi, ar accepta neprihanirea lui Isus in viata lor. Eu am trait asta personal, in toate bisericile prin care am trecut. Lumea doar se preface ca vrea neprihanirea lui Hristos. Lumea pacatului si lumea neprihanirii sunt doua lumi diferite. Neprihanirea si neprihanitii nu sunt iubiti de majoritate, de aceea si Dumnezeu a fost dat afara din „Bisericile SRL” si din „Crestinismul SRL”.

  • Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu.” (Luca)
  • „Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori, si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu.” (Matei)
  • Veti fi urati de toti pentru Numele Meu, dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.” (Marcu)

Ortodocsii si catolicii il urasc pe Hristos, pentru ca Isus le spune prin Evanghelia Vesnica ca tot ceea ce fac ei, inchinarea la icoane, la moaste, la sfinti, la statui, este satanism nu crestinism, protestantii si neoprotestantii il urasc pe Hristos pentra ca Isus le spune ca sunt doar niste ipocriti prostiti de Dracu’, paraleli cu neprihanirea Lui si cu Evanghelia Vesnica pe care au distrus-o, au distorsionat-o, asta daca au stiut-o vreodata, in bisericile lor apostaziate, pline de tot felul de minciuni satanice, falsi profeti si interpretari satanice ale Evangheliei, evreii nu-l recunosc pe Hristos ca fiind Mesia, musulmanii il dispretuiesc pe Hristos, pe care l-au inlocuit cu Mahomed, iar toti ceilalti, hindusi, atei, budisti, etc… nici nu vor sa auda de Hristos. Unii nu cred deloc in El, iar altii si-au ales alti zei sau dumnezei. Iata cum se implinesc din nou cuvintele lui Isus. Dumnezeu a trimis mereu mesaje majoritatii pacatose, in toate veacurile, prin ingeri, oameni, soli, profeti, si la sfarsit l-a trimis pe Fiul Sau, ca sa le spuna tuturor pacatosilor, ca este mai bine sa paraseasca calea lor cea rea, lumea pacatului si a mortii, robia Satanei, si sa mearga pe calea cea buna, in lumea libertatii, in lumea neprihanirii si a vietii, dar oamenii au fost totdeauna reticenti sau nepasatori fata de aceste mesaje nepopulare printre toti cei pacatosi. Sa nu uitam ca in vremea lui Noe si a lui Lot, doar un singur om dintr-o intreaga generatie, a vrut sa-l urmeze pe Viul Dumnezeu, Noe in generatia lui, si Lot in a lui. Asta spune multe, nu-i asa? Un singur om intr-o generatie? Cumplit! Asta spune ca pacatul este mult mai dorit ca neprihanirea. „Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi, noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel Viu, care a facut cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele. El, in veacurile trecute, a lasat pe toate neamurile sa umble pe caile lor, macar ca, drept vorbind, nu S-a lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie.” (Fapt.Apost.) Dumnezeu a trimis in toate veacurile soli cu lumina Evangheliei Vesnice, si mentine planeta noastra functionala pentru noi toti, indiferent de caile noastre, pacatoase sau neprihanite, dar majoritatea oamenilor nu apreciaza toata aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu pentru noi toti, fara deosebire. Ii doare la basca sau direct in plachiuri. Am sa va prezint un text care are legatura cu tot ce am spus pana acum, are legatura cu rastignirea lui Isus, si cu adevarul ca Satana este un ucigas, ca Satana este UCIGASUL. Textul care urmeaza este o bijuterie, o alta miniatura superba a intregii Evanghelii Vesnice, Evanghelie condensata de Isus Hristos intr-o pilda, condensata la adevarurile ei esentiale, si este astfel o alta capodopera de sinteza marca Isus Hristos: „Isus a inceput pe urma sa le vorbeasca in pilde. „Un om a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc in ea si a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri si a plecat din tara. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mana pe el, l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale. A trimis iarasi la ei un alt rob, ei l-au ranit la cap si l-au batjocorit. A mai trimis un altul pe care l-au omorat, apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat. Mai avea un singur fiu preaiubit, la urma, l-a trimis si pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el. Dar vierii aceia au zis intre ei: „Iata mostenitorul, veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra.” Si au pus mana pe el, l-au omorat si i-au aruncat trupul afara din vie. Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora.” (Marcu) In aceasta pilda este cuprinsa toata Evanghelia Vesnica, asa cum am spus, este cuprinsa in ea istoria creatiei si a caderii in pacat: „Un om (Omul Isus Hristos) a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, (gradina Edenului) a sapat un teasc in ea si a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri (Adam si Eva, care apoi au dat-o Satanei) si a plecat din tara. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, (un inger sau un profet de exemplu) ca sa ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mana pe el, l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale.” Cand sa se bucure de Creatia Sa, de via Lui, Vierul, Dumnezeu, a constatat ca vierii carora le-a incredintat via, Adam si Eva de exemplu, ca si multi altii, toata omenirea, nu-l mai recunosc ca stapan al viei, si a fost batut si alungat de cei care primisera via cadou de la proprietar, de la Creator, de la Vier. Apoi Vierul, Dumnezeu, Creatorul, trimite alti si alti soli cu Evanghelia Vesnica catre omenire, catre vierii hoti si nerecunoscatori, si apoi, in final, il trimite chiar pe Fiul Sau, crezand ca vierii isi vor reveni si il vor respecta: „A mai trimis un altul pe care l-au omorat, apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat. Mai avea un singur fiu preaiubit, la urma, l-a trimis si pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el. Dar vierii aceia au zis intre ei: „Iata mostenitorul, veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra.” Si au pus mana pe el, l-au omorat si i-au aruncat trupul afara din vie.” Dupa cum se vede, toti mesagerii Vierului sunt batuti si omorati, inclusiv Fiul Vierului, ca sa puna mana pe vie vierii ticalosi si nerecunoscatori, exact asa cum a facut Satana, cum a vrut si vrea Satana sa faca. Iata dragilor pe scurt, povestea Creatiei, a pacatului, si a omorarii Fiului lui Dumnezeu, Fiul Vierului, a crucificarii Fiului lui Dumnezeu, precum si a adevarului absolut, ca Diavolul, Satana, Dracu’ este ucigasul, impreuna cu toti pamantenii pacatosi, deveniti la fel de ucigasi ca el, pamanteni care sunt doar niste hoti si niste criminali. Nu Vierul, nu Dumnezeu este criminalul, ci Satana, cel care a furat via de la Vier. Si la finalul pildei, care prefigureaza Apocalipsa, este amintit si motivul pentru care via va fi curatata de vierii hoti si ucigasi, adica motivul pentru care pacatosii trebuie eliminati la sfarsitul veacurilor de pe planeta pamant, dati afara din via furata de la Dumnezeu, pentru ca Vierul, Dumnezeu, sa o poata da doar celor neprihaniti, poporului Sau, adica exact ceea ce ne spune si Apocalipsa: „Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora.” „Preaiubitul meu avea o vie pe o campie foarte manoasa. I-a sapat pamantul, l-a curatat de pietre si a sadit in el vitele cele mai alese. A zidit un turn in mijlocul ei si a sapat si un teasc, apoi tragea nadejde ca are sa-I faca struguri buni, dar a facut struguri salbatici. „Acum, dar – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului si barbati ai lui Iuda, judecati voi intre Mine si via Mea! Ce as mai fi putut face viei Mele, si nu i-am facut? Pentru ce a facut ea struguri salbatici, cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni? Va voi spune insa acum ce voi face viei Mele: ii voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite, ii voi surpa zidul, ca sa fie calcata in picioare, o voi pustii, nu va mai fi curatata, nici sapata, spini si maracini vor creste in ea! Voi porunci si norilor sa nu mai ploua peste ea.” (Isaia) … „Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului.” (Apocalipsa) Dumnezeu a facut tot ce a fost posibil pentru via Lui, si pentru vierii ei ticalosi, ca sa se lepede de calea lor cea rea, de ticalosia si de crimele lor, trimitindu-si inclusiv Fiul pentru aceasta, dar cei mai multi nu au vrut sa asculte nimic, asa ca doar cei care sunt scrisi in cartea Vietii Mielului Isus Hristos, vor intra in noua vie, Imparatia lui Dumnezeu, si nimeni altcineva. De ce asa, pentru ca ceilalti, pacatosii, nu au vrut asta, dupa cum s-a vazut si din textele biblice. Curatarea viei nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru vierii ticalosi si criminali, ci un act de salubrizare a viei. Dumnezeu nu ucide, Dumnezeu salubrizeaza, am scris pe larg despre asta AICI. Dumnezeu nu a pedepsit pe nimeni, si nu va pedepsi pe nimeni. Dumnezeu a vrut ca toti sa fim in via Lui, „In casa Tatalui Meu sunt multe locuri” (Ioan) ne spune Fiul Vierului. Vierul cu Fiul Lui, au facut tot ce au putut pentru asta, sa ne aduca pe toti in Casa Tatalui, dar unii, cei mai multi, nu au vrut si pace, au vrut sa ramana ticalosi si criminali, si astfel s-au sinucis, despartindu-se de sursa vietii lor si a viei: Vierul. Vi se pare cumva ca Dumnezeu va face ceva nedrept prin asta, prin faptul ca-i va nimici pe ticalosii ucigasi de neprihaniti, in frunte cu Dracu’? Diavolul impreuna cu uneltele lui ingeresti si omenesti, este ucigasul neprihanitilor, in frunte cu Fiul lui Dumnezeu, Domnul Neprihanirii si al drepatatii. Dumnezeu nu va face nicio nedreptate nimanui, pentru ca fiecare a fost liber sa-si aleaga singur calea, fiecare dintre noi, inclusiv Satana si ingerii lui, si-a ales singur calea si soarta, asa ca Dumnezeu face exact ce trebuie sa faca cineva normal la cap: va curata via de gunoaie. Si uite asa, in aceasta pilda, este sintetizata toata Evanghelia Vesnica dragilor. Si ne mai este aratat aici, in aceasta pilda, inca un adevar maret al Evangheliei Vesnice, acesta: „M’au urat fara temei.” (Ioan) Acest text ne spune ca Satana si ingerii lui, nu au avut niciun motiv, niciun temei ca sa-l urasca pe Dumnezeu in cer sau pe pamant, si sa doreasca astfel sa-l ucida. Lumea, prin Eva si Adam, precum si prin toti urmasii lor din toate veacurile, nu a avut si nu are niciun temei ca sa-l urasca pe Isus Hristos cel bun, cel neprihanit, cel fara de pacat, cel drept, care nu a facut rau nimanui, ci numai bine, si cu toate acestea, lumea il uraste pe Dumnezeu, inclusiv asa zisii crestini. Lumea huleste, adica il face mincinos pe Dumnezeu, care in toate veacurile a trimis lumina adevarului Sau prin Evanghelia Vesnica. Eva in Eden, atunci cand a mancat din „Pomul cunostintei binelui si raului” dupa ce a fost mintita de Satana, a hulit, si tot ceea ce facem noi toti, atunci cand nu-l credem pe Dumnezeu, inseamna hula, hulim. Hulim impotriva Duhului lui Dumnezeu, facandu-l mincinos pe Viul Dumnezeu, si il trimitem astfel direct pe cruce prin asta. De ce asa, iata de ce: Dumnezeu ne spune ca singurul pacat care nu se va ierta niciodata, niciodata, este hula impotriva lui Dumnezeu. Stiti ce inseamna asta? Majoritatea habar nu aveti ce inseamna asta, sa nu va suparati ca v-o spun de la obraz. Hula impotriva lui Dumnezeu nu este atunci cand il injuri pe Dumnezeu, cand iti bati joc de El, cand il ironizezi, cand il persiflezi sau nu crezi in El, Dumnezeu poate sa traisca si cu asta, nu este o problema pentru El asa ceva, hula impotriva lui Dumnezeu nu este nimic din toate acestea, hula impotriva lui Dumnezeu este doar atunci cand il faci pe Dumnezeu mincinos, cand spui ca autorul adevarului ne spune minciuni nu adevar. Facand asta, necrezand adevarul, l-ai dezarmat total pe Dumnezeu, dar te-ai dezarmat si pe tine, pentru ca nu mai ai etalon, nu mai repere, nu mai ai indicator, nu mai ai nimic, ratacesti, bajbai fara noima si fara sens, in orice aspect al vietii, nu mai ai busola, nu mai ai directie, nu mai ai nimic. „Si oricui va vorbi impotriva Fiului omului i se va ierta, dar oricui va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta.” (Luca) Adevarul dragii mei, este esential de stiut, in orice activitate sau domeniu omenesc si dumnezeiesc. Fara adevar nu putem sa traim. Repet: fara adevar nu putem sa traim, pentru ca mai devreme sau mai tarziu o vom da de gard sau va iesi prost, vom rata, sau vom muri, ca prostii care refuza vaccinarea de Covid 19 si nu numai, si din aceasta cauza mor cu zile. Fara nicio discutie, si fara nicio indoiala se va intampla ceva rau, atunci cand renunti la adevar, de aceea Dumnezeu ne spune ca nu are cum ierta asa ceva, in sensul ca nu poate sa renunte la adevar: „… oricui va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta.” (Luca) Sa nu care cumva sa uitam ca Duhul Tatalui, ca si Duhul lui Hristos, sunt amandoua, Duhul Adevarului. Despre ce inseamna Hula impotriva Duhului Sfant am scris mai pe larg AICI. Mentionez si cu aceasta ocazie ca Duhul lui Dumnezeu nu este o a treia persoana a dumnezeirii, asa cum cred fraierii, ci Duhul Tatalui si Duhul Fiului, dupa caz. Trinitatea este o alta minciuna satanica prin care Diavolul prosteste oamenii, si nu este sustinuta de Biblie, am scris si despre asta AICI. Mancand din „Pomul cunostintei binelui si raului”, despre care am scris AICI, Eva il face mincinos pe Dumnezeu, si considera astfel ca toate adevarurile si avertismentele lui Dumnezeu spuse ei si lui Adam, sunt minciuni, abureli, prostii. Facand asta, considerand adevarul dumnezeiesc minciuna, Eva a ramas fara nicio aparare in fata minciunilor Satanei, a ramas fara busola, fara repere, si a plecat astfel pe drumul in care minciuna este considerata adevar, pe drumul minciunii si al nestiintei, spre prostie si spre moarte. De ce nu se poate ierta asa ceva, este foarte simplu de inteles, pentru ca nu ai cum, chiar daca ai vrea sa ierti asa ceva. Pur si simplu nu se poate. Iertarea in acest caz, al pacatului, ar consta in faptul ca Dumnezeu ar trebui sa se nege pe Sine, ar insemna ca El nu mai este „Calea, Adevarul si Viata.”, ci orice altceva, asa cum este in lumea noastra, ori asa ceva era si este imposibil. Asta ar insemna faptul ca Dumnezeu este gresit, ca nu stie ce spune si nici nu stie ce face, ca minte, ca isi minte creaturile cu buna stiinta, ceea ce este de neacceptat, nu are cum sa accepte Dumnezeu asa ceva, nu are cum sa accepte ca minciuna este adevar si viceversa: „Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu Se poate tagadui singur.” (2Timotei) Acest text ne spune asa: daca noi prin pacat, am acceptat sa fim mintiti si sa devenim mincinosi, ticalosi si criminali, Dumnezeu nu are cum sa faca asa ceva, nu va putea sa faca niciodata asta, pentru ca El nu este asa ceva, si pe cale de consecinta, nu se poate tagadui pe Sine insusi. Sa nu uitam nici faptul extrem de importnt, ca temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu este dreptatea, nu minciuna, pentru ca neprihanirea este si dreptate, nu doar moralitate, bine, caracter, etc. Dumnezeu nu putea si nu poate sa accepte niciodata ca minciuna este dreptate, ar submina astfel intreaga Imparatie care se bazeaza doar pe valori morale, pe valori ale binelui si ale dreptatii, adica ale neprihanirii. Temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu este dreptatea: „Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie, bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” (Ps.89)

Ce se mai putea face in acest caz, poate ca o sa va intrebati, ca noi, pacatosii, sa mai putem sa fim salvati, dupa ce am cazut in pacat, dupa ce am crezut ca minciunile Satanei sunt adevar, si prin asta l-am facut mincinos pe Dumnezeu prin Eva, si pe Dracu’ l-am considerat purtator de „adevar”, adica am hulit? Un singur lucru se mai putea face in acest caz, iata textul care ne ofera raspunsul la aceasta intrebare existentiala: „fara varsare de sange nu este iertare” (Evrei). Ohooohooo, foarte, foarte dura aceasta afirmatie, si foarte „sangeroasa”. Foarte criminala, te duce automat cu gandul la o jertfa, la o crima, la un omor, la luat gatul cuiva. Aceasta afirmatie place mult acelora care considera ca Dumnezeu Tatal si-a ucis Fiul pe cruce. Este un fel de dovada suprema ca ei gandesc corect, ca gandesc bine, si ca au dreptate sa creada asa, acesta fiind unicul adevar despre Crucea lui Hristos. Fara varsare de sange, nu exista iertare, ce inseamna asta, inseamna ca la pagani, sa omoram pe cineva pentru a imbuna zeul, sau este si inseamna cu totul altceva in Evanghelia Vesnica? Ce inseamna aceasta afirmatie foarte dura, din perspectiva Evangheliei Vesnice? Stim ca temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu este dreptatea, asa cum am citat deja din Scriptura, si in consecinta, daca il respingi pe Dumnezeu si tot ceea ce reprezinta El, viata si neprihanirea, este drept sa suporti si consecintele despartirii de El, care inseamna despartirea de viata si de neprihanirea Sa, adica sa pleci pe drumul pacatului si al mortii, de aceea hula impotriva lui Dumnezeu nu are cum sa fie iertata niciodata, pentru ca Dumnezeu nu se poate nega pe Sine si tot ceea ce reprezinta El, iar cand ajungi in aceasta situatie de sinucigas, adica sa te sinucizi prin renuntarea de buna voie si nesilit de nimeni la viata si la neprihanirea date tie de bunul Dumnezeu, atunci mai ai o singura sansa, si o singura metoda prin care poti sa-ti recapeti viata pieruduta ca prostul, ca cineva sa-ti dea din nou o viata, sa-ti doneze o viata, ori asta nu o poate face decat Viul Dumnezeu, pentru ca este singurul posesor de viata. QED Numai Dumnezeu poate sa dea cuiva viata, inger, om plante sau animale, nimeni altcineva, si nu este obligat sa faca asta in cazul pacatosilor. De ce nu este obligat sa faca asta si in cazul pacatosilor? Pentru ca nu este vina lui Dumnezeu ca tu ai ales pacatul si moartea, prin despartirea de El, Creatorul vietii. Tu, creatura, porti intreaga responsabilitate a alegerii tale. Tu, creatura, in deplina cunostinta de cauza, de buna voie si nesilita de nimeni, ai ales sa renunti la toate darurile lui Dumnezeu, printre care si viata dumnezeiasca cu neprihanirea ei, asa cum a facut Eva in Eden. Totul ti se intampla numai datorita tie, Dumnezeu nu este vinovat cu absolut nimic in toate acestea, Dumnezeu te-a avertizat ca asa o sa se intample, si tu nu l-ai crezut, l-ai facut mincinos, ai hulit, si l-ai crezut pe Satana, acum suporti consecintele alegerii tale. Asta este tot. Din acea clipa, clipa alegerii tale, Dumnezeu nu-ti mai datoreaza nimic, nu-ti mai este dator cu nimic. Tu pleci pe calea ta, calea pacatului si a mortii, si faci tot ce vrei tu, iar Dumnezeu ramane pe calea Lui, calea neprihanirii si a vietii. Asta este tot. Dar… Dumnezeu, in bunatatea si dragostea lui fata de noi, creaturile Sale, a ales sa nu fie de piatra, a ales sa-i mai dea o sansa pacatosului, desi nu era obligat sa faca asta, retineti, este foarte important, desi nu era obligat sa faca asta. Din aceasta cauza a trebuit sa se intrupeze Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca sa devina un donator de viata, ca sa ne poata da viata Lui, de aceea, din acest punct de vedere, Isus Hristos s-a jertfit, pentru ca nu era obligat de nimeni sa faca acest gest pentru umanitatea pacatoasa, nu era obligat sa faca asta, si nimeni nu putea sa-l oblige sa faca asta, nici macar Tatal Sau. Doar in aceasta consta jertfa lui Hristos, ca a acceptat rolul de donator, nu in faptul ca a fost hacuit pe cruce. Pacatosii trebuiau sa moara pe bune si pe drept, pentru ca ei singuri au ales asta. Dumnezeu nu putea sa fie invinuit de nimic rau in acest caz. Nicio creatura nu ar fi putut sa-i reproseze ceva lui Dumnezeu, pe aceasta tema. Dumnezeu le-a dat tuturor, ingeri sau oameni, toate informatiile ca sa nu faca aceasta greseala fatala, informatii pe care ei au ales sa le ignore. Fiintele absolut libere create de Dumnezeu, ingeri sau oameni, pot alege sa faca ce vor ele cu viata lor, sa o pastreze sau sa renunte la ea, asa cum au facut Diavolul, ingerii cazuti, si apoi Eva si Adam, si prin ei, intreaga umanitate. La intrebarea daca Isus Hristos a fost o jerfa sau o victima, Isus Hristos a fost o jertfa doar din acest punct de vedere, ca s-a jertfit pentru noi toti desi putea sa nu o faca, putea sa stea in cer bine merci, si sa-si vada de treaba Lui ca Fiu al lui Dumnezeu, linistit, in marire, fara griji si fara batai de cap, dar s-a jertfit pentru noi, in sensul ca a acceptat ca Fiu al lui Dumnezeu, sa renunte la tot ceea ce avea acasa, in cer, si sa se intrupeze in om, in trupul pacatului, trupul primului Adam, si sa devina astfel al doilea Adam, pe planeta pacatosilor. Facand acest lucru, Isus Hristos a devenit o tinta sigura pentru criminalul de Satana, dar a acceptat tot ceea ce I s-a intamplat, inclusiv crucea, ca sa ne poata da in final, viata si neprihanirea Lui, devenind astfel victima ucigasului de Satana. Isus nu a fost o jertfa in sens pagan, in sens de imbunare prin omorarea lui, a unui Tata dornic de sange si de razbunare, ci s-a jertfit acceptand rolul de victima a criminalului de Satana, ca sa stearga astfel consecintele alegerii noastre prostesti, facuta prin Eva si Adam. Sesizati diferenta majora dintre jerfa pagana si sensul jertfirii dumnezeiesti? Isus Hristos a fost si jrtfa in sensul explicat deja, dar si o victima ucigasului de Satana, nu a lui Dumnezeu. A acceptat faptul ca va deveni o vicitma a Satanei, ca o jerfa a Sa pentru binele nostru, asa cum un tata sau o mama mananca mai putin, ca sa aiba copiii lor mai mult, sau isi doneaza un organ copilului suferind. Asta este si reprezinta o jerfa a bunatatii, nu a razbunarii, asa cum era si este in paganism. Tatal si mama mananca mai putin, nu ca sa se razbune pe copiii lor, ar fi un nonsens asta, ci ca sa-i protejeze, sa aiba ei mai mult, sa aiba de toate, sa nu duca lipsa de nimic. Aceasta este jertfa neconditionata a iubirii si a bunatatii neconditionate, nu a razbunarii. Asa cum s-a dovedit pe planeta pamant, pacatul frizeaza prostia crasa si inconstienta maxima, nu intelepciunea si stiinta. Sa pleci de langa Viul Dumnezeu, topul stiintei si al cunoasterii, Creatorul vietii, al cerului si al pamantului, in lumea pacatului si a mortii, inseamna sa pleci in prostie si in nestiinta, in ignoranta si in inapoiere, in minciuna si in intuneric, este ca si cum, bolnav de un cancer fiind, vrei sa pleci din cel mai bun spital de oncologie din lume, din Londra, Paris sau din New York, spital cu cea mai avansata tehnica de tratament si cea mai avansata tehnologie, ca sa te duci in amaraciunea de Afganistan, si sa te tratezi acolo cu cacareze de capra, ca sa scapi de cancer. Asta inseamna pacatul: prostia abisala, prostia absoluta, taina nelegiuirii, despre care am scris AICI.

A fost jertfa sau a fost victima Isus Hristos? A fost doar una din cele doua variante, sau si una si alta? Isus Hristos a fost si jertfa si victima, jertfa in sensul deja descris, dar si victima a Satanei. Crucea releva adevarul vesnic, ca Satana l-a vrut mort pe Dumnezeu, si a fost singurul care a dorit si a planuit acest lucru, a fost singurul care a complotat si a pus in practica planul nebun din mintea lui ratacita de pacat, impreuna cu toti aceia pe care a reusit sa-i prosteasca de-a lungul veacurilor, incepand cu o parte din ingereii din cer, Eva si Adam, si de toti pamantenii care il urmeaza. Iata ca am raspuns cu Biblia si la aceasta intrebare.

Isus moare pe cruce, si in acel moment, se mai intampla ceva foarte important, pe langa celelalte doua lucruri importante aratate deja, ca isi incredinteaza viata in mainile Tatalui Sau, si ca „s-a sfarsit”, se mai intampla asta, ceva care desavarseste acel „s-a sfarsit”: „Isus a strigat iarasi cu glas tare si Si-a dat duhul. Si indata perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt in doua, de sus pana jos, pamantul s-a cutremurat, stancile s-au despicat…” (Matei) Perdeaua dinauntrul Templului care despartea cele doua incaperi ale Templului, incaperea numita „Sfanta”, de incaperea numita „Sfanta Sfintelor”, se rupe, nu mai exista. Gata, s-a sfarsit, asa cum a spus Hristos. Ce s-a sfarsit? S-a sfarsit despartirea noastra de Viul Dumnezeu, pentru ca in Sfanta Sfintelor era Dumnezeu, iar in Sfanta Sfintelor nu intra nimeni in afara de Marele Preot, o data pe an, cand facea ispasire pentru pacatele intregului popor. Acest adevar, ruperea perdelei despartitoare dintre „Sfanta” si „Sfanta Sfintelor”, arata impacarea totala a pacatosului cu Dumnezeu, prin Isus Hristos, prin trupul lui batjocorit pe cruce, prin viata Sa traita in neprihanire, care impaca omenirea pacatoasa cu Dumnezeul neprihanit. Prin neprihanirea lui Hristos, prin viata Lui neprihanita, amandoua fiindu-ne date noua, pamantenilor in dar, ca o donatie a lui Isus Hristos, pentru noi toti pacatosii de pe planeta pamant. Toti putem sa avem acesta dar, viata neprihanita a lui Isus Hristos, daca vrem. Prin Duhul lui Hristos, nu prin duhul sfant care nu exista, putem sa avem aceasta viata: „De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai (primul Adam) este din pamant, pamantesc, Omul al doilea (Isus Hristos) este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc.” (1Corinteni) … „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.” (Ioan)

Satana cel mincinos i-a facut pe prostii prostiti de el, sa creada ca Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul se ucid intre ei ca sa scape lumea de pacatul si de crimele lui. I-a iesit bine, dar nu de tot, pentru ca Evanghelia Vesnica, in toate veacurile, a restabilit adevarul dumnezeiesc, si a spulberat minciunile Satanei. Crucea lui Hristos, asa cum am spus, nu este doar despre judecarea lui Isus si despre crucificarea Lui, nu este doar despre invierea lui Isus, ci este si despre viata traita de Isus pana la toate aceste evenimente, importante si ele, adica este vorba si despre neprihanirea vietii lui Hristos. Daca Isus Hristos nu ar fi avut o viata neprihanita in trupul pacatului, trupul primului Adam, nu ar fi fost niciodata inviat de Tatal Sau. Faptul ca Maria, mama lui Isus a fost fecioara, multi asociaza asta cu neprihanirea, cu lipsa pacatului, in mod total gresit se face aceasta asociere si interpretare pe care Biblia nu o sustine, pentru ca fecioria nu este neprihanire, deci Maria nu i-a oferit automat lui Isus o viata neprihanita, sfanta, dreapta, fara pacat, etc… asa cum mincinos invata unii asa zis crestini. Maria a trait si ea in trupul pacatului, ca noi toti, si i-a daruit lui Isus Hristos tot trupul pacatului, trupul primului Adam, cel cazut in pacat. Orice alta interpretare, este o minciuna satanica.

Cine a murit pe cruce? Pe cruce, impreuna cu Isus Hristos, a murit si primul Adam, pentru ca asta inseamna trupul pacatului, primul Adam. Murind trupul pacatului, primul Adam, moare pacatul, moare moartea, si moare Satana, asta inseamna biruinta lui Hristos asupra pacatului si a mortii, si asupra Satanei. Asa a biruit viata neprihanita a lui Hristos, viata simbolizata de sangele Sau, pacatul si moartea aduse de Satana, asa a biruit Hristos pe Satana, traind neprihanirea dumnezeiasca in trupul pacatului. Neprihanirea lui Hristos omoara trupul pacatului, nu moartea fizica a trupului. Neprihanirea lui Hristos omoara pacatul din trupul pacatului, si implicit moartea, pentru ca neprihanirea este viata. Aceasta este biruinta lui Hristos, in asta consta ea.

Marele adevar de care fuge ca de Dracu’, intreaga falsa crestinatate, este unul singur: NEPRIHANIREA. „Crestinul” fuge de neprihanire, nu-i place deloc neprihanirea. „Crestinul” nu vede sau nu vrea sa vada, ca Isus Hristos nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, adica Tatal nu i-ar fi dat inapoi viata incredintata de Isus pe cruce in mainile Sale, daca viata lui Isus nu ar fi fost neprihanita, in trupul pacatului, trupul primului Adam cazut. Neprihanirea a invins moartea si pacatul. Neprihanirea este esenta crestinismului, neprihanirea este esenta vietii dumnezeiesti, si esenta Evangheliei Vesnice, pentru ca neprihanirea reprezinta viata dumnezeiasca in atributul ei suprem: neprihanirea. Viata este neprihanire, iar neprihanirea este viata, singura viata acceptata de Dumnezeu, acum, dar si in vesnicia vesniciilor: „Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.” (2Petru) … „Scaunul Tau de domnie Dumnezeule, este in veci de veci, toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate, Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea…” (Evrei) Dupa cum vedeti, peste tot este vorba doar despre neprihanire, si da, neprihanirea este si dreptate, dreptate care este temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu, dupa cum se vede si din acest text biblic. Din cauza neprihanirii Sale, a lui Hristos, si a dreptatii care trebuia restabilita in dreptul lui Hristos, Dumnezeu Tatal nu si-a lasat Fiul in mormant: „Nu vei ingadui ca Sfantul Tau (adica Hristos) sa vada putrezirea. Acela pe care L-a inviat Dumnezeu (Tatal), n’a vazut putrezirea.” (Fapt. Apost.) Sfantul Tau in acest text, inseamna Neprihanitul Tau. Sfintirea este neprihanire, si viceversa. Neprihanirea defineste omul, defineste fiinta umana dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, neprihanirea este chipul Creatorului. Singurul om adevarat in cer si pe pamant, valabil asta si pentru ingeri, este omul neprihanit, omul pacatos este un rebut, un om gunoi, un om care va merge la ghena, pentru ca este un gunoi, un rebut, o nenorocire, un mincinos si un criminal incurabil. Nu degeaba Isus Hristos, Salvatorul, prietenul si fratele nostru, este numit in Biblie, Omul Isus Hristos, pentru ca Isus este etalonul, este masura si definirea corecta a omului dupa chipul lui Dumnezeu: „Caci Cel ce sfinteste (Hristos) si cei ce sunt sfintiti, (noi pacatosii) sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-i este rusine sa-i numeasca frati.” (Evrei) Fiecare om scrie cu viata lui o istorie, istoria pacatului sau istoria neprihanirii, si din acest motiv, cand suma oamenilor de pe aceasta planeta este in majoritate o suma a oamenilor pacatosi, atunci planeta este Iadul. Drumul spre paradis, spre Imparatia lui Dumnezeu, unde va fi numai neprihanire, pentru omul pacatos, porneste din Iad. Primul Adam a plecat din Paradis in Iad, iar omul pacatos reface drumul, dar invers, din iad in Imparatia lui Dumnezeu, prin al doilea Adam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, un Duh datator de viata neprihanita. Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi si neprihaniti, pentru ca neprihanirea vine doar dupa eliberarea din robia pacatului, neprihanirea este posibila numai in libertate, si inseamna libertate, este libertatea absoluta. Doar dupa ce omul pacatos devine liber, poate sa fie si neprihanit, poate sa aleaga din nou, liber fiind, sa ramana neprihanit sau sa devina rob al pacatului, asa cum a facut Lucifer in cer, cu ingerii lui, si apoi Eva cu Adam pe pamant, devenind din neprihaniti liberi, pacatosi robi, dar invers, sa devii neprihanit din pacatos, din robia pacatului, nu se mai poate, pentru ca pacatul este robie, nu libertate. Doar neprihanirea este libertate, pacatul nu este. Cand Dumnezeu ne da si vointa, dar si puterea de a infaptui neprihanirea, binele absolut, nu ne ia libertatea. Foarte, foarte important de subliniat acest maret adevar. Din starea de neprihanire, asa cum am spus, oamenii sau ingerii pot sa aleaga pacatul, dar din starea de pacat, oamenii sau ingerii nu mai pot sa ajunga neprihaniti, chiar daca ar alege asta, pentru ca legea pacatului si a mortii, nu este si nu va fi niciodata o lege a libertatii, ci doar a robiei. Este esential sa intelegeti acest adevar al Evangheliei Vesnice, pentru ca el este un adevar vesnic. Crucea ne da posibilitatea sa alegem ce vrem. Crucea ne arata ca Satana este primul ucigas din Univers, cel care a vrut si vrea uciderea lui Dumnezeu, dar mai arata ceva, ca uciderea lui Dumnezeu, a devenit pentru Satana, propriul sau final, propriul sau sfarsit, disparitia sa din Univers, prin biruinta lui Isus Hristos asupra faradelegilor sale, prin neprihanire. Neprihanirea si viata, au biruit pacatul si moartea, adica pe Satana, „Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica, in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) Pacatul da oamenilor pacatosi si ingerilor cazuti, moartea, iar neprihanirea da oamenilor facuti neprihaniti de Isus Hristos, viata. Asta ne spune textul de mai sus. Simplu.

Nimeni nu i-a luat cu forta viata lui Isus Hristos, El si-a daruit-o de buna voie, inca din cer, inainte de intrupare, El s-a jertfit, El s-a lasat batjocorit si crucificat, ca noi sa mai avem o sansa de supravietuire, devenind astfel donatorul nostru de viata neprihanita, singura viata care poate sa ajunga langa Dumnezeu si in Imparatia lui Dumnezeu, dar despre asta si despre multe altele la fel de interesante si de adevarate, data viitoare, in episodul urmator. Vom gasi alte si alte scurtaturi de geniu, marca Isus Hristos.

„Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are marturisirea aceasta in el, cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica. … „Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat, si viata vesnica.” (1Ioan)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Crucea lui Hristos (prolog)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Crucea lui Hristos reprezinta punctul culminant al tragediei interstelare din Univers, si sfarsitul conflictului dintre Satana si Viul Dumnezeu, cu victoria zdrobitoare si definitiva a Fiului lui Dumnezeu, asupra lui Lucifer, un fost heruvim al lui Dumnezeu, devenit un mincinos si un criminal sinistru, devenit Diavolul, Satana, Dracu’. A curs mult sange in acest conflict, si au fost pierdute multe vieti, si inca or sa se mai piarda, dar victoria a fost obtinuta pentru totdeauna, de Isus, DOMNUL VIETII SI AL NEPRIHANIRII. Astazi vom vorbi despre Cruce, sau mai bine spus, despre Crucea lui Hristos, un subiect despre care lumea asa zis crestina habar nu mai are ce inseamna cu adevarat, exact ca evreii din vremea Domnului Hristos, care mergeau la Templu si ulterior la sinagoga, fara sa mai inteleaga nimic din ceea ce se intampla acolo, fara sa mai inteleaga nimic din textele sacre si din simbolistica profunda a celor ce se faceau acolo, niste proceduri care spuneau infricosatoarea poveste a pacatului si a mortii, precum si a salvarii prin Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care invinge pacatul si moartea. Toate aceste practici, simboluri si invataminte trebuiau intelese de oameni la adevarata lor valoare, ca si crucea lui Hristos, dar ele devenisera pentru evrei doar niste ritualuri si atat, fara talc si fara noima, fara semnificatii grave si importante. Ceea ce se facea la Templu, avea un talc si o insemnatate extrem de importante pentru intreaga umanitate, nu doar pentru evrei, caci ele au fost date umanitatii de Dumnezeu prin evrei, pentru intelegerea gravitatii pacatului si a mortii, si pentru salvarea intregii omeniri, asa cum am spus, nu au fost date doar pentru religia evreilor si pentru salvarea evreilor, asa cum cred prostii planetei prostiti de Dracu’. Acest talc si aceste semnificatii evreii le uitasera de mult, le pierdusera pe drum de-a lungul timpului, asa cum si crestinii au pierdut pe drum semnificatiile crucii lui Hristos, care din multe puncte de vedere, sunt mai importante ca Invierea, pentru ca fara biruinta lui Hristos prin drumul vietii Sale pana la cruce, si apoi pe cruce, nu ar fi existat niciodata Invierea Sa, si nici demascarea totala a pacatului si a autorului lui, Diavolul, Satana, Dracu’. Evreii se duceau la Templu exact ca crestinii de astazi si de ieri, doar ca sa indeplineasca niste ritualuri religioase golite de continut, ale caror semnificatii pentru ei si pentru intreaga lume le erau acum straine, totul devenind doar o facatura, o prosteala pentru prosti, si o afacere religioasa. Asa este omul pacatos, uita repede de Dumnezeu, inca de la inceputurile drumului, de la inceputurile existentei sale, de cand Eva s-a dat la vorba cu Dracu’ in Eden, uitand de Dumnezeu, ignorandu-l pe Dumnezeu si spusele Sale, exact asa si evreii dantuiau ca bezmeticii langa vitelul de aur, uitand extrem de repede de Viul Dumnezeu care-i ajutase, invatase si salvase, apoi au facut din Templu o pestera de hoti si de talhari, de aceea nu trebuie sa ne mire faptul ca religia lor, religia Templului, nu mai avea nimic in comun cu Viul Dumnezeu, de aceea nici nu l-au putut recunoate pe Mesia cel venit la ei in carne si oase, asa cum le spusese Dumnezeu ca are sa se intample la un moment dat in istoria lor si a lumii. La fel fac si „crestinii” de astazi si de ieri, istoria se repeta, deci nimic nou sub soare. Foarte putini oameni au inteles si au pastrat in mintea si in memoria lor, adevaratele intelesuri ale ritualurilor care se faceau la Templu, ritualuri care erau invataminte despre salvarea omului din pacat si din moarte, precum si prevestirea venirii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care era reprezentarea tuturor ritualurilor Templului, si care era insusi Templul. Fara Dumnezeu, Templul este egal cu zero, asa cum s-a si dovedit, asa cum devine si biserica la crestini, cand Dumnezeu este aruncat la gunoi, si este inlocuit cu minciuni satanice si ritualuri satanice. Majoritatea poporului evreu era praf si pulbere, nu mai stiau si nu mai intelegeau nimic, in frunte cu preotimea lor bezmetica, proasta, ticaloasa si corupta. Asa este si astazi atat in iudaism, cat si in lumea crestina, care nu mai stiu nimic despre ceea ce trebuie sa stie cu adevarat. Crestinismul s-a inecat si el intr-un noian de ritualuri si de povesti, de traditii lumesti, de invaturi asa zis crestine, dar care sunt necrestine, diavolesti, dupa cum ne spune si Dumnezeu in cartea Apocalipsei, invataturi si practici care nu mai au nimic in comun cu ceea ce a spus Dumnezeu, sau a intentionat si intentioneaza Dumnezeu sa stim noi. Dupa rastignirea lui Isus Hristos, am umplut pamantul de cruci, ca un fetish la care ne inchinam prosteste, un fetish care nu reprezinta nimic, si nici nu trebuia sa reprezinte vreodata ceva. Am pus crucea pe biserici, in drum, la gat, in ureche ca cercel, o tatuam, o pupam, plangem pe ea sau cu ochii la ea, ne facem semnul crucii in diverse ocazii, si ne credem crestini. Nu suntem. Acesta nu este crestinism, crestinismul este altceva. Crestinismul este altceva decat o cruce pusa sau atarnata undeva, este mult mai mult decat sa-ti faci semnul crucii, care este o prostie, pentru ca Dumnezeu nu ne-a cerut si nu ne cere asa ceva, sau sa-ti asezi sau sa-ti atarni crucea peste tot, crezand ca prin asta este crestin adevarat. Este pur si simplu o blasfemie sa te lauzi cu crucea lui Hristos, in timp ce tu ca om, ca popor, ca natie, esti hot, corupt, mincinos si criminal de exemplu. Daca esti asa ceva, un ticalos si un nelegiuit, un nemernic, esti dusmanul de moarte al lui Hristos, esti unul dintre crucificatorii Lui, nu urmasul Sau, pentru ca pacatul si pacatosii in frunte cu Dracu’ l-au pus pe Isus Hristos pe cruce si l-au omorat, nu altceva sau altcineva, iar daca mai suntem pacatosi dupa jertfa lui Isus Hristos facuta pentru noi toti, suntem prietenii Satanei, nu crestini, si dusmanii de moarte ai lui Hristos, nu crestini, iata si dovada ca asa este: „Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” (Galateni) … „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul. De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora. „Maniati-va, si nu pacatuiti.” Sa n-apuna soarele peste mania voastra, si sa nu dati prilej Diavolului. Cine fura sa nu mai fure, ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit. … Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. … Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti. … Caci stiti bine ca niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu. Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte, caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. … Odinioara erati intuneric, dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii. Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” (Efeseni) Vi se pare cumva ca lumea care se crede si se autodenumeste crestina, este plina de cinste, de dreptate, de adevar, de bunatate, sau este plina de minciuna, de nedreptate, de coruptie, de hotie si de crima? Romania de exemplu, care se declara crestina ortodoxa in proportie de peste 80%, este plina de cinste si de dreptate, sau de hotie, de miciuna, de coruptie si de crima? Si ne credem crestini? Pe ce criterii, pe ce baza? Biblia ne spune ca daca facem ceea ce facem, nu suntem in tabara Viului Dumnezeu, ci in tabara Satanei. Am pus cruci peste tot, am construit si construim biserici, dar asta sigur, sigur nu ne face crestini adevarati, ci inchipuiti. Ne mintim singuri. Un stat mafiot si un popor nelegiuit, oricare ar fi el, nu are cum sa fie un stat crestin si un popor crestin, pentru ca cei care sustin mafia, hotia, minciuna, coruptia si crima, nu au cum sa fie crestini, chiar daca se bat cu Biblia sau cu crucea-n piept, chiar daca au umplut tara de biserici, si au pus cruci peste tot, totul este egal cu zero in fata lui Dumnezeu, care doreste un singur lucru de la oameni: sa nu mai fie nelegiuiti, sa nu mai fie ticalosi, sa nu mai fie nemernici, ci neprihaniti ca El. Atat. „Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” Degeaba ne umplem casele, masinile si corpurile cu icoane si cu cruci, degeaba mergem la biserica, daca ramanem si suntem tot niste nelegiuiti, adica robi ai Satanei, si dusmani de moarte ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca doua bete incrucisate, sa reprezinte ceva pentru El si pentru omenire. Ce s-a intamplat pana la momentul crucificarii, ce s-a intamplat cu victima/jertfa de pe cruce, si ce a urmat dupa aceea, reprezinta adevarata esenta a crucii, si adevarurile ei fundamentale. Este o gluma proasta sa pui la capul unui mormant de hot, de criminal, de pervers, de corupt, de curvar, etc…, o cruce, chipurile simbolul suprem al crestinismului, care sa spuna despre cel mort ca a fost un crestin, cand el a fost un dusman al lui Hristos pana la moarte, crucea simbolizand exact opusul vietii celui mort, sau dimpotriva, crucea poate sa reprezinte pe fata faptul ca mortul hot, mincinos, criminal, etc… l-a dispretuit pe Dumnezeu pana la capat, pana moarte, exact ca Satana care s-a bucurat vazandu-l pe Isus pe cruce, pentru ca el l-a dus si l-a pus acolo, si el impreuna cu noi toti, l-a omorat pe Isus pe cruce. Suna extrem de ciudat si de bizar ce am afirmat, dar o sa vedeti imediat cele doua fete ale crucii, in acest serial. Pregatiti-va ca intotdeauna pe acest blog, sa mestecati hrana tare, hrana pentru oameni maturi, nu pentru copii. Am umplut bisericile si casele de cruci, le purtam la gat, la mana, in urechi, ni le tatuam peste tot, ca o apreciere sau ca o batjocura, si facand toate acestea cu simbolul crucii, unii ne credem crestini, iar altii dusmani ai lui. Adevarul este ca acest obiect, crucea, are in ea, in ceea ce s-a intamplat pe ea, crucificarea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ambele valente, ambele sensuri ale umanitatii, viata si moartea, binele si raul, la fel ca „Pomul cunostintei binelui si raului” din gradina Edenului, o sa vedeti in acest serial de ce afirm asta. In fata crucii, orice om poate sa aleaga ca si Eva in Eden, binele sau raul, viata sau moartea, pe Dumnezeu sau pe Satana. La Cruce, pe Golgota, s-au vazut doua lucruri esentiale: primul, ca Dracu’ si ingerii lui, impreuna cu omul pacatos, doresc moartea lui Dumnezeu, si disparitia Lui fizica din Univers, din propria Creatie, si nu si-au putut reprima aceasta dorinta arzatoare a mintii si a inimii lor ticaloase, criminale si netrebnice, si al doilea, ca Dumnezeu nu este asa cum a spus si spune Dracu’ ca este, adica un criminal fara suflet, un cineva care doreste moartea pacatosului, a tuturor celor care nu I se supun Lui. Dimpotriva, Dumnezeu a demonstrat la cruce, ca nu acesta este adevarul, a demonstrat ca Dumnezeu isi iubeste toata Creatia, Creatie din care fac parte si dusmanii Sai, si ar vrea ca toti sa fie salvati, El dandu-si viata pentru toti oamenii, nu doar pentru cei care l-au urmat sau il vor urma. Si crucea mai spune ceva despre Dumnezeu: ca nu este un criminal, ca nu Tatal si-a ucis Fiul, ci Dracu’, si pe cale de consecinta, nu poate sa fie asemanat niciodata cu zeii paganatatii care cereau jertfe umane sau animale ca sa fie imbunati. Am mai scris despre asta AICI. Crucea ne mai arata un adevar maret, ca neprihanirea este viata dumnezeiasca, si ca viata dumnezeiasca este neprihanita si neprihanire. Viata si neprihanirea sunt inseparabile. Cine il vrea pe Hristos, cine vrea viata lui Hristos, trebuie sa accepte si neprihanirea lui Hristos, pentru ca viata lui Hristos este doar neprihanire, una fara alta nu se poate. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca asa ceva este posibil. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca vor ajunge in Imparatia lui Dumnezeu plini de pacate si pacatosi fiind, asa cum invata bisericile apostaziate. Datorita neprihanirii Sale a fost inviat Isus Hristos din moarte de Tatal Sau, nu din alt considerent. Daca nu ar fi fost neprihanit, Isus Hristos ar fi ramas mort pentru totdeauna. Evanghelia dupa Satana, „Evanghelia SRL”, predicata de tot „Crestinismul SRL”, asta spune, ca Dumnezeu, ca sa ne poata ierta si salva, si-a ucis Fiul in locul nostru, ca noi sa fim iertati si scapati de pacat si de moarte, altfel nu se putea, aceasta fiind singura cale si singurul mod de salvare a pacatosului, ca Tatal sa-si ucida Fiul, exact ca la pagani, exact ca la satanisti. Intrebare: in acest caz, care mai este atunci diferenta dintre ce faceau popoarele pagane, supuse Satanei, pentru zeii lor criminali inventati de Satana, si Viul Dumnezeu? Niciuna in cazul acesta, toti fac la fel, acelasi lucru. Paganii isi omorau copiii in foc sau in multe alte feluri ca jertfe pentru zeul lor satanic, iar Dumnezeu e mai tare, il ucide pe Fiul Sau pe cruce, pentru El insusi, ca sa nu ne omoare pe noi, pacatosii. Frumos, n-am ce zice, in acest caz, Dumnezeu si Satana egal love, Dumnezeu si zeii pagani inventati de Satana, egal love. Asta propovaduieste falsa evanghelie, evanghelia „Crestinismului SRL”, evanghelia crestinismului apostaziat si satanizat. Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, spune cu totul altceva, ne spune adevarul, adevarul crud, ca noi toti, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, i-am dorit si ii dorim moartea lui Dumnezeu, disparitia din propria Creatie, eliminarea Lui definitiva, pentru ca ne cam incurca cu cinstea si cu dreptatea Lui, cu neprihanirea Lui nesuferita, de aceea l-am si alungat din bisericile noastre, in care suntem ingaduitori cu pacatul si ii preamarim pe pacatosi, spunand despre hoti si despre corupti, despre mincinosi si despre criminali: „vrednic este”, asa cum se intampla la noi in romanica, cand biserica orodoxa spune despre corupti, hoti si criminali, ca sunt vrednici de cinste. „Bisericile SRL” preamaresc pacatul, nu neprihanirea. Omenirea in marea ei majoritate, iubeste pacatul, ca Satana, nu neprihanirea dumnezeiasca, chiar daca se preface ca il iubeste pe Dumnezeu, care este neprihanire in stare pura, si numai neprihanire. Cand am facut prima data afirmatia aceasta, ca Dracu’ impreuna cu noi toti l-am ucis pe Isus Hristos pe cruce, in secunda doi am fost acuzat de erezie, de blasfemie, de tot ce vreti, dovada ca actualul crestin si actualul crestinism, habar nu mai au adevarata semnificatie a crucii. Cei care imi citesc blogul de mai mult timp sau doar ocazional, stiu, sau macar au observat, sper, ca eu prezint mereu in paralel si in antiteza, falsa evanghelie, in raport cu Evanghelia Vesnica, cea care ne spune adevarul, si care se gaseste tot in Biblie, numai ca slugile lu’ Dracu’, popi si pastori, credinciosi, si lumea in general, nu o mai pot vedea, pentru ca nu au Duhul lui Hristos, si nici intelepciunea de sus, venita odata cu acesta. Asa ca ei isi vad in continuare de balariile lor „crestine”, de gunoiul lor religios cu care prostesc prostii, iar Dumnezeu isi vede in continuare de adevarurile Lui, spunand adevarul oricarui om care il cauta si vrea sa-l asculte si sa-l inteleaga.

Crucificarea asa cum am spus, este inteleasa in lumea asa zis crestina, in mod satanic, ca la pagani: rascumpararea noastra, prin satisfacerea lui Dumnezeu cel ofuscat de tradarea omeneasca, prin substituirea, inlocuirea pacatosului cu Isus Hristos, care este omorat de Tatal Sau, ca noi sa fim salvati, rascumparati. Din cauza acestei intelegeri eronate a crucii si a semnificatiilor ei, pe majoritatea „crestinilor” ii doare fix in plachiuri de pacatele lor, zicand ca a fost si este Hristos acolo unde trebuie, pe cruce mai intai, si apoi in ceruri langa Tatal Sau, ca sa ne apere si ca sa ne scape pe toti, de asa zisa pedeapsa a Tatalui, care ar consta in omorarea lui Hristos in locul nostru, pentru pacatele noastre. Altfel spus, noi pacatuim, Tatal ne iarta, noi pacatuim, Tatal ne iarta, trai neneaca pe crucea baiatului, si iertarea babacului. Nimic mai fals, si nimic mai oribil! Crezand asta, falsii crestini nu simt presiunea teribila a pacatelor lor asupra lor insisi, dar si aasupra lui Dumnezeu, si relaxati, pacatuiesc linistiti, stiind ca sunt scapati, cred ei, prin biserica, prin popi si pastori, prin ritualuri, dogme, obiceiuri, traditii si asa zise sacramente, precum si prin multe alte practici prostesti, care chipurile, il reprezinta pe Dumnezeu, pe Isus Hristos, si voia Lor. Nici pomeneala de asa ceva. Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: sa fim neprihaniti ca El, atat. Ca sa nu mai spun ca unele biserici invata ca nici nu mai este nevoie de Hristos, te iarta biserica, popii si pastorii. Vii, te spovedesti, pupi o icoana doua, o ciosvarta de mort, adica o moasca, pupi un „sfant”, te dai putin cu curul de pamant a jale si a parere de rau, aprinzi o lumanare, dai ceva la biserica, spui Tatal nostru de 5 sau de 10 ori, iti faci semnul crucii de cateva ori, si gata, te-ai scos. Totul este rezolvat, de parca Dumnezeu asta asteapta de la noi, sa-l mituim putin, ca sa inchida ochii la ticalosiile noastre zilnice. Satanism curat, dragilor, prosteala pe fata.

Crucea lui Isus Hristos este un subiect mare, foarte mare in economia adevarurilor din minunatul puzzle al Evangheliei Vesnice. Am sa va pun cateva intrebari, la care am sa va rog sa va ganditi pana la episodul urmator, iar dupa ce veti citi acest articol, am sa va rog sa va ganditi din nou, si din nou, ca sa descoperiti ce credeti cu adevarat, si daca este bine sau rau ceea ce credeti. Dumneavoastra, cei care credeti in Dumnezeu, indiferent de confesiunea religioasa sau de cultul religios din care faceti parte, care credeti sincer ca sunteti crestini, credeti ca ati inteles corect acest subiect, Crucea lui Hristos? Ce credeti despre ceea ce s-a intamplat la cruce, acum mai bine de 2000 de ani, dar si inaintea ei, inainte de a fi crucificat Fiul lui Dumnezeu? Ce ati inteles dumneavoastra personal, ca s-a intamplat la cruce? Cine l-a crucificat si l-a omorat pe Isus Hristos, Dumnezeu Tatal sau Satana dimpreuna cu ingerii cazuti, si cu toti pacatosii din toate veacurile? In ce fel ne-a salvat Hristos prin cruce? Crucea lui Hristos, crucea pe care a fost rastignit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul vietii si al neprihanirii, a fost pentru o victima, pentru o jertfa, sau pentru ambele variante? Repet: cine l-a omorat pe Hristos, Dumnezeu Tatal sau Dracu’? Dumnezeu Tatal a fost partener cu Dracu’ la cruce, pentru omorarea Fiului Sau? Daca da, se pune intrebarea: pana unde l-a omorat Dumnezeu pe Hristos, si pana unde l-a omorat Dracu’ pe Hristos? Cat din moartea lui Hristos pe cruce se datoreaza Tatalui, si cat lu’ Dracu’? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile cheie, intrebari importante si esentiale, intrebari care pot sa fie puse si trebuie sa fie puse, in legatura cu acest subiect. In acest serial cu subiectul „Crucea lui Hristos”, vom raspunde la aceaste intrebari, din perspectiva Evangheliei Vesnice. Au inteles crestinii adevarul din mesajul crucii, sau nu? Ce au inteles crestinii despre toate cele cate s-au intamplat la cruce, acum 2000 de ani? A venit vremea dragilor, ca Evanghelia Vesnica sa fie restabilita, si adevarul sa iasa la lumina in toata splendoarea lui, de sub mormanul de mincini satanice. Iata de ce si Dumnezeu ne spune ca trebuie: „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.” (Efeseni) Da, asa este, trebuie sa ne dezbracam de trupul prostiei, pentru ca trupul pacatului este si trupul prostiei, sa ne dezbracam de trupul si de mintea plina de minciunile satanice, si sa ne mobilam mintea cu adevarurile vesnice ale Viului Dumnezeu. Toata batalia, asa cum am spus mereu si mereu, si am sa spun tot timpul, se da pe mintea noastra, pe nimic altceva. De acolo, din minte, izvoraste atat neprihanirea, cat si pacatul, atat intelepciunea, cat si prostia. Acolo in minte, se naste totul, acolo se aduna informatiile, minciuni sau adevaruri, si tot acolo se iau deciziile. Ce alege mintea noastra sa creada si sa faca, va deveni fapta sau faptele noastre zilnice, si asta ne va defini viata si comportamentul, spre pacat sau spre neprihanire, spre a fi om sau neom, gunoi sau aur curat, grau sau neghina, asta se va intampla in vietile noastre, nimic altceva. Mintea noastra se poate lasa influentata de pacat/minciuna, sau de adevar/neprihanire, despre asta este vorba. Asa ajungem intr-o tabara sau in alta, in tabara lu’ Dracu’ sau in tabara lui Dumnezeu. Asa alegem viata sau moartea, pacatul sau neprihanirea, alt mecanism nu exista. Va spun sincer, ca atunci cand scriu aceste articole sau postari, sau cum vreti sa le mai spuneti, ma incearca o imensa bucurie cand vad ce frumos si armonios se leaga adevarurile dumnezeiesti, adevarurile Evangheliei Vesnice, si cum Biblia devine o carte usor de inteles, si extrem de simpla, dupa ce indepartezi molozul minciunilor satanice despre Dumnezeu, al ritualurilor si al dogmelor „Crestinismului SRL”, al „Bisericilor SRL”, al „Teologiei SRL”, al „Religiei SRL” si al „Evangheliei SRL”. Totul se limpezeste si capata sens. Este absolut fantastic sa citesti Scriptura in cheia Evangheliei Vesnice! Absolut fantastic! Bucuria care iti inunda mintea, sufletul si inima, sunt de nepretuit! Va spun cat se poate de sincer asta, pentru ca eu asta traiesc. Sper sa pot sa va transmit si sa va insuflu si dumneavoastra aceasta bucurie a mea, si dorinta de a cerceta, de a cauta, si de a descoperi adevarul gol golut, si de a arunca la gunoi „Crestinismul SRL”, adica toate minciunile Satanei. A venit vremea. Vom descoperi adevaruri colosale, minunate, revelate de Evanghelia Vesnica, care este Evanghelia Viului Dumnezeu, vestea buna a iubirii, a dreptatii, a binelui, a adevarului, a cinstei, a stiintei si a intelepciunii absolute, a frumusetii, este vestea buna a fratiei si a prieteniei vesnice, indestructibile, dintre Creator si Creatie, dintre o parte din umanitatea pierduta si pacatoasa, care l-a acceptat pe Isus Hristos ca Salvator al ei, si un Salvator milos, iubitor si drept.

Sa trecem la subiect, pentru ca vorba lunga este saracia omului. Sa luam faptele seci si elocvente, la fel ca in criminalistica sau ca in oricare alta stiinta, pentru a ne revela adevarul crucii, si sa vedem astfel tot filmul tragediei in care si noi toti suntem implicati, nu doar spectatori. Sa vedem cine l-a omorat pe Isus Hristos pe cruce, Dumnezeu sau Dracu’ impreuna cu noi toti, si cum a transformat Dumnezeu o crima abominabila, intr-o victorie stralucita si definitiva, asupra Satanei, a pacatului, si a mortii.

„avem multe de spus, si lucruri grele de talcuit, fiindca v’ati facut greoi la pricepere.” (Evrei 5)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Scoala nu este totul

Motto: La Dumnezeu este intelepciunea si puterea, sfatul si priceperea ale Lui sunt.” (Iov)

Asa este! Este un adevar si o realitate. Pot sa fie genii fara multa scoala, si idioti cu diplome, pot sa fie oameni intelepti si destepti fara prea multe studii, si puligofreni cu masterate si doctorate, incapabili sa vada si altceva in afara domeniului in care exceleaza sau sunt bine pregatiti prin scoli. Este un adevar de necontestat acesta. Eu am sustinut mereu asta. De ce asa? Pentru ca scoala este una, iar caracterul, etica, morala, adevarul, cinstea, dreptatea, corectitudinea, neprihanirea, intelepciunea, stiinta de a fi om, sunt altceva, chiar daca aparent ele se invata in scoala sau in religie, foarte putini oameni le pun in practica in viata lor de zi cu zi. Chiar si cei care isi inchipuie ca sunt buni crestini, sunt imorali si ticalosi in marea lor majoritate, niste ipocriti cu ifose si cu pretentia falsa de oameni drepti si cinstiti, atat cei cu carte, cat si cei fara de carte. Majoritatea asa zisilor crestini, sunt paraleli cu neprihanirea si cu intelepciunea ceruta si dorita de Dumnezeu in vietile lor.

Sa nu inteleaga cineva, ca prin aceasta postare, eu asi fi impotriva scolii sau a educatiei. Nici vorba de asa ceva! Am spus-o si am sa o repet pana mor: Dumnezeul iudeo-crestin care a creat cerurile si pamantul, nu a fost, nu este, si nu o sa fie niciodata un needucat, un retardat oligofren, care sa ceara celor care cred in El, sa fie niste retardati sinistri care pupa lemne, carpe, argint, aur, icoane sau oase de morti, dar peste carte, peste cultura, peste educatia pe care poate sa o ofere lumea noastra, exista ceva mult mai inalt: neprihanirea, scoala dumnezeiasca. Exista si educatia in neprihanire, educatie care dureaza vesnic, nu se va opri niciodata. Neprihanirea vine doar de la Viul Dumnezeu, ea nu este o educatie lumeasca, si este cea mai inalta forma de educatie si de civilizatie la care poate sa aspire si sa ajunga o fiinta inteligenta, fie ea inger, heruvim, serafim sau om. Neprihanirea este doar dumnezeiasca, nu pamanteasca. Neprihanirea este culmea educatiei si a stiintei, este insusi Creatorul, este asemanarea cu Creatorul nostru, este acel: „Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra”, a Tatalui si a Fiului Sau. Neprihanirea este parte din Creatorul nostru, care ne este daruita si noua, creaturilor. Superb! Minunat! Magnific! Am scris despre asta, despre neprihanire, AICI.

Pacatul a pervertit si educatia, cum era si normal, atat pe cea laica, cat si pe cea religioasa, sa nu ne facem iluzii. Prin educatia din lumea pacatului, omul pacatos a fost scolit sa rafineze minciuna si manipularea, ticalosia si crima, hotia si coruptia, atat in religie, cat si in toate celelalte aspecte ale vietii. Prin conceptul de PR, de purtator de cuvant si de corect politic de exemplu, minciuna si manipularea au fost rafinate si profesionalizate in lumea noastra de astazi. Am scris si despre asta AICI.

Lumea de astazi are experti la cel mai inalt nivel, dispusi sa apere si sa legitimeze orice ticalosie omeneasca, in orice domeniu, asa cum puteti sa vedeti in orice guvern al lumii, in orice universitate lumeasca, in orice competitie sportiva, in orice biserica a lumii, precum si in media, la CNN, Fox News, BBC, Russia Today, Antena 3 sau Romania TV de exemplu, care sunt doar niste instrumente de propaganda nu de informare, niste instrumente de prostit prostii planetei. Asta face Dracu’ pe planeta noastra de mii de ani, de cand a prostit-o pe Eva, si inainte de Eva, pe o parte din ingerii din cer: prosteste naivi, prosteste prosti. De atunci, Dracu’ tot prosteste prosti, cu diplome sau fara.

Sunt medici care nu cred in pandemia de Covid 19, si intelectuali care se inchina la oase de morti, la statui, la icoane si la alte imbecilitati asa zis crestine. Sunt multi prosti cu facultate care inca mai cred in OZN-uri, reptilieni, sau ca omul a aparut din nimic, dintr-o ciorba cosmica electrocutata, si apoi din maimuta lui Darwin. Despre om si despre maimuta lui, am scris AICI.

Sunt nenumarate exemplele care dovedesc si demonstreaza ca scoala, oricat de inalta ar fi ea, nu este totul, si nu scoate totdeauna, doar oameni destepti de pe bancile ei, mai scoate si retardati, oricat ar parea de paradoxal. Asa ca ne mai trebuie ceva. Ne mai trebuie si Dumnezeu, ca totul sa fie in regula.

Concluzie:Gura celui neprihanit vesteste intelepciunea, si limba lui trambiteaza dreptatea. Legea Dumnezeului sau este in inima lui, si nu i se clatina pasii.” (Ps.37)

Si nu uitati, oricine uraste libertatea, stiinta si educatia, il uraste pe Dumnezeu. Bisericile, popii sau pastorii sau oricine altcineva care va invata sa fugiti de scoala, de stiinta, de educatie, toti acestia fac lucrarea Satanei, nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea cap nu coada, ne vrea destepti si intelepti, nu prosti. Satana ne vrea prosti si morti, asa cum a devenit el prin pacatul lui prostesc. Dracu’ uraste lumina adevarului si a stiintei, care il deconspira, si iubeste doar intunericul minciunii si al prostiei, prin care poate sa-i tina pe oameni in sclavia lui primitiva. Stiinta si adevarul, educatia, cunoasterea, elibereaza, asa cum ne-a spus Hristos, ceea ce a reprezentat si reprezinta un pericol mortal pentru Dracu’ si minciunile lui: „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi(Ioan) Adevarul si cunoasterea elibereaza, asa ca oriunde veti intalni minciuna, prostia si nestiinta, sa stiti ca acolo este si Dracu’. Sa nu aveti niciun dubiu in privinta asta. Apostolii nestiintei si ai prostiei, sunt apostolii Satanei, nu ai lui Dumnezeu.

„Isus le-a vorbit din nou si a zis: „Eu sunt Lumina lumii, cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.” … „Eu am venit ca sa fiu o lumina in lume, pentru ca oricine crede in Mine, sa nu ramana in intuneric.”„Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.” (Ioan)

Ai pup iu ol!

Liberul arbitru

Motto: “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

In Sabatul din 12 octombrie, dupa aproape doi ani de cand nu am mai fost intr-o biserica, de niciun fel, vazand o invitatie pe FB a unei anumite biserici neoprotestante, adventista, ca nu este niciun secret, am decis sa ma duc si eu, sa vad ce se mai gandeste, ce se mai spune, si ce se mai stie in lumea crestina despre acest subiect extrem de important, al Evangheliei Vesnice, Liberul arbitru. Sigur ca acea biserica nu reprezinta lumea crestina in totalitatea ei, nici nu ar putea, dar poate sa reprezinte o mica mostra de habarnism crestin in materie de crestinism, de ingustime a mintii si a preocuparilor, sau dimpotriva, de intelepciune crestina, vie si scormonitoare, asa cum ne cere Dumnezeu sa fim noi crestinii, vii, scormonitori si curiosi. De intelepciune nu a fost cazul mai deloc, de scormoneala nici vorba, curiozitate ioc, dar habarnismul, ingustimea mintii, ignoranta cu buna stiinta, autoimpusa, precum si țâfna mitocaneasca au fost la ele acasa cu varf si indesat, dar nu numai habarnismul si tâfna, ci si proasta crestere, mitocania si incultura crasa, atat cea religioasa, cat si cea lumeasca ca sa spun asa, adica acea parte care tine de bunele maniere in orice societate umana, oriunde te-ai afla, pe strada, in biserica sau pe stadion. Civilizat trebuie sa fii atat in biserica, cat si in afara ei. Nu a fost cazul. Mitocania, jignirile, acuzele, suspiciunea, inospitalitatea, au avut glas, mai bine zis glasuri. Multe. M-am simtit extrem de NE binevenit in acea adunare. Tema anuntata pe FB era: “Liberul arbitru, dezbatere interactiva” Buuun. O tema extrem de interesanta si de importanta in crestinism. Erai invitat public, pe FB, sa participi. Numai ca odata ajuns acolo, erai primit cu suspiciuni si jigniri de neam prost. Subiectul in sine, foarte interesant si extrem de important in crestinism, asa cum am spus. Daca intelegi corect acest subiect, intelegi Evanghelia Vesnica, intelegi perfect Vestea Buna a Salvarii din pacat si din moarte, si modul cum se face aceasta salvare: doar prin puterea lui Dumnezeu, nu a omului, adica nu prin fapte. Acest subiect bine inteles si insusit, face diferenta dintre falsa evanghelie a mantuirii/salvarii prin FAPTE, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne spune ca mantuirea/salvarea, se face doar PRIN CREDINTA, adica doar prin PUTEREA LUI DUMNEZEU, adica tu crezi ca Dumnezeu te va salva, si ca va face asta daca tu vrei, pentru ca El a promis ca va face asta, iar tu crezi aceasta promisiune dumnezeiasca. Asta este tot. Asta inseamna sa fii crestin. Ca o ironie, cei mai penibili si mai inversunati adversari ai dezbaterii erau intelectualii, doi medici, un el si o ea, si nu numai. Primul ‘telectual religios, el-ul, cel mai incisiv, ne-a spus de la obraz, ca noi, cei prezenti, suntem prea prosti ca sa putem dezbate un asemenea subiect, de parca Biblia ar fi o taina pentru omenire, nu o invatatura pentru toti, o invatatura pe care să poata să o inteleaga oricine, sau ca intelegerea ei nu poate sa fie la indemana tuturor oamenilor, citeste: prostilor, ci doar la indemana unor initiati, pastori si popi gen, sau ‘telectuali, nu bizoni de rand, iar ea, doctoreasa, a spus nici mai mult nici mai putin, ca ea nu vede nimic spiritual in aceasta dezbatere!!! Baiejnebun? Baiestiprost? Daca nici STUDIEREA Cuvantului lui Dumnezeu nu este ceva spiritual, atunci ce dracu este spiritual? Ritualurile acelea basite din biserici? Predicile acelea penibile ca pentru handicapatii mintal sunt spirituale?! Doar acestea sunt spirituale?! Unora le-a luat Draqu mintile de tot, dar ei se cred in continuare crestini si spirituali. Apoi au urmat alte si alte luari de cuvant, cu alte si alte aberatii si ineptii care nu aveau nimic in comun cu Biblia. Erau doar ganduri omenesti, filosofii de doi bani cu frumusetea si inteligenta umana in actiune, si basme bisericesti of course.

Ce am vazut in sabatul acela, era Babilonul la el acasa. Babilonul spiritual in cea mai pura stare. Am vazut LIVE implinirea profetiei din Apocalipsa, in care ni se spune ca lumea crestina si lumea in general, este praf, este imbatata si balamucita de minciunile Satanei si de propria mandrie si ignoranta, dar si de minciunile predicate zeci si sute de ani in bisericile asa zis crestine. Am vazut autosuficienta, am vazut implinirea profetiei ca oamenii vremurilor din urma nu mai suporta invatatura sanatoasa a lui Dumnezeu, si prefera in continuare basmele lumesti si bisericesti, adica minciuni satanice, si nimic altceva. Am sa revin la aceasta discutie in final.

Sa vedem ce ne spune Biblia in legatura cu acest subiect extrem de frumos si de interesant. Omul a fost creat de Dumnezeu LIBER, liber la modul absolut, liber sa poata respinge atat pe Dumnezeu, cat si Imparatia Sa. Omul nu a fost creat ca un robot, cu un soft care sa-i permita sa asculte in permanenta de Dumnezeu, chiar daca el, omul, de buna voie si nesilit de nimeni, nu mai vrea asta. Asa ceva nu s-a intamplat. Dumnezeu a lasat libertate absoluta fiintelor create, pana acolo, incat au putut sa-si execute Creatorul, sa-l macelareasca, sa-l scuipe, sa-l umileasca si sa-l omoare in chinuri groaznice. Exact din acest motiv, ca a fost liber total, a putut si Diavolul, Satana, Dracu’, sa se rascoale impotriva lui Dumnezeu, impreuna cu o parte din ingerii cerului, si sa devina astfel niste vrajmasi inversunati, niste vrajmasi de moarte ai Creatorului, ai lui Dumnezeu, asa cum s-a vazut la Cruce. Doar datorita faptului ca oamenii au fost creati liberi, ca si Satana si ingerii lui cazuti, au putut sa-i dea cu flit lui Dumnezeu si Imparatiei Lui, asa cum a facut si Lucifer. Vom vedea mai departe insemnatatea majora a acestui lucru. Fiind libera, Eva a crezut minciunile Satanei, si s-a dus dupa fenta, l-a crezut pe Dracu’, si s-a dus la el, parasindu-l pe Dumnezeu. Stiti istoria, nu mai insist pe ea, dar ce sa vezi, ca in loc de mult trambitata iluminare promisa de Diavol, a venit cea mai CRUNTA ROBIE si cel mai crunt INTUNERIC. Ghinion! Prostia se plateste. Eva a votat cu Dracila, Adam a urmat-o, si uite asa au ajuns amandoi, robii Satanei. Cum? Au capatat acea nenorocita fire pamanteasca, despre care ne vorbeste Dumnezeu, fire pe care o poseda si Satana cu ingerii lui, ei fiind primii care au avut-o in Univers, adica o fire care IUBESTE PACATUL, CAREIA II PLACE PACATUL, si in care pacatul domneste ca o lege suprema, lege care conduce mintea si trupul pacatosului, pentru ca numai ea domneste in pacatos. Legea neprihanirii a fost alungata din pacatosi. Legea neprihanirii a fost anulata prin pacat. Aceasta lege a pacatului, adica pacatul in sine, care s-a instalat in noi ca un soft al Satanei, nu poate sa fie biruit de om prin puterea lui. Este cu neputinta acest lucru. I-a spus-o Isus insusi lui Nicodim: “Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan) Isus ii spune aici lui Nicodim, ca ceea ce este pacat, pacat ramane, iar ceea ce este Duh, adica neprihanire, neprihanire este si asa va ramane. Cele doua nu pot sa fie amestecate, mixate, niciodata. Sunt ca apa cu uleiul, nu se pot intrepatrunde, ori esti pacatos, ori esti neprihanit. Cale de mijloc nu exista, de aceea si este necesara o nastere din nou a omului pacatos. Isus ii spune lui Nicodim ca pentru a fi salvat, omul trebuie sa fie supus unui proces de moarte si de inviere prin Hristos. O nastere din nou. Asta inseamna sa ne nastem din apa si din Duh: moartea si invierea noastra prin Hristos, asa cum spune Biblia, Hristos a murit si a inviat pentru noi: “Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului, caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui. Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, o data pentru totdeauna, iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.” (Romani). Iata descrierea salvarii noastre, iata cum se face salvarea noastra, iata cum este invins pacatul, si cum este el distrus: doar prin puterea lui Dumnezeu, doar prin Isus Hristos. Singurul lucru pe care noi il putem face dupa asta, dupa salvarea prin Hristos, este sa ne reantoarcem in robia Satanei, sub puterea Satanei, in robia pacatului, exact asa cum a facut si Eva in Eden, l-a parasit pe Dumnezeu. O sa vedem exact care este acest mecanism in cele ce urmeaza.

Asa cum spuneam, pacatul este o lege, o putere peste orice putere a noastra de a lupta cu el, asa cum si Dracu’ si ingerii lui sunt mai puternici ca noi. Aceasta lege a pacatului, aceasta putere a lui, actioneza nestingherita in fiinta umana, de la caderea in pacat. Nimic nu i se poate impotrivi: “Fiindca, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se lupta împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului…eu sunt pamântesc, vandut Rob Pacatului…nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac Binele, dar n-am Puterea sa-l fac…nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Si atunci, numai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieste in mine.” (Romani) Ce vreti mai clar de atat? Chiar daca cu mintea vrei altceva, accepti ceva ce ai vrea sa faci, ceva care face parte din neprihanire, observi ca acel lucru nu ai cum sa-l implementezi in viata ta, datorita unei forte care te tine rob vechilor metehne rele, pacatoase. Este la fel ca dependenta de alcool, de tigari, de droguri, etc… Stii la un moment dat ca nu este bine ceea ce faci, mintea ta intelege si accepta asta, si vrei sa schimbi aceasta situatie, dar constati in viata reala ca tot rob al acestor dependente ramai. Nu ai putere sa te smulgi din ghearele lor. Exact asta ne spune acest text. Ca si in viata reala, ai nevoie de un ajutor extern, o dezintoxicare, un ajutor medical, etc… Daca la dependenti ajutorul vine de la medicina, familie, etc… la crestini, ajutorul vine de la Isus Hristos. Simplu. Pacatul, ca si drogurile, alcoolul, tigarile, etc…, este un stapan absolut, care nu-ti permite sa faci tot ceea ce vrei tu, chiar daca iti dai seama intr-un moment al vietii tale, ca ar fi bine sa faci si altceva decat ceea ce faci. Observi in scurt timp ca nu ai Puterea de a face ceea ce iti doresti. Vointa ta, constati deasemenea, ca nu-ti foloseste la nimic in cele mai multe cazuri, pentru ca nu ai la dispozitie si o Putere mai mare decat cea a Pacatului care te tine Rob ! “Caci Binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci Raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac ! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieşte în mine. Gasesc dar în mine Legea aceasta: când vreau sa fac Binele, Raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului.” Din nou si din nou acelasi scenariu descris pana acum: nu putem sa ne rupem de rau, de pacat, de nelegiuire. Demonstratia lui Dumnezeu in Cuvantul Sau este perfecta ! In Robia Pacatului nu faci ce vei ! Omul pe buna dreptate constata pe pielea lui aceasta imposibilitate de a redeveni singur Neprihanit, bun, pe placul lui Dumnezeu, oricat s-ar stradui, si oricat de bine intentionat ar fi, pentru ca mereu si mereu i se intampla sa pacatuiasca, oricat de mult se fereste sa faca asta, si striga deznadajduit intr-un final, in sinea lui si cu voce tare, catre Dumnezeu : “O, nenorocitul de mine ! Cine ma va izbavi de acest trup de Moarte ?…” (Romani) Doar Dumnezeu are solutia salvatoare: Isus Hristos, Fiul Sau. Atat. Alta solutie nu exista in cer sau pe pamant. Doar el poate sa faca asta, sa invinga pacatul. Iata solutia: “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt in Hristos Isus care nu traiesc dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. În adevar, Legea Duhului de Viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osândit Pacatul în firea pamanteasca, trimitand, din pricina Pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a Pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamantesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Şi daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste în voi.
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu
.” (Romani) Ce poate fi mai clar?! Si cu toate acestea, oamenii nu inteleg. Legea pacatului si a mortii poate sa fie invinsa doar de o alta lege, care sa o inlocuiasca, si aceasta noua lege, este Legea Duhului de Viata in Isus Hristos. Softul pacatului si al mortii pe care pacatul il aduce in noi, este inlocuit prin Duhul lui Hristos, de softul neprihanirii si al vietii lui Hristos, asta daca il alegem pe Hristos in locul lui Dracu’. Daca aleg ca singur, prin fortele mele, prin alegerile mele, sa produc neprihanire, sa ma rup de Dracu’ si de Pacat, daca imi pun la bataie toata vointa mea de care sunt capabil ca sa fac ceea ce a acceptat mintea mea ca fiind bine, observ ca acest lucru este imposibil pentru mine. Mai devreme sau mai tarziu, tot rau am sa fac. La ce ma ajuta toate alegerile mele si toata vointa mea ?! La absolut nimic ! Sunt ZERO! Chiar daca Alegi sa faci Binele, vezi ca nu ai Puterea de a-l face de fiecare data cand vrei sa-l faci! Si atunci la ce-ti folosesc alegerile zilnice cu care te lauzi la biserica ta si in crestinismul tau prost inteles? La nimic. Care este atunci solutia, singura corecta, valabila si acceptata de Dumnezeu ? Intruparea, Viata si Moartea lui Hristos ! Atat! Numai El, si nimic altceva. Fara nici o colaborare din partea omului pacatos. Fara niciun ajutor din partea omului. Asta este tot ce trebuie sa stim: Hristos in noi prin Duhul Sau, este singura noastra nadejde! Asa spune Scriptura: “Hristos in voi, nadejdea slavei. Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Hristos Isus.” (Coloseni) Care este rolul omului in toata aceasta poveste ? Niciunul ! Care este rolul alegerilor omului ? Niciunul ! Care este rodul alegerilor omului ? Esec ! Care este rolul si rodul Alegerilor si a vointei omului? Esec pe toata linia ! Atunci, cand putem sa fim si noi cu adevarat liberi ? Intr-o singura si unica varianta : “…daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Alta varianta si alta solutie nu exista! “Vindeca-ma Tu Doamne, si voi fi vindecat, salveaza-ma Tu, si voi fi salvat. Tu esti slava mea ! Stiu Doamne ca soarta omului nu este in puterea lui, nici nu sta in puterea omului cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta. Poate un etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele ? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul ?„
Aceasta este singura cale, acesta este singurul adevar, este Legamantul cel Nou de care lumea asa zis crestina, habar nu are. Omul pacatos este salvat de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai asa cum ne spune El, nu cum vrem noi, adica doar asa:„Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti Legile Mele. Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un Duh Nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carneiată Legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune Legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor, Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-mi voi mai aduce aminte de Păcatele şi Fărădelegile lor.” Acesta este Noul Legamant, legamantul salvarii oamenilor pacatosi, din pacat si din moarte. Asa se face. Altul nu exista. Doar cei care cred ca Dumnezeu va face tot ce a promis, vor fi salvati. Alta cale nu exista. Asta inseamna neprihanirea obtinuta doar prin credinta. Bisericile care va spun ca prin sfinti, prin icoane, prin maica Domnului, prin moaste, prin zile de odihna, prin mancaruri, prin abstinente imbecile, prin ritualuri stupide va puteti salva, VA MINT! Asa ceva nu exista! Este o minciuna satanica. Iata inca cateva texte care ne spun fara echivoc ca aceasta este calea si adevarul:

“Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal”.

„Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine Crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” (Ioan 11-25)

„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14-6)

„Dumnezeu ne-a dat Viata vesnica, si aceasta Viata este in Fiul Sau.” (1Ioan 5-11)

„Cine are pe Fiul, are Viata, cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are Viata. (1Ioan 5-12)

„In nimeni altul nu este salvare, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim SALVATI.” (Fapt. Apost.4-12)

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M’a trimes, ARE Viata vesnica, si nu vine la Judecata, ci a trecut din Moarte la Viata.” (Ioan 5-24)

„Nu voi M’ati ales pe Mine, ci Eu v’am ales pe voi, si v’am randuit sa mergeti si sa aduceti roada, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea.” (Ioan 15-16)

“Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?” Isus le-a raspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: SA CREDETI in Acela, pe care L-a trimes El.” (Ioan 6-28,29) Ce poate sa fie mai clar de atat ? Ce poate sa fie mai limpede? Ce poate sa fie mai la obiect? Ce poate sa fie mai adevarat? Nimic.

„Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile Firii Pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului (asa cum am aratat deja, cei in care locuieste Hristos nu mai au nimic de-a face cu Judecata ). In adevar, Legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucat Firea Pamanteasca (Dracu’) o facea fara putere – Dumnezeu a osandit Pacatul in Firea Pamanteasca (a trait o viata Neprihanita), trimitand, din pricina Pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a Pacatului (adica Hristos s-a intrupat in OM, devenind al 2-lea Adam), pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile Firii Pamantesti (Dracu’), ci dupa indemnurile Duhului (Hristos). Si umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este Moarte (ramanerea in Firea Pamanteasca este echivalenta cu ramanerea in Dracu’, care va pieri vesnic), pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este Viata si Pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna (asa cum am mai afirmat deja, Dracu’ uraste neprihanirea, si nu are nici un chef sa mai faca vreodata ceea ce vrea Dumnezeu, el nu se va mai supune niciodata lui Dumnezeu). Deci cei ce sunt pamantesti (adica cei care raman robi ai lu’ Dracu’, refuzand darul Salvarii prin Hristos) nu pot sa placa lui Dumnezeu (adica nu au ce sa caute in Imparatia lui Dumnezeu, din simplul motiv ca ei nu vor sa ajunga acolo). Voi insa (cei care accepta darul lui Dumnezeu, adica Salvarea din Imparatia lu’ Dracu’) nu mai sunteti pamantesti (nu mai apartineti lu’ Dracu’), ci duhovnicesti (apartineti lui Hristos), daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Clar si la obiect ! Singurul lucru care te califica ca fiind copil al lui Dumnezeu infiat, este locuirea Duhului lui Hristos in tine). Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus Mortii, din pricina Pacatului (adica de murit vom muri si noi odata si odata, nu scapa nimeni), dar duhul vostru este viu (adica vom fi inviati), din pricina Neprihanirii (lui Hristos, care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Perfect! Demonstratia este perfecta! Totul este cat se poate de clar. Nu mai este nimic de adaugat deocamdata. Salvarea omului pacatos se face doar de catre Dumnezeu, si doar prin puterea lui Dumnezeu. Omul trebuie sa creada asta! Nu sta absolut nimic in puterea omului. Omul nu participa cu nimic la salvarea lui. Omul doar se bucura de ceea ce primeste in dar de la Dumnezeu, ii multumeste, si da slava lui Dumnezeu pentru asta. Vom vedea de ce mai cadem dupa ce Duhul lui Hristos este in noi, dar asta cu alta ocazie. In acest text puteti sa vedeti iar adevarul ca Duhul Sfant este Duhul lui Hristos, nu o alta persoana a dumnezeirii. Superb!

Sa recapitulam putin cele discutate aici, si sa sintetizam lucrurile, ca sa intelegem cat mai bine acest subiect esential, care face diferenta dintre evanghelia falsa a faptelor, in care chipurile, omul colaboreaza cu Dumnezeu la salvarea sa, si Evanghelia Vesnica a CREDINTEI IN DUMNEZEU, care ne spune ca doar Dumnezeu poate sa-l salveze pe om. Omul a fost creat initial de Dumnezeu, in starea de Neprihanire, adica neprihanit, liber la modul absolut, si cu viata in el. In aceasta stare fiind, care era SINGURA lui Alegere pe care ar fi putut sa o faca? Raspuns corect: PACATUL. Omul cade in pacat. Ce se intampla cu el? Devine robul Pacatului, robul Satanei, un SCLAV muritor, un pacatos. SCLAVUL nu este niciodata liber. Sclavul are totdeauna un stapan, si face doar ceea ce vrea stapanul lui, el nu poate sa faca ceea ce isi doreste el. Niciodata! Care este singura alegere a sclavului pacatului, singura Alegere pe care poate sa o faca in aceasta situatie? Raspuns corect: NEPRIHANIREA. Retineti, in pacat fiind, omul, daca vrea sa-si schimbe starea si statutul, nu are alta optiune in afara Neprihanirii. NEUTRALITATRE NU EXISTA! Ori esti pacatos, ori esti neprihanit, altceva nu ai cum sa fii. Alta stare nu exista. Nu exista starea de nici pacatos, dar nici neprihanit. Ce ai putea sa fii altceva?! Cand esti neprihanit poti sa alegi doar pacatul, iar cand esti in pacat poti sa alegi doar neprihanirea. Punct. Daca alegi sa devii Neprihanit, daca ALEGI sa faci asta, vei constata ca nu poti, ca o forta, o lege mai presus de tine si de puterile tale, te tine legat de stapanul tau, adica de pacat, de moarte, de Dracu’, asa cum am aratat, iar alegerea ta este fara putere, adica fara urmari in viata ta. Aici si acum intervine Dumnezeu prin Hristos, daca vrei, singurul care te poate face iar LIBER DE PACAT, adica Neprihanit, si poate sa-ti daruiasca din nou viata Lui. Simplu! Ce trebuie sa retineti foarte bine este faptul ca numai in neprihanire esti liber si poti sa alegi pacatul ca singura optiune de viata, pe cand in pacat fiind, esti rob, iar singura optiune pe care o ai, este sa fii din nou neprihanit, dar constati ca nu poti sa faci asta singur, pentru ca nu mai esti liber, ci esti rob. Alegerea ta fiindu-ti in acest caz, anihilata total. Neutralitate nu exista asa cum am spus. Ori pacat, ori neprihanire, ori Dracu’ ori Hristos, altceva nu este.

Acesta este adevarul despre Liberul Arbitru in crestinism. El exista, dar fara putere, adica este ca si cum nu ar exista. Este egal cu zero. Sigur ca in viata reala, cea de zi cu zi, poti sa alegi cat vrei, chiar si din pozitia de neutralitate, ai liber arbitru din belsug, iti poti alege singur pantofi, haine, mancare, locuinta, sotie, sot, excursii, etc… si alegerea ta conteaza, si mai important, poti sa o duci TU la indedplinire fara probleme, dar in ceea ce priveste evadarea din lumea pacatului si a mortii, acest lucru este cu neputinta la oameni. Altfel spus, liberul arbitru functioneaza in lume, nu este nicio problema, avem si puterea de a alege, si de a finaliza alegerea, tine de noi, dar asta nu functioneaza in ceea ce priveste evadarea din imparatia Satanei. Mai multe si mai detaliate despre acest subiect, gasiti pe pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Cititi acolo mai multe daca aveti placerea si curiozitatea.

Acum, la final, am sa revin la intamplarea povestita la inceputul acestui post, ca sa tragem si niste invataminte sanatoase din ceea ce au facut acei oameni in acel sabat, ca sa nu facem aceleasi greseli ca ei. Traim vremea cand bisericile trebuiesc parasite dragi prieteni si neprieteni, o spune Dumnezeu nu eu. Bisericile, asa cum spune Biblia, au ajuns niste inchisori, niste locuri in care Hristos, cu aerul proaspat al Evangheliei nu mai poate sa patrunda, unde lucrurile sunt profund anchilozate, prafuite, unde moartea spirituala domneste fara jena. Bisericile acestui pamant au ajuns niste institutii in care libertatea membrilor este doar mimata, nu este si reala. Esti liber sa faci doar ce vor ele, daca nu… out! Au ajuns niste institutii in care Adevarul, Hristos, Lumina cunoasterii, nu mai sunt binevenite, dorite si cautate. De ce se intampla asta? Simplu de raspuns. Fiecare biserica proclama sus si tare ca ea si numai ea detine adevarul absolut, iar toate celelalte biserici sunt ratacite, si din aceasta cauza, fiecare biserica se lupta, se bate cu oricine, ca sa ramana la invataturile ei, chiar daca unele sau toate sunt gresite, si spun oamenilor ca asta trebuie facut, ca trebuie sa tinem cu dintii de doctrine, de ritualuri, de traditii, de invataturile gresite, etc…. TOATE fac greseala aceasta. Acesta este procesul de osificare, si de anchilozare, de satanizare. Nu se mai accepta nimic altceva. Unele biserici crestine chiar se lauda cu vechimea lor in ratacire, sunt biserici care isi propaga de mii de ani minciunile si ratacirile, iar pentru ele, aceasta vechime este un semn ca ele sunt bisericile adevarate. Vax! Ele sunt satanizate de mult timp, nu crestine de mult timp. Biserica adevarata este doar cea care sta pe adevar, si al carei Invatator, singurul, este Viul Dumnezeu. Adventistii ne-au invitat la o dezbatere la care ei aveau deja lectia invatata, propriile adevaruri, si nu erau dispusi sa renunte la nimic din toate acestea. Orice tentativa de a spune, de a prezenta altceva, era intampinata cu ostilitate si cu pseudo argumente, cu suspiciune si cu teama ca se va fluiera in biserica, adica ca va patrunde si ceva adevar cu aceasta ocazie, adevar deranjant pentru minciunile satanice. Dezbaterea pe bune, pe cinstite, nu este dorita, nu este binevenita, nu este privita cu ochi buni, pentru ca ea poate spulbera minciuni si iluzii. Mai bine sa stam inchisi in biserica si sa pozam in democrati din cand in cand, dar in realitate sa facem ce bine spunea nenea Iancu: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”… Mimam dezbateri, mimam deschidere, dar doar cat vrem noi, si ce vrem noi. Chiar daca apuci sa spui ceva, vor veni imediat cerberii doctrinari sau prostii, ca sa arunce nori cat mai grei de confuzie si de indoiala in mase. Aceasta teama de adevar se regaseste in toate bisericile asa zis crestine. Ca si partidele, bisericile nu se pot reforma niciodata. Nu va mai faceti iluzii. Orice tentativa de reformare este sortita esecului. Nici Templul evreiesc nu a putut sa fie reformat. Nici macar Dumnezeu nu a reusit asta!!! Iudaismul SRL ca si Crestinismul SRL, ca si orice alt cult sau denominatiune, sau religie, nu sunt reformabile. Fiecare biserica are dumnezeul ei, care din nefericire nu este si Dumnezeul Bibliei. Adevarul fiind VIU, automat se misca, evolueaza, traieste, chiar daca ramane acelasi, apar totdeauna lucrui noi si interesante, in noi si noi lumini si intelesuri, exact ca atunci cand citesti aceeasi carte sau vezi acelasi film la 10 ani, la 20, la 40 sau la 60 de ani. De fiecare data sufletul si mintea ta se bucura de intelesuri noi, mai frumoase, mai interesante, mai profunde ca in trecut. Intelegerea devine mereu alta, intr-o crestere calitativa continua. Asa este si in religie. Daca inchizi usile si geamurile ca aerul proaspat sa nu mai patrunda, MORI. Doar moartea este nemiscare, intepenire, inghet, pietrificare, mumificare, panze de paianjen, duhuri necurate si nemiscare. Adevarul care este viu, care traieste, care se misca, care vrea sa ne infrumuseteze in permanenta mintea si implicit viata, nu va sta niciodata locului, nici macar in vesnicie. Asta trebuie sa intelegem. Aceasta este lectia, acesta este adevarul. Chiar imi este mila de acei nefericiti inchisi intre patru ziduri, in care aerul proaspat nu prea mai poate sa patrunda. Ei cred ca apara adevaruri marete numai de ei stiute, si nu mai accepta sa fie invatati de nimeni, nimic, nici macar de bunul Dumnezeu. Sa nu faceti ca ei! Bucurati- va de Dumnezeul frumusetii si al adevarului, al intelepciunii, al miscarii continue, al vietii, adica de Dumnezeul Bibliei nu al bisericilor, nu al Crestinismului SRL. Credeti doar in acest Dumnezeu Viu si lucrator, asa cum ne spune Scriptura, si nu o sa fiti niciodata dati de rusine. Vom fi invingatori! Sa avem aceasta credinta, descrisa in textul de mai jos.

“Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” (Evrei). Aceasta credinta ne trebuie. Aceasta credinta este cea autentica, cea adevarata. Aceasta credinta inseamna sa credem tot ce ne-a promis Dumnezeu prin Isus, prin Cuvantul Sau, sa credem TOATE FAGADUINTELE Sale, pentru ca ABSOLUT TOATE se vor implini pentru fiecare dintre noi. Toate! Primiti-l pe Isus in vietile dumneavoastra, si aveti deplina incredere in El, deschideti larg usile, ferestrele, ochii si urechile mintii si a sufletului, tot ce puteti sa deschideti, deschideti, ca sa intre lumina si aerul proaspat si curat al vietii, adevarului si neprihanirii. Toti asa zisii crestini, cei care sunt morti spiritual prin bisericile acestei lumi, au doar o forma de evlavie, fara putere, asa cum spune Biblia, pentru ca singura putere crestina care este Isus Hristos, a fost data afara din bisericile care il tagaduiesc si il alunga. Il slavesc doar cu buzele, cum bine spune Scriptura, adica prin minciuni asa zis crestine, si prin ritualuri penibile si satanice, care nu folosesc la nimic. Isus Hristos a fost alungat din biserici si din suflete. Este afara, dar nu renunta. Inca ne mai roaga sa-l primim, spre binele nostru, nu al Lui. Deschideti tot ce puteti! Deschideti, si bucurati-va!

“Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti, si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa). Da, lumea crestina se crede bogata, material si spiritual, dar Dumnezeu vede altceva la ea, ii vede goliciunea, mandria desarta, ticalosia, orbirea si saracia spirituala, pretentiile goale, satanizarea.

Ce poate sa fie mai frumos ca o cina intre doi prieteni adevarati, intre doi frati, intre doua fiinte care se iubesc si se respecta neconditionat, care vor sa gandeasca la fel lumea si Universul, si sa aiba aceleasi valori, doua fiinte care au incredere deplina una in cealalta, Creatorul si creatura lui, pentru care Creatorul si-a dat viata? Raspuns: NIMIC!

“Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi implini cuvantul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)

“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos” (2Corinteni)

Cu respect,

Salvarea, adica Crucea lui Hristos

Motto: „pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca, dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani)

Dragi prieteni si neprieteni, astazi vreau sa incep sa ma gandesc profund, la un subiect pe care „Crestinismul SRL” il trateaza cu aceeasi superficialitate, cu care trateaza toate subiectele importante ale adevaratului crestinism, crestinismul lui Dumnezeu, nu crestinismul oamenilor. Adevaratul crestinism, promite doua lucruri inseparabile: neprihanirea si viata, in locul pacatului si al mortii. Asa cum am spus-o de multe ori pe acest blog, nu exista viata in Imparatia lui Dumnezeu, fara neprihanire, asa cum nu exista neprihanire fara viata lui Dumnezeu. Viata si neprihanirea sunt inseparabile, pentru ca amandoua vin de la Dumnezeu. Acest adevar maret l-a trait si la predicat pe pamant Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. „Viata” actuala de pe planeta Pamant, este in realitate, moarte, nu viata. Pe planeta Pamant la ora actuala se perpetueaza moartea, nu viata. Dovada? Toti murim, asa cum a spus Dumnezeu, si am fi murit la nesfarsit fara interventia donatoare de viata neprihanita, a lui Isus Hristos. Om sau animal, toti avem exact aceeasi soarta pe planeta pacatului si a mortii: moartea. Toti murim, nimeni nu scapa de asta. Viata si neprihnirea initiala, daruite lui Adam si apoi Evei, s-au transformat dupa pacat, adica dupa parasirea Creatorului, in pacat si in moarte. Pacatul da moartea, neprihanirea da viata, sa nu uitati niciodata asta! Ambele variante sunt la fel de inseparabile una de alta, pacatul de moarte, si neprihanirea de viata, asa cum ne spune Dumnezeu in Biblie. Cititi va rog ce scrie in motto. Iertarea lui Dumnezeu, adica harul Sau, nu inseamna ca pacatosul este luat ca pacatos, si este transferat ca atare, cu pacatul in el, in Imparatia fara pacat a lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu, nu inseamna ca poti sa ramani asa cum esti, adica pacatos, pentru ca este buna si pentru Dumnezeu starea in care suntem toti. Asta este un nonsens.  Nu poti sa spui unui ciumat, unui lepros, ca este foarte bine asa cum este, si ca trebuie primit cu bratele deschise printre cei sanatosi, ca sa-i imbolnaveasca si ca sa-i omoare pe toti. Asa ceva este irational si nebunesc inclusiv la noi, oamenii pacatosi, deci cum sa-i cerem lui Dumnezeu asa ceva, sa fie un irational si un iresponsabil?! Ei bine, oamenii asta vor! Asta ii cer lui Dumnezeu. Dumnezeu spune foarte clar, ca iertarea Lui este altfel, este asa: „Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange, si fara varsare de sange nu este iertare.” (Evrei) Aici incepe zavera, necazul. Aici incepe lupta dintre Evanghelia Vesnica, singura adevarata, si evanghelia dupa Satana, plina de minciuni despre Dumnezeu, care il infatisaza pe Dumnezeu ca pe un tiran dornic de sange, si turbat de furie impotriva noastra. Asta se face si cu ajutorul falselor biserici crestine, care au pierdut de mult legatura cu Viul Dumnezeu, si vand oamenilor numai basme lumesti despre El. Din pacate, aceasta conceptie, cea Satanica, este cea mai raspandita printre credinciosi, cu ajutorul preotilor si a pastorilor, care habar nu au ce vorbesc. Vreau sa gandim impreuna la aceste lucruri, si sa descoperim tot impreuna, daca vreti, minunatul plan, si minunata veste despre dragostea lui Dumnezeu fata de noi toti, nu despre ura Sa sau despre dorinta Sa de razbunare fata de noi, pentru ca l-am abandonat, pentru ca i-am dat cu flit. Iata adevarul: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Ce inseamna cu adevarat aceasta afirmatie dumnezeiasca: si fara varsare de sange nu este iertare.” Asta inseamna ca trebuie ca cineva sa fie omorat in locul nostru, pentru ca sa potoleasca furia lui Dumnezeu impotriva noastra, si dorinta Lui de a ne sterge de pe fata Pamantului sau in realitatea inseamna si este suprema grija si responsabilitate a lui Dumnezeu, ca Imparatia Sa sa ramana o imparatie a neprihanirii si a vietii?! Nu cumva aceasta afirmatie, inseamna altceva decat am fost noi invatati sa credem?! Nu cumva aceasta afirmatie inseamna ca Dumnezeu trateaza pacatul prin singura metoda valabila?! Stiu ca sunteti bulversati acum. Nu intelegeti nimic. De ce? Pentru ca ati fost setati sa credeti altfel. Total altfel. Si setarile din mintea dumneavoastra va tin robi ai minciunilor Satanei. Aveti curaj sa iesiti din colivie?! Aveti curaj sa fiti liberi?! Aveti curaj sa ganditi si altfel?! Aceasta este marea provocare pe care Dumnezeu o face omenirii prostite de Dracu’. Iata un alt citat:

„pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa.” (Evrei) Ce inseamna „ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa?! Adica sa fie ucis in locul nostru, asa cum invata „Crestinismul SRL”, cel satanizat si satanizant?! Nu dragilor! Inseamna cu totul si cu totul altceva! O sa vedeti ce, ceva superb, ceva senzational, ceva vrednic de apreciat si de iubit pe bune, nu de frica nu stiu carei pedepse.

Cum a avut loc salvarea noastra?! Ca o jertfa a cuiva pentru altcineva, sau ca o consecinta fireasca a pacatului si a neprihanirii, a jocului dintre ele, adica jocul vietii si al mortii de pe planeta Pamant, si din Univers. Sunt doua conceptii mari si late despre acest act al ispasirii lui Isus Hristos, iata-le:

1. Tatal este tradat de Adam si de Eva, din aceasta cauza devine extrem de nervos, se supara fleasca pe cei care l-au tradat, si din aceasta cauza, intra in vrie, si vrea sa le ia gatii la toti, sa-i omoare pe nenorociti, dar… in acel moment, vine Fiul la El si ii spune ceva de genul: „Tata, nu-i casapii pe ei, ci casapeste-ma pe mine in locul lor. Uite, ma ofer eu volutar ca sa ma omori pe mine in locul lor, iar ei sa traiasca in locul Meu. Ce zici, facem treaba, facem targul?! Tatal se gandeste un pic si spune ceva de genul: Bine, de nervos si de pornit ce sunt pe ei, am sa te omor pe Tine in locul lor, ca sa ma calmez, iar ei sa traiasca, pentru ca doar asa pot sa-i iert.” Spuneti cinstit, este posibila o astfel de gogomanie?! Ce dracu de iertare este asta?! Asa putea Dumnezeu sa-l ierte si pe Dracu’ si pe noi, si rezolva problema, nu ne mai chinuaiam atata in lumea pacatului si a mortii. Sigur ca aceasta varianta are foarte multe slabiciuni, pentru ca este o minciuna, nu adevarul lui Dumnezeu. Aceasta este varianta satanica despre jertfa lui Isus Hristos. Nu asa faceau si paganii care-si sacrificau copiii pentru zeii satanici? Atunci ce diferenta ar fi intre ceea ce faceau paganii, si ceea ce face Viul si adevaratul Dumnezeu?! Raspuns: niciuna! Fac fix acelasi lucru!

Varianta a doua este cea adevarata, cea Biblica.

2. Omul cade in pacat, pierde neprihanirea si viata, si se pricopseste cu pacatul si cu moartea, asa cum i-a spus Dumnezeu, si asa cum l-a avertizat Dumnezeu de la inceput ca se va intampla, dar nu ca o pedeapsa a lui Dumnezeu asupra lui, a omului, ci ca o consecinta normala si fireasca a neascultarii avertismentului dumnezeiesc.  “…despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Dumnezeu le-a spus lui Adam si lui Eva, sa nu manance din pom ca sa nu moara, nu ca o sa-i omoare El daca mananca. De aici inainte, pentru Dumnezeu existau doua posibilitati mari si late: a) sa ne lase in durerea noastra sa crapam toti la sfarsitul vietilor noastre, sau b) sa faca ceva ca sa ne salveze, sa ne vindece de mizeria in care cazusem, pacatul si moartea. In consecinta, Dumnezeu trebuie sa faca ceva ca sa readuca, sa redea omului neprihanirea si viata, atat de necesare unui locuitor al cerului, al imparatiei dumnezeiesti, pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu nu se moare, si nu exista pacat. Asta-i tot. In Imparatia lui Dumnezeu nu este posibila viata fara neprihanire, si viceversa. Asa ceva nu exista. Viata cu pacat in ea, nu exista! Pacatul este doar moarte, asa cum clar ne spune Dumnezeu in Biblie, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament.

  • Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava. (Proverbe)
  • daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima ca sa-i nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele, si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul, prin neprihanirea lor.” (Ezechel)

Iata cateva texte care dovedesc ceea ce am afirmat pana aici, dar acestea nu sunt totul. Explicatia este prin simbolurile biblice, si prin Isus Hristos. Dovada ca evreii au simbolizat intreaga omenire atunci cand l-au ucis pe Isus Hristos, sta in intelegerea jertfei pentru pacat. Veti vedea in final ce simple sunt lucrurile, si cat de usor de inteles.

Dumnezeii pagani pe care oamenii si i-au inventat la indemnul lu’ Dracu’, pentru a-si face curaj in viata asta plina de chinuri si de amar, de suferinte si de primejdii, ca sa le mai indulceasca si lor existenta, si care sa le dea o speranta in aceasta viata chinuita, fiind puternic incurajati in asta de Dracu’ si de cohorta lui de draci, sunt asa: Dumnezeul Pagan, fals, inexistent/Zeul, ala mai puternic sau ala mai slab, are mereu toane, si tot felul de suparari pe oameni. Din cauza aceasta, oamenii, tot timpul trebuie sa umble cu ploacoane si cu tot felul de jertfe pe la astfel de dumnezei inchipuiti de ei, ca sa-i imbuneze, si ca sa fie si ei lasati in pace de dumnezeii astia suparaciosi si violenti, care cand se supara, „arunca” cu ce le cade la indemana dupa ei, oamenii: cu foc, cu grindina, cu fulgere, cu tunete, cu inundatii, cu cutremure, cu molime, cu boli de tot felul, cu seceta, le omoara animalele, si pe ei. Ca sa scape de toate aceste rautati zeiesti si „dumnezeiesti”, se duceau cu jertfe la ei. Jerfele erau dintre cele mai simple si banale, gen fructe, cereale, animale, flori, etc… pana la jertfe umane, oameni maturi sau copii/copile. Esenta a ceea ce vreau sa spun, este ca pentru zeul asta, tu ca muritor, trebuia sa faci ceva pentru el, ca sa-i intri in voie si ca sa-l imbunezi, asta ca sa nu ti-o mai traga la cap pe unde te prinde. Asta este esenta dumnezeilor paganismului: sa faci ceva pentru Zeu, indiferent ce, dar mai ales sa-i dai ceva, jertfe, ofrande, etc.

Dumnezeul cel Viu si adevarat este exact invers. El face totul pentru tine, iti daruieste totul, iar tu nu trebuie sa faci absolut nimic, doar sa crezi asta, si eventual sa-i multumesti, daca esti bine educat si apreciezi darurile Lui catre tine. Adevaratul si singurul Dumnezeu, este un Dumnezeu care iti daruieste tot timpul, nu unul care ia tot timpul ceva de la tine. Daca jerfele pagane erau pentru a imbuna Zeul, pentru linistea si bunastarea Zeului, „jerfele” aduse Adevaratului Dumnezeu, erau si sunt pentru om, doar o lectie a marii jertfe facute de Dumnezeu insusi, pentru salvarea omului din pacat si de la moarte, nu pentru linistirea si confortul lui Dumnezeu. Observati marea, imensa diferenta dintre cele doua variante? Daca pentru zeu trebuia sa faci tu ceva, pentru adevaratul Dumnezeu nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa-l crezi ca El face tot ce trebuie pentru viata, bunastarea si fericirea noastra, Dumnezeu a facut si face totul pentru noi, iar noi nu trebuie sa facem nimic pentru El, asta este esenta. Cand Dumnezeul la care te inchini, iti cere tot timpul sa faci ceva pentru el, sa stii ca ai dat de Dracu’, nu de Dumnezeu. Fugi cat poti mai repede, mancand pamantul! De aici au aparut si cele doua Evanghelii, una falsa si una adevarata. Cea falsa, a paganilor, a faptelor, a imbunarii, era si este o Veste Rea nu buna, si cea a Credintei in tot ce a facut Dumnezeu pentru noi, care este cu adevarat o Veste Buna.

“…cum printr’o singura greseala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr’o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om (Eva si Adam), cei multi au fost facuti Pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om (Isus Hristos), cei multi vor fi facuti Neprihaniti.” (Romani 5-19)

„Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor” Constantin Brancusi

Iata de ce nu a fost Isus Hristos un pisalog si un revolutionar violent

Motto: „In orice casa veti intra, sa ziceti intai: „Pacea sa fie peste casa aceasta!” Si daca va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra va ramane peste el, altminteri ea se va intoarce la voi”. „Dar in oricare cetate veti intra, si nu va vor primi, sa va duceti pe ulitele ei si sa ziceti: „Scuturam impotriva voastra, chiar si praful din cetatea voastra, care s-a lipit de picioarele noastre, totusi sa stiti, ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. „Eu va spun ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Sodoma, decat pentru cetatea aceea.” (Luca)

Astazi vom vorbi iarasi despre evanghelia lui Satana, evanghelie care s-a infiltrat adanc si temeinic in crestinism, si care ne prezinta un Dumnezeu rau, violent, setos de sange si de razbunare, intransigent cu creaturile Sale, pe care le pedepseste pentru greselile lor, pe care le pune sa faca lucruri prostesti, care sfideaza inteligenta umana, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne prezinta un Dumnezeu al libertatii, drept, iubitor, indelung rabdator, intelept, un Dumnezeu care ne doreste numai binele, si niciodata raul, un Dumnezeu care ne atrage atentia ca noi si numai noi, ne vom hotari soarta, ca noi si numai noi vom alege drumul spre moarte sau spre viata, spre pacat sau neprihanire. Aceasta este Evanghelia adevarata, adica Vestea Buna in care eu cred. Astazi mai mult ca oricand, pentru ca traim in vremea sfarsitului, Dracu’ trage tuse groase de mizerie pe caracterul lui Dumnezeu, prin toti slujitorii sai din biserici si din afara lor. Doctrina Iadului vesnic este una din aceste tuse, invatatura cu pedepsirea necredinciosilor, este o alta tusa, umilirea inchinatorului prin tot felul de practici imbecile ca: pupatul de morti (moaste), pupatul de lemne si de carpe (icoane si „sfinti” de lemn), unifome cultice, laice sau bisericesti, prin practica tararii pe pamant, ca taratoarele, a credinciosilor, in jurul lacasurilor de cult, prin promovarea obscurantismului religios si a prostiei organizate, a misticismului de tot felul, toate acestea si multe altele, il injosesc pe viul Dumnezeu si pe inchinator, il calomniaza, il uratesc, il batjocoresc, il fac sa nu fie dorit de catre oameni, iar credinciosii il accepta mai mult de frica decat din dragoste pentru ceea ce este El. Dragii mei, Dumnezeu nu este asa. Dumnezeu nu cere inchinatorului asa ceva, dimpotriva, interzice! Cititi Biblia, si veti vedea ca asa este!

Apoi, exista foarte multi oameni, care ca sa creada in Dumnezeu si in spusele Sale, ar vrea ca Dumnezeu sa-i lichideze fizic si imediat daca se poate, pe toti cei care pacatuiesc, care fac rau, invocand practica lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Ei aduc ca argument al necredintei lor, acest motiv: „De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva?!”. De ce nu starpeste Dumnezeu raul, imediat!” Raspuns: pentru ca nu a venit vremea. Pentru ca fiecare lucru isi are vremea lui. Sigur ca asa ceva, o astfel de gandire si un astfel de argument, este o ineptie. In Vechiul Testament, altfel stateau lucrurile, si altul era mesajul pe care poporul lui Dumnezeu si lumea intreaga, trebuia sa-l invete, si sa-l priceapa. Nu ca Dumnezeu este un criminal, ci ca oamenii, prin comportamnetul si credintele lor, si-au croit singuri soarta. O sa discutam despre asta cu alta ocazie. Dumnezeu in Vechiul Testament, nu a fost atat de criminal si de setos de sange, pe cat il cred unii. Am sa scriu si despre asta. Asa cum spuneam, multi il vor pe Isus, pe Dumnezeu, un revolutionary violent, un haiduc, unul care sa ia masuri immediate si cat mai dure, impotriva celor care fac raul. Cei care gandesc asa, nu au inteles nimic din adevaratul crestinism, din mesajul Evangheliei Vesnice, si nici din esenta Imparatiei lui Dumnezeu. Am scris un post in care am explicat de ce omul trebuie sa doreasca sincer si dezinteresat neprihanirea, si de ce neprihanirea, este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers, post pe care puteti sa-l cititi AICI. Tocmai de aceea, din cauza neprihanirii, Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, nu or sa fie niciodata niste revolutionari sangerosi si lipsiti de scrupule, oameni ai armelor si ai razboiului, ci ai pacii si ai liberului arbitru, adica al libertatii absolute. Dumnezeu vrea ca noi sa intelegem corect principiile Imparatiei Sale. Dumnezeu nu doreste oligofreni intelectual, in Imparatia Sa. Dumnezeu nu are nevoie de zombi religiosi, pe strazile Noului Ierusalim, adica de niste spalati la creieri, care trebuiesc dusi in permanenta de mana, ca niste handicapati. Dumnezeu doreste ca fiintele inteligente din Imparatia Sa, sa inteleaga clar, si odata pentru totdeauna, ce este raul, si ce este binele, ce este neprihanirea, si ce este pacatul. Istoria pacatului de pe plnaeta Pamant, va sta vesnic in fata ochilor lor, si va fi o lectie pentru eternitate. Lectia fiind una singura: nu exista nimic mai bun ca neprihanirea. Punct! Numai cei convinsi intim, in toata fiinta lor, de importanta eterna a binelui, si de binefacerile eternei neprihaniri, vor ajunge in Imparatia mult dorita, unde domneste neprihanirea, caci nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei)  Doar cei care isi doresc, si care iubesc sincer si dezinteresat acest stil de viata si de societate, neprihanirea, vor ajunge in Imparatia care le practica pe vecie, pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei). Dupa cum stim si vedem cu toti, omenirea pacatoasa, nu se poate lepada de apucaturile ei satanice cum ar fi: minciuna, crima, razboaiele, hotia, etc. pentru ca nu vrea, si pentru ca nu poate fara ajutorul lui Dumnezeu. Pacatul nu se poate lepada de toate acestea, pentru ca altfel nu ar mai fi pacat. Pacatul este pacat si punct. Dovada ca este asa, este faptul ca ele, toate aceste enelegiuiri si multe altele, nu au incetat niciodata sa existe pe planeta Pamant. Omenirea nu este capabila, fara ajutorul lui Dumnezeu, sa se lepede de aceste nelegiuiri, pentru ca nu vrea, si nici nu poate. In toate veacurile, pacatosii au fost majoritari, iar neprihanitii in minoritate. Asa este in Iad. Stiti de ce se intampla asta? Pentru ca mintea pacatoasa, crede ca toate aceste nelegiuiri, sunt bune si de folos pentru umanitate. Razboaiele sunt bune, crima este buna, jefuirea semenului sau a popoarelor mai mici si mai slabe este buna, minciuna este buna, dreptul celui mai puternic este bun, etc. Un singur mar putred, le distruge si pe celelate. Un singur pamantean daca gandeste asa, pacea si libertarea nu vor veni niciodata cu adevarat, in lumea noastra. Altfel spus, atata timp cat pacatul nu este distrus in totalitate, radacina (Satana) si ramurile (ingerii cazuti si pacatosii) nu va exista liniste si armonie pe planeta noastra, si in Univers. Numai o societate care de buna voie si nesilita de nimeni, in totalitatea ei, imbratiseaza valorile neprihanirii, poate sa traiasca in armonie, in liniste si pace, in frumos si in dreptate, in iubire si impreuna simtire. Atata timp cat pacatul va fi impreuna cu neprihanirea, iar pacatul va fi majoritar, acest lucru este imposibil. Primul mar putred din Univers a fost Dracu’, si de la el a pornit toata tragedia. Dumnezeu doreste in Imparatia Sa, oameni care nutresc dragoste fata de El si de Imparatria Lui, nu frica fata de Dumnezeu si de pedepsele Sale. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni. Dumnezeu, din cand in cand, de-a lungul veacurilor, a salubrizat societatea umana nelegiuita, prin Potop sau prin Sodoma si Gomora, tot spre binele ei, dandu-i noi sanse, pana la salubrizarea finala prin Apocalipsa. Asa trebuiesc privite lucrurile, si nu altfel. Asa este Dumnezeul Bibliei, si nu altfel. Dumnzeul satanic, este un Dumnezeu care pedepseste, care doreste ascultare din frica fata de El, nu din dragoste fata de El. Dumnezeul adevarat, nu infricoseaza, nu sperie pe nimeni cu pedepse groaznice, si cu iaduri vesnice. Dumnezeul adevarat, doar ne atrage atentia, ca noi ne vom decide singuri destinul vesnic, fie spre viata, fie spre moarte. Sa ne uitam acum peste doua texte, si sa vedem ce mesaj ne dau ele, despre adevaratul Dumnezeu, nu despre cel satanic, propovaduit de multe biserici si culte, asa zis crestine.

  • „Si, daca in vreun loc nu va vor primi si nu va vor asculta, sa plecati de acolo, si sa scuturati indata praful de sub picioarele voastre, ca marturie pentru ei. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru pamantul Sodomei si Gomorei decat pentru cetatea aceea.” (Marcu)
  • „Si, daca nu va vor primi oamenii, sa iesiti din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre, ca marturie impotriva lor.” (Luca)

In lumina celor spuse pana acum, aceste texte din Biblie, ne arata ca Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Bibliei, nu al bisericilor, nu este un revolutionar violent, un setos de sange, si nici un pisalog care te bate la cap, daca pe tine nu te intereseaza mesajul Lui, adica nu este unul care sa vrea dragoste cu sila, cu orice pret. De ce? Pentru ca nu aceasta este calea, si nici adevarul. Pentru ca Dumnezeu nu este asa. Stiti de ce nu este Dumnezeu asa, adica un revolutionar voilent si pisalog? Pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu, nu se intra de frica, asa cum am mai spus, se intra doar de buna voie, si nesilit de nimeni.. Sa detaliem putin aceste spuse. Daca Dumnezeu ar fi asa cum spune falsul crestinism, adica un tiran care o sa ne chinuiasca vesnic in foc si in pucioasa, pentru ca nu l-am dorit, atunci mesajul apostolilor catre lume, ar fi trebuit sa fie unul de genul: Lumeee, lumeee, daca nu va dati de partea lui Dumnezeu, Dumnezeu o sa va  chinuiasaca, o sa va beleasca in fel si chip, si o sa va arda in Iad! Asa ca faceti bine si dati-va de partea Lui, ca sa nu patiti toate acestea! Asa au spus apostolii? Nu! Apostolii prezinta Evanghelia Vesnica, si pleaca mai departe. Apostolii nu ameninta pe nimeni cu nimic. Apostolii spun doar ca, la judecata, Dumnezeu le va arata nelegiuitilor, ca a fost numai si numai vina lor, ca acum sunt pierduti. El i-a avertizat, le-a dat mesajul corect, dar pe ei, i-a durut fix in plachiuri, din variate motive. Nu le-a pasat. Nu au vrut. Nu au fost interesati, etc… I-a trimis cumva Isus pe apostoli sa stea si sa toace luni de zile in acelasi loc, mesajul Lui? Nu! Dimpotriva! Iar aceste texte dovedesc asta. Apostolii vorbeau si plecau, pentru ca ei stiau ca doar cei interesati sincer de mesajul lor, de Dumnezeu, vor si intelege, daca chiar isi doresc asta. De aceea trimisii lui Dumnezeu, nu au fost niciodata, niciodata pisalogi, ca si Domnul lor, Isus Hristos. Apostolii au ramas mai mult intr-un loc, doar atunci cand erau rugati sa mai ramana sau daca comunitatea aceea era mare, in orase de obicei, si trebuiau ca sa transmita mesajul, cat mai multor oameni. Stiti de ce s-a procedat asa, si de ce aceasta si numai aceasta, este adevarata cale? Pentru ca Dumnezeu nu vrea oameni inspaimantati in Imparatia Sa. Dumnezeu nu vrea oameni neconvinsi in forumul lor interior, de suprematia neprihanirii, in antiteza cu pacatul, cu nelegiuirea. Numai cine va constientiza perfect acest lucru, il va iubi dezinteresat pe Dumnezeu. Nu de frica, nu pentru promisiunea vietii vesnice, nu pentru o viata de lux viitoare, ci din dragoste si apreciere fata de principiile si practicile imparatiei dumnezeiesti. Constientizarea clara si fara echivoc, de fiecare om in parte, ca nu exista o cale mai buna decat calea neprihanirii, adica calea lui Dumnezeu, ca nu exista o alta cale care sa duca la o fericire si bunastare mai mare decat cea oferita de Dumnezeu prin neprihanire, decat cea propusa de Satana, care am vazut unde duce. Duce la suferinta, durere si moarte.

Acum am sa va supun atentiei,  alte doua texte, care consfintesc spusele de pana acum:

„Duceti-va, iata, va trimit ca pe niste miei, in mijlocul lupilor.” … „Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste, iar cine Ma nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Luca)

Dupa cum observati, Dumnezeu, care El insusi este Miel, Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii noastre, prin neprihanirea Lui, nu-si trimite solii ca pe niste tigri amenintatori, nici ca pe niste hiene, nici ca pe niste vulturi, nici ca pe niste pradatori feroci si amenintatori, ci tot ca pe niste miei, asa cum este si El. Mielul fiind simbolul blandetii si al ascultarii absolute, al puritatii si al neprihanirii. Mielul nu musca, mielul nu sfasie, mielul nu ameninta. Toate acestea le fac pradatorii, adica lupii si cei ca ei, adica lumea pacatului. Lumea pacatului are comportament de pradator, de fiara, lumea lui Dumnezeu, lumea neprihanirii, are comportament de miel. Adica de blandete, de candoare, de frumos, de pace, de liniste, de bunatate. Aceasta este antiteza, acesta este mesajul acestor texte. Asa cum bine stiti, toata heraldica razboinicilor acestei lumi, se bazeaza pe simboluri de animale, pasari si pesti, cu caractere violente, feroce, animale de prada, animale sangeroase. Acestea sunt simbolurile lumii pacatului, a violentei, a crimei si a sangelui. Simbolul lui Dumnezeu este mielul, un animal eminamente inofenisv, nonviolent, ascultator, bland si smerit cu inima. De aceea invatatura despre un iad vesnic este satanica, invatatura despre un Dumnezeu violent si sangeros, este tot satanica, si asa mai departe. Isus Hristos in simbolistica biblica, a fost si este Miel. Mielul nu este sangeros, nu este violent, nu este rau, etc… asa cum am spus. Slujitorii lui Dumnezeu nu sunt pisalogi, pentru ca un lucru trebuie sa te intereseze cu adevarat, ca mai apoi sa-l pretuiesti sau nu. Abia dupa aceea, dupa ce te intereseaza, il vei cauta, vei asculta sau citi lucruri despre el, si poate vei ajunge sa-l iubesti sau nu. Eu cred ca Mielul poate, si merita sa fie iubit, doar pentru ceea ce este si El, si pentru nimic altceva.

„A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!” (Ioan)

„Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre, (pe planeta Pamant) caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri (Adam si Eva), ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihanaEl a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi, care, prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu, care L-a inviat din morti, si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu.” (1Petru)

Mielul lui Dumnezeu a invins si a zdrobit prin neprihanire, toate fiarele de prada, fiarele sangeroase si nemiloase, care au domnit in lumea pacatului si a mortii, adica in Iad, Imparatia Satanei de pe planeta Pamant. De aceea Mielul lui Dumnezeu va domni vesnic, nu pradatorii. Pradatorii, in frunte cu Dracu’, vor disparea pentru totdeauna din Univers. Mielul a invins ferocitatea, nemila, raul, uratul, intunericul. Asta inseamna ca neprihanirea a invins pacatul, ca viata a invins moartea, ca lumina a invins intunericul, ca binele a invins raul, ca adevarul a invins minciuna.

  • „In cetate n-am vazut niciun Templu; pentru ca Domnul Dumnezeul cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.”
  • Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.”
  • „Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul.”
  •  Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fapturile care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: „A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului, sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa)

Mielul lui Dumnezeu

Dragi prieteni si neprieteni, cititori constanti sau ocazionali ai acestui blog, aveti de ales intre un Dumnezeu fals, satanic, si Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Evangheliei Vesnice, dar nu uitati, trebuie sa faceti asta, in deplina cunostinta de cauza, ca sa nu fiti mintiti si pacaliti. Luati-va timp, si interesati-va de Dumnezeu. Este cea mai importanta preocupare pe care o pate avea omul, pe acest Pamant. Dumnezeu nu o sa va streseze cu mesajele Lui, si nici nu o sa va pedepseasca daca nu va intereseaza, dar… sa nu uitati, ca fara El, sunteti pierduti. Nu trebuie sa va mai pedepseasca Dumnezeu. Sunteti deja „pedepsiti”, pentru sa sunteti robii Satanei, adica ai pacatului si ai mortii. Aceasta va fi partea celor fara de Dumnezeu. Aceasta este „pedepasa”, pedeapsa de care nu se face vinovat Dumnezeu, ci tot noi, prin Eva si Adam, apoi prin decizia noastra, a fiecaruia.

Bucurati-va de victoria lui Isus, de biruinta Lui asupra raului si a mortii, valabila pentru noi toti, iar daca oamenii nu sunt interesati de aceasta veste buna, mergeti mai departe, nu pierdeti timpul, si nu fiti pisalogi, nu foloseste la nimic! Dumnezeu nu doreste asa ceva! Dumnezeu nu a dorit niciodata asa ceva. Dumnezeu doreste ca oamenii sa inteleaga pe deplin valoarea si valorile Imparatiei Sale, cum ar fi: dreptatea, dragostea, pacea, binele, frumosul, armonia intre toti si toate, etc…, sa le iubeasca si sa le accepte neconditionat si dezinteresat, doar pentru ca sunt cele mai bune valori din Univers, eternesi pentru ca altceva mai bun, nu exista. De aceea Vestea Buna (Evanghelia) se numeste Vesnica. Apoi, si numai din aceste considerente, oamenii sa-si doreasca sau nu, sa ajunga in ea, sa traiasca toate acestea, si sa-i iubeasca pe conducatorii Imparatiei, Tatal si Fiul Sau, ca garanti absoluti, ca lucrurile vor ramane asa, pentru vesnicie. Asta este tot. Orice alta cale, este gresita, nu este calea lui Dumnezeu, este o minciuna satanica. Dumnezeu este Miel, nu Fiara. De aceea Dumnezeu nu a folosit si nu foloseste violenta si amenintarile la adresa creaturilor Sale, si nici pisalogeala. Cine doreste Imparatia Sa este bine venit, si bine primit, va avea din belsug neprihanire si viata frumoasa, iar cine nu o doreste, iarasi bine, va ramane in pacat si in moarte, darurile Satanei pentru robii sai. Dumnezeu nu ameninta pe nimeni, si nu sileste pe nimeni, ca sa-l iubeasca, si ca sa-l doreasca. Este decizia fiecaruia, ce vrea sa faca cu viata lui.

  • „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cu respect,

Cartea Vietii

Motto: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.”

Dupa episoadele in care am vorbit despre moarte, despre moartea intai si despre moartea a doua, astazi, vreau sa vorbesc despre, viata, adica despre Carte Vietii. Cartea in care sunt scrisi toti cei salvati din pacat si din moarte prin Isus Hristos si Tatal Sau. Este un subiect pe care l-am anuntat de mult timp pe acest blog. Iata ca acum a venit si vremea lui. Desi pare un pic greu de inteles la prima vedere, adevarul despre Cartea Vietii poate sa fie descifrat foarte simplu, daca ai mintea deschisa spre adevar, daca te bazezi doar pe ceea ce ne spune Dumnezeu in Biblie, si daca vrei sa renunti la tot balastul de invataturi gresite din religia asa zis crestina despre acest subiect, subiect atat de putin discutat in Crestinismul SRL. In loc sa ne informam singuri citind Biblia, prefeream sa ii dam cu popa si cu pastorul miluieste, si aleluia, aleluia, in loc sa ne gandim cu adevarat la ceea ce credem, si de ce credem asa. Este mai comod sa pupi morti, citeste MOASTE, sa aprinzi lumanari, sa pupi icoane, adica lemne si carpe fara viata, sa crezi in ceea ce spune popa sau pastorul sau te miri cine, decat sa gandesti tu, cu creierul daruit tie de bunul Dumnezeu.

Asa cum spuneam si in celelalte posturi de pana acum, in care tangential am vorbit despre Cartea Vietii, Biblia ne spune ca inca de la intemeierea lumii exista Cartea Vietii, si o sa vedem cum. Invatatura despre Cartea vietii este o invatatura foarte interesanta a Bibliei, o invatatura care se potriveste perfect in puzzle-ul Evangheliei Vesnice. Aparent, textele din Biblie care vorbesc despre acest subiect, par a se contrazice unele pe altele in afirmatiile legate de subiect, dar in realitate, ele sunt in perfecta armonie. Hai sa vedem care este adevarul. Ca de obicei, vom constata ca la Dumnezeu, lucrurile sunt extreme de simple si usor de explicat, daca vrei sa intelegi cum trebuie, si daca privesti deschis lucrurile. Spuneam ca numele tuturor oamenilor care au trait vreodata pe acest Pamant, pe aceasta planeta, au fost scrise initial in Cartea Vietii, datorita lui Isus Hristos. Pe planeta Pamant, omul isi traieste viata, apoi moare, si abia dupa aceea, la sfarsitul veacurilor, adica dupa ce istoria pacatului se va fi incheiat, vine judecata. Iata un text care ne spune exact asta: “Si, dupã cum oamenilor le este rânduit sã moarã o singurã data, iar dupã aceea vine judecata”. (Evrei)  Acest text ne spune un lucru foarte simplu de inteles: dupa moartea lor, oamenii, mortii, stau in morminte dormind somnul mortii intai si terminarea istoriei pacatului de pe planeta Pamant. Sa vedem ce se intampla dupa moarte cu fiecare om. Sunt doar doua posibilitati, doua ipostaze in care moartea il poate surprinde pe om:

a) de partea lui Hristos, si ramane in Cartea Vietii, fiind salvat de Isus Hristos din pacat si din moarte.

b) de partea lu’ Dracu’, si atunci este sters din Cartea Vietii, adica moare in iazul de foc, care este moartea a doua, cea pentru totdeauna, cea vesnica.

Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, Hristos este viata si neprihanire, iar Dracu’ este pacat si moarte. Nu este nimic complicat de inteles. Ce inseamna asta in raport cu Cartea Vietii? Simplu de raspuns: in Cartea Vietii raman si sunt doar numele celor care apartin lui Isus Hristos, adica doar numele celor salvati de Isus, pentru ca ei au dorit asta, numele celor neprihaniti prin Isus si cu ajutorul lui Isus, iar cei care au murit ca robi, ca apartinatori ai lu’ Dracu’, adica pacatosii, nelegiuitii fara de Hristos, pentru ca l-au refuzat in timpul vietii lor, nu mai sunt scrisi, nu mai figureaza in Cartea Vietii, pentru ca au fost stersi de Isus Hristos din aceasta carte, care este a Lui si numai a Lui! Pentru ca numai El, Hristos, este VIATA, Diavolul, Satana, Dracu’ fiind doar MOARTE. In Cartea Vietii Mielului, adica a lui Isus Hristos, raman scrise si sunt doar numele celor care alcatuiesc adevarata biserica, si adevaratul popor al lui Dumnezeu din toate timpurile, si din toate neamurile. Numele celor care l-au acceptat pe Isus Hristos ca Dumnezeu Salvator din pacat si din moarte. Simplu, nu-i asa ?! Iata si textele biblice care sustin aceste afirmatii:

cazul a) “Cel ce va birui, va fi îmbrãcat astfel în haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea Vietii, si voi mãrturisi numele lui înaintea Tatãlui Meu si înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa)
Observati ca numele lui, al biruitorului, al salvatului de catre Isus, si prin Isus, era deja scris in Cartea vietii, si va ramane acolo, adica nu va fi sters niciodata din Cartea Vietii. Intrebare: cand a fost scris acest nume in Cartea Vietii? Raspuns: la nastere. Cand este sters sau ramane definitv in Cartea Vietii, numele unui om? Raspuns: dupa moartea omului. O sa vedem mai departe de ce este asa, si nu altfel.

“Si pe tine, adevãrat tovarãs de jug, te rog sã vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreunã cu mine pentru Evanghelie, cu Clement si cu ceilalti tovarãsi de lucru ai mei, ale cãror nume SUNT SCRISE în Cartea Vietii.” (Filipeni)
In acest context, vreau sa spun, sa repet, ceea ce am spus mereu, si anume ca: judecata, este numai pentru Satana si ingerii lui, precum si pentru toti aceia care ii vor urma in viata lor, devenind poporul lu’ Dracu’, si ea consta in retragerea vietii date de Dumnezu lor, pentru ca ei singuri au refuzat-o, refuzandu-l pe Dumnezeu Tatal si pe Fiul Sau Isus Hristos, ca Salvator. Consecinta alegerii lor, va fi o pierzare vesnica de la fata lui Dumnezeu, autorul vietii si al neprihanirii, adica moartea a doua. Asta este tot. Dupa cum vedeti, urmasii lui Isus Hristos stiu ca numele lor este scris in Cartea Vietii. Nu au niciun dubiu ca asa este. Ei stiu ca atata timp cat cred in Isus si raman credinciosi Lui, iubind neprihanirea Sa si dorind ca si ei sa fie facuti neprihaniti de Isus, vor fi acolo, in Cartea Vietii.

cazul b) Pacatosii ce fac in timpul vietii lor? Asta fac: „Adaugã alte nelegiuiri la nelegiuirile lor (in timpul vietii, si mor ca pacatosi, iar consecinta este ceea ce urmeaza in text), si sã n-aibã parte de îndurarea Ta! Sã fie stersi din Cartea vietii, si sã nu fie scrisi împreunã cu cei neprihãniti!” (Ps. 69)  Ce intelegem din acest text? Ca si numele acestor nelegiuiti, pacatosi, care au ramas pana la sfarsitul vietii lor cu Dracu’, au fost scrise in Cartea Vietii la nasterea lor, dar acum, dupa moartea lor, pentru ca au ramas fideli Satanei si implicit pacatului, numele lor sunt sterse din Cartea Vietii, pe buna dreptate, si vor muri de moartea a doua. Asa cum bine stim din Biblie, Isus nu are nimic in comun cu Dracu’, asa cum viata nu are nimic in comun cu moartea, si neprihanirea nu are nimic in comun cu pacatul, asa cum Iadul nu are nimic in comun cu Raiul. Simplu de inteles, nu-i asa?! Trebuie doar sa vrei. Iata si un alt text care spune acelasi lucru: “Domnul a zis lui Moise: “Pe cel ce a pãcãtuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea.” (Exod)  Din care Carte il va sterge Dumnezeu pe pacatos?! Evident ca din Cartea Vietii, nu din alta carte. Acest verset din Exod mai are un rol, acela de „traducator”. Acest verset, „traduce” pentru noi, ce vrea sa insemne stergerea cuiva din Cartea Vietii, si explica cumva textele din Apocalipsa, care aparent contrazic ceea ce am spus pana aici. Sunt texte mai greu de priceput pentru unii, pentru toti cei care nu iau in calcul toate afirmatiile Bibliei pe acest subiect, dar despre asta vom vorbi mai departe. Altfel spus, acest verset poate sa sune si asa: Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea pana la sfarsitul vietii lui, pe acela il voi sterge din cartea Mea. Rezultatul acestei stergeri din Cartea vietii, este acesta: „Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc (moartea a doua).” (Apocalipsa)

Concluzia la tot ceea ceea ce am discutat pana acum, este aceasta, si este cea biblica:

“Nimic întinat nu va intra în ea (In Imparatia lui Dumnezeu), nimeni care trãieste în spurcãciune si în minciunã (adica in pacat, in nelegiuire), ci numai cei scrisi în Cartea Vietii Mielului. Oricine n-a fost gãsit scris în Cartea Vietii, a fost aruncat în Iazul de foc.” (Apocalipsa)  Stim acum ce este Iazul de foc: este moartea a doua. Moartea vesnica. Moartea definitiva si irevocabila. Acest text ne mai spune ceva, ceva foarte important, cum ca aceasta Carte a Vietii, devine evidenta clara si sigura, singura valabila si adevarata intre cer si pamant, a tuturor celor salvati de si prin Isus Hristos, de-a lungul veacurilor. Altfel spus, in Cartea Vietii se gasesc numele tuturor celor salvati de Dumnezeu Tatal prin Fiul Sau Isus Hristos, ei, cei salvati, formand, asa cum am mai spus, adevaratul si singurul popor al lui Dumnezeu din toate timpurile, si singura si adevarata biserica a lui Dumnezeu din toate timpurile. Cine nu este scris in aceasta Carte a Vietii, nu exista sau mai bine spus, nu va mai exista niciodata intre cer si pamant. Cartea Vietii este singura evidenta a tuturor celor salvati de-a lungul veacurilor. Iata ce simplu este. Sa recapitulam: dupa moartea oricarui om, daca a fost cu Dumnezeu si l-a acceptat ca Salvator, numele lui ramane scris in Cartea Vietii, daca l-a refuzat pe Dumnezeu si a ramas cu Dracu’ pana in ziua mortii lui, numele i se sterge din Cartea Vietii, si moare vesnic in Iazul de foc care este moartea a doua. Asta este tot. Sa nu uitam niciodata, niciodata ca initial, adica de la inceputul lumii si pana la sfarsitul ei, noi toti am fost scrisi in Cartea Vietii, si tot de la inceput, Dumnezeu a spus clar oamenilor, ca pacatosii nu vor avea niciodata acces in Imparatia Sa. Niciodata.

Nu vreau, nu intentionez, si nu am sa ocolesc textele din Biblie care aparent imi “pun probleme”, adica aparent, contrazic tot ceea ce am spus si sustinut pana acum. Iata textele:

“Si toti locuitorii pãmântului i se vor închina, toti aceia al cãror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vietii Mielului, care a fost înjunghiat. Fiara, pe care ai vãzut-o, era, si nu mai este. Ea are sã se ridice din Adânc, si are sã se ducã la pierzare. Si locuitorii pãmântului, ale cãror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vietii, se vor mira când vor vedea cã fiara era, nu mai este, si va veni.” (Apocalipsa)

Al doilea text care spune acelasi lucru, este acesta: „Fiara pe care ai vazut-o era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in Cartea Vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni.” (Apocalipsa)

Aparent, aceste doua texte, contrazic afirmatiile anterioare, cum ca noi toti suntem scrisi de la inceputul lumii, fiecare la vremea lui, in Cartea Vietii, dar atentie, aceste texte, tocmai asta spun si ele: Cartea Vietii exista de la intemeierea lumii, si in ea, sunt toate numele, mai putin ale celor care de-a lungul veacurilor s-au inchinat lu’ Dracu’ pana la sfarsitul vietii lor, si de aceea nu mai sunt in Cartea Vietii. Haideti sa analizam putin aceste texte. La o prima vedere, superficiala, ele, textele, neaga sau infirma tot ceea ce am spus pana acum. Oare asa sa fie?! Sa gandim un pic, zic, ca d’aia avem un creiere in cap! Este la mintea oricui care mai si gandeste cu creierul din dotare, ca toate generatiile pamantului nu au cum sa stea in fata ultimei fiare, pentru ca nu au cum. De ce? Pentru ca toti sunt morti, cu exceptia ultimei generatii care va fi in viata la a doua venire a lui Isus Hristos. Atentie mare insa, poate ca textele s-ar putea sa ne spuna altceva decat intelegem noi la prima vedere. Aceste texte se inteleg simplu, daca intelegem cine este Fiara. De-a lungul veacurilor si a istoriei lumii noastre, aceasta Fiara, a fost, este si va fi in toate timpurile, pana la sfarsitul lumii, aceeasi: Dracu’. Fiara este… Dracu’ si ingerii lui. Sigur ca aceasta Fiara s-a „intrupat” de-a lungul veacurilor in tot felul de forme: imperii nelegiuite si criminale, sclavie, dictaturi criminale gen comunism si fascism, etc…, dar in spatele tuturor acestor nelegiuiri si nelegiuiti care au creat de-a lungul veacurilor aceste monstruozitati, a stat TOTDEAUNA, TOTDEAUNA: Dracu’ impreuna cu ingerii lui cazuti, demonii, dracii.  Acestei fiare, Dracu’, i s-au inchinat si i se vor inchina, toti cei care au fost sau vor fi stersi dupa moartea lor din Cartea Vietii sau in viata fiind, cazul pamantenilor ultimei generatii, care primesc semnul Fiarei. Toti acestia nu au cum sa figureze in Cartea Vietii, si de aceea exista afirmatia ce ei nu au fost acolo de-a lungul veacurilor, in sensul ca ei au fost stersi de acolo. Asa trebuiesc intelese aceste texte. In acest context trebuiesc privite aceste texte. De la intemeierea lumii si pana la sfarsitul ei, fiecare om a murit fie fiind de partea lui Hristos, fie fiind de partea lu’ Dracu’. Cei care au murit de partea lui Hristos sunt in Cartea Vietii, iar cei care au murit fiind de partea lu’ Dracu’, nu mai sunt in Cartea Vietii, pentru ca au fost stersi, desigur, de la intemeirea lumii, si pana la sfarsitul ei. De ce? Pentru ca ei au murit ca inchinatori si slujitori ai lu’ Dracu’. Exact asta spun cele doua texte de mai sus: “Si toti locuitorii pãmântului i se vor închina, toti aceia al cãror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vietii Mielului, care a fost înjunghiat..” Altfel spus, in lumina celor prezentate, si ca sa intelegem mai bine, acest text poate sa sune cam asa: Si toti locuitorii pamantului care au murit ca inchinatori ai Satanei, de la intemeierea lumii si pana acum, nu mai sunt scrisi, adica nu mai figureaza, in Cartea Vietii Mielului. Ei nu mai au cum sa ramana acolo, in Cartea Vietii Mielului, fiind stersi din ea, de la intemeierea lumii, si pana la ultima generatie. Altfel spus, dupa moartea fiecarui inchinator al Satanei, numele lui este sters din Cartea Vietii. Asta inseamna „al caror nume n-a fost scris”, adica nu mai figureaza, al caror nume nu mai este scris in Cartea Vietii Mielului, fiind sters, pentru ca nu mai are cum sa mai figureze acolo, din motivele aratate deja pana aici, conform principiului din aceste doua versete deja prezentate: “Pe cel ce a pãcãtuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea.” si doi: Sã fie stersi din Cartea vietii, si sã nu fie scrisi împreunã cu cei neprihãniti!”

M-am repetat putin,  putin mai mult, dar nu-i nimic. Este bine asa. Cred ca ati prins deja idea, iar repetitia, asa cum se stie, este mama invataturii.

Acum am sa va mai dau un text, care va poate ajuta sa intelegeti acest gen de afirmatie: „de la intemeierea lumii”, ca in cele doua texte de mai sus:
“Întelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite prooroci si apostoli, pe unii din ei îi vor ucide, iar pe altii îi vor prigoni, ca sã se cearã de la acest neam, sângele tuturor proorocilor, care a fost vãrsat de la întemeierea lumii. De la sângele lui Abel, pânã la sângele lui Zaharia, ucis între altar si Templu, Da, vã spun, se va cere de la neamul acesta!” (Luca)
Aceste texte, mesaje de la Dumnezeu, cele doua prezentate mai sus, dar si acesta, au ceva similar in ele, aceleasi cuvinte „magice”: de la întemeierea lumii. Ce vor sa spuna de fapt ele, textele ? Ca practic, toti oamenii se fac “vinovati” de toate, intr-un fel sau altul, adica in bine sau in rau, de la intemeierea lumii si pana in ultima zi a ei. De la Abel, prima victima pacatului, si pana la ultima generatie de oameni ai planetei Pamant, fiecare a decis de partea cui este. De partea lui Hristos sau de partea Satanei. Fiecare generatie a perpetuat atat pacatul cat si neprihanirea, si prin neamurile de oameni traitori pe acest pamant, acestea, pacatul si neprihanirea, au ajuns pana in zilele noastre, si vor ajunge pana la ultima generatie. Nimeni nu este in afara conflictului dintre Satana si Hristos, nimeni nu poate sa fie neutru in aceasta batalie pe viata si pe moarte. Acum, si in acest context, talcuirea textelor care aparent neaga ceea ce am spus initial, ca numele noastre, ale tuturor, sunt scrise initial in Cartea Vietii, este usoara si sigura. Toti cei care de-a lungul veacurilor au slujit lui Satana prin ramanerea in pacat, ca si cei care au ucis proroci si apostoli, de la Abel si pana la ultimul pamantean, adica de la intemeierea lumii, si au sigilat acest lucru prin moartea lor, ii da dreptul lui Dumnezeu sa ceara socoteala tuturor celor care au facut asta de-a lungul veacurilor, de la intemeierea lumii si pana la ultima generatie, asa cum ii da dreptul lui Dumnezeu, sa-i stearga din Cartea Vietii pe toti cei care au murit ca dusmani ai Sai si ai Fiului Sau. Este acelasi principiu al continuitatii. Ei, pacatosii, nu sunt in Cartea Vietii de la intemeierea lumii si pana in ultima zi, cand unii isi vor sigila apartenenta la cauza lui Satana, in viata fiind. Daca iubesti neprihanirea lui Hristos si a Tatalui Sau, si daca crezi in Hristos pana la moarte, urmandu-L, ramai scris in Cartea Vietii, iar daca nu, vei muri ca rob al lu’ Dracu’, asa cum te-ai si nascut, si vei fi sters din Cartea Vietii, si astfel, vei pieri vesnic, de moartea a doua, Iazul de foc.

Va rog dragi cititori sa nu uitati niciodata, niciodata, asta:

“În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…” Dumnezeu ne-a ales pe toti, ne-a dorit pe toti, sa fim toti in Cartea Vietii… Ceea ce va doresc din tot sufletul! Cartea Vietii este cartea salvatilor, cartea neprihanitilor, cartea nejudecatilor de catre Dumnezeu, cartea nemuritorilor care nu vor avea parte niciodata de moartea a doua, cartea fiilor si fiicelor lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul, Rascumparatorul, Salvatorul tuturor celor scrisi in Cartea Vietii Mielului lui Dumnezeu, care a ridicat pacatul lumii, si i-a daruit viata si neprihanirea Sa.

  • „Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” (Apocalipsa) … „Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)

Iata ce frumos se imbina acest text din Apocalipsa, cu textul urmator din Daniel:

  • „In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau, caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume, oricine va fi gasit scris in carte. Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica (Daniel)  Si aici, in acest text, cartea, este tot Cartea Vietii, nu alta carte. De unde stim asta? Simplu de raspuns: in carte, adica Cartea Vietii, nu sunt decat mantuitii.

“Pe viata Mea, zice Domnul, ca nu vreau moartea pacatosului.”

Plecand de la aceasta afirmatie, Dumnezeu declanseaza planul de salvare al fiintelor cazute in pacat, altele decat Satana si ingerii lui, pentru care nu mai exista cale de intoarcere. Pentru ei lucrurile sunt clare: vor muri vesnic, ca dusmani vesnici ai lui Dumnezeu. Pentru urmasii lui Adam si ai Evei, mai este o sansa, o speranta: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a oferit sa-si dea viata lui neprihanita, oamenilor cazuti in cursa Satanei, care sunt robi ai lu Dracu’, ai pacatului si ai mortii. Avand in vedere acest aspect al salvarii tuturor prin Hristos, Dumnezeu isi face o evidenta a tuturor care vor fi salvati. Aceasta evidenta se numeste Cartea Vietii. In aceasta carte, initial, sunt numele tuturor celor care se nasc, traiesc si mor pe acest pamant. Numele noastre, ale tuturor, sunt trecute in Cartea Vietii. Iata si dovada: “În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…” Deci in Hristos, putem spune ca numele noastre ale tuturor, sunt in Cartea Vietii Mielului. Datorita faptului ca in timpul vietii noastre putem oscila, trecand oricand vrem noi, din tabara lui Dumnezeu in tabara lui Dracu’, si viceversa, decizia finala daca vom ramane in Cartea Vietii sau vom fi stersi din ea, nu se ia in dreptul nostru decat dupa moartea noastra, moarte care ne pecetluieste alegerea si soarta, conform adevarului deja spus si citat mai sus, cum ca: “oamenilor le este rânduit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata”. Daca moartea ne prinde in tabara lu’ Dracu suntem stersi din Cartea Vietii, daca moartea ne prinde in tabara lui Hristos, numele noastre raman in Cartea Vietii, si vom fi inviati la a doua venire a lui Isus Hristos. Asta este tot. Biblia indica un singur moment in care suntem scrisi in Cartea Vietii, iar acesta este „inainte de intemeierea lumii”, datorita salvarii pregatita prin Isus Hristos, iar asta inseamna, la nasterea noastra in aceasta lume a pacatului si a mortii, Dumnezeu ne trece direct in Cartea Vietii, nu a mortii. Nu-i minunat?! Nu-i extraordinar?! Nu-i fantastic?! De ce face Dumnezeu asta? Iata de ce:

“Pe viata Mea, zice Domnul, ca nu vreau moartea pacatosului.”  … „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”   Sa ne bucuram! Bucurati-va!

Vestea cea mai buna legata de acest subiect, Cartea Vietii, este aceasta: inca inainte de intemeierea lumii, Tatal si Fiul s-au gandit sa-si salveze creaturile si creatia de la disparitie, in cazul unei posibile tradari a vietii si a neprihanirii, adica a lui Dumnezeu, lucru care s-a si intamplat pe planeta noastra. Inca inainte de intemeierea lumii, Tatal si Fiul Sau s-au gandit la salvarea noastra! Acesta este minunatul, superbul si gloriosul mesaj al subiectului discutat aici, astazi.

“În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…”

Acest minunat adevar despre Cartea Vieti, demoleaza minciuna satanica promovata si de bisericile asa zis crestine, cum ca Dumnezeu este doar un dictator nemilos si scelerat care vrea doar osanale, un vanator de greseli maniac si dornic de sange, de pedeapsa, de razbunare, de umilire a fiintei umane, asa cum satanic invata asa zisele biserici crestine, Bisericile SRL, care baga spaima, groaza si teroarea in oamenii lesne crezatori, la toate slujbele si la toate adunarile, ca sa ramana in biserci de frica lui Dumnezeu si a pedepselor Sale, nu din dragoste fata de Dumnezeu si fata de tot ce a facut si face El pentru noi toti. Dupa cum vedeti dragii mei, este exact invers! Caci nu-i asa:

„Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cartea Vietii

Cu respect,

 

Moartea intai si Moartea a doua (ep.1)

Motto: Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” (Ioan)

Cosciug[1]

Cu siguranta si fara niciun dubiu pentru nimeni, stim toti, ca viata este tot ce avem mai de pret! Este lucrul cel mai minunat care ni s-a putut intampla! Multi nici nu realizeaza asta! Ganditi-va ce norocosi suntem toti cei care am trait vreodata pe planeta aceasta! Puteam foarte bine ca niciunul dintre noi, sa nu ne nastem niciodata, nu-i asa?! Atunci nu am fi vazut si nu am fi stiut niciodata ca exista aceasta planeta, acest Univers minunat, ca exista viata, ca exista cineva care se ingrijeste de toate acestea, Dumnezeu, si ca noi, chiar daca am gresit fata de acest Dumnezeu rupandu-ne de EL, de sursa vietii noastre si a tot ce exista, El, Dumnezeu, ne iubeste in continuare pe toti, neconditionat, si doreste ca niciunul dintre noi sa nu piara, ci ca toti sa fim salvati: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie salvata prin El.” (Ioan)

Viata, acest lucru minunat pe care l-am avut de la Dumnezeu, l-am pierdut prin despartirea noastra benevola de El, prin necredinta, prin neancrederea noastra in El si in avertizarile Sale, adica prin pacat. Acum, noi nu mai avem viata, avem doar moarte. Moartea este starea noastra naturala pe planeta Pamant. Asa cum se spune, si este un adevar, chiar daca are iz de cliseu, singurul lucru de care toti suntem siguri pe planeta Pamant, este acela ca intr-o zi vom muri. Viata pe acest pamant, este o calatorie, un drum, o zbatere continua intre ziua nasterii si ziua mortii noastre. Fiecare zi traita, este plina de primejdii la tot pasul, pentru ca traim pe o plameta extrem de periculoasa, si mortala la orice pas. Ziua de maine asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, nu apartine nimanui. Viata noastra de poate termina in orice clipa de pe parcursul calatoriei noastre, inceputa la nastere! Trist si tragic destinul nostru pe aceasta palaneta, nu-i asa?! Sa te nasti, sa vezi atatea lucruri frumoase, dar si foarte multe lucruri urate, iar apoi sa parasesti toate acestea pentru totdeauna, prin moarte. Cam deprimanta aceasta soarta a noastra, a tuturor, oameni si animale deopotriva. Desarta viata noastra in aceste conditii, asa cum bine spune Eclesiastul in Biblie. In aceste conditii, TOTUL este desertaciune! Totul! Dumnezeu insa, Creatorul nostru, nu ne-a lasat prada mortii vesnice, datorita prostiei noastre, ci ne-a salvat prin Fiul Sau Isus Hristos. Acum, prin Isus, putem sa inlocuim moartea noastra, cu viata lui Hristos. El, Dumnezeu, Tatal si Fiul, doresc din toata inima lor acest lucru! Noi il dorim?! Unii da, altii nu. Este alegerea fiecaruia. Dumnezeu nu intervine aici. Suntem liberi sa vrem sau sa nu vrem. Nimeni nu ne obliga, nu ne ameninta, nu ne pedepseste pentru ca nu o sa vrem o cale sau alta. Nimeni nu o sa fie pedepsit, asa cum gresit invata unii, daca o sa refuzam ceea ce Dumnezeu ne ofera, gratis. Este doar alegerea noastra libera, dar… atentie, vom suporta consecintele propriei noastre alegeri. Consecintele acestei alegeri in deplina cunostinta, sunt clare: viata sau moartea, cale de mijloc nu exista! Cine il va alege pe Dumnezeu, care este viata, va avea viata vesnica, iar cine il refuza pe Dumnezeu si il va alege pe Dracu’, va ramane cu mostenirea data lui de Dracu’: moartea vesnica. Simplu. Nu-i nimic greu de inteles! Biblia ne avertizeaza si ea la fel de clar: Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire. Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti, va spun astazi ca veti pieri si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronomul)  „Tara” pe care Dumnezeu a promis-o lui Avraam, Isaac si Iacov, este Imparatia lui Dumnezeu dragii mei prieteni si neprieteni, nu altceva. Aceasta a fost si este fagaduinta lui Dumnezeu pentru noi toti: ca ne vom intoarce acasa, in casa Tatalui nostru, Creatorul cerului si al Pamantului. Isus Hristos insusi, reconfirma aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu: „Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan)

Asa cum spuneam, viata este tot ce avem. Pana si cel mai sarac om de pe pamant, are suficiente motive sa se bucure de viata, multe lucruri fiind inca gratis, chiar daca traim in iad: lumina soarelui, un rasarit sau un apus, copacii, pasarile si cantul lor, florile si mirosul lor minunat, muntii si dealurile, raurile si marile, animalele si insectele de tot felul, pestii marii, si multe, multe altele. Cu siguranta viata este frumoasa, chiar daca in timpul vietii este si mult necaz, suferinta, frustrari, nedreptate, razboaie, crima, minciuna, boli, etc. Traim in iad, nu in rai, va rog sa nu uitati asta, ori in iad, sunt foarte multe lucruri neplacute si periculoase, mortale. Iadul este un loc periculos, plin de primejdii la tot pasul. Un loc mortal, unde moartea este la ea acasa. Nu viata. Viata am pierdut-o, atunci cand Eva a ales sa se desparta de Dumnezeu, sursa vietii! Dumnezeu ne spune ca omul traitor pe aceasta planeta blestemata datorita Diavolului si a alegerii noastre, are in mintea si in sufletul sau, tot timpul vietii, mai mult zbucium decat pace si fericire. In timpul vietii lui trecatoare de pe aceasta planeta a pacatului si a mortii, nici macar in somn, nu are tihna omul cel muritor: „Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.” (Eclesiastul)  Da, nici macar noaptea, in somn, nu avem liniste. Totul este un zbucium continuu. Dumnezeu ne-a avertizat inca de la inceputuri, ca vom avea necazuri in lumea noastra, in timpul vietilor noastre. Necazurile nu au cum sa ne ocoleasca in aceasta lume a pacatului, chiar si atunci cand suntem cu Dumnezeu: „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan)  Da, este buna vestea acesta. Dumnezeu a biruit lumea pacatului si a mortii, pentru ca noi sa avem viata si neprihanirea Sa, neprihanirea fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, asa cum am aratat deja AICI. Sa ne bucuram pentru biruinta lui Dumnezeu. Ea este pentru noi toti. Este in favoarea noastra, a tuturor, si este gratuita. Putem sa o avem sau sa o respingem.

Astazi o sa vorbim despre moarte, ca sa putem sa apreciem la adevarata ei valoare viata si biruinta lui Dumnezeu, obtinuta pentru noi toti. Biruinta care ne scapa de moarte, si ne daruieste din nou viata. Viata lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Singura viata de care mai putem beneficia. Alta nu avem. Exista doua morti: moartea intai si moartea a doua. Astazi o sa vorbim despre Moartea intai, adica despre moartea somn. Este o hrana tare, foarte tare si consistenta, pentru oameni maturi, oameni care gandesc, care isi pun intrebari, si care doresc sa afle raspunsuri, oricare ar fi acestea. Ceea ce o sa discutam aici, nu mai este lapte pentru sugari sau bebelusi mai mult sau mai putin intarcati. Pregatiti-va sa aflati vestile bune ale Evangheliei Vesnice! Pregatiti-va sa va bucurati! Pregatiti-va deasemenea, sa lasati in urma, toate lucururile gresite si neadevarate pe care le stiti despre acest subiect. Iesiti la lumina prin puterea adevarului!

Trecerea de la lumea aceasta la cea viitoare, va fi cat un somn de-o noapte, atat si nimic mai mult. Indiferent cat timp vom sta ingropati in pamant, 10, 50, 100 sau 5000 de ani, noi ne mai stiind nimic din tot ceea ce se intampla in lumea celor vii, si ne mai avand notiunea timpului, lucru care ni se se intampla si acum in timpul somnului nostru, atunci cand dormim, vii fiind, ni se va parea la inviere, ca am dormit doar somnul unei nopti, o clipa. Asa este si cu somnul mortii intai. Mortii nu stiu cat au dormit in pamant, asa cum noi, vii fiind, nu stim cate ore am dormit atunci cand dormim, noaptea sau ziua. Ne trezim in fiecare zi, ca si cum ne-am culcat cu 5 minute in urma. Nu constientizam orele dormite, si nimic din tot ceea ce s-a intamplat pe planeta in timpul cat noi am dormit, nu-i asa? Doar ceasul ne poate spune cu exactitate, cat timp am dormit. Noi nu putem sa constientizam si sa realizam asta. Fara ceas, habar nu avem cate ore am dormit! Timpul trece doar pentru cei care sunt treji, nu-i asa? Exact asa este si cu somnul mortii intai. Fix la fel! Nu-i nimic greu de inteles! Lucrurile sunt simple. Ce vreau sa spun este ca, daca astazi am murit, maine noi vom sta in fata lui Dumnezeu, indiferent cat timp a trecut intre ziua mortii noastre, si ziua invierii noastre, si indiferent daca vom invia la prima inviere sau daca vom invia la a doua inviere. Va fi exact aceeasi senzatie pentru toti, senzatia ca totul a durat o clipa, o ora, o noapte.

Multi oameni de pe planeta, nu stiu, habar nu au, pentru ca sunt ignoranti si nu sunt interesati sa citeasca Biblia si sa o inteleaga, din diverse motive, iar din cei care o citesc, unii sunt superficiali si nu-si bat capul sa inteleaga adevarul, si mai repede iau de bun ceea ce le spun altii, popii, pastorii sau alti oameni in care au ei incredere, avand astfel incredere mai multa in oamenii bisericii lor, decat in Cuvantul Viului Dumnezeu. Ei bine, oamenii bisericilor, preotii sau pastorii, nu le vorbesc enoriasilor despre aceste subiecte extrem de importante, pentru ca nici ei nu stiu despre ce este vorba, iar daca stiu cate ceva, stiu gresit. Multi habar nu au ca exista doua morti: moartea intai, care este un somn din care toti ne vom trezii, atat cei drepti, cat si cei nedrepti, si moartea a doua, adica moartea moarte, moartea cea adevarata si vesnica, care la final, va inghiti si moartea somn, moartea intai, disparand apoi amandoua, pentru totdeauna. Moartea intai este finita, va avea un sfarsit, pe cand moartea a doua, este pentru totdeauna. Este vesnica, in sensul ca din ea, nimeni nu va mai invia niciodata! Dumnezeu nu salveaza, nu inviaza pe nimeni din moartea a doua! De aceea este ea vesnica.

Exista un episod in Biblie, care ne vorbeste despre aceste lucruri, episod prin care Dumnezeu Tatal, prin Isus Hristos, ne vorbeste, ne arata practic, si ne face cunoscut acest subiect extrem de important, ca sa-l intelegem perfect, fara sa gresim. Moartea si invierea lui Lazar, ne arata cel mai bine, subiectul pe care il discutam aici: moartea intai sau moartea somn. Cam toti stim intamplarea cu Lazar, chiar daca suntem atei sau credinciosi, chiar daca am citit Biblia sau nu am citit-o. Lazar, fratele Martei si al Mariei, si prieten al lui Isus, a murit. A murit si a fost inviat de catre Isus Hristos, ca dovada a puterii Sale de a da viata, si de a salva din moartea somn, adica moartea intai. Sa vedem ce spune Biblia despre aceste lucruri, si sa tragem invataturile necesare. Iata episodul cu Lazar:

„Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, si i-a sters picioarele cu parul ei, si Lazar cel bolnav, era fratele ei. Surorile au trimis la Isus sa-i spuna: „Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti, este bolnav. „Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.”… Deci cand a auzit ca Lazar este bolnav, a mai zabovit doua zile in locul in care era, si in urma a zis ucenicilor: „Haidem sa ne intoarcem in Iudeea.” …  „Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, daca doarme, are sa se faca bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. Atunci Isus le-a spus pe fata: „Lazar a murit. Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el.” Atunci Toma, zis Geaman, a zis celorlalti ucenici: „Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!” Cand a venit Isus, a aflat ca Lazar era de patru zile in mormant. … Cand a auzit Marta ca vine Isus, i-a iesit inainte, iar Maria sedea in casa. Marta a zis lui Isus: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu Iti va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tau va invia.” „Stiu”, i-a raspuns Marta, „ca va invia la inviere, in ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume.” Dupa ce a spus aceste vorbe, s-a dus si a chemat in taina pe sora sa Maria si i-a zis: „A venit Invatatorul si te cheama.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, si s-a dus la El. Caci Isus nu intrase inca in sat, ci era tot in locul unde Il intampinase Marta. Iudeii care erau cu Maria in casa si o mangaiau, cand au vazut-o sculandu-se iute si iesind afara, au mers dupa ea, caci ziceau: „Se duce la mormant, ca sa planga acolo.” Maria, cand a ajuns unde era Isus si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui si I-a zis: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui, si S-a tulburat. Si a zis: „Unde l-ati pus?” „Doamne”, I-au raspuns ei, „vino si vezi.” Isus plangea. Atunci iudeii au zis: „Iata cat il iubea de mult!” Si unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara?” Isus S-a infiorat din nou in Sine, si S-a dus la mormant. Mormantul era o pestera la intrarea careia era asezata o piatra. „Dati piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat, dar, piatra din locul unde zacea mortul. Si Isus a ridicat ochii in sus si a zis: „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti, dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.” Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazare, vino afara!” Si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: „Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.” Multi din iudeii care venisera la Maria, cand au vazut ce a facut Isus, au crezut in El.” (Ioan) Asa cum am spus, acest episod din Biblie, ne arata foarte clar prin Isus Hristos, ce este moartea intai, adica moartea somn, si ce inseamna ea pentru oameni si pentru Dumnezeu. Nu este nimic complicat de inteles. Sigur ca ucenicii nu intelegeau vorbirea lui Isus cu somnul mortii, si de aceea au facut unele remarci hazlii pentru noi cei care acum, stim adevarul despre acest subiect. Remarci ca aceea a lui Toma, de exemplu. Ei, ucenicii, abia descopereau adevarul mortii intai, a mortii somn, din gura lui Isus Hristos. Cand Isus a vazut ca ei nu intelegeau ca Lazar doarme somnul mortii, le-a spus pe sleau, ca somnul de care vorbeste El, somnul lui Lazar, este moartea intai, de care or sa moara toti oamenii care au trait vreodata pe aceasta planeta. Au fost doar cateva exceptii: Enoh si Ilie. Moartea intai mai are un rost, un rol, si anume acela de a ne pastra in pamant, pana cand istoria pacatului se va sfarsi pe planeta Pamant. Moartea intai, este si o conservare a noastra in pamant, a fiecarui traitor de pe planeta aceasta, din toate veacurile, pana la invierea noastra. Dumnezeu, asa cum stim, face lucrurile asa cum trebuie, adica cu inteligenta si maxima stiinta, cu dreptate, ca sa fie totul perfect. Putea sa ne ia imediat la cer sau sa ne trimita imediat in iazul de foc, care este moartea a doua, imediat dupa ce muream fiecare, dar daca s-ar fi intamplat asta, ar fi fost doar o mare harababura, din care nici cei salvati, si nici cei pierduti, nu ar fi inteles absolut nimic din ceea ce li s-a intamplat. Apoi, mai stim tot din Biblie, ca Dumnezeu este drept, si in consecinta, trebuie sa iesim toti odata din morminte, ma refer la cei salvati, cat si la cei pierduti. Sa nu o ia nimeni inaintea altora. Ambele cete, este bine sa invie cu totii la un loc. Asa vor vedea cei salvati, de ce au fost salvati, iar cei pierduti, de ce au fost pierduti. Asa vor vedea si vor intelege toti, ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept, care a vrut sa ne salveze pe toti, asa cum ne-a spus. Asa vom vedea ca Dumnezeu nu ne-a mintit cu nimic, si ca El nu are nimic in comun cu pacatul si cu moartea noastra. Aceasta este ordinea si intelepciunea Dumnezeiasca. Mai vreau sa spun aici, ca Lazar, dupa aceasta inviere demonstrativa facuta de Isus Hristos, sigur ca a mai murit o data, la sfarsitul vietii lui. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne poate invia ori de cate ori doreste El, aceasta este o alta invatatura importanta pe care o desprindem din episodul cu moartea si invierea lui Lazar. Sigur ca dupa aceasta inviere, Lazar, o sa mai fie inviat o data, la prima inviere, invierea celor drepti, a celor salvati. Asa cum exista o moarte intai si o moarte a doua, exista si doua invieri: intaia inviere, a celor drepti, adica neprihaniti, si a doua inviere, a celor pacatosi, adica nelegiuiti. O sa vedeti ce frumos se impletesc aceste adevaruri. Chiar daca la inceput, pentru ca nu sunteti obisnuiti, o sa vi se para putin complicat, o sa vedeti ce simplu si ce minunat se contopesc aceste adevaruri dumnezeiesti, pentru pacea si linistea noastra, pentru increderea noastra deplina in Dumnezeu, si in promisiunile Sale catre noi, muritorii. Vom vedea in Evanghelia Vesnica, cu o imensa bucurie, ca Viul Dumnezeu, a facut si din moarte o veste buna, prin Isus Hristos, in sensul ca avem cu totii, daca vrem, sansa invingerii mortii a doua, prin Isus Hristos. Putem sa ne trezim din somnul mortii intai, in doua feluri: pentru a traii vesnic sau pentru a murii vesnic. Pentru a traii vesnic viata neprihanita a lui Isus Hristos sau pentru a murii adevarata moarte, moartea a doua, cea definitiva, din cauza Satanei si a pacatului sau, si al nostru. In timpul vietii noastre, pana in ziua mortii intai, trebuie sa alegem intre Hristos si Satana, adica intre viata si moarte. Cale de mijoc sau neutralitate nu exista, asa cum am spus.

Sa discutam acum, cel mai important text din ceea ce am prezentat in legatura cu moartea si invierea lui Lazar: Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)  Aici, in acest text, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne vorbeste despre ambele morti, moartea intai si moarte a doua. De aceea este foarte important pentru un crestin, sa stie adevarul despre cele doua morti, ca sa inteleaga corect, aparentele contraziceri din Cuvantul lui Dumnezeu, care este Biblia. Cine va intelege asta corect, va avea un plus de incredere, de pace si de liniste in viata, plus pe care Dumnezeu vrea ca toti sa-l avem, precum si o imensa bucurie. Am sa revin la acest text dupa ce am sa va prezint adevarul biblic despre moartea a doua. Hristos a invins moartea, dar care moarte, moartea intai sau moartea a doua?!

Va mai prezint acum si un alt text din Biblie, care ne va ajuta sa intelegem ce moarte a invins Isus Hristos, moartea intai sau moartea a doua, si de care moarte a murit Isus Hristos insusi:

„Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Dragii mei prieteni si neprieteni, ca o avanpremiera a urmatorului episod pe aceasta tema, va pot spune ca Isus Hristos invinge atat moartea intai, cat si moartea a doua, in sensul ca, asupra celor inviati la prima inviere, adica toti cei care apartin lui Isus Hristos si Tatalui Sau, si care sunt poporul lui Dumnezeu cel salvat de El, si de Tatal Sau, nu pot sa fie afectati in niciun fel de catre moartea a doua, din iazul de foc, ori aceasta este tot o biruinta, nu-i asa?! Isus Hristos invinge moartea a doua, murind de moartea intai. Isus Hristos invinge ambele morti, in toate sensurile, si in toate felurile. Poate ca o sa va ia putin timp ca sa intelegeti si sa va obisnuiti cu aceste adevaruri marete, dar Dumnezeu ne garanteaza ca odata intelese asa cum doreste Dumnezeu, aceste adevaruri, ne vor da o bucurie si o pace vesnica, chiar daca in lumea aceasta, o sa mai avem necazuri, asa cum ne-a spus Dumnezeu, si o sa mai varsam lacrimi de durere. Bucuria apartenentei la poporul salvat al lui Dumnezeu, nu poate sa ne-o ia nimeni, daca vrem asta cu adevarat. Bucurati-va de biruinta lui Isus Hristos asupra pacatului si a mortii, biruinta care ne este daruita si noua, tuturor.

(va urma)

Cu respect,

P.S. Astazi este WE, si in WE de obicei, postam lucruri vesele, dragute, frumoase, etc. Poate o sa spuneti ca subiectul abordat astazi, in zi de WE, nu este asa de vesel, este chiar… morbid! Va inselati ! Biruinta asupra pacatului si a mortii, este adevarata si singura Veste Buna din tot crestinismul si din tot Universul. Aceasta veste a biruintei asupra pacatului si a mortii, da suprema speranta, si suprema bucurie omului pacatos si muritor! Este esenta Evangheliei Vesnice ! Dumnezeu ne-a salvat, este bun, este drept, ne iubeste, nu se schimba, si nu ne pedepseste pentru greselile noastre, iar toate acestea, sunt pentru totdeauna. Sunt vesnice! Bucurati-va! Stiind aceste adevaruri, veti avea nu doar un WE minunat, ci o viata intreaga minunata. Alegandu-l pe Isus Hristos ca Domn al dumneavoastra, ati ales si aveti deja, zilnic, neprihanirea si viata vesnica! Sunteti deja nemuritori, asa cum ne spune Isus insusi: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”  Bucurati-va!

Sodoma ca explicatie si avanpremiera a Apocalipsei (ep.2)

Motto: Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideaudar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.” (Luca)

Sa continuam astazi prezentarea inceputa cu ceva timp in urma, pe care puteti sa o cititi sau sa o recititi AICI, despre Sodoma si Gomora, ca explicatie si ca avanpremiera a Apocalipsei, Apocalipsa care reprezinta penultima dezinfectie a planetei Pamant.

De fiecare data, omul traitor pe aceasta planeta blestemata si imprevizibila datorita pacatului, datorita tuturor nelegiuirilor aduse de Dracu’ pe ea: crima, minciuna, hotie, viol, coruptie, razboaie, boli, curvasareala de toate tipurile, etc. a vrut sa stie ce va urma mai departe, in timpurile viitoare. Dumnezeu a raspuns si acestei curiozitati legitime a omenirii, ca sa le dea oamenilor o speranta si o nadejde, si ca sa le intareasca increderea, adica credinta in El: Viul Dumnezeu atotputernic, stapanul Universului. Ucenicii si fariseii, au vrut si ei sa stie ce le va rezerva viitorul, si l-au intrebat si ei pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cum vor evolua lucrurile pana la sfarsitul istoriei pacatului, si pana la reantoarcerea Sa pe planeta Pamant, ca sa-i salveze definitiv din pacat/nelegiuire si din moarte, pe toti aceia care si-au pus toata increderea lor in El. Isus Hristos raspunde cu generozitate curiozitatii lor, si le descrie in cateva cuvinte, tot ceea ce avea sa urmeze, si tot ce va urma sa se intample pe planeta pamant, pana la revenirea Sa in glorie eterna. Astazi am sa-l introduc si pe Noe in relatarea noastra, pentru ca si el a fost mentionat de catre Salvatorului lumii, in acelasi context al sfarsitului, ca si Lot. Iata textul: Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla la fel si in zilele Fiului omuluimancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau, dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului. (Luca 17)  Ce s-a intamplat cu omenirea in zilele lui Noe? Asta se intampla cu oamenii din acele vremuri: mancau, beau, se insurau si se maritau. Ce vrea sa ne spuna Dumnezeu cu asta? Nimic senzational. Vrea sa ne spuna ca viata curgea normal pe planeta Pasmant, pana cand… a intrat Noe in corabie, si a venit potopulCe s-a intamplat cu oamenii in zilele lui Lot? Asta se intampla cu oamenii din acele vremuri: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau. Adica viata curgea normal, ca in fiecare zi, asa cum curgea si in vremea lui Noe, pana cand…  in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Atat pe vremea lui Noe, cat si pe vremea lui Lot, mai exista o similitudine, o particularitate foarte importanta, o stare de lucruri extrem de grava pentru generatiile traitoare atunci cand au avut loc cele doua evenimente extreme. Stiti care? Va mai aduceti aminte? La Noe era asta: Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamantAtunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie…” (Geneza), iar la Lot era asta: Oamenii din Sodoma erau rai, si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului.” (Geneza)  Dragii mei prieteni si neprieteni, fix la fel o sa fie si inainte de declansarea Apocalipsei, din aceleasi motive: Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.” Adica cum? Exact asa: mancau, beau, sadeau, zideau, se insurau si se maritau, cumparau, vindeau, doar unii, aceia care au primit semnul fiarei mai pot sa faca asta, adica poporul lu’ Dracu’, ceilalti, poporul lui Dumnezeu, nu. Si… bineanteles, cupa nelegiuirilor omenirii este deja super plina. A venit scadenta, asa cum a venit si in vremea lui Noe, si in vremea lui Lot, numai ca de data aceasta, curatenia, salubrizarea, va fi totala si definitiva.

Concluzia: „…daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti, daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire…” (2Petru)  Noe si Lot, adica Pototpul si Sodoma, sunt doar niste avanpremiere ale Apocalipsei, si ale curateniei finale a pacatului si a pacatosilor de pe planeta Pamant, in frunte cu Dracu’, creatorul pacatului. Sunt doua mesaje fara echivoc, date de Dumnezeu, ca oricine traieste in nelegiuire, va avea ca sfarsit, moartea eterna. Acest lucru se va petrece pentru binele intregii Creatii, si pentru fericirea vesnica a fiintelor inteligente din Imparatia lui Dumnezeu. Nu este o pedeapsa, ci o consecinta a propriilor fapte si alegeri. Nu este de joaca cu pacatul. Dumnezeu ne avertizeaza fara echivoc! Stau marturie pentru asta Potopul, precum si Sodoma si Gomora.

Apropo de Sodoma, este totusi homosexualitatea si lesbianismul un semn al apropierii Apocalipsei? Cu siguranta ca da, dar nu este singurul, si nu este cel mai important, este doar unul din cele majore, ca sa spun asa, dar nu singurul, in primul post pe aceasta tema am aratat de ce, dar fenomenul gay este cu siguranta un semn clar al sfarsitului care se apropie cu pasi repezi: „… si, ca sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea, fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele! „Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rau! Lui ii va merge rau, caci va culege rodul faptelor lui.” (Isaia 3)   Si in acest text se vede foarte clar ca nu Dumnezeu ii ucide pe acesti oameni, ci Dracu’. De ce? Pentru ca cel pierdut, va culege doar rodul faptelor lui nelegiuite. Nu ca o pedeapsa, ci ca o consecinta. Daca doresti sa devii un om gunoi, trebuie sa te astepti ca intr-o zi, sa fii aruncat la ghena. Nimeni nu poate sa fie obligat, ca sa stea vesnic cu gunoiul in casa, nici macar Dumnezeu. Daca dumneavoastra nu stati cu gunoiul in mijlocul sufrageriei, al casei, de ce ii cereti altuia, adica lui Dumnezeu, sa faca asta? De ce il blamati pe Dumnezeu cand vrea sa arunce gunoiul? De ce ar fi obligat Dumnezeu sa stea cu gunoiul in casa Lui, pe vecie? De ce aruncarea gunoiului se numeste crima, rautate, intoleranta, razbunare, pedeapsa, etc.? De ce? Dupa care logica? Dumnezeu a spus clar ceea ce este curat si ceea ce este gunoi. Dumnezeu a spus clar ca gunoiul nu va ramane vesnic in casa Lui, adica in Imparatia Lui. Dumnezeu a spus clar ca poate sa transforme orice gunoi in aur, daca gunoiul vrea asta. Si atunci cand gunoiul alege de buna voie si nesilit de nimeni sa ramana gunoi, toate zilele vietii lui, de ce ne indignam si il facem pe Dumenzeu ucigas, cand arunca gunoiul? De ce? Ceea ce se intampla astazi cu acest militantism desantat pe marginea acestui obicei nenorocit, care ni se vinde ca fiind normalitatea intruchipata, nu este si nu sunt marsuri ale diversitatii, ale acceptarii in societate, ci marsuri ale prozelitismului, prozelitism pentru aceste apucaturi scarboase, care sunt infatisate ca fiind absolut normale. Comunitatea gay, vrea sa atraga cat mai multi oameni in acest carusel al „normalitatii”, adica al pierzaniei. Pe aceeasi logica a lor, a diversitatii care trebuie musai tolerata, de ce sa nu avem maine poimine, marsuri ale pedofililor, ale hotilor, ale criminalilor, ale necrofagilor, etc… ca si ei sa fie acceptati de societatile umane, ca fiind ceva normal, fara a mai fi sanctionati in niciun fel, nu-i asa? Chiar daca nu ar exista un Dumnezeu, care sa ne spuna cu subiect si predicat ca aceasta indeletnicire este abominabila, impotriva firii, si ca nu are ce cauta intr-o societate normala, daca am fi toti atei, atunci, orice ateu de buna credinta, adica onest, orice om traitor pe aceasta planeta, ar vedea cu ochiul liber, de la o posta, daca te uiti la toate animalele si formele de viata de pe planeta, ca homosexualitatea, este in afara firii, chiar daca ni se vara sub nas niste apucaturi homosexuale la cateva specii din lumea animala. In majoritatea regnurilor, exista masculul si femela, care impreuna, duc specia mai departe. Ce s-ar intampla pe aceasta planeta, daca nu ar mai fi nimeni heterosexual sau macar bisexual, si ar fi numai homosexuali si lesbiene pe bune, care nu ar mai interactiona niciodata sexual unii cu altii, adica barbati cu femei, nici macar prin mame surogat, pentru ca le este o scarba maxima sa fie heterosexuali, nu-i asa? Raspuns: Intr-o generatie sau doua ar crapa cu totii, pentru ca nu ar mai exista nasteri, si planeta ar ramane pustie. Simplu. Si atunci, care-i smecheria acestei „normalitati” care ni se baga pe gat de toti „inteleptii” acestei lumi? Niciuna! Este doar o aberatie, asa cum o catalogheaza si Dumnezeu. Nu are cum sa fie ceva normal si acceptabil ca fiind benefic pentru societatea umana. Este o mare minciuna aceasta afirmatie a sustinatorilor homosexualitatii si lesbianismului. Si atunci de ce il uram pe Dumnezeu cand ne spune ca aceste lucruri sunt rele? Stiu, multi oameni ai acestei planete, inca cred cu tarie, ca Dumnezeu este doar un dictator care doreste sa-si impuna cu orice pret standardele Lui de moralitate, de dreptate, si de bine, adica de neprihanire, iar cine nu se supune, este omorat pe loc sau in viitor. Nu este deloc asa! Dumnezeu doreste de la noi un singur lucru: sa intelegem foarte bine ce este spre binele nostru, si ce este spre distrugerea si raul nostru. Dumnezeu vrea sa intelegem ca hotia, crima, minciuna, si tot cortegiul de nelegiuiri, inclusiv homosexualitatea, nu fac bine unei societati, asa cum s-a demonstrat cu varf si indesat de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta. Atat vrea Dumnezeu de la noi. Iar cand intelegem corect toate aceste lucruri, vom aprecia sau vom da cu piciorul acestor sfaturi dumnezeiesti, insa un singur lucru trebuie sa stim cu siguranta, iar Dumnezeu ne avertizeaza foarte clar, ca nelegiuirea va avea un sfarsit, pe cand neprihanirea va fi vesnica. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni ca a fost hot, criminal, homosexual, pedofil, curvar, mincinos, etc… ci toti acestia, vor culege doar roadele faptelor lor. Dumnezeu nu poate sa fie acuzat ca intr-o zi o sa arunce tot acest gunoi in foc. Aceasta nu este nici pedeapsa, si nici crima, este doar salubrizare. Nu cred ca dumneavoastra va doriti hoti, criminali, pedofili, mincinosi, drogati, etc… in jurul dumneavoastra, iar daca dumneavostra nu doriti ca acest lucru sa se intample acolo unde traiti, atunci dati-i voie si lui Dumnezeu, ca sa-si doreasca acelasi lucru pentru Imparatia Sa. Nu-l mai acuzati de toate relele de care in realitate, numai dumneavoastra sunteti vinovati, nu El. El v-a oferit si inca va ofera salvarea din toate acestea. Corect?! Dumnezeu ne cere sa fim rationali, intr-o lume irationala, mincinoasa si manipulativa, si ne ajuta prin Biblie, sa deosebim binele de rau. Asta face Dumnezeu cu noi, ori asta nu este o pedeapsa, asa cum cred oamenii nestiutori. Asta este lumina in intuneric, este adevarata intelepciune care vine de sus, de la Dumnezeu, este cea mai profunda intelegere a binelui si a raului, este cel mai inalt grad de civilizatie din Univers: neprihanirea. Si Dumnezeu are dreptul, si chiar obligatia, sa-si protejeze Imparatia si creaturile de pacat, adica de nelegiuire, adica de raul in toate formele lui, vazute pe planeta noastra, in aceasta trista si tragica istorie a pacatului. Nimeni nu poate sa-i ia acest drept lui Dumnezeu, asa cum ar vrea Dracu’, si oamenii care il urmeaza in nelegiuire, si care il denigreaza pe Dumnezeu, ca fiind un criminal fara scrupule.

Gay pride

Dragii mei prieteni si neprieteni, oricat v-ar fi de greu sa acceptati si sa faceti ceea ce am sa va spun acum, nu eu, ci Dumnezeu, acesta este adevarul curat, adevarul gol-golut, pe care nu puteti sa-l eludati: Toate bisericile de pe planeta Pamant, care oficiaza casatorii gay, sunt, au devenit, fara putinta de tagada, biserici satanice, iar ceea ce se intampla acum in ele, este satanism, nu crestinism. Parasiti-le imediat! De ce? Iata de ce: Iesiti din mijlocul ei poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei !” (Apoc.)

Pentru ca: „Paharul binecuvantat, pe care-l binecuvantam, nu este el impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? … Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor, nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor.” (1Corinteni)

Cu respect,

Neprihanirea este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers

Motto: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant.” (Romani)

Dragii mei prieteni sau neprieteni, stiu ca este vremea vacantelor, a relaxarii si a micilor sau a mai marilor bucurii. De aceea, si nu numai de aceea, vreau sa va „vorbesc” astazi, despre un subiect cu adevarat minunat, cu adevarat inaltator, cu adevarat important, din toate punctele de vedere, mai important decat orice alta tema din crestinism. Acest subiect, este fara nicio exagerare, crestinismul insusi! Este un subiect la fel de mare ca Dumnezeu, un subiect care este chintesenta dumnezeirii, a intregului crestinism, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Acum, pentru ca aveti mai mult timp, sper ca o sa va ganditi mai profund, la acest adevar unic si fundamental al crestinismului, adevar care se contopeste cu Dumnezeu, adica ESTE Dumnezeu. Un adevar care va fi inteles la adevarata lui valoare, doar de adevaratii fii ai lui Dumnezeu, de adevaratii crestini. Dumnezeu nu „functioneaza”, nu fiinteaza, in afara acestei stari, starea de neprihanire. Am sa scriu astazi, despre neprihanire. Neprihanirea este mai importanta ca Invierea, si o sa vedeti imediat de ce spun asta. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, daca nu ar fi fost neprihanit la modul absolut, in viata Sa pamanteasca, pe care a trait-o in imparatia pacatului. Fara neprihanire, nu exista nicio inviere, pentru nimeni, nici pentru oameni, si nici pentru Fiul lui Dumnezeu! Fara neprihanire, nu exista viata! Va surprinde acest adevar maret care se gaseste pe paginile Bibliei? Sa nu va suprinda! Neprihanirea este tot ceea ce conteaza cu adevarat. Neprihanirea este esenta si definirea vietii dumnezeiesti, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihanit, iar neprihanirea, este atributul suprem al dumnezeirii, si „legea” dupa care se guverneaza intreg Universul. Neprihanirea inglobeaza totul in ea: dragostea, bunatatea, dreptatea, cinstea, frumosul, binele de orice fel. Neprihanirea este strans legata de viata, pentru ca viata lui Dumnezeu, este neprihanita, este neprihanire in stare pura, si oricine are sau vrea viata lui Dumnezeu in el, automat va avea in el, si neprihanirea dumnezeiasca. Una fara cealalta nu se poate. Fara neprihanire nu exista viata, iar fara viata, nu exista neprihanire! Neprihanirea este strans legata de Dumnezeu, asa cum este strans legata de viata lui Dumnezeu. Fara neprihanire, asa cum s-a dovedit pe planeta Pamant, nu exista decat faradelege si moarte, exista crima, hotie, minciuna, abuzuri, nedreptate, razboaie, boli, etc, asa cum vedem de secole, de generatii intregi pe planeta noastra. Nimic nu s-a schimbat, pentru ca nu se poate schimba. In aceste conditii ale pacatului, totul se sfarseste in moarte, pentru ca pacatul nu ofera altceva, pentru ca nu poate. Neprihanirea este pusa de Dumnezeu doar in anumite persoane, in toti cei care vor asta, si este neprihanirea lui Hristos, si pentru a avea aceasta neprihanire, trebuie sa il acceptam pe Dumnezeu in viata noastra, pentru a putea birui astfel pacatul si moartea. Dracu’ a contrafacut si acest adevar, ca numai Dumnezeu iti poate da neprihanirea, si l-a mintit pe om ca poate sa faca si el asta, sa se cazneasca sa fie bun, neprihanit, si l-a pus astfel pe om la cazne inutile, ca sa incerce sa se neprihaneasca singur, prin puterile si prin faptele lui. Pavel si apoi Luther au fost astfel de oameni, care dupa ce au inteles ca asta nu sta in puterea omului, ca omul nu poate sa faca singur asta, ci doar Dumnezeu, au renuntat la practicile de autoneprihanire, de autoflagelare, autoinjosire, automantuire. Lucru imposibil de altfel, asa cum constata orice om care vrea sa duca lupta cu pacatul prin fortele proprii, adica prin faptele lui „bune”. Am afirmat de multe ori pe paginile acestui blog, acest lucru fundamental al adevaratului crestinism: Dumnezeu = neprihanire = viata, iar viata = neprihanire = Dumnezeu. Legatura dintre viata si neprihanire este indisolubila si indestructibila! Neprihanirea este starea normala a dumnezeirii si a tuturor creaturilor. Neprihanirea este esenta dumnezeirii, este viata eterna a lui Dumnezeu, este „legea” care guverneaza totul.

  • Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea, nu este moarte.” (Proverbe)

Neprihanirea este acea stare initiala in care am fost creati de catre bunul Dumnezeu, cu viata si neprihanirea dumnezeiasca in noi. Starea aceea de bunatate absoluta, de fericire absoluta, de bun simt si de iubire absoluta, cu toate trairile, gandurile si starile sublime de care poate sa fie capabil omul bun, intr-o relatie simbiotica cu Dumnezeul lui neprihanit, se numeste neprihanire. Starea aceea de frumusete fara pata, pura, imaculata, de feciorie a sufletului si a mintii! Starea aceea de bine, de fericire si de pace absoluta, de inocenta, se numeste neprihanire. Am pierdut toate acestea prin despartirea de Dumnezeu, prin pacat, asa dupa cum se vede din viata noastra cotidiana de pe planeta Pamant. Prin despartirea de Dumnezeu, am pierdut neprihanirea. Cand nu-l mai ai pe Dumnezeu cel neprihanit, nu mai ai nici neprihanire. Neprihanirea este absenta raului sub orice forma a lui. Neprihanirea este binele suprem. Problema fundamentala a crestinismului, dupa parerea mea, este ca nu am inteles esenta pierderii noastre, si asta vine din raportarea noastra la Dumnezeu. Cum il vedem pe Dumnezeu? Ca pe un tiran sau ca pe un tata iubitor? Cum intelegem comportametul Lui, ca fiind abuziv si fara mila fata de pacatos, sau ca fiind plin de mila si de dragoste fata de noi? Din nefericire, „Crestinismul SRL”, cel controlat de Dracu’, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran de care trebuie musai sa-ti fie frica, permanent, toate zilele vietii tale. Toate zilele vietii tale, trebuie sa traiesti cu spaima de Dumnezeu. Acest fel de „crestinism”, acest „adevar crestin”, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe o fiinta cu care nu prea ai vrea sa ai de-aface, decat cel mult din interes. Ca sa-ti dea viata vesnica de exemplu, sa te protejeze de rele, sau sa nu te pedepseasca. Si pentru asta, faci orice. Gresit! Imparatia lui Dumnezeu nu este constrangere, nici pedeapsa, nici recompense, si nu consta nici in lucruri materiale, ci in altceva. Esenta ei absoluta este neprihanirea si viata, care trebuie sa fie in noi. Dar nu neprihanirea data de Lege, indiferent care lege, ci doar cea data de Isus Hristos in dar. Legea nu poate sa ofere, sa dea, nicio neprihanire. Legea, oricare ar fi ea, nu te poate face neprihanit. Tu singur, nu te poti face neprihanit implinind o lege. Oricare lege. Neprihanirea este ceva viu, este viata complexa, asa cum am spus. Este viata lui Dumnezeu! Neprihanirea nu poate sa fie, si nu este slova, litera de lege, care nu poate sa dea nimanui viata. Neprihanirea este viata insasi, este Duhul lui Hristos, adica neprihanirea si viata lui Hristos! Numai Hristos prin Duhul Sau, poate sa dea viata si neprihanire, pentru ca numai El si Tatal Sau au asta. La Creatie, asta au si daruit ei, tuturor creaturilor: viata si neprihanire. De aceea mancau atat omul cat si leul, verdeturi, fructe, iarba, pentru ca erau neprihaniti. Si omul, dar si animalele erau neprihanite, adica nu faceau niciun rau, asa cum erau si Adam si Eva. Raul a aparut dupa despartirea de Dumnezeu. Vedeti acum cat de importanta este intelegerea faptului ca nu exista TRINITATE in crestinism, o a treia persoana a dumnezeirii, ci doar Tatal, Fiul Sau si Duhurile lor? Aici se vede limpede, ca o a treia persoana a dumnezeirii, este un nonsens. Nu are ce cauta in adevarata invatatura crestina. Neprihanirea lui Hristos, este doar a lui Hristos, si in consecinta, nu ti-o poate da decat Hristos, si nimeni alticineva sau altceva. Nu ti-o poate da o alta persoana, Duhul Sfant de exemplu, alta persoana decat proprietarul de drept al propriei neprihaniri, adica Isus Hristos. Legea cum spuneam, are alt rol. Ea doar defineste foarte vag, diferenta dintre pacat/faradelege, si neprihanire. Neprihanirea lui Hristos, este altceva, si este mult, peste Legea celor 10 porunci, care sigur ca este si ea o parte a neprihanirii si a definirii ei, cea mai condensata si importanta parte, dar nu singura. Legea celor 10 porunci nu este, si nici nu are cum sa fie asta, si nici nu poate sa cuprinda TOATA neprihanirea in ea, pentru ca nu este esenta ei. Toata neprihanirea, esenta neprihanirii, neprihanirea adevarata, totala, este doar cea a lui Isus Hristos, si a Tatalui Sau. Numai aceasta neprihanire poate sa ofere cu adevarat pe Pamant si in Univers, ca mod de gandire, de comportament si de guvernare, dragostea, pacea, fericirea si bucuria vesnica a tuturor. Legea, oricare ar fi ea, nu poate sa ofere asa ceva, pentru ca Legea nu gandeste, nu este vie, si nu poate sa dea neprihanire, asa cum am mai spus, sau mai exact, asa cum spune Biblia, Dumnezeu:Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege, vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege, despre ea marturisesc Legea si Prorocii, si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.” (Romani)   „Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni)

Doar cine traieste in neprihanire este neprihanit, adica doar cel in care locuieste Duhul lui Hristos, nu o asa zisa a treia persoana a dumnezeirii, numita Duhul Sfant. Nu Duhul Sfant s-a intrupat in lumea noastra, ca sa biruie pacatul la el acasa, in trup omenesc, ci Isus Hristos. Nu Duhul Sfant a stat pe cruce, ci Isus Hristos. Nu Duhul Sfant a invins pacatul si moartea, si implicit pe Satana, ci Isus Hristos! Nu prin Duhul Sfant a produs Isus Hristos neprihanire, ci prin Duhul Tatalui Sau, asa cum a si afirmat de multe ori. Asa cum Duhul Tatalui a fost cu Hristos, si in Hristos, asa si Duhul lui Hristos este cu noi, si in noi, ca sa avem viata si neprihanirea Sa: „Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are marturisirea aceasta in el, cine nu crede pe Dumnezeu Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.” Nu cel care se duce la biserica, pupa icoane, moaste, si aprinde lumanari, nu cel care pazeste o zi de odihna anume sau care nu manaca anumite alimente, iar in viata de toate zilele este doar un simplu nelegiuit, adica robul pacatului si al lu’ Dracu’, nu al lui Hristos, este considerat neprihanit, ci doar cel care chiar este neprihanit, prin Duhul lui Hristos. Dusul la biserica, ritualurile si traditiile, dogmele bisericesti, „tainele” bisericilor, nu vor neprihani pe nimeni, asa cum nici Templul evreiesc nu a neprihanit pe nimeni. Neprihanirea nu vine prin asa ceva. Este o minciuna satanica asta! Este o inselaciune. Neprihanirea autentica, vine doar de la Isus Hristos, Cel Viu in vecii vecilor. Neprihanira nu se poate obtine altfel, pe alta cai, si prin alte mijloace, nu se poate cumpara prin traditii si ritualuri, prin dogme si invataturi. Neprihanirea adevarata, nu cea falsa, contrafacuta de Dracu’, se obtine doar de la Isus Hristos, prin Duhul Sau.

  • Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire, este nascut din El.”
  • Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit.” (1Ioan)
  • „… cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani

„Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani)  Acest text din Romani, ne spune inca o data, daca mai era nevoie, si pentru unii este, ca relatia adevarata, sigura si trainica cu Viul Dumnezeu, nu depinde de absolut nimic. Nu depinde de dusul la biserica, nu depinde de niste ritualuri, nu depinde de niste dogme mai mult sau mai putin adevarate, nu depinde nici macar de citirea Bibliei! Sa nu fiti socati! Si sa nu credeti ca spunand asta, am sa ma contrazic in cele ce voi scrie mai departe. Dumnezeu, acolo unde omul vrea si accepta sfaturile Sale, din toata inima sa, daca accepta indemnurile lui Dumnezeu, care vin prin mintea omului, prin constiinta lui, si daca raspunsul omului este pozitiv la aceste indemnuri spre bine, atunci omul, oriunde s-ar afla el pe planeta Pamant, nu mai are nevoie nici de biserici, nici de popi, nici de pastori, nici de ritualuri stupide. Il are pe Dumnezeu, si este de ajuns. Asta inseamna ca are totul. Asta inseamna ca mintea lui se schimba dintr-o minte nelegiuita, intr-o minte neprihanita, prin puterea lui Dumnezeu. Viul Dumnezeu scrie cu Duhul lui Isus, neprihanirea Sa, in mintea si in inima noastra! Asta este suprema stare, suprema satisfactie pentru un crestin autentic. pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei) Dumnezeu ne satura cu neprihanirea Sa, atat in viata aceasta, cat si in cea viitoare. Dumnezeu ne da cata neprihanire dorim noi, fara limite. Dumnezeu ne promite, ca orice om de pe planeta Pamant care iubeste cu adevarat neprihanirea, care o intelege in profunzimile ei de bunatate, de dragoste fata de semeni, de prosperitate, de intelepciune, de stiinta si de tehnologie la cel mai inalt nivel, si si-o doreste din tot sufletul lui, care este insetat in permanenta de ea, nu va fi dezamagit niciodata de Dumnezeu! El va fi saturat, acum, dar si in viata viitoare! Va fi indestulat cu neprihanire. Va avea cata neprihanire doreste! Neprihanirea dumnezeiasca este vie si nu are sfarsit, ea este intr-o continua crestere si perfectionare, pentru ca Dumnezeu insusi este un Creator etern, si un Neprihanit etern. Si in vesnice o sa fim saturati cu neprihanire, adica calitatea neprihanirii noastre va creste tot timpul, va creste vesnic, pentru ca neprihanirea fiind ceva viu, este viata si miscare, nu moarte.

Asa cum am spus, Legea lui Dumnezeu, Legea celor zece porunci, nu este standardul suprem al neprihanirii, asa cum gresit cred crestinii, ci doar cateva linii de forta ale ei. Standardul suprem al neprihanirii este Dumnezeu. Sa nu uitam ca Legea este doar literea, nu Duhul datator de viata. Cartile nu dau viata nimanui, ele doar ne invata, ne atrag atentia asupra unor aspecte, dar repet, nimic scris nu da viata, nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare. Doar Dumnezeu da viata, iar aceasta viata est neprihanita. Moartea este rezultatul pacatului, este pacatoasa, sau altfel spus, pacatul, despartirea de Dumnezeu, duce la lipsa vietii si a neprihanirii, si duce doar la moarte. Pacatul este moarte, asa cum viata este neprihanire. Dovada, este tot ce se intampla acum pe planeta noastra. Sa vedem acum ce pune Duhul lui Isus Hristos in noi, cei care iubim cu adevarat neprihanirea dumnezeiasca, nu doar ne facem ca o iubim, cu gandul doar la recompensele viitoare. Dragostea adevarata, neprihanita, este total dezinteresata, nu are interese de niciun fel. Iata ce spune Biblia despre Duhul lui Hristos: Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni)  Dupa cum observati, roada Duhului lui Hristos, este altceva decat Legea celor zece porunci. Observati ca aceste caracteristici, roade ale Duhului, sunt viata efectiva si afectiva, cu multiplele ei fatete? Fatete care sunt imposibil de pus intr-o lege. Roadele Duhului lui Hristos, sunt sentimente, emotii, actiuni, trasaturi de caracter, trairi, credinta, etc. Daca neprihanirea este cea mai inalta forma de viata, de guvernare si de civilizatie din Univers, atunci fara doar si poate, pacatul, nelegiuirea, opusul neprihanirii, reprezinta cea mai rudimentara, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila, cea mai nenorocita, cea mai criminala, ce mai inapoiata, cea mai lipsita de scrupule, si cea mai urata si josnica forma de civilizatie din Univers. In comparatie cu neprihanirea, pacatul si faradelegea pe care Satana le-a adus din cer pe pamant, sunt gunoiul, sunt infectia, purulenta Universului, forma lui cea mai urata si cea mai abjecta, forma lui mortala, putreda, pestilentiala, pentru ca pacatul si faradelegea, inseamna asa cum stim cu totii, degradare, distrugere si moarte. Moarte si numai moarte, ori moartea, nu are nicio frumusete in ea. Moartea nu este frumoasa! Moartea nu are cum sa fie frumoasa si de dorit. Civilizatia pacatului si a mortii, cea de pe planeta noastra, este cea mai criminala, cea mai rudimentara „civilizatie”, cea mai brutala si mai animalica forma de civilizatie din Univers, cea mai ipocrita si mai mincinoasa forma de organizare a societatii si a fiinteler inteligente, si de aceea, Dumnezeu o sa-i puna capat pentru totdeauna, asa cum ne spune in cartea Apocalipsei. Iadul nu va fi vesnic. Noi traim acum in Iad, dar Imparatia Creatorului nostru, in care domnesc pentru vesnicie viata si neprihanirea, si unde baza tuturor gandurilor si a actiunilor tuturor este neprihanirea, este si reprezinta cea mai inalta forma de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Dumnezeu.

„Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului. (Apocalipsa)

Neprihanirea nu trebuie vazuta si inteleasa doar ca o cheie cu care deschidem Imparatia lui Dumnezeu, este gresita o astfel de conceptie si de abordare. Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce este ea in realitate: cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers! Cea mai inalta forma de gandire si de organizare a Universului, si a tuturor fiintelor inteligente din el! Daca nu ati inteles asta, nu ati inteles nimic din crestinism! Daca vedeti neprihanirea doar ca pe un mijloc de a ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, ca pe o pila sau ceva de genul acesta, n-ati inteles nimic din mesajul dumnezeiesc, si sunteti pe o cale gresita. Trebuie sa iubiti neprihanirea, ca si cum cerul, viata vesnica si Dumnezeu, nu ar exista, si nu veti avea niciun castig garantat din faptul ca o iubiti. Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce reprezinta ea: bunatatea absoluta, binele absolut. Daca va ganditi la neprihaninre doar ca sa ajungeti in cer, sa aveti viata vesnica si strazi de aur, dovediti doar faptul ca neprihanirea nu va face placere deloc, dar va straduiti, va chinuiti cu chiu si vai, va siliti, va cazniti sa fiti cat de cat buni, neprihaniti, desi nu va face placere asta, doar ca sa scapati de „furia si de pedeapsa” lui Dumnezeu, sau pentru a castiga ceva, viata vesnica de exemplu. Daca ganditi si simtiti asta, cum ca neprihanirea este pentru dumneavoastra doar un chin, un jug, o neplacere cumva musai, ca sa nu va suparati dumne-zeul, sa stiti ca asa ceva este in ochii lui Dumnezeu, la fel de detestabil, ca si pacatul insusi. Stiti de ce au succes in lumea asa zis crestina, bisericile care promit iertarea pacatelor prin tot felul de bazaconii gen: indulgente, matanii, pupat icoane, moaste, statui, etc… in timp ce credinciosul ramane la fel de ticalos in viata de zi cu zi, ca si cum nu ar fi crestin? Pentru ca este cel mai comod mod de a fi „crestin”, pentru omul care uraste neprihanirea, si nu-i place deloc. Este mai comod sa ramai in pacat, dar sa te crezi crestin doar ca dai si tu de pomana la saraci, sau te duci la biserica sa aprinzi lumanari care nu folosesc la nimic, sau sa faci nu stiu ce bazaconii asa zis crestine, ca sa-ti adormi constiinta ca esti in regula cu Dumnezeu daca faci toate acestea. Nu, nu suntem in regula cu Dumnezeu ramanand in pacat. Asta inseamna ca-l uram pe Hristos si neprihanirea Lui. Hristos, in afara de neprihanirea Sa, nu are ce sa ne ofere. Neprihanirea vine la pachet cu viata lui Dumnezeu, iar viata lui Dumnezeu vine la pachet cu neprihanirea Sa. Cele doua, viata dumnezeiasca si neprihanirea dumnezeiasca, sunt inseparabile. Dracu’ are o repulsie totala fata de neprihanire, sa nu uitati asta! Hristos a fost urcat pe cruce datorita urii Satanei fata de neprihanirea Sa. Acest fel de a iubi neprihanirea, din interes, arata ca aveti doar o dragoste din interes sau de frica, fata de cel care v-a daruit din dragoste adevarata, dezinteresata, totul. Dumnezeu, nu iubeste casatoriile din interes, ci doreste doar o dragoste sincera si adevarata, curata, dezinteresata, pura, imaculata, adica neprihanita, asa cum este si El! Neprihanirea nu este un troc, o afacere, un targ, o invoiala intre noi si Dumnezeu, ceva de genul: „Doamne, noua nu ne place neprihanirea Ta, dar ne straduim sa acceptam cate ceva din ea, de frica ca ne iei gatul, ca ne omori, sau ca ne pedepsesti daca nu o dorim”. Asa ceva este satanism curat! Ea, neprihanirea, este sau nu este! O iubesti sau nu o iubesti. Atat! Neprihanirea adevarata nu poate sa fie trucata in ochii lui Dumnezeu, care vede foarte bine daca o iubim cu adevarat sau doar ne prefacem ca o iubim.

Asa cum am spus deja, sunt doua moduri in care lumea „crestina” il vede pe Dumnezeu: a) ca pe un Dumnezeu tribal, inapoiat, criminal si setos de sange daca nu faci ca El, imprevizibil, irational, de neanteles, de aceea avem nevoie de taine bisericesti, (sic!), si b) ca pe un Dumnezeu iubitor si iertator, care iti arata tot timpul consecintele gandirii si faptelor tale gresite, fapte facute in urma acestei gandiri gresite, dobandite in urma despartirii de Dumnezeu. Marea majoritate a „crestinilor”, desi nu recunosc, sunt adeptii primei viziuni despre Dumnezeu, adica varianta „a„. De aceea, ei, acesti crestini de tip „a„, prin tot felul de practici si de obiceiuri pe care Dumnezeu nu le cere, ba chiar le detesta, incearca sa-l imbuneze permanent pe Dumnezeu, si indiferent ce fac, ei au in minte acest singur aspect: „sa nu-l supar pe Dumnezeu, pentru ca ma omoara si pierd viata vesnica”. Eu personal, asa cum ati putut sa constatati pe acest blog, cei care il citesc constant sau ocazional, sunt adeptul variantei „b„. Eu cred ca Dumnezeu doar ne invata, ne ajuta, ne sprijina, ne iubeste neconditionat si ne vrea numai binele. Important este sa intelegem lucrurile asa cum sunt ele, si la adevarata lor valoare. Sa intelegem limpede, ca departarea de El, despartirea de El, a adus tot ceea ce vedem noi pe planeta noastra, dupa principiul cauzei si al efectului. Lipsa neprihanirii din civilizatia omeneasca, prin aparitia pacatului, a dus la tot cortegiul de nenorociri si de nelegiuiri care s-au vazut si se vad pe planeta Pamant. In lipsa neprihanirii, oamenii au decazut maxim. Au fost si inca mai sunt scalvi, sub diferite forme, chiar daca se cred liberi, bolnavi, saraci, schingiuti si haituiti, mintiti, furati, ucisi in fel si chip, otraviti cu tot felul de otravuri, in mancare, in aer si in apa, batjocoriti, minimalizati, pusi sa munceasca pentru paine si pentru apa pe care o beau, etc. Isi parasesc copiii sau ii vand ca sa supravietuiasca, ii omoara, ii violeaza pe ai lor sau pe ai altora, isi batjocoresc parintii si bunicii, fii si fiicele, etc. Isi vand organele, ovulele, corpul, mintea, forta de munca, etc. Aceasta este civilizatie?! Nu prieteni si neprieteni, aceasta nu este civilizatie, indiferent cati zgarie nori vom mai construi noi, si indiferent cati sateliti si rachete o sa mai trimitem in spatiu, sau cate calculatoare o sa mai inventam sau o a avem in buzunar sau la incheietura mainii. Ceea ce avem noi, nu se numeste civilizatie. Omul fara neprihanire, este doar un ticalos ingamfat, egoist, mincinos, hot si criminal, ca tatal sau, Dracu’. Daca Dumnezeu nu ar fi coborat la noi, in Iadul in care traim, nu ar mai fi ramas nici urma de bunatate in rasa umana. Daca mai sunt farame de bunatate pe ici pe colo in lumea noastra, asta se datoreaza doar lui Dumnezeu, pentru ca aici, in imparatia Satanei, Dumnezeu a avut copii ai Sai, in care a pus si a existat neprihanirea Lui. Daca nu ar fi fost asa, am fi ajuns, intreaga omenire, ca Sodoma si ca Gomora. „De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.” (Isaia)  Sodoma si Gomora, reprezinta culmea abjectiei si a decaderii umane. Sodoma si Gomora, sunt opusul neprihanirii, adica nelegiuire cat cuprinde. Ce inseamna Sodoma si Gomora cu adevarat, puteti sa cititi AICI.

Cand crestinii se vor elibera de frica mortii, de frica de a ajunge in Iad (traim deja in Iad!) de dorinta egoista de a avea doar viata vesnica, dar fara neprihanire in ea, adica fara Dumnezeu, pentru ca in realitate, majoritatea „crestinilor” asta isi doresc, chiar daca nu recunosc deschis asta, atunci si abia atunci, am inceput sa devenim crestini adevarati. Cand veti inceta sa gandi ca va sacrificati acum, ca sa beneficiati de mila lui Dumnezeu si de viata viitoare, atunci incepeti sa mergeti pe calea cea buna. Neprihanirea nu este si nu va fi niciodata un sacrificiu, ci o bucurie fara margini. Daca inca ganditi si considerati ca faceti sacrificii pentru neprihanire si pentru Dumnezeu, inseamna ca inca nu sunteti crestini, si ca inca nu l-ati inteles pe Dumnezeu. Nu ati inteles ce vrea Dumnezeu de la noi toti. Cand vom iubi neprihanirea fara sa asteptam recompense de la oameni si de la Dumnezeu, cand il vom iubi pe Dumnezeu fara dorinta de a ne da viata vesnica, atunci si numai atunci, am devenit crestini. Cand nu vom mai astepta nimic de la Dumnezeu, ci doar ne vom bucura de aceasta forma minunata de viata si de civilizatie, numita neprihanire, abia atunci am inceput sa umblam cu Dumnezeu, cu adevarat, ca barbati si femei in Hristos, nu ca prunci nestiutori, batuti de orice vant de invatatura. Pana atunci, pana la acest moment, doar ne prefacem ca iubim neprihanirea, si pe Dumnezeu. Ca sa fiu si mai transant, si ca sa intelegeti exact ceea ce vreau sa spun si sa va transmit, va spun ca eu: daca maine asi sti cu siguranta de 100%, ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici viata vesnica, si nici inviere dupa moarte, ca nu exista nimic din ceea ce ne spune si ne promite Biblia, eu tot asi iubi neprihanirea, pentru ca am inteles o data pentru totdeauna, ca ceva mai bun, mai inalt si mai frumos decat ea, nu exista in Univers. Am inteles ca toate ororile pe care le-a trait aceasta omenire bolnava de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta, orori pe care le traim si noi astazi, si le vor trai si generatiile urmatoare, se datoreaza exclusiv, lipsei acestei neprihaniri! Lipsa binelui genereaza raul, lipsa neprihanirii genereaza pacatul. Aceasta este cea mai inalta forma de intelegere a lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale! Alta nu exista! Acesta este crestinismul pur, crestinismul absolut, crestinismul cel netrucat de Dracu’, prin sistemul religios mondial. Gandirea neprihanita, si numai ea, este capabila sa gandeasca cea mai inalta forma de civilizatie universala. Gandirea neprihanita, este cea mai performanta si cea mai inalta forma de gandire din Univers. Dupa cum se vede, planeta Pamant nu este „organizata” dupa gandirea neprihanita, adica dupa gandirea Dumnezeiasca, si de aceea oamenii, societatile umane, popoarele, omenirea toata si toata viata noastra, este construita, cladita zilnic, pe principiile satanice ale maririi de sine, ale mandriei, ale orgoliului nemasurat, pe principiul minciunii, ale hotiei, ale manipularii, si ale crimei. Cultul vedetelor, al bogatiilor si al bogatilor, al oamenilor superiori altor oameni, al elitelor, egoismul, lacomia, si multe altele, sunt rodul gandirii pacatoase, si a fiintarii nelegiuite, trairea in ticalosie si nelegiuire, care este opusul neprihanirii, nelegiuire bazata pe gandirea satanica, adica pe mandrie, pe marire, pe egoism, pe ne mila, pe ne dragoste, pe ne impreuna simtire, pe ne impreuna traire, pe nedreptate, etc.

Dragii mei prieteni sau neprieteni, daca-l „iubiti” pe Dumnezeu doar de frica, nu cunoasteti ce este si ce inseamna neprihanirea, si nici Imparatia lui Dumnezeu. Daca-l iubiti pe Dumnezeu din interes, doar ca sa va dea ceva, indiferent ce, viata vesnica de exemplu, bani, sanatate, etc… nu stiti inca ce inseamna aia neprihanire si Imparatie a lui Dumnezeu. Dumnezeu, si implicit Imparatia Lui, Imparatia Neprihanirii, trebuie iubit doar pentru ceea ce este El, neprihanire pura, si pentru ceea ce ne-a oferit El: asemanarea cu El, adica libertate, viata Sa, si neprihanirea Sa. Nu ne trebuie nimic mai mult. Nimic in plus, si nimic in minus. In El avem totul. Dumnezeu este neprihanire, si cine declara ca il iubeste pe Dumnezeu, trebuie sa iubeasca si neprihanirea Sa. Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, si sa urasti neprihanirea Lui, este un nonsens asta. Daca v-ati saturat de religie si de teologie, daca v-ati saturat de zeci si zeci de practici si de texte religioase interpretate si mega interpretate, intoarse pe toate fetele, daca v-ati saturat de certuri teologice fara rost si fara de sfarsit, aflati ca dupa ce veti cauta si veti intelege adevarul absolut si pur al Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu, adica dupa ce veti intelege Evanghelia Vesnica, Vestea Buna Vesnica, totul, dar absolut totul, se va reduce la doua persoane neprihanite: Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, adica la aceste cuvinte: „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele, marturisesc despre Mine.” …  Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan)   Si siti de ce? Pentru ca: „El (Isus Hristos) a fost facut de Dumnezeu pentru noi: intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)

Iar in Imparatia lui Dumnezeu,  Imparatia Neprihanirii, nimic rau, nelegiuit, ne neprihanit, nu va fi acolo, nu va intra in ea, dupa cum este scris: Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.” (Apocalipsa)  Dumnezeu va inchide pentru totdeauna portile Universului, pentru rau, pacat, faradelege si moarte. Acestea vor disparea pentru totdeauna din Univers, dupa aceasta istorie a pacatului, de pe planeta Pamant.

Retineti va rog asta, este esential sa stiti: Neprihanirea nu este un concept sau o denumire strict religioasa, teologica, bisericeasca, care sa tina strict de religie sau de teologie, de biserici si de popi, de pastori sau de dogme religioase, de ritualuri mai mult sau mai putin tampite, ci este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Dumnezeu Creatorul. Dumnezeu nu este nici religios, nici teolog, nici bisericos, nici popa, nici pastor, nu este nici roman, nici francez, nici evreu, EL ESTE CEL CE ESTE, si punct. Dumnezeu este insasi religia si teologia, biserica si neprihanirea. Stiinta despre Dumnezeu, o detine doar Dumnezeu, si toti cei carora Dumnezeu pesonal le-o descopera, le-o explica si le-o daruieste, daca doresc asta. Dumnezeu este singurul teolog, invatator, pastor sau preot adevarat, restul… e cancan! Neprihanirea este elitism de cea mai inalta sorginte, dar si de cea mai inalta modestie. Neprihanirea este tot ce poate sa fie mai inalt in Universul acesta. Neprihanirea este varful civilizatiei creata de Dumnezeu. Neprihanirea este bunastare, iubire, dreptate, fericire, stiinta, tehnologie si civilizatie, la superlativ! Neprihanirea este singura stare care asigura progresul, pacea si fericirea vesnica! Neprihanirea este totul in crestinism. Daca nu ai neprihanirea lui Hristos, prin Hristos, si prin Duhul lui Hristos, nu ai nimic. Asa ca… bucurati-va de cea mai inalta forma de viata si de civilizatie universala: Neprihanirea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos si Duhul Sau! Neprihanirea este definirea omului absolut, a omului suprem in bunatate si dragoste, in stiinta si empatie, in demnitate, integritate, onoare, loialitate, bun simt si bun gust in toate, noblete in toate felurile si in toate sensurile, finete, este frumusetea absoluta in toate, este binele absolut, este dreptatea absoluta, este cinste, curaj, dragoste curata, puritate in toate sensurile, prietenie sincera si dezinteresata, armonie, intelegere, pace vesnica, nu temporara, bucurie, respect, credinta, fericire, prosperitate, bogatie, calitate si stiinta la cele mai inalte standarde visate sau imaginate vreodata, este viata, fratie adevarata intre creaturi si Creator, si lista ramane deschisa… adaugati ce doriti, dar numai lucruri bune, nu rele, pentru ca neprihanirea nu are nimic in comun cu rautatea, cu pacatul, cu ticalosia si cu crima. Raul suprem apartine si este doar al Satanei, apartine lumii pacatului, lumii inventate de el, in mintea lui bolnava si nelegiuita, o minte a minciunii si a crimei, o lume a mortii si a distrugerii.

Trebuie sa recunoastem ca multe, daca nu toate aceste lucruri frumoase si stari de bine enumerate mai sus, ni le dorim cu ardoare in viata noastra, toti, din toata inima, chiar si acum, in aceasta viata, nu doar in cea viitoare, dar nu le putem avea din pricina pacatului si a nelegiuirii instalate in noi toti, prin softul satanic, softul pacatului. Vreau sa va intreb ceva: cand ni le dorim atat de mult, toate aceste lucruri bune al neprihanirii, de ce fugim de ele cand ni se ofera gratis si fara niciun efort, doar prin credinta ca cel care ni le promite, Dumnezeu, poate si vrea sa ni le dea, iar noi, pacatosii, chiar sa le putem avea in vietile noastre, acum, dar si in viitor? Gratis! Fara efort. Doar sa vrem asta. De ce fugim de ele, de ce fugim de neprihanire?! Nu-i ciudat ce ni se intampla?!

stop and think

Cu respect,

P.S. Dragi prieteni sau neprieteni, vreau sa va mai spun si astazi, ceea ce am mai spus pe acest blog: Eu nu ma consider invatatorul nimanui, nu ma erijez in detinatorul adevarului absolut, si tot ceea ce scriu eu, poate sa fie verificat cu Biblia, si daca nu este in concordanta cu Biblia, poate sa fie combatut si aruncat la gunoi, daca este cazul, si chiar va rog sa faceti asta, in asemenea cazuri. Nu am nicio problema cu asta. Vreau sa mai spun ca nu am declarat razboi nimanui, nici ortodocsilor, nici catolicilor, nici baptistilor, nici adventistilor, nici hindusilor, nici musulmanilor, nici ateilor, nici masonilor, nimanui, ci doar lu’ Dracu’, in sensul ca nu vreau sa ma las prostit, mintit si manipulat de el. Vreau sa stiu adevarul, si apoi sa actionez in consecinta: sa-l accept sau sa-l resping. Nu ma intereseaza daca sunteti atei, evolutionisti, masoni sau orice fel de crestin, musulman, sintoist, taoist, hindus, etc. Este treaba dumneavoastra ce vreti sa faceti in viata si cu viata dumneavoastra. Este numai treaba dumneavoastra in ce vreti sa credeti sau sa nu credeti. Pe acest blog, eu doar „gandesc cu voce tare”, adica scriu, desi nu sunt scriitor, si de aceea mai fac si greseli de scriere, pentru care va rog sa ma iertati, gandesc despre lucrurile care ma framanta si ma intereseaza in viata aceasta, cu privire la existenta mea pe aceasta planeta, si in acest Univers. Nu dau lectii nimanui. Unul singur este Invatatorul, si cel care poate sa dea lectii: Isus Hristos si Tatal Sau. Eu personal, in afara de Dumnezeul Bibliei si Evanghelia Lui Vesnica, nu am gasit nici o alta varianta, nici o alta teorie, nici o alta religie, nici un alt dumnezeu, care sa ma satisfaca ca explicatie plauzibila, rationala, logica, coerenta, a aparitiei vietii si a mortii, pe planeta aceasta pe care noi traim, si de aceea am ales sa merg pe mana Dumnezeului Bibliei, si a lui Isus Hristos, Fiul Sau. Daca o sa ma pacalesc sau nu, o sa vedem intr-o zi, ziua aceea mare si minunata, a aratarii singurului Dumnezeu adevarat, pe care il vor vedea si cei salvati, dar si cei pierduti. Daca nu exista acest Dumnezeu, si nici un altul, iar „o sa vedem” intr-o zi, in sensul ca nu o sa mai vedem niciodata, nimic. Nici lumina soarelui, nici adierea vantului, si nimic din ce se va mai face sub soare, si nu o sa ne mai bucuram niciodata de viata, si asa cum spunea Petre Tutea: „Fara Dumnezeu, fara credinta, omul devine un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri.”

Mie imi place sa cred, si cred, ca viata noastra pe aceasta planeta, nu este, si nu are cum sa fie intamplatoare, o intamplare pura. Nu pot sa cred ca vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Ar fi minunea minunilor si intamplarea intamplarilor, ca dintr-o ciorba primordiala electrocutata acum cateva miliarde de ani, sa iasa aceasta minune de planeta, cu atatea minunate vietati si plante pe ea, inclusiv omul, cea mai minunata forma de viata. In mintea mea, recunosc, nu incape aceasta teorie. Nu a incaput niciodata! Nu pot sa cred in ea! Imi insulta inteligenta! Evanghelia Vesnica este adevarul pentru noi oamenii, eu asa cred.

Dragii mei, sa iubti, si sa fiti iubiti!

Bucurati-va!

Ai pup iu ol!