Liberul arbitru

Motto: “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

In Sabatul din 12 octombrie, dupa aproape doi ani de cand nu am mai fost intr-o biserica, de niciun fel, vazand o invitatie pe FB a unei anumite biserici neoprotestante, adventista, ca nu este niciun secret, am decis sa ma duc si eu, sa vad ce se mai gandeste, ce se mai spune, si ce se mai stie in lumea crestina despre acest subiect extrem de important, al Evangheliei Vesnice, Liberul arbitru. Sigur ca acea biserica nu reprezinta lumea crestina in totalitatea ei, nici nu ar putea, dar poate sa reprezinte o mica mostra de habarnism crestin in materie de crestinism, de ingustime a mintii si a preocuparilor, sau dimpotriva, de intelepciune crestina, vie si scormonitoare, asa cum ne cere Dumnezeu sa fim noi crestinii, vii, scormonitori si curiosi. De intelepciune nu a fost cazul mai deloc, de scormoneala nici vorba, curiozitate ioc, dar habarnismul, ingustimea mintii, ignoranta cu buna stiinta, autoimpusa, precum si țâfna mitocaneasca au fost la ele acasa cu varf si indesat, dar nu numai habarnismul si tâfna, ci si proasta crestere, mitocania si incultura crasa, atat cea religioasa, cat si cea lumeasca ca sa spun asa, adica acea parte care tine de bunele maniere in orice societate umana, oriunde te-ai afla, pe strada, in biserica sau pe stadion. Civilizat trebuie sa fii atat in biserica, cat si in afara ei. Nu a fost cazul. Mitocania, jignirile, acuzele, suspiciunea, inospitalitatea, au avut glas, mai bine zis glasuri. Multe. M-am simtit extrem de NE binevenit in acea adunare. Tema anuntata pe FB era: “Liberul arbitru, dezbatere interactiva” Buuun. O tema extrem de interesanta si de importanta in crestinism. Erai invitat public, pe FB, sa participi. Numai ca odata ajuns acolo, erai primit cu suspiciuni si jigniri de neam prost. Subiectul in sine, foarte interesant si extrem de important in crestinism, asa cum am spus. Daca intelegi corect acest subiect, intelegi Evanghelia Vesnica, intelegi perfect Vestea Buna a Salvarii din pacat si din moarte, si modul cum se face aceasta salvare: doar prin puterea lui Dumnezeu, nu a omului, adica nu prin fapte. Acest subiect bine inteles si insusit, face diferenta dintre falsa evanghelie a mantuirii/salvarii prin FAPTE, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne spune ca mantuirea/salvarea, se face doar PRIN CREDINTA, adica doar prin PUTEREA LUI DUMNEZEU, adica tu crezi ca Dumnezeu te va salva, si ca va face asta daca tu vrei, pentru ca El a promis ca va face asta, iar tu crezi aceasta promisiune dumnezeiasca. Asta este tot. Asta inseamna sa fii crestin. Ca o ironie, cei mai penibili si mai inversunati adversari ai dezbaterii erau intelectualii, doi medici, un el si o ea, si nu numai. Primul ‘telectual religios, el-ul, cel mai incisiv, ne-a spus de la obraz, ca noi, cei prezenti, suntem prea prosti ca sa putem dezbate un asemenea subiect, de parca Biblia ar fi o taina pentru omenire, nu o invatatura pentru toti, o invatatura pe care să poata să o inteleaga oricine, sau ca intelegerea ei nu poate sa fie la indemana tuturor oamenilor, citeste: prostilor, ci doar la indemana unor initiati, pastori si popi gen, sau ‘telectuali, nu bizoni de rand, iar ea, doctoreasa, a spus nici mai mult nici mai putin, ca ea nu vede nimic spiritual in aceasta dezbatere!!! Baiejnebun? Baiestiprost? Daca nici STUDIEREA Cuvantului lui Dumnezeu nu este ceva spiritual, atunci ce dracu este spiritual? Ritualurile acelea basite din biserici? Predicile acelea penibile ca pentru handicapatii mintal sunt spirituale?! Doar acestea sunt spirituale?! Unora le-a luat Draqu mintile de tot, dar ei se cred in continuare crestini si spirituali. Apoi au urmat alte si alte luari de cuvant, cu alte si alte aberatii si ineptii care nu aveau nimic in comun cu Biblia. Erau doar ganduri omenesti, filosofii de doi bani cu frumusetea si inteligenta umana in actiune, si basme bisericesti of course.

Ce am vazut in sabatul acela, era Babilonul la el acasa. Babilonul spiritual in cea mai pura stare. Am vazut LIVE implinirea profetiei din Apocalipsa, in care ni se spune ca lumea crestina si lumea in general, este praf, este imbatata si balamucita de minciunile Satanei si de propria mandrie si ignoranta, dar si de minciunile predicate zeci si sute de ani in bisericile asa zis crestine. Am vazut autosuficienta, am vazut implinirea profetiei ca oamenii vremurilor din urma nu mai suporta invatatura sanatoasa a lui Dumnezeu, si prefera in continuare basmele lumesti si bisericesti, adica minciuni satanice, si nimic altceva. Am sa revin la aceasta discutie in final.

Sa vedem ce ne spune Biblia in legatura cu acest subiect extrem de frumos si de interesant. Omul a fost creat de Dumnezeu LIBER, liber la modul absolut, liber sa poata respinge atat pe Dumnezeu, cat si Imparatia Sa. Omul nu a fost creat ca un robot, cu un soft care sa-i permita sa asculte in permanenta de Dumnezeu, chiar daca el, omul, de buna voie si nesilit de nimeni, nu mai vrea asta. Asa ceva nu s-a intamplat. Dumnezeu a lasat libertate absoluta fiintelor create, pana acolo, incat au putut sa-si execute Creatorul, sa-l macelareasca, sa-l scuipe, sa-l umileasca si sa-l omoare in chinuri groaznice. Exact din acest motiv, ca a fost liber total, a putut si Diavolul, Satana, Dracu’, sa se rascoale impotriva lui Dumnezeu, impreuna cu o parte din ingerii cerului, si sa devina astfel niste vrajmasi inversunati, niste vrajmasi de moarte ai Creatorului, ai lui Dumnezeu, asa cum s-a vazut la Cruce. Doar datorita faptului ca oamenii au fost creati liberi, ca si Satana si ingerii lui cazuti, au putut sa-i dea cu flit lui Dumnezeu si Imparatiei Lui, asa cum a facut si Lucifer. Vom vedea mai departe insemnatatea majora a acestui lucru. Fiind libera, Eva a crezut minciunile Satanei, si s-a dus dupa fenta, l-a crezut pe Dracu’, si s-a dus la el, parasindu-l pe Dumnezeu. Stiti istoria, nu mai insist pe ea, dar ce sa vezi, ca in loc de mult trambitata iluminare promisa de Diavol, a venit cea mai CRUNTA ROBIE si cel mai crunt INTUNERIC. Ghinion! Prostia se plateste. Eva a votat cu Dracila, Adam a urmat-o, si uite asa au ajuns amandoi, robii Satanei. Cum? Au capatat acea nenorocita fire pamanteasca, despre care ne vorbeste Dumnezeu, fire pe care o poseda si Satana cu ingerii lui, ei fiind primii care au avut-o in Univers, adica o fire care IUBESTE PACATUL, CAREIA II PLACE PACATUL, si in care pacatul domneste ca o lege suprema, lege care conduce mintea si trupul pacatosului, pentru ca numai ea domneste in pacatos. Legea neprihanirii a fost alungata din pacatosi. Legea neprihanirii a fost anulata prin pacat. Aceasta lege a pacatului, adica pacatul in sine, care s-a instalat in noi ca un soft al Satanei, nu poate sa fie biruit de om prin puterea lui. Este cu neputinta acest lucru. I-a spus-o Isus insusi lui Nicodim: “Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan) Isus ii spune aici lui Nicodim, ca ceea ce este pacat, pacat ramane, iar ceea ce este Duh, adica neprihanire, neprihanire este si asa va ramane. Cele doua nu pot sa fie amestecate, mixate, niciodata. Sunt ca apa cu uleiul, nu se pot intrepatrunde, ori esti pacatos, ori esti neprihanit. Cale de mijloc nu exista, de aceea si este necesara o nastere din nou a omului pacatos. Isus ii spune lui Nicodim ca pentru a fi salvat, omul trebuie sa fie supus unui proces de moarte si de inviere prin Hristos. O nastere din nou. Asta inseamna sa ne nastem din apa si din Duh: moartea si invierea noastra prin Hristos, asa cum spune Biblia, Hristos a murit si a inviat pentru noi: “Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului, caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui. Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, o data pentru totdeauna, iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.” (Romani). Iata descrierea salvarii noastre, iata cum se face salvarea noastra, iata cum este invins pacatul, si cum este el distrus: doar prin puterea lui Dumnezeu, doar prin Isus Hristos. Singurul lucru pe care noi il putem face dupa asta, dupa salvarea prin Hristos, este sa ne reantoarcem in robia Satanei, sub puterea Satanei, in robia pacatului, exact asa cum a facut si Eva in Eden, l-a parasit pe Dumnezeu. O sa vedem exact care este acest mecanism in cele ce urmeaza.

Asa cum spuneam, pacatul este o lege, o putere peste orice putere a noastra de a lupta cu el, asa cum si Dracu’ si ingerii lui sunt mai puternici ca noi. Aceasta lege a pacatului, aceasta putere a lui, actioneza nestingherita in fiinta umana, de la caderea in pacat. Nimic nu i se poate impotrivi: “Fiindca, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se lupta împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului…eu sunt pamântesc, vandut Rob Pacatului…nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac Binele, dar n-am Puterea sa-l fac…nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Si atunci, numai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieste in mine.” (Romani) Ce vreti mai clar de atat? Chiar daca cu mintea vrei altceva, accepti ceva ce ai vrea sa faci, ceva care face parte din neprihanire, observi ca acel lucru nu ai cum sa-l implementezi in viata ta, datorita unei forte care te tine rob vechilor metehne rele, pacatoase. Este la fel ca dependenta de alcool, de tigari, de droguri, etc… Stii la un moment dat ca nu este bine ceea ce faci, mintea ta intelege si accepta asta, si vrei sa schimbi aceasta situatie, dar constati in viata reala ca tot rob al acestor dependente ramai. Nu ai putere sa te smulgi din ghearele lor. Exact asta ne spune acest text. Ca si in viata reala, ai nevoie de un ajutor extern, o dezintoxicare, un ajutor medical, etc… Daca la dependenti ajutorul vine de la medicina, familie, etc… la crestini, ajutorul vine de la Isus Hristos. Simplu. Pacatul, ca si drogurile, alcoolul, tigarile, etc…, este un stapan absolut, care nu-ti permite sa faci tot ceea ce vrei tu, chiar daca iti dai seama intr-un moment al vietii tale, ca ar fi bine sa faci si altceva decat ceea ce faci. Observi in scurt timp ca nu ai Puterea de a face ceea ce iti doresti. Vointa ta, constati deasemenea, ca nu-ti foloseste la nimic in cele mai multe cazuri, pentru ca nu ai la dispozitie si o Putere mai mare decat cea a Pacatului care te tine Rob ! “Caci Binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci Raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac ! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieşte în mine. Gasesc dar în mine Legea aceasta: când vreau sa fac Binele, Raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului.” Din nou si din nou acelasi scenariu descris pana acum: nu putem sa ne rupem de rau, de pacat, de nelegiuire. Demonstratia lui Dumnezeu in Cuvantul Sau este perfecta ! In Robia Pacatului nu faci ce vei ! Omul pe buna dreptate constata pe pielea lui aceasta imposibilitate de a redeveni singur Neprihanit, bun, pe placul lui Dumnezeu, oricat s-ar stradui, si oricat de bine intentionat ar fi, pentru ca mereu si mereu i se intampla sa pacatuiasca, oricat de mult se fereste sa faca asta, si striga deznadajduit intr-un final, in sinea lui si cu voce tare, catre Dumnezeu : “O, nenorocitul de mine ! Cine ma va izbavi de acest trup de Moarte ?…” (Romani) Doar Dumnezeu are solutia salvatoare: Isus Hristos, Fiul Sau. Atat. Alta solutie nu exista in cer sau pe pamant. Doar el poate sa faca asta, sa invinga pacatul. Iata solutia: “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt in Hristos Isus care nu traiesc dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. În adevar, Legea Duhului de Viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osândit Pacatul în firea pamanteasca, trimitand, din pricina Pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a Pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamantesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Şi daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste în voi.
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu
.” (Romani) Ce poate fi mai clar?! Si cu toate acestea, oamenii nu inteleg. Legea pacatului si a mortii poate sa fie invinsa doar de o alta lege, care sa o inlocuiasca, si aceasta noua lege, este Legea Duhului de Viata in Isus Hristos. Softul pacatului si al mortii pe care pacatul il aduce in noi, este inlocuit prin Duhul lui Hristos, de softul neprihanirii si al vietii lui Hristos, asta daca il alegem pe Hristos in locul lui Dracu’. Daca aleg ca singur, prin fortele mele, prin alegerile mele, sa produc neprihanire, sa ma rup de Dracu’ si de Pacat, daca imi pun la bataie toata vointa mea de care sunt capabil ca sa fac ceea ce a acceptat mintea mea ca fiind bine, observ ca acest lucru este imposibil pentru mine. Mai devreme sau mai tarziu, tot rau am sa fac. La ce ma ajuta toate alegerile mele si toata vointa mea ?! La absolut nimic ! Sunt ZERO! Chiar daca Alegi sa faci Binele, vezi ca nu ai Puterea de a-l face de fiecare data cand vrei sa-l faci! Si atunci la ce-ti folosesc alegerile zilnice cu care te lauzi la biserica ta si in crestinismul tau prost inteles? La nimic. Care este atunci solutia, singura corecta, valabila si acceptata de Dumnezeu ? Intruparea, Viata si Moartea lui Hristos ! Atat! Numai El, si nimic altceva. Fara nici o colaborare din partea omului pacatos. Fara niciun ajutor din partea omului. Asta este tot ce trebuie sa stim: Hristos in noi prin Duhul Sau, este singura noastra nadejde! Asa spune Scriptura: “Hristos in voi, nadejdea slavei. Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Hristos Isus.” (Coloseni) Care este rolul omului in toata aceasta poveste ? Niciunul ! Care este rolul alegerilor omului ? Niciunul ! Care este rodul alegerilor omului ? Esec ! Care este rolul si rodul Alegerilor si a vointei omului? Esec pe toata linia ! Atunci, cand putem sa fim si noi cu adevarat liberi ? Intr-o singura si unica varianta : “…daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Alta varianta si alta solutie nu exista! “Vindeca-ma Tu Doamne, si voi fi vindecat, salveaza-ma Tu, si voi fi salvat. Tu esti slava mea ! Stiu Doamne ca soarta omului nu este in puterea lui, nici nu sta in puterea omului cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta. Poate un etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele ? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul ?„
Aceasta este singura cale, acesta este singurul adevar, este Legamantul cel Nou de care lumea asa zis crestina, habar nu are. Omul pacatos este salvat de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai asa cum ne spune El, nu cum vrem noi, adica doar asa:„Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti Legile Mele. Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un Duh Nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carneiată Legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune Legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor, Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-mi voi mai aduce aminte de Păcatele şi Fărădelegile lor.” Acesta este Noul Legamant, legamantul salvarii oamenilor pacatosi, din pacat si din moarte. Asa se face. Altul nu exista. Doar cei care cred ca Dumnezeu va face tot ce a promis, vor fi salvati. Alta cale nu exista. Asta inseamna neprihanirea obtinuta doar prin credinta. Bisericile care va spun ca prin sfinti, prin icoane, prin maica Domnului, prin moaste, prin zile de odihna, prin mancaruri, prin abstinente imbecile, prin ritualuri stupide va puteti salva, VA MINT! Asa ceva nu exista! Este o minciuna satanica. Iata inca cateva texte care ne spun fara echivoc ca aceasta este calea si adevarul:

“Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal”.

„Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine Crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” (Ioan 11-25)

„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14-6)

„Dumnezeu ne-a dat Viata vesnica, si aceasta Viata este in Fiul Sau.” (1Ioan 5-11)

„Cine are pe Fiul, are Viata, cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are Viata. (1Ioan 5-12)

„In nimeni altul nu este salvare, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim SALVATI.” (Fapt. Apost.4-12)

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M’a trimes, ARE Viata vesnica, si nu vine la Judecata, ci a trecut din Moarte la Viata.” (Ioan 5-24)

„Nu voi M’ati ales pe Mine, ci Eu v’am ales pe voi, si v’am randuit sa mergeti si sa aduceti roada, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea.” (Ioan 15-16)

“Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?” Isus le-a raspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: SA CREDETI in Acela, pe care L-a trimes El.” (Ioan 6-28,29) Ce poate sa fie mai clar de atat ? Ce poate sa fie mai limpede? Ce poate sa fie mai la obiect? Ce poate sa fie mai adevarat? Nimic.

„Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile Firii Pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului (asa cum am aratat deja, cei in care locuieste Hristos nu mai au nimic de-a face cu Judecata ). In adevar, Legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucat Firea Pamanteasca (Dracu’) o facea fara putere – Dumnezeu a osandit Pacatul in Firea Pamanteasca (a trait o viata Neprihanita), trimitand, din pricina Pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a Pacatului (adica Hristos s-a intrupat in OM, devenind al 2-lea Adam), pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile Firii Pamantesti (Dracu’), ci dupa indemnurile Duhului (Hristos). Si umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este Moarte (ramanerea in Firea Pamanteasca este echivalenta cu ramanerea in Dracu’, care va pieri vesnic), pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este Viata si Pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna (asa cum am mai afirmat deja, Dracu’ uraste neprihanirea, si nu are nici un chef sa mai faca vreodata ceea ce vrea Dumnezeu, el nu se va mai supune niciodata lui Dumnezeu). Deci cei ce sunt pamantesti (adica cei care raman robi ai lu’ Dracu’, refuzand darul Salvarii prin Hristos) nu pot sa placa lui Dumnezeu (adica nu au ce sa caute in Imparatia lui Dumnezeu, din simplul motiv ca ei nu vor sa ajunga acolo). Voi insa (cei care accepta darul lui Dumnezeu, adica Salvarea din Imparatia lu’ Dracu’) nu mai sunteti pamantesti (nu mai apartineti lu’ Dracu’), ci duhovnicesti (apartineti lui Hristos), daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Clar si la obiect ! Singurul lucru care te califica ca fiind copil al lui Dumnezeu infiat, este locuirea Duhului lui Hristos in tine). Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus Mortii, din pricina Pacatului (adica de murit vom muri si noi odata si odata, nu scapa nimeni), dar duhul vostru este viu (adica vom fi inviati), din pricina Neprihanirii (lui Hristos, care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Perfect! Demonstratia este perfecta! Totul este cat se poate de clar. Nu mai este nimic de adaugat deocamdata. Salvarea omului pacatos se face doar de catre Dumnezeu, si doar prin puterea lui Dumnezeu. Omul trebuie sa creada asta! Nu sta absolut nimic in puterea omului. Omul nu participa cu nimic la salvarea lui. Omul doar se bucura de ceea ce primeste in dar de la Dumnezeu, ii multumeste, si da slava lui Dumnezeu pentru asta. Vom vedea de ce mai cadem dupa ce Duhul lui Hristos este in noi, dar asta cu alta ocazie. In acest text puteti sa vedeti iar adevarul ca Duhul Sfant este Duhul lui Hristos, nu o alta persoana a dumnezeirii. Superb!

Sa recapitulam putin cele discutate aici, si sa sintetizam lucrurile, ca sa intelegem cat mai bine acest subiect esential, care face diferenta dintre evanghelia falsa a faptelor, in care chipurile, omul colaboreaza cu Dumnezeu la salvarea sa, si Evanghelia Vesnica a CREDINTEI IN DUMNEZEU, care ne spune ca doar Dumnezeu poate sa-l salveze pe om. Omul a fost creat initial de Dumnezeu, in starea de Neprihanire, adica neprihanit, liber la modul absolut, si cu viata in el. In aceasta stare fiind, care era SINGURA lui Alegere pe care ar fi putut sa o faca? Raspuns corect: PACATUL. Omul cade in pacat. Ce se intampla cu el? Devine robul Pacatului, robul Satanei, un SCLAV muritor, un pacatos. SCLAVUL nu este niciodata liber. Sclavul are totdeauna un stapan, si face doar ceea ce vrea stapanul lui, el nu poate sa faca ceea ce isi doreste el. Niciodata! Care este singura alegere a sclavului pacatului, singura Alegere pe care poate sa o faca in aceasta situatie? Raspuns corect: NEPRIHANIREA. Retineti, in pacat fiind, omul, daca vrea sa-si schimbe starea si statutul, nu are alta optiune in afara Neprihanirii. NEUTRALITATRE NU EXISTA! Ori esti pacatos, ori esti neprihanit, altceva nu ai cum sa fii. Alta stare nu exista. Nu exista starea de nici pacatos, dar nici neprihanit. Ce ai putea sa fii altceva?! Cand esti neprihanit poti sa alegi doar pacatul, iar cand esti in pacat poti sa alegi doar neprihanirea. Punct. Daca alegi sa devii Neprihanit, daca ALEGI sa faci asta, vei constata ca nu poti, ca o forta, o lege mai presus de tine si de puterile tale, te tine legat de stapanul tau, adica de pacat, de moarte, de Dracu’, asa cum am aratat, iar alegerea ta este fara putere, adica fara urmari in viata ta. Aici si acum intervine Dumnezeu prin Hristos, daca vrei, singurul care te poate face iar LIBER DE PACAT, adica Neprihanit, si poate sa-ti daruiasca din nou viata Lui. Simplu! Ce trebuie sa retineti foarte bine este faptul ca numai in neprihanire esti liber si poti sa alegi pacatul ca singura optiune de viata, pe cand in pacat fiind, esti rob, iar singura optiune pe care o ai, este sa fii din nou neprihanit, dar constati ca nu poti sa faci asta singur, pentru ca nu mai esti liber, ci esti rob. Alegerea ta fiindu-ti in acest caz, anihilata total. Neutralitate nu exista asa cum am spus. Ori pacat, ori neprihanire, ori Dracu’ ori Hristos, altceva nu este.

Acesta este adevarul despre Liberul Arbitru in crestinism. El exista, dar fara putere, adica este ca si cum nu ar exista. Este egal cu zero. Sigur ca in viata reala, cea de zi cu zi, poti sa alegi cat vrei, chiar si din pozitia de neutralitate, ai liber arbitru din belsug, iti poti alege singur pantofi, haine, mancare, locuinta, sotie, sot, excursii, etc… si alegerea ta conteaza, si mai important, poti sa o duci TU la indedplinire fara probleme, dar in ceea ce priveste evadarea din lumea pacatului si a mortii, acest lucru este cu neputinta la oameni. Altfel spus, liberul arbitru functioneaza in lume, nu este nicio problema, avem si puterea de a alege, si de a finaliza alegerea, tine de noi, dar asta nu functioneaza in ceea ce priveste evadarea din imparatia Satanei. Mai multe si mai detaliate despre acest subiect, gasiti pe pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Cititi acolo mai multe daca aveti placerea si curiozitatea.

Acum, la final, am sa revin la intamplarea povestita la inceputul acestui post, ca sa tragem si niste invataminte sanatoase din ceea ce au facut acei oameni in acel sabat, ca sa nu facem aceleasi greseli ca ei. Traim vremea cand bisericile trebuiesc parasite dragi prieteni si neprieteni, o spune Dumnezeu nu eu. Bisericile, asa cum spune Biblia, au ajuns niste inchisori, niste locuri in care Hristos, cu aerul proaspat al Evangheliei nu mai poate sa patrunda, unde lucrurile sunt profund anchilozate, prafuite, unde moartea spirituala domneste fara jena. Bisericile acestui pamant au ajuns niste institutii in care libertatea membrilor este doar mimata, nu este si reala. Esti liber sa faci doar ce vor ele, daca nu… out! Au ajuns niste institutii in care Adevarul, Hristos, Lumina cunoasterii, nu mai sunt binevenite, dorite si cautate. De ce se intampla asta? Simplu de raspuns. Fiecare biserica proclama sus si tare ca ea si numai ea detine adevarul absolut, iar toate celelalte biserici sunt ratacite, si din aceasta cauza, fiecare biserica se lupta, se bate cu oricine, ca sa ramana la invataturile ei, chiar daca unele sau toate sunt gresite, si spun oamenilor ca asta trebuie facut, ca trebuie sa tinem cu dintii de doctrine, de ritualuri, de traditii, de invataturile gresite, etc…. TOATE fac greseala aceasta. Acesta este procesul de osificare, si de anchilozare, de satanizare. Nu se mai accepta nimic altceva. Unele biserici crestine chiar se lauda cu vechimea lor in ratacire, sunt biserici care isi propaga de mii de ani minciunile si ratacirile, iar pentru ele, aceasta vechime este un semn ca ele sunt bisericile adevarate. Vax! Ele sunt satanizate de mult timp, nu crestine de mult timp. Biserica adevarata este doar cea care sta pe adevar, si al carei Invatator, singurul, este Viul Dumnezeu. Adventistii ne-au invitat la o dezbatere la care ei aveau deja lectia invatata, propriile adevaruri, si nu erau dispusi sa renunte la nimic din toate acestea. Orice tentativa de a spune, de a prezenta altceva, era intampinata cu ostilitate si cu pseudo argumente, cu suspiciune si cu teama ca se va fluiera in biserica, adica ca va patrunde si ceva adevar cu aceasta ocazie, adevar deranjant pentru minciunile satanice. Dezbaterea pe bune, pe cinstite, nu este dorita, nu este binevenita, nu este privita cu ochi buni, pentru ca ea poate spulbera minciuni si iluzii. Mai bine sa stam inchisi in biserica si sa pozam in democrati din cand in cand, dar in realitate sa facem ce bine spunea nenea Iancu: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”… Mimam dezbateri, mimam deschidere, dar doar cat vrem noi, si ce vrem noi. Chiar daca apuci sa spui ceva, vor veni imediat cerberii doctrinari sau prostii, ca sa arunce nori cat mai grei de confuzie si de indoiala in mase. Aceasta teama de adevar se regaseste in toate bisericile asa zis crestine. Ca si partidele, bisericile nu se pot reforma niciodata. Nu va mai faceti iluzii. Orice tentativa de reformare este sortita esecului. Nici Templul evreiesc nu a putut sa fie reformat. Nici macar Dumnezeu nu a reusit asta!!! Iudaismul SRL ca si Crestinismul SRL, ca si orice alt cult sau denominatiune, sau religie, nu sunt reformabile. Fiecare biserica are dumnezeul ei, care din nefericire nu este si Dumnezeul Bibliei. Adevarul fiind VIU, automat se misca, evolueaza, traieste, chiar daca ramane acelasi, apar totdeauna lucrui noi si interesante, in noi si noi lumini si intelesuri, exact ca atunci cand citesti aceeasi carte sau vezi acelasi film la 10 ani, la 20, la 40 sau la 60 de ani. De fiecare data sufletul si mintea ta se bucura de intelesuri noi, mai frumoase, mai interesante, mai profunde ca in trecut. Intelegerea devine mereu alta, intr-o crestere calitativa continua. Asa este si in religie. Daca inchizi usile si geamurile ca aerul proaspat sa nu mai patrunda, MORI. Doar moartea este nemiscare, intepenire, inghet, pietrificare, mumificare, panze de paianjen, duhuri necurate si nemiscare. Adevarul care este viu, care traieste, care se misca, care vrea sa ne infrumuseteze in permanenta mintea si implicit viata, nu va sta niciodata locului, nici macar in vesnicie. Asta trebuie sa intelegem. Aceasta este lectia, acesta este adevarul. Chiar imi este mila de acei nefericiti inchisi intre patru ziduri, in care aerul proaspat nu prea mai poate sa patrunda. Ei cred ca apara adevaruri marete numai de ei stiute, si nu mai accepta sa fie invatati de nimeni, nimic, nici macar de bunul Dumnezeu. Sa nu faceti ca ei! Bucurati- va de Dumnezeul frumusetii si al adevarului, al intelepciunii, al miscarii continue, al vietii, adica de Dumnezeul Bibliei nu al bisericilor, nu al Crestinismului SRL. Credeti doar in acest Dumnezeu Viu si lucrator, asa cum ne spune Scriptura, si nu o sa fiti niciodata dati de rusine. Vom fi invingatori! Sa avem aceasta credinta, descrisa in textul de mai jos.

“Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” (Evrei). Aceasta credinta ne trebuie. Aceasta credinta este cea autentica, cea adevarata. Aceasta credinta inseamna sa credem tot ce ne-a promis Dumnezeu prin Isus, prin Cuvantul Sau, sa credem TOATE FAGADUINTELE Sale, pentru ca ABSOLUT TOATE se vor implini pentru fiecare dintre noi. Toate! Primiti-l pe Isus in vietile dumneavoastra, si aveti deplina incredere in El, deschideti larg usile, ferestrele, ochii si urechile mintii si a sufletului, tot ce puteti sa deschideti, deschideti, ca sa intre lumina si aerul proaspat si curat al vietii, adevarului si neprihanirii. Toti asa zisii crestini, cei care sunt morti spiritual prin bisericile acestei lumi, au doar o forma de evlavie, fara putere, asa cum spune Biblia, pentru ca singura putere crestina care este Isus Hristos, a fost data afara din bisericile care il tagaduiesc si il alunga. Il slavesc doar cu buzele, cum bine spune Scriptura, adica prin minciuni asa zis crestine, si prin ritualuri penibile si satanice, care nu folosesc la nimic. Isus Hristos a fost alungat din biserici si din suflete. Este afara, dar nu renunta. Inca ne mai roaga sa-l primim, spre binele nostru, nu al Lui. Deschideti tot ce puteti! Deschideti, si bucurati-va!

“Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti, si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa). Da, lumea crestina se crede bogata, material si spiritual, dar Dumnezeu vede altceva la ea, ii vede goliciunea, mandria desarta, ticalosia, orbirea si saracia spirituala, pretentiile goale, satanizarea.

Ce poate sa fie mai frumos ca o cina intre doi prieteni adevarati, intre doi frati, intre doua fiinte care se iubesc si se respecta neconditionat, care vor sa gandeasca la fel lumea si Universul, si sa aiba aceleasi valori, doua fiinte care au incredere deplina una in cealalta, Creatorul si creatura lui, pentru care Creatorul si-a dat viata? Raspuns: NIMIC!

“Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi implini cuvantul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)

“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos” (2Corinteni)

Cu respect,

Iata de ce nu a fost Isus Hristos un pisalog si un revolutionar violent

Motto: „In orice casa veti intra, sa ziceti intai: „Pacea sa fie peste casa aceasta!” Si daca va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra va ramane peste el, altminteri ea se va intoarce la voi”. „Dar in oricare cetate veti intra, si nu va vor primi, sa va duceti pe ulitele ei si sa ziceti: „Scuturam impotriva voastra, chiar si praful din cetatea voastra, care s-a lipit de picioarele noastre, totusi sa stiti, ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. „Eu va spun ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Sodoma, decat pentru cetatea aceea.” (Luca)

Astazi vom vorbi iarasi despre evanghelia lui Satana, evanghelie care s-a infiltrat adanc si temeinic in crestinism, si care ne prezinta un Dumnezeu rau, violent, setos de sange si de razbunare, intransigent cu creaturile Sale, pe care le pedepseste pentru greselile lor, pe care le pune sa faca lucruri prostesti, care sfideaza inteligenta umana, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne prezinta un Dumnezeu al libertatii, drept, iubitor, indelung rabdator, intelept, un Dumnezeu care ne doreste numai binele, si niciodata raul, un Dumnezeu care ne atrage atentia ca noi si numai noi, ne vom hotari soarta, ca noi si numai noi vom alege drumul spre moarte sau spre viata, spre pacat sau neprihanire. Aceasta este Evanghelia adevarata, adica Vestea Buna in care eu cred. Astazi mai mult ca oricand, pentru ca traim in vremea sfarsitului, Dracu’ trage tuse groase de mizerie pe caracterul lui Dumnezeu, prin toti slujitorii sai din biserici si din afara lor. Doctrina Iadului vesnic este una din aceste tuse, invatatura cu pedepsirea necredinciosilor, este o alta tusa, umilirea inchinatorului prin tot felul de practici imbecile ca: pupatul de morti (moaste), pupatul de lemne si de carpe (icoane si „sfinti” de lemn), unifome cultice, laice sau bisericesti, prin practica tararii pe pamant, ca taratoarele, a credinciosilor, in jurul lacasurilor de cult, prin promovarea obscurantismului religios si a prostiei organizate, a misticismului de tot felul, toate acestea si multe altele, il injosesc pe viul Dumnezeu si pe inchinator, il calomniaza, il uratesc, il batjocoresc, il fac sa nu fie dorit de catre oameni, iar credinciosii il accepta mai mult de frica decat din dragoste pentru ceea ce este El. Dragii mei, Dumnezeu nu este asa. Dumnezeu nu cere inchinatorului asa ceva, dimpotriva, interzice! Cititi Biblia, si veti vedea ca asa este!

Apoi, exista foarte multi oameni, care ca sa creada in Dumnezeu si in spusele Sale, ar vrea ca Dumnezeu sa-i lichideze fizic si imediat daca se poate, pe toti cei care pacatuiesc, care fac rau, invocand practica lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Ei aduc ca argument al necredintei lor, acest motiv: „De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva?!”. De ce nu starpeste Dumnezeu raul, imediat!” Raspuns: pentru ca nu a venit vremea. Pentru ca fiecare lucru isi are vremea lui. Sigur ca asa ceva, o astfel de gandire si un astfel de argument, este o ineptie. In Vechiul Testament, altfel stateau lucrurile, si altul era mesajul pe care poporul lui Dumnezeu si lumea intreaga, trebuia sa-l invete, si sa-l priceapa. Nu ca Dumnezeu este un criminal, ci ca oamenii, prin comportamnetul si credintele lor, si-au croit singuri soarta. O sa discutam despre asta cu alta ocazie. Dumnezeu in Vechiul Testament, nu a fost atat de criminal si de setos de sange, pe cat il cred unii. Am sa scriu si despre asta. Asa cum spuneam, multi il vor pe Isus, pe Dumnezeu, un revolutionary violent, un haiduc, unul care sa ia masuri immediate si cat mai dure, impotriva celor care fac raul. Cei care gandesc asa, nu au inteles nimic din adevaratul crestinism, din mesajul Evangheliei Vesnice, si nici din esenta Imparatiei lui Dumnezeu. Am scris un post in care am explicat de ce omul trebuie sa doreasca sincer si dezinteresat neprihanirea, si de ce neprihanirea, este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers, post pe care puteti sa-l cititi AICI. Tocmai de aceea, din cauza neprihanirii, Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, nu or sa fie niciodata niste revolutionari sangerosi si lipsiti de scrupule, oameni ai armelor si ai razboiului, ci ai pacii si ai liberului arbitru, adica al libertatii absolute. Dumnezeu vrea ca noi sa intelegem corect principiile Imparatiei Sale. Dumnezeu nu doreste oligofreni intelectual, in Imparatia Sa. Dumnezeu nu are nevoie de zombi religiosi, pe strazile Noului Ierusalim, adica de niste spalati la creieri, care trebuiesc dusi in permanenta de mana, ca niste handicapati. Dumnezeu doreste ca fiintele inteligente din Imparatia Sa, sa inteleaga clar, si odata pentru totdeauna, ce este raul, si ce este binele, ce este neprihanirea, si ce este pacatul. Istoria pacatului de pe plnaeta Pamant, va sta vesnic in fata ochilor lor, si va fi o lectie pentru eternitate. Lectia fiind una singura: nu exista nimic mai bun ca neprihanirea. Punct! Numai cei convinsi intim, in toata fiinta lor, de importanta eterna a binelui, si de binefacerile eternei neprihaniri, vor ajunge in Imparatia mult dorita, unde domneste neprihanirea, caci nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei)  Doar cei care isi doresc, si care iubesc sincer si dezinteresat acest stil de viata si de societate, neprihanirea, vor ajunge in Imparatia care le practica pe vecie, pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei). Dupa cum stim si vedem cu toti, omenirea pacatoasa, nu se poate lepada de apucaturile ei satanice cum ar fi: minciuna, crima, razboaiele, hotia, etc. pentru ca nu vrea, si pentru ca nu poate fara ajutorul lui Dumnezeu. Pacatul nu se poate lepada de toate acestea, pentru ca altfel nu ar mai fi pacat. Pacatul este pacat si punct. Dovada ca este asa, este faptul ca ele, toate aceste enelegiuiri si multe altele, nu au incetat niciodata sa existe pe planeta Pamant. Omenirea nu este capabila, fara ajutorul lui Dumnezeu, sa se lepede de aceste nelegiuiri, pentru ca nu vrea, si nici nu poate. In toate veacurile, pacatosii au fost majoritari, iar neprihanitii in minoritate. Asa este in Iad. Stiti de ce se intampla asta? Pentru ca mintea pacatoasa, crede ca toate aceste nelegiuiri, sunt bune si de folos pentru umanitate. Razboaiele sunt bune, crima este buna, jefuirea semenului sau a popoarelor mai mici si mai slabe este buna, minciuna este buna, dreptul celui mai puternic este bun, etc. Un singur mar putred, le distruge si pe celelate. Un singur pamantean daca gandeste asa, pacea si libertarea nu vor veni niciodata cu adevarat, in lumea noastra. Altfel spus, atata timp cat pacatul nu este distrus in totalitate, radacina (Satana) si ramurile (ingerii cazuti si pacatosii) nu va exista liniste si armonie pe planeta noastra, si in Univers. Numai o societate care de buna voie si nesilita de nimeni, in totalitatea ei, imbratiseaza valorile neprihanirii, poate sa traiasca in armonie, in liniste si pace, in frumos si in dreptate, in iubire si impreuna simtire. Atata timp cat pacatul va fi impreuna cu neprihanirea, iar pacatul va fi majoritar, acest lucru este imposibil. Primul mar putred din Univers a fost Dracu’, si de la el a pornit toata tragedia. Dumnezeu doreste in Imparatia Sa, oameni care nutresc dragoste fata de El si de Imparatria Lui, nu frica fata de Dumnezeu si de pedepsele Sale. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni. Dumnezeu, din cand in cand, de-a lungul veacurilor, a salubrizat societatea umana nelegiuita, prin Potop sau prin Sodoma si Gomora, tot spre binele ei, dandu-i noi sanse, pana la salubrizarea finala prin Apocalipsa. Asa trebuiesc privite lucrurile, si nu altfel. Asa este Dumnezeul Bibliei, si nu altfel. Dumnzeul satanic, este un Dumnezeu care pedepseste, care doreste ascultare din frica fata de El, nu din dragoste fata de El. Dumnezeul adevarat, nu infricoseaza, nu sperie pe nimeni cu pedepse groaznice, si cu iaduri vesnice. Dumnezeul adevarat, doar ne atrage atentia, ca noi ne vom decide singuri destinul vesnic, fie spre viata, fie spre moarte. Sa ne uitam acum peste doua texte, si sa vedem ce mesaj ne dau ele, despre adevaratul Dumnezeu, nu despre cel satanic, propovaduit de multe biserici si culte, asa zis crestine.

  • „Si, daca in vreun loc nu va vor primi si nu va vor asculta, sa plecati de acolo, si sa scuturati indata praful de sub picioarele voastre, ca marturie pentru ei. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru pamantul Sodomei si Gomorei decat pentru cetatea aceea.” (Marcu)
  • „Si, daca nu va vor primi oamenii, sa iesiti din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre, ca marturie impotriva lor.” (Luca)

In lumina celor spuse pana acum, aceste texte din Biblie, ne arata ca Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Bibliei, nu al bisericilor, nu este un revolutionar violent, un setos de sange, si nici un pisalog care te bate la cap, daca pe tine nu te intereseaza mesajul Lui, adica nu este unul care sa vrea dragoste cu sila, cu orice pret. De ce? Pentru ca nu aceasta este calea, si nici adevarul. Pentru ca Dumnezeu nu este asa. Stiti de ce nu este Dumnezeu asa, adica un revolutionar voilent si pisalog? Pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu, nu se intra de frica, asa cum am mai spus, se intra doar de buna voie, si nesilit de nimeni.. Sa detaliem putin aceste spuse. Daca Dumnezeu ar fi asa cum spune falsul crestinism, adica un tiran care o sa ne chinuiasca vesnic in foc si in pucioasa, pentru ca nu l-am dorit, atunci mesajul apostolilor catre lume, ar fi trebuit sa fie unul de genul: Lumeee, lumeee, daca nu va dati de partea lui Dumnezeu, Dumnezeu o sa va  chinuiasaca, o sa va beleasca in fel si chip, si o sa va arda in Iad! Asa ca faceti bine si dati-va de partea Lui, ca sa nu patiti toate acestea! Asa au spus apostolii? Nu! Apostolii prezinta Evanghelia Vesnica, si pleaca mai departe. Apostolii nu ameninta pe nimeni cu nimic. Apostolii spun doar ca, la judecata, Dumnezeu le va arata nelegiuitilor, ca a fost numai si numai vina lor, ca acum sunt pierduti. El i-a avertizat, le-a dat mesajul corect, dar pe ei, i-a durut fix in plachiuri, din variate motive. Nu le-a pasat. Nu au vrut. Nu au fost interesati, etc… I-a trimis cumva Isus pe apostoli sa stea si sa toace luni de zile in acelasi loc, mesajul Lui? Nu! Dimpotriva! Iar aceste texte dovedesc asta. Apostolii vorbeau si plecau, pentru ca ei stiau ca doar cei interesati sincer de mesajul lor, de Dumnezeu, vor si intelege, daca chiar isi doresc asta. De aceea trimisii lui Dumnezeu, nu au fost niciodata, niciodata pisalogi, ca si Domnul lor, Isus Hristos. Apostolii au ramas mai mult intr-un loc, doar atunci cand erau rugati sa mai ramana sau daca comunitatea aceea era mare, in orase de obicei, si trebuiau ca sa transmita mesajul, cat mai multor oameni. Stiti de ce s-a procedat asa, si de ce aceasta si numai aceasta, este adevarata cale? Pentru ca Dumnezeu nu vrea oameni inspaimantati in Imparatia Sa. Dumnezeu nu vrea oameni neconvinsi in forumul lor interior, de suprematia neprihanirii, in antiteza cu pacatul, cu nelegiuirea. Numai cine va constientiza perfect acest lucru, il va iubi dezinteresat pe Dumnezeu. Nu de frica, nu pentru promisiunea vietii vesnice, nu pentru o viata de lux viitoare, ci din dragoste si apreciere fata de principiile si practicile imparatiei dumnezeiesti. Constientizarea clara si fara echivoc, de fiecare om in parte, ca nu exista o cale mai buna decat calea neprihanirii, adica calea lui Dumnezeu, ca nu exista o alta cale care sa duca la o fericire si bunastare mai mare decat cea oferita de Dumnezeu prin neprihanire, decat cea propusa de Satana, care am vazut unde duce. Duce la suferinta, durere si moarte.

Acum am sa va supun atentiei,  alte doua texte, care consfintesc spusele de pana acum:

„Duceti-va, iata, va trimit ca pe niste miei, in mijlocul lupilor.” … „Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste, iar cine Ma nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Luca)

Dupa cum observati, Dumnezeu, care El insusi este Miel, Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii noastre, prin neprihanirea Lui, nu-si trimite solii ca pe niste tigri amenintatori, nici ca pe niste hiene, nici ca pe niste vulturi, nici ca pe niste pradatori feroci si amenintatori, ci tot ca pe niste miei, asa cum este si El. Mielul fiind simbolul blandetii si al ascultarii absolute, al puritatii si al neprihanirii. Mielul nu musca, mielul nu sfasie, mielul nu ameninta. Toate acestea le fac pradatorii, adica lupii si cei ca ei, adica lumea pacatului. Lumea pacatului are comportament de pradator, de fiara, lumea lui Dumnezeu, lumea neprihanirii, are comportament de miel. Adica de blandete, de candoare, de frumos, de pace, de liniste, de bunatate. Aceasta este antiteza, acesta este mesajul acestor texte. Asa cum bine stiti, toata heraldica razboinicilor acestei lumi, se bazeaza pe simboluri de animale, pasari si pesti, cu caractere violente, feroce, animale de prada, animale sangeroase. Acestea sunt simbolurile lumii pacatului, a violentei, a crimei si a sangelui. Simbolul lui Dumnezeu este mielul, un animal eminamente inofenisv, nonviolent, ascultator, bland si smerit cu inima. De aceea invatatura despre un iad vesnic este satanica, invatatura despre un Dumnezeu violent si sangeros, este tot satanica, si asa mai departe. Isus Hristos in simbolistica biblica, a fost si este Miel. Mielul nu este sangeros, nu este violent, nu este rau, etc… asa cum am spus. Slujitorii lui Dumnezeu nu sunt pisalogi, pentru ca un lucru trebuie sa te intereseze cu adevarat, ca mai apoi sa-l pretuiesti sau nu. Abia dupa aceea, dupa ce te intereseaza, il vei cauta, vei asculta sau citi lucruri despre el, si poate vei ajunge sa-l iubesti sau nu. Eu cred ca Mielul poate, si merita sa fie iubit, doar pentru ceea ce este si El, si pentru nimic altceva.

„A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!” (Ioan)

„Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre, (pe planeta Pamant) caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri (Adam si Eva), ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihanaEl a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi, care, prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu, care L-a inviat din morti, si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu.” (1Petru)

Mielul lui Dumnezeu a invins si a zdrobit prin neprihanire, toate fiarele de prada, fiarele sangeroase si nemiloase, care au domnit in lumea pacatului si a mortii, adica in Iad, Imparatia Satanei de pe planeta Pamant. De aceea Mielul lui Dumnezeu va domni vesnic, nu pradatorii. Pradatorii, in frunte cu Dracu’, vor disparea pentru totdeauna din Univers. Mielul a invins ferocitatea, nemila, raul, uratul, intunericul. Asta inseamna ca neprihanirea a invins pacatul, ca viata a invins moartea, ca lumina a invins intunericul, ca binele a invins raul, ca adevarul a invins minciuna.

  • „In cetate n-am vazut niciun Templu; pentru ca Domnul Dumnezeul cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.”
  • Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.”
  • „Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul.”
  •  Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fapturile care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: „A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului, sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa)

Mielul lui Dumnezeu

Dragi prieteni si neprieteni, cititori constanti sau ocazionali ai acestui blog, aveti de ales intre un Dumnezeu fals, satanic, si Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Evangheliei Vesnice, dar nu uitati, trebuie sa faceti asta, in deplina cunostinta de cauza, ca sa nu fiti mintiti si pacaliti. Luati-va timp, si interesati-va de Dumnezeu. Este cea mai importanta preocupare pe care o pate avea omul, pe acest Pamant. Dumnezeu nu o sa va streseze cu mesajele Lui, si nici nu o sa va pedepseasca daca nu va intereseaza, dar… sa nu uitati, ca fara El, sunteti pierduti. Nu trebuie sa va mai pedepseasca Dumnezeu. Sunteti deja „pedepsiti”, pentru sa sunteti robii Satanei, adica ai pacatului si ai mortii. Aceasta va fi partea celor fara de Dumnezeu. Aceasta este „pedepasa”, pedeapsa de care nu se face vinovat Dumnezeu, ci tot noi, prin Eva si Adam, apoi prin decizia noastra, a fiecaruia.

Bucurati-va de victoria lui Isus, de biruinta Lui asupra raului si a mortii, valabila pentru noi toti, iar daca oamenii nu sunt interesati de aceasta veste buna, mergeti mai departe, nu pierdeti timpul, si nu fiti pisalogi, nu foloseste la nimic! Dumnezeu nu doreste asa ceva! Dumnezeu nu a dorit niciodata asa ceva. Dumnezeu doreste ca oamenii sa inteleaga pe deplin valoarea si valorile Imparatiei Sale, cum ar fi: dreptatea, dragostea, pacea, binele, frumosul, armonia intre toti si toate, etc…, sa le iubeasca si sa le accepte neconditionat si dezinteresat, doar pentru ca sunt cele mai bune valori din Univers, eternesi pentru ca altceva mai bun, nu exista. De aceea Vestea Buna (Evanghelia) se numeste Vesnica. Apoi, si numai din aceste considerente, oamenii sa-si doreasca sau nu, sa ajunga in ea, sa traiasca toate acestea, si sa-i iubeasca pe conducatorii Imparatiei, Tatal si Fiul Sau, ca garanti absoluti, ca lucrurile vor ramane asa, pentru vesnicie. Asta este tot. Orice alta cale, este gresita, nu este calea lui Dumnezeu, este o minciuna satanica. Dumnezeu este Miel, nu Fiara. De aceea Dumnezeu nu a folosit si nu foloseste violenta si amenintarile la adresa creaturilor Sale, si nici pisalogeala. Cine doreste Imparatia Sa este bine venit, si bine primit, va avea din belsug neprihanire si viata frumoasa, iar cine nu o doreste, iarasi bine, va ramane in pacat si in moarte, darurile Satanei pentru robii sai. Dumnezeu nu ameninta pe nimeni, si nu sileste pe nimeni, ca sa-l iubeasca, si ca sa-l doreasca. Este decizia fiecaruia, ce vrea sa faca cu viata lui.

  • „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cu respect,

Cartea Vietii

Motto: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.”

Dupa episoadele in care am vorbit despre moarte, despre moartea intai si despre moartea a doua, astazi, vreau sa vorbesc despre, viata, adica despre Carte Vietii. Cartea in care sunt scrisi toti cei salvati din pacat si din moarte prin Isus Hristos si Tatal Sau. Este un subiect pe care l-am anuntat de mult timp pe acest blog. Iata ca acum a venit si vremea lui. Desi pare un pic greu de inteles la prima vedere, adevarul despre Cartea Vietii poate sa fie descifrat foarte simplu, daca ai mintea deschisa spre adevar, daca te bazezi doar pe ceea ce ne spune Dumnezeu in Biblie, si daca vrei sa renunti la tot balastul de invataturi gresite din religia asa zis crestina despre acest subiect, subiect atat de putin discutat in Crestinismul SRL. In loc sa ne informam singuri citind Biblia, prefeream sa ii dam cu popa si cu pastorul miluieste, si aleluia, aleluia, in loc sa ne gandim cu adevarat la ceea ce credem, si de ce credem asa. Este mai comod sa pupi morti, citeste MOASTE, sa aprinzi lumanari, sa pupi icoane, adica lemne si carpe fara viata, sa crezi in ceea ce spune popa sau pastorul sau te miri cine, decat sa gandesti tu, cu creierul daruit tie de bunul Dumnezeu.

Asa cum spuneam si in celelalte posturi de pana acum, in care tangential am vorbit despre Cartea Vietii, Biblia ne spune ca inca de la intemeierea lumii exista Cartea Vietii, si o sa vedem cum. Invatatura despre Cartea vietii este o invatatura foarte interesanta a Bibliei, o invatatura care se potriveste perfect in puzzle-ul Evangheliei Vesnice. Aparent, textele din Biblie care vorbesc despre acest subiect, par a se contrazice unele pe altele in afirmatiile legate de subiect, dar in realitate, ele sunt in perfecta armonie. Hai sa vedem care este adevarul. Ca de obicei, vom constata ca la Dumnezeu, lucrurile sunt extreme de simple si usor de explicat, daca vrei sa intelegi cum trebuie, si daca privesti deschis lucrurile. Spuneam ca numele tuturor oamenilor care au trait vreodata pe acest Pamant, pe aceasta planeta, au fost scrise initial in Cartea Vietii, datorita lui Isus Hristos. Pe planeta Pamant, omul isi traieste viata, apoi moare, si abia dupa aceea, la sfarsitul veacurilor, adica dupa ce istoria pacatului se va fi incheiat, vine judecata. Iata un text care ne spune exact asta: “Si, dupã cum oamenilor le este rânduit sã moarã o singurã data, iar dupã aceea vine judecata”. (Evrei)  Acest text ne spune un lucru foarte simplu de inteles: dupa moartea lor, oamenii, mortii, stau in morminte dormind somnul mortii intai si terminarea istoriei pacatului de pe planeta Pamant. Sa vedem ce se intampla dupa moarte cu fiecare om. Sunt doar doua posibilitati, doua ipostaze in care moartea il poate surprinde pe om:

a) de partea lui Hristos, si ramane in Cartea Vietii, fiind salvat de Isus Hristos din pacat si din moarte.

b) de partea lu’ Dracu’, si atunci este sters din Cartea Vietii, adica moare in iazul de foc, care este moartea a doua, cea pentru totdeauna, cea vesnica.

Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, Hristos este viata si neprihanire, iar Dracu’ este pacat si moarte. Nu este nimic complicat de inteles. Ce inseamna asta in raport cu Cartea Vietii? Simplu de raspuns: in Cartea Vietii raman si sunt doar numele celor care apartin lui Isus Hristos, adica doar numele celor salvati de Isus, pentru ca ei au dorit asta, numele celor neprihaniti prin Isus si cu ajutorul lui Isus, iar cei care au murit ca robi, ca apartinatori ai lu’ Dracu’, adica pacatosii, nelegiuitii fara de Hristos, pentru ca l-au refuzat in timpul vietii lor, nu mai sunt scrisi, nu mai figureaza in Cartea Vietii, pentru ca au fost stersi de Isus Hristos din aceasta carte, care este a Lui si numai a Lui! Pentru ca numai El, Hristos, este VIATA, Diavolul, Satana, Dracu’ fiind doar MOARTE. In Cartea Vietii Mielului, adica a lui Isus Hristos, raman scrise si sunt doar numele celor care alcatuiesc adevarata biserica, si adevaratul popor al lui Dumnezeu din toate timpurile, si din toate neamurile. Numele celor care l-au acceptat pe Isus Hristos ca Dumnezeu Salvator din pacat si din moarte. Simplu, nu-i asa ?! Iata si textele biblice care sustin aceste afirmatii:

cazul a) “Cel ce va birui, va fi îmbrãcat astfel în haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea Vietii, si voi mãrturisi numele lui înaintea Tatãlui Meu si înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa)
Observati ca numele lui, al biruitorului, al salvatului de catre Isus, si prin Isus, era deja scris in Cartea vietii, si va ramane acolo, adica nu va fi sters niciodata din Cartea Vietii. Intrebare: cand a fost scris acest nume in Cartea Vietii? Raspuns: la nastere. Cand este sters sau ramane definitv in Cartea Vietii, numele unui om? Raspuns: dupa moartea omului. O sa vedem mai departe de ce este asa, si nu altfel.

“Si pe tine, adevãrat tovarãs de jug, te rog sã vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreunã cu mine pentru Evanghelie, cu Clement si cu ceilalti tovarãsi de lucru ai mei, ale cãror nume SUNT SCRISE în Cartea Vietii.” (Filipeni)
In acest context, vreau sa spun, sa repet, ceea ce am spus mereu, si anume ca: judecata, este numai pentru Satana si ingerii lui, precum si pentru toti aceia care ii vor urma in viata lor, devenind poporul lu’ Dracu’, si ea consta in retragerea vietii date de Dumnezu lor, pentru ca ei singuri au refuzat-o, refuzandu-l pe Dumnezeu Tatal si pe Fiul Sau Isus Hristos, ca Salvator. Consecinta alegerii lor, va fi o pierzare vesnica de la fata lui Dumnezeu, autorul vietii si al neprihanirii, adica moartea a doua. Asta este tot. Dupa cum vedeti, urmasii lui Isus Hristos stiu ca numele lor este scris in Cartea Vietii. Nu au niciun dubiu ca asa este. Ei stiu ca atata timp cat cred in Isus si raman credinciosi Lui, iubind neprihanirea Sa si dorind ca si ei sa fie facuti neprihaniti de Isus, vor fi acolo, in Cartea Vietii.

cazul b) Pacatosii ce fac in timpul vietii lor? Asta fac: „Adaugã alte nelegiuiri la nelegiuirile lor (in timpul vietii, si mor ca pacatosi, iar consecinta este ceea ce urmeaza in text), si sã n-aibã parte de îndurarea Ta! Sã fie stersi din Cartea vietii, si sã nu fie scrisi împreunã cu cei neprihãniti!” (Ps. 69)  Ce intelegem din acest text? Ca si numele acestor nelegiuiti, pacatosi, care au ramas pana la sfarsitul vietii lor cu Dracu’, au fost scrise in Cartea Vietii la nasterea lor, dar acum, dupa moartea lor, pentru ca au ramas fideli Satanei si implicit pacatului, numele lor sunt sterse din Cartea Vietii, pe buna dreptate, si vor muri de moartea a doua. Asa cum bine stim din Biblie, Isus nu are nimic in comun cu Dracu’, asa cum viata nu are nimic in comun cu moartea, si neprihanirea nu are nimic in comun cu pacatul, asa cum Iadul nu are nimic in comun cu Raiul. Simplu de inteles, nu-i asa?! Trebuie doar sa vrei. Iata si un alt text care spune acelasi lucru: “Domnul a zis lui Moise: “Pe cel ce a pãcãtuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea.” (Exod)  Din care Carte il va sterge Dumnezeu pe pacatos?! Evident ca din Cartea Vietii, nu din alta carte. Acest verset din Exod mai are un rol, acela de „traducator”. Acest verset, „traduce” pentru noi, ce vrea sa insemne stergerea cuiva din Cartea Vietii, si explica cumva textele din Apocalipsa, care aparent contrazic ceea ce am spus pana aici. Sunt texte mai greu de priceput pentru unii, pentru toti cei care nu iau in calcul toate afirmatiile Bibliei pe acest subiect, dar despre asta vom vorbi mai departe. Altfel spus, acest verset poate sa sune si asa: Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea pana la sfarsitul vietii lui, pe acela il voi sterge din cartea Mea. Rezultatul acestei stergeri din Cartea vietii, este acesta: „Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc (moartea a doua).” (Apocalipsa)

Concluzia la tot ceea ceea ce am discutat pana acum, este aceasta, si este cea biblica:

“Nimic întinat nu va intra în ea (In Imparatia lui Dumnezeu), nimeni care trãieste în spurcãciune si în minciunã (adica in pacat, in nelegiuire), ci numai cei scrisi în Cartea Vietii Mielului. Oricine n-a fost gãsit scris în Cartea Vietii, a fost aruncat în Iazul de foc.” (Apocalipsa)  Stim acum ce este Iazul de foc: este moartea a doua. Moartea vesnica. Moartea definitiva si irevocabila. Acest text ne mai spune ceva, ceva foarte important, cum ca aceasta Carte a Vietii, devine evidenta clara si sigura, singura valabila si adevarata intre cer si pamant, a tuturor celor salvati de si prin Isus Hristos, de-a lungul veacurilor. Altfel spus, in Cartea Vietii se gasesc numele tuturor celor salvati de Dumnezeu Tatal prin Fiul Sau Isus Hristos, ei, cei salvati, formand, asa cum am mai spus, adevaratul si singurul popor al lui Dumnezeu din toate timpurile, si singura si adevarata biserica a lui Dumnezeu din toate timpurile. Cine nu este scris in aceasta Carte a Vietii, nu exista sau mai bine spus, nu va mai exista niciodata intre cer si pamant. Cartea Vietii este singura evidenta a tuturor celor salvati de-a lungul veacurilor. Iata ce simplu este. Sa recapitulam: dupa moartea oricarui om, daca a fost cu Dumnezeu si l-a acceptat ca Salvator, numele lui ramane scris in Cartea Vietii, daca l-a refuzat pe Dumnezeu si a ramas cu Dracu’ pana in ziua mortii lui, numele i se sterge din Cartea Vietii, si moare vesnic in Iazul de foc care este moartea a doua. Asta este tot. Sa nu uitam niciodata, niciodata ca initial, adica de la inceputul lumii si pana la sfarsitul ei, noi toti am fost scrisi in Cartea Vietii, si tot de la inceput, Dumnezeu a spus clar oamenilor, ca pacatosii nu vor avea niciodata acces in Imparatia Sa. Niciodata.

Nu vreau, nu intentionez, si nu am sa ocolesc textele din Biblie care aparent imi “pun probleme”, adica aparent, contrazic tot ceea ce am spus si sustinut pana acum. Iata textele:

“Si toti locuitorii pãmântului i se vor închina, toti aceia al cãror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vietii Mielului, care a fost înjunghiat. Fiara, pe care ai vãzut-o, era, si nu mai este. Ea are sã se ridice din Adânc, si are sã se ducã la pierzare. Si locuitorii pãmântului, ale cãror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vietii, se vor mira când vor vedea cã fiara era, nu mai este, si va veni.” (Apocalipsa)

Al doilea text care spune acelasi lucru, este acesta: „Fiara pe care ai vazut-o era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in Cartea Vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni.” (Apocalipsa)

Aparent, aceste doua texte, contrazic afirmatiile anterioare, cum ca noi toti suntem scrisi de la inceputul lumii, fiecare la vremea lui, in Cartea Vietii, dar atentie, aceste texte, tocmai asta spun si ele: Cartea Vietii exista de la intemeierea lumii, si in ea, sunt toate numele, mai putin ale celor care de-a lungul veacurilor s-au inchinat lu’ Dracu’ pana la sfarsitul vietii lor, si de aceea nu mai sunt in Cartea Vietii. Haideti sa analizam putin aceste texte. La o prima vedere, superficiala, ele, textele, neaga sau infirma tot ceea ce am spus pana acum. Oare asa sa fie?! Sa gandim un pic, zic, ca d’aia avem un creiere in cap! Este la mintea oricui care mai si gandeste cu creierul din dotare, ca toate generatiile pamantului nu au cum sa stea in fata ultimei fiare, pentru ca nu au cum. De ce? Pentru ca toti sunt morti, cu exceptia ultimei generatii care va fi in viata la a doua venire a lui Isus Hristos. Atentie mare insa, poate ca textele s-ar putea sa ne spuna altceva decat intelegem noi la prima vedere. Aceste texte se inteleg simplu, daca intelegem cine este Fiara. De-a lungul veacurilor si a istoriei lumii noastre, aceasta Fiara, a fost, este si va fi in toate timpurile, pana la sfarsitul lumii, aceeasi: Dracu’. Fiara este… Dracu’ si ingerii lui. Sigur ca aceasta Fiara s-a „intrupat” de-a lungul veacurilor in tot felul de forme: imperii nelegiuite si criminale, sclavie, dictaturi criminale gen comunism si fascism, etc…, dar in spatele tuturor acestor nelegiuiri si nelegiuiti care au creat de-a lungul veacurilor aceste monstruozitati, a stat TOTDEAUNA, TOTDEAUNA: Dracu’ impreuna cu ingerii lui cazuti, demonii, dracii.  Acestei fiare, Dracu’, i s-au inchinat si i se vor inchina, toti cei care au fost sau vor fi stersi dupa moartea lor din Cartea Vietii sau in viata fiind, cazul pamantenilor ultimei generatii, care primesc semnul Fiarei. Toti acestia nu au cum sa figureze in Cartea Vietii, si de aceea exista afirmatia ce ei nu au fost acolo de-a lungul veacurilor, in sensul ca ei au fost stersi de acolo. Asa trebuiesc intelese aceste texte. In acest context trebuiesc privite aceste texte. De la intemeierea lumii si pana la sfarsitul ei, fiecare om a murit fie fiind de partea lui Hristos, fie fiind de partea lu’ Dracu’. Cei care au murit de partea lui Hristos sunt in Cartea Vietii, iar cei care au murit fiind de partea lu’ Dracu’, nu mai sunt in Cartea Vietii, pentru ca au fost stersi, desigur, de la intemeirea lumii, si pana la sfarsitul ei. De ce? Pentru ca ei au murit ca inchinatori si slujitori ai lu’ Dracu’. Exact asta spun cele doua texte de mai sus: “Si toti locuitorii pãmântului i se vor închina, toti aceia al cãror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vietii Mielului, care a fost înjunghiat..” Altfel spus, in lumina celor prezentate, si ca sa intelegem mai bine, acest text poate sa sune cam asa: Si toti locuitorii pamantului care au murit ca inchinatori ai Satanei, de la intemeierea lumii si pana acum, nu mai sunt scrisi, adica nu mai figureaza, in Cartea Vietii Mielului. Ei nu mai au cum sa ramana acolo, in Cartea Vietii Mielului, fiind stersi din ea, de la intemeierea lumii, si pana la ultima generatie. Altfel spus, dupa moartea fiecarui inchinator al Satanei, numele lui este sters din Cartea Vietii. Asta inseamna „al caror nume n-a fost scris”, adica nu mai figureaza, al caror nume nu mai este scris in Cartea Vietii Mielului, fiind sters, pentru ca nu mai are cum sa mai figureze acolo, din motivele aratate deja pana aici, conform principiului din aceste doua versete deja prezentate: “Pe cel ce a pãcãtuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea.” si doi: Sã fie stersi din Cartea vietii, si sã nu fie scrisi împreunã cu cei neprihãniti!”

M-am repetat putin,  putin mai mult, dar nu-i nimic. Este bine asa. Cred ca ati prins deja idea, iar repetitia, asa cum se stie, este mama invataturii.

Acum am sa va mai dau un text, care va poate ajuta sa intelegeti acest gen de afirmatie: „de la intemeierea lumii”, ca in cele doua texte de mai sus:
“Întelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite prooroci si apostoli, pe unii din ei îi vor ucide, iar pe altii îi vor prigoni, ca sã se cearã de la acest neam, sângele tuturor proorocilor, care a fost vãrsat de la întemeierea lumii. De la sângele lui Abel, pânã la sângele lui Zaharia, ucis între altar si Templu, Da, vã spun, se va cere de la neamul acesta!” (Luca)
Aceste texte, mesaje de la Dumnezeu, cele doua prezentate mai sus, dar si acesta, au ceva similar in ele, aceleasi cuvinte „magice”: de la întemeierea lumii. Ce vor sa spuna de fapt ele, textele ? Ca practic, toti oamenii se fac “vinovati” de toate, intr-un fel sau altul, adica in bine sau in rau, de la intemeierea lumii si pana in ultima zi a ei. De la Abel, prima victima pacatului, si pana la ultima generatie de oameni ai planetei Pamant, fiecare a decis de partea cui este. De partea lui Hristos sau de partea Satanei. Fiecare generatie a perpetuat atat pacatul cat si neprihanirea, si prin neamurile de oameni traitori pe acest pamant, acestea, pacatul si neprihanirea, au ajuns pana in zilele noastre, si vor ajunge pana la ultima generatie. Nimeni nu este in afara conflictului dintre Satana si Hristos, nimeni nu poate sa fie neutru in aceasta batalie pe viata si pe moarte. Acum, si in acest context, talcuirea textelor care aparent neaga ceea ce am spus initial, ca numele noastre, ale tuturor, sunt scrise initial in Cartea Vietii, este usoara si sigura. Toti cei care de-a lungul veacurilor au slujit lui Satana prin ramanerea in pacat, ca si cei care au ucis proroci si apostoli, de la Abel si pana la ultimul pamantean, adica de la intemeierea lumii, si au sigilat acest lucru prin moartea lor, ii da dreptul lui Dumnezeu sa ceara socoteala tuturor celor care au facut asta de-a lungul veacurilor, de la intemeierea lumii si pana la ultima generatie, asa cum ii da dreptul lui Dumnezeu, sa-i stearga din Cartea Vietii pe toti cei care au murit ca dusmani ai Sai si ai Fiului Sau. Este acelasi principiu al continuitatii. Ei, pacatosii, nu sunt in Cartea Vietii de la intemeierea lumii si pana in ultima zi, cand unii isi vor sigila apartenenta la cauza lui Satana, in viata fiind. Daca iubesti neprihanirea lui Hristos si a Tatalui Sau, si daca crezi in Hristos pana la moarte, urmandu-L, ramai scris in Cartea Vietii, iar daca nu, vei muri ca rob al lu’ Dracu’, asa cum te-ai si nascut, si vei fi sters din Cartea Vietii, si astfel, vei pieri vesnic, de moartea a doua, Iazul de foc.

Va rog dragi cititori sa nu uitati niciodata, niciodata, asta:

“În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…” Dumnezeu ne-a ales pe toti, ne-a dorit pe toti, sa fim toti in Cartea Vietii… Ceea ce va doresc din tot sufletul! Cartea Vietii este cartea salvatilor, cartea neprihanitilor, cartea nejudecatilor de catre Dumnezeu, cartea nemuritorilor care nu vor avea parte niciodata de moartea a doua, cartea fiilor si fiicelor lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul, Rascumparatorul, Salvatorul tuturor celor scrisi in Cartea Vietii Mielului lui Dumnezeu, care a ridicat pacatul lumii, si i-a daruit viata si neprihanirea Sa.

  • „Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” (Apocalipsa) … „Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)

Iata ce frumos se imbina acest text din Apocalipsa, cu textul urmator din Daniel:

  • „In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau, caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume, oricine va fi gasit scris in carte. Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica (Daniel)  Si aici, in acest text, cartea, este tot Cartea Vietii, nu alta carte. De unde stim asta? Simplu de raspuns: in carte, adica Cartea Vietii, nu sunt decat mantuitii.

“Pe viata Mea, zice Domnul, ca nu vreau moartea pacatosului.”

Plecand de la aceasta afirmatie, Dumnezeu declanseaza planul de salvare al fiintelor cazute in pacat, altele decat Satana si ingerii lui, pentru care nu mai exista cale de intoarcere. Pentru ei lucrurile sunt clare: vor muri vesnic, ca dusmani vesnici ai lui Dumnezeu. Pentru urmasii lui Adam si ai Evei, mai este o sansa, o speranta: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a oferit sa-si dea viata lui neprihanita, oamenilor cazuti in cursa Satanei, care sunt robi ai lu Dracu’, ai pacatului si ai mortii. Avand in vedere acest aspect al salvarii tuturor prin Hristos, Dumnezeu isi face o evidenta a tuturor care vor fi salvati. Aceasta evidenta se numeste Cartea Vietii. In aceasta carte, initial, sunt numele tuturor celor care se nasc, traiesc si mor pe acest pamant. Numele noastre, ale tuturor, sunt trecute in Cartea Vietii. Iata si dovada: “În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…” Deci in Hristos, putem spune ca numele noastre ale tuturor, sunt in Cartea Vietii Mielului. Datorita faptului ca in timpul vietii noastre putem oscila, trecand oricand vrem noi, din tabara lui Dumnezeu in tabara lui Dracu’, si viceversa, decizia finala daca vom ramane in Cartea Vietii sau vom fi stersi din ea, nu se ia in dreptul nostru decat dupa moartea noastra, moarte care ne pecetluieste alegerea si soarta, conform adevarului deja spus si citat mai sus, cum ca: “oamenilor le este rânduit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata”. Daca moartea ne prinde in tabara lu’ Dracu suntem stersi din Cartea Vietii, daca moartea ne prinde in tabara lui Hristos, numele noastre raman in Cartea Vietii, si vom fi inviati la a doua venire a lui Isus Hristos. Asta este tot. Biblia indica un singur moment in care suntem scrisi in Cartea Vietii, iar acesta este „inainte de intemeierea lumii”, datorita salvarii pregatita prin Isus Hristos, iar asta inseamna, la nasterea noastra in aceasta lume a pacatului si a mortii, Dumnezeu ne trece direct in Cartea Vietii, nu a mortii. Nu-i minunat?! Nu-i extraordinar?! Nu-i fantastic?! De ce face Dumnezeu asta? Iata de ce:

“Pe viata Mea, zice Domnul, ca nu vreau moartea pacatosului.”  … „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”   Sa ne bucuram! Bucurati-va!

Vestea cea mai buna legata de acest subiect, Cartea Vietii, este aceasta: inca inainte de intemeierea lumii, Tatal si Fiul s-au gandit sa-si salveze creaturile si creatia de la disparitie, in cazul unei posibile tradari a vietii si a neprihanirii, adica a lui Dumnezeu, lucru care s-a si intamplat pe planeta noastra. Inca inainte de intemeierea lumii, Tatal si Fiul Sau s-au gandit la salvarea noastra! Acesta este minunatul, superbul si gloriosul mesaj al subiectului discutat aici, astazi.

“În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…”

Acest minunat adevar despre Cartea Vieti, demoleaza minciuna satanica promovata si de bisericile asa zis crestine, cum ca Dumnezeu este doar un dictator nemilos si scelerat care vrea doar osanale, un vanator de greseli maniac si dornic de sange, de pedeapsa, de razbunare, de umilire a fiintei umane, asa cum satanic invata asa zisele biserici crestine, Bisericile SRL, care baga spaima, groaza si teroarea in oamenii lesne crezatori, la toate slujbele si la toate adunarile, ca sa ramana in biserci de frica lui Dumnezeu si a pedepselor Sale, nu din dragoste fata de Dumnezeu si fata de tot ce a facut si face El pentru noi toti. Dupa cum vedeti dragii mei, este exact invers! Caci nu-i asa:

„Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cartea Vietii

Cu respect,

 

Moartea intai si Moartea a doua (ep.1)

Motto: Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” (Ioan)

Cosciug[1]

Cu siguranta si fara niciun dubiu pentru nimeni, stim toti, ca viata este tot ce avem mai de pret! Este lucrul cel mai minunat care ni s-a putut intampla! Multi nici nu realizeaza asta! Ganditi-va ce norocosi suntem toti cei care am trait vreodata pe planeta aceasta! Puteam foarte bine ca niciunul dintre noi, sa nu ne nastem niciodata, nu-i asa?! Atunci nu am fi vazut si nu am fi stiut niciodata ca exista aceasta planeta, acest Univers minunat, ca exista viata, ca exista cineva care se ingrijeste de toate acestea, Dumnezeu, si ca noi, chiar daca am gresit fata de acest Dumnezeu rupandu-ne de EL, de sursa vietii noastre si a tot ce exista, El, Dumnezeu, ne iubeste in continuare pe toti, neconditionat, si doreste ca niciunul dintre noi sa nu piara, ci ca toti sa fim salvati: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie salvata prin El.” (Ioan)

Viata, acest lucru minunat pe care l-am avut de la Dumnezeu, l-am pierdut prin despartirea noastra benevola de El, prin necredinta, prin neancrederea noastra in El si in avertizarile Sale, adica prin pacat. Acum, noi nu mai avem viata, avem doar moarte. Moartea este starea noastra naturala pe planeta Pamant. Asa cum se spune, si este un adevar, chiar daca are iz de cliseu, singurul lucru de care toti suntem siguri pe planeta Pamant, este acela ca intr-o zi vom muri. Viata pe acest pamant, este o calatorie, un drum, o zbatere continua intre ziua nasterii si ziua mortii noastre. Fiecare zi traita, este plina de primejdii la tot pasul, pentru ca traim pe o plameta extrem de periculoasa, si mortala la orice pas. Ziua de maine asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, nu apartine nimanui. Viata noastra de poate termina in orice clipa de pe parcursul calatoriei noastre, inceputa la nastere! Trist si tragic destinul nostru pe aceasta palaneta, nu-i asa?! Sa te nasti, sa vezi atatea lucruri frumoase, dar si foarte multe lucruri urate, iar apoi sa parasesti toate acestea pentru totdeauna, prin moarte. Cam deprimanta aceasta soarta a noastra, a tuturor, oameni si animale deopotriva. Desarta viata noastra in aceste conditii, asa cum bine spune Eclesiastul in Biblie. In aceste conditii, TOTUL este desertaciune! Totul! Dumnezeu insa, Creatorul nostru, nu ne-a lasat prada mortii vesnice, datorita prostiei noastre, ci ne-a salvat prin Fiul Sau Isus Hristos. Acum, prin Isus, putem sa inlocuim moartea noastra, cu viata lui Hristos. El, Dumnezeu, Tatal si Fiul, doresc din toata inima lor acest lucru! Noi il dorim?! Unii da, altii nu. Este alegerea fiecaruia. Dumnezeu nu intervine aici. Suntem liberi sa vrem sau sa nu vrem. Nimeni nu ne obliga, nu ne ameninta, nu ne pedepseste pentru ca nu o sa vrem o cale sau alta. Nimeni nu o sa fie pedepsit, asa cum gresit invata unii, daca o sa refuzam ceea ce Dumnezeu ne ofera, gratis. Este doar alegerea noastra libera, dar… atentie, vom suporta consecintele propriei noastre alegeri. Consecintele acestei alegeri in deplina cunostinta, sunt clare: viata sau moartea, cale de mijloc nu exista! Cine il va alege pe Dumnezeu, care este viata, va avea viata vesnica, iar cine il refuza pe Dumnezeu si il va alege pe Dracu’, va ramane cu mostenirea data lui de Dracu’: moartea vesnica. Simplu. Nu-i nimic greu de inteles! Biblia ne avertizeaza si ea la fel de clar: Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire. Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti, va spun astazi ca veti pieri si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronomul)  „Tara” pe care Dumnezeu a promis-o lui Avraam, Isaac si Iacov, este Imparatia lui Dumnezeu dragii mei prieteni si neprieteni, nu altceva. Aceasta a fost si este fagaduinta lui Dumnezeu pentru noi toti: ca ne vom intoarce acasa, in casa Tatalui nostru, Creatorul cerului si al Pamantului. Isus Hristos insusi, reconfirma aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu: „Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan)

Asa cum spuneam, viata este tot ce avem. Pana si cel mai sarac om de pe pamant, are suficiente motive sa se bucure de viata, multe lucruri fiind inca gratis, chiar daca traim in iad: lumina soarelui, un rasarit sau un apus, copacii, pasarile si cantul lor, florile si mirosul lor minunat, muntii si dealurile, raurile si marile, animalele si insectele de tot felul, pestii marii, si multe, multe altele. Cu siguranta viata este frumoasa, chiar daca in timpul vietii este si mult necaz, suferinta, frustrari, nedreptate, razboaie, crima, minciuna, boli, etc. Traim in iad, nu in rai, va rog sa nu uitati asta, ori in iad, sunt foarte multe lucruri neplacute si periculoase, mortale. Iadul este un loc periculos, plin de primejdii la tot pasul. Un loc mortal, unde moartea este la ea acasa. Nu viata. Viata am pierdut-o, atunci cand Eva a ales sa se desparta de Dumnezeu, sursa vietii! Dumnezeu ne spune ca omul traitor pe aceasta planeta blestemata datorita Diavolului si a alegerii noastre, are in mintea si in sufletul sau, tot timpul vietii, mai mult zbucium decat pace si fericire. In timpul vietii lui trecatoare de pe aceasta planeta a pacatului si a mortii, nici macar in somn, nu are tihna omul cel muritor: „Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.” (Eclesiastul)  Da, nici macar noaptea, in somn, nu avem liniste. Totul este un zbucium continuu. Dumnezeu ne-a avertizat inca de la inceputuri, ca vom avea necazuri in lumea noastra, in timpul vietilor noastre. Necazurile nu au cum sa ne ocoleasca in aceasta lume a pacatului, chiar si atunci cand suntem cu Dumnezeu: „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan)  Da, este buna vestea acesta. Dumnezeu a biruit lumea pacatului si a mortii, pentru ca noi sa avem viata si neprihanirea Sa, neprihanirea fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, asa cum am aratat deja AICI. Sa ne bucuram pentru biruinta lui Dumnezeu. Ea este pentru noi toti. Este in favoarea noastra, a tuturor, si este gratuita. Putem sa o avem sau sa o respingem.

Astazi o sa vorbim despre moarte, ca sa putem sa apreciem la adevarata ei valoare viata si biruinta lui Dumnezeu, obtinuta pentru noi toti. Biruinta care ne scapa de moarte, si ne daruieste din nou viata. Viata lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Singura viata de care mai putem beneficia. Alta nu avem. Exista doua morti: moartea intai si moartea a doua. Astazi o sa vorbim despre Moartea intai, adica despre moartea somn. Este o hrana tare, foarte tare si consistenta, pentru oameni maturi, oameni care gandesc, care isi pun intrebari, si care doresc sa afle raspunsuri, oricare ar fi acestea. Ceea ce o sa discutam aici, nu mai este lapte pentru sugari sau bebelusi mai mult sau mai putin intarcati. Pregatiti-va sa aflati vestile bune ale Evangheliei Vesnice! Pregatiti-va sa va bucurati! Pregatiti-va deasemenea, sa lasati in urma, toate lucururile gresite si neadevarate pe care le stiti despre acest subiect. Iesiti la lumina prin puterea adevarului!

Trecerea de la lumea aceasta la cea viitoare, va fi cat un somn de-o noapte, atat si nimic mai mult. Indiferent cat timp vom sta ingropati in pamant, 10, 50, 100 sau 5000 de ani, noi ne mai stiind nimic din tot ceea ce se intampla in lumea celor vii, si ne mai avand notiunea timpului, lucru care ni se se intampla si acum in timpul somnului nostru, atunci cand dormim, vii fiind, ni se va parea la inviere, ca am dormit doar somnul unei nopti, o clipa. Asa este si cu somnul mortii intai. Mortii nu stiu cat au dormit in pamant, asa cum noi, vii fiind, nu stim cate ore am dormit atunci cand dormim, noaptea sau ziua. Ne trezim in fiecare zi, ca si cum ne-am culcat cu 5 minute in urma. Nu constientizam orele dormite, si nimic din tot ceea ce s-a intamplat pe planeta in timpul cat noi am dormit, nu-i asa? Doar ceasul ne poate spune cu exactitate, cat timp am dormit. Noi nu putem sa constientizam si sa realizam asta. Fara ceas, habar nu avem cate ore am dormit! Timpul trece doar pentru cei care sunt treji, nu-i asa? Exact asa este si cu somnul mortii intai. Fix la fel! Nu-i nimic greu de inteles! Lucrurile sunt simple. Ce vreau sa spun este ca, daca astazi am murit, maine noi vom sta in fata lui Dumnezeu, indiferent cat timp a trecut intre ziua mortii noastre, si ziua invierii noastre, si indiferent daca vom invia la prima inviere sau daca vom invia la a doua inviere. Va fi exact aceeasi senzatie pentru toti, senzatia ca totul a durat o clipa, o ora, o noapte.

Multi oameni de pe planeta, nu stiu, habar nu au, pentru ca sunt ignoranti si nu sunt interesati sa citeasca Biblia si sa o inteleaga, din diverse motive, iar din cei care o citesc, unii sunt superficiali si nu-si bat capul sa inteleaga adevarul, si mai repede iau de bun ceea ce le spun altii, popii, pastorii sau alti oameni in care au ei incredere, avand astfel incredere mai multa in oamenii bisericii lor, decat in Cuvantul Viului Dumnezeu. Ei bine, oamenii bisericilor, preotii sau pastorii, nu le vorbesc enoriasilor despre aceste subiecte extrem de importante, pentru ca nici ei nu stiu despre ce este vorba, iar daca stiu cate ceva, stiu gresit. Multi habar nu au ca exista doua morti: moartea intai, care este un somn din care toti ne vom trezii, atat cei drepti, cat si cei nedrepti, si moartea a doua, adica moartea moarte, moartea cea adevarata si vesnica, care la final, va inghiti si moartea somn, moartea intai, disparand apoi amandoua, pentru totdeauna. Moartea intai este finita, va avea un sfarsit, pe cand moartea a doua, este pentru totdeauna. Este vesnica, in sensul ca din ea, nimeni nu va mai invia niciodata! Dumnezeu nu salveaza, nu inviaza pe nimeni din moartea a doua! De aceea este ea vesnica.

Exista un episod in Biblie, care ne vorbeste despre aceste lucruri, episod prin care Dumnezeu Tatal, prin Isus Hristos, ne vorbeste, ne arata practic, si ne face cunoscut acest subiect extrem de important, ca sa-l intelegem perfect, fara sa gresim. Moartea si invierea lui Lazar, ne arata cel mai bine, subiectul pe care il discutam aici: moartea intai sau moartea somn. Cam toti stim intamplarea cu Lazar, chiar daca suntem atei sau credinciosi, chiar daca am citit Biblia sau nu am citit-o. Lazar, fratele Martei si al Mariei, si prieten al lui Isus, a murit. A murit si a fost inviat de catre Isus Hristos, ca dovada a puterii Sale de a da viata, si de a salva din moartea somn, adica moartea intai. Sa vedem ce spune Biblia despre aceste lucruri, si sa tragem invataturile necesare. Iata episodul cu Lazar:

„Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, si i-a sters picioarele cu parul ei, si Lazar cel bolnav, era fratele ei. Surorile au trimis la Isus sa-i spuna: „Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti, este bolnav. „Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.”… Deci cand a auzit ca Lazar este bolnav, a mai zabovit doua zile in locul in care era, si in urma a zis ucenicilor: „Haidem sa ne intoarcem in Iudeea.” …  „Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, daca doarme, are sa se faca bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. Atunci Isus le-a spus pe fata: „Lazar a murit. Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el.” Atunci Toma, zis Geaman, a zis celorlalti ucenici: „Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!” Cand a venit Isus, a aflat ca Lazar era de patru zile in mormant. … Cand a auzit Marta ca vine Isus, i-a iesit inainte, iar Maria sedea in casa. Marta a zis lui Isus: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu Iti va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tau va invia.” „Stiu”, i-a raspuns Marta, „ca va invia la inviere, in ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume.” Dupa ce a spus aceste vorbe, s-a dus si a chemat in taina pe sora sa Maria si i-a zis: „A venit Invatatorul si te cheama.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, si s-a dus la El. Caci Isus nu intrase inca in sat, ci era tot in locul unde Il intampinase Marta. Iudeii care erau cu Maria in casa si o mangaiau, cand au vazut-o sculandu-se iute si iesind afara, au mers dupa ea, caci ziceau: „Se duce la mormant, ca sa planga acolo.” Maria, cand a ajuns unde era Isus si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui si I-a zis: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui, si S-a tulburat. Si a zis: „Unde l-ati pus?” „Doamne”, I-au raspuns ei, „vino si vezi.” Isus plangea. Atunci iudeii au zis: „Iata cat il iubea de mult!” Si unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara?” Isus S-a infiorat din nou in Sine, si S-a dus la mormant. Mormantul era o pestera la intrarea careia era asezata o piatra. „Dati piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat, dar, piatra din locul unde zacea mortul. Si Isus a ridicat ochii in sus si a zis: „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti, dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.” Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazare, vino afara!” Si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: „Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.” Multi din iudeii care venisera la Maria, cand au vazut ce a facut Isus, au crezut in El.” (Ioan) Asa cum am spus, acest episod din Biblie, ne arata foarte clar prin Isus Hristos, ce este moartea intai, adica moartea somn, si ce inseamna ea pentru oameni si pentru Dumnezeu. Nu este nimic complicat de inteles. Sigur ca ucenicii nu intelegeau vorbirea lui Isus cu somnul mortii, si de aceea au facut unele remarci hazlii pentru noi cei care acum, stim adevarul despre acest subiect. Remarci ca aceea a lui Toma, de exemplu. Ei, ucenicii, abia descopereau adevarul mortii intai, a mortii somn, din gura lui Isus Hristos. Cand Isus a vazut ca ei nu intelegeau ca Lazar doarme somnul mortii, le-a spus pe sleau, ca somnul de care vorbeste El, somnul lui Lazar, este moartea intai, de care or sa moara toti oamenii care au trait vreodata pe aceasta planeta. Au fost doar cateva exceptii: Enoh si Ilie. Moartea intai mai are un rost, un rol, si anume acela de a ne pastra in pamant, pana cand istoria pacatului se va sfarsi pe planeta Pamant. Moartea intai, este si o conservare a noastra in pamant, a fiecarui traitor de pe planeta aceasta, din toate veacurile, pana la invierea noastra. Dumnezeu, asa cum stim, face lucrurile asa cum trebuie, adica cu inteligenta si maxima stiinta, cu dreptate, ca sa fie totul perfect. Putea sa ne ia imediat la cer sau sa ne trimita imediat in iazul de foc, care este moartea a doua, imediat dupa ce muream fiecare, dar daca s-ar fi intamplat asta, ar fi fost doar o mare harababura, din care nici cei salvati, si nici cei pierduti, nu ar fi inteles absolut nimic din ceea ce li s-a intamplat. Apoi, mai stim tot din Biblie, ca Dumnezeu este drept, si in consecinta, trebuie sa iesim toti odata din morminte, ma refer la cei salvati, cat si la cei pierduti. Sa nu o ia nimeni inaintea altora. Ambele cete, este bine sa invie cu totii la un loc. Asa vor vedea cei salvati, de ce au fost salvati, iar cei pierduti, de ce au fost pierduti. Asa vor vedea si vor intelege toti, ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept, care a vrut sa ne salveze pe toti, asa cum ne-a spus. Asa vom vedea ca Dumnezeu nu ne-a mintit cu nimic, si ca El nu are nimic in comun cu pacatul si cu moartea noastra. Aceasta este ordinea si intelepciunea Dumnezeiasca. Mai vreau sa spun aici, ca Lazar, dupa aceasta inviere demonstrativa facuta de Isus Hristos, sigur ca a mai murit o data, la sfarsitul vietii lui. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne poate invia ori de cate ori doreste El, aceasta este o alta invatatura importanta pe care o desprindem din episodul cu moartea si invierea lui Lazar. Sigur ca dupa aceasta inviere, Lazar, o sa mai fie inviat o data, la prima inviere, invierea celor drepti, a celor salvati. Asa cum exista o moarte intai si o moarte a doua, exista si doua invieri: intaia inviere, a celor drepti, adica neprihaniti, si a doua inviere, a celor pacatosi, adica nelegiuiti. O sa vedeti ce frumos se impletesc aceste adevaruri. Chiar daca la inceput, pentru ca nu sunteti obisnuiti, o sa vi se para putin complicat, o sa vedeti ce simplu si ce minunat se contopesc aceste adevaruri dumnezeiesti, pentru pacea si linistea noastra, pentru increderea noastra deplina in Dumnezeu, si in promisiunile Sale catre noi, muritorii. Vom vedea in Evanghelia Vesnica, cu o imensa bucurie, ca Viul Dumnezeu, a facut si din moarte o veste buna, prin Isus Hristos, in sensul ca avem cu totii, daca vrem, sansa invingerii mortii a doua, prin Isus Hristos. Putem sa ne trezim din somnul mortii intai, in doua feluri: pentru a traii vesnic sau pentru a murii vesnic. Pentru a traii vesnic viata neprihanita a lui Isus Hristos sau pentru a murii adevarata moarte, moartea a doua, cea definitiva, din cauza Satanei si a pacatului sau, si al nostru. In timpul vietii noastre, pana in ziua mortii intai, trebuie sa alegem intre Hristos si Satana, adica intre viata si moarte. Cale de mijoc sau neutralitate nu exista, asa cum am spus.

Sa discutam acum, cel mai important text din ceea ce am prezentat in legatura cu moartea si invierea lui Lazar: Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)  Aici, in acest text, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne vorbeste despre ambele morti, moartea intai si moarte a doua. De aceea este foarte important pentru un crestin, sa stie adevarul despre cele doua morti, ca sa inteleaga corect, aparentele contraziceri din Cuvantul lui Dumnezeu, care este Biblia. Cine va intelege asta corect, va avea un plus de incredere, de pace si de liniste in viata, plus pe care Dumnezeu vrea ca toti sa-l avem, precum si o imensa bucurie. Am sa revin la acest text dupa ce am sa va prezint adevarul biblic despre moartea a doua. Hristos a invins moartea, dar care moarte, moartea intai sau moartea a doua?!

Va mai prezint acum si un alt text din Biblie, care ne va ajuta sa intelegem ce moarte a invins Isus Hristos, moartea intai sau moartea a doua, si de care moarte a murit Isus Hristos insusi:

„Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Dragii mei prieteni si neprieteni, ca o avanpremiera a urmatorului episod pe aceasta tema, va pot spune ca Isus Hristos invinge atat moartea intai, cat si moartea a doua, in sensul ca, asupra celor inviati la prima inviere, adica toti cei care apartin lui Isus Hristos si Tatalui Sau, si care sunt poporul lui Dumnezeu cel salvat de El, si de Tatal Sau, nu pot sa fie afectati in niciun fel de catre moartea a doua, din iazul de foc, ori aceasta este tot o biruinta, nu-i asa?! Isus Hristos invinge moartea a doua, murind de moartea intai. Isus Hristos invinge ambele morti, in toate sensurile, si in toate felurile. Poate ca o sa va ia putin timp ca sa intelegeti si sa va obisnuiti cu aceste adevaruri marete, dar Dumnezeu ne garanteaza ca odata intelese asa cum doreste Dumnezeu, aceste adevaruri, ne vor da o bucurie si o pace vesnica, chiar daca in lumea aceasta, o sa mai avem necazuri, asa cum ne-a spus Dumnezeu, si o sa mai varsam lacrimi de durere. Bucuria apartenentei la poporul salvat al lui Dumnezeu, nu poate sa ne-o ia nimeni, daca vrem asta cu adevarat. Bucurati-va de biruinta lui Isus Hristos asupra pacatului si a mortii, biruinta care ne este daruita si noua, tuturor.

(va urma)

Cu respect,

P.S. Astazi este WE, si in WE de obicei, postam lucruri vesele, dragute, frumoase, etc. Poate o sa spuneti ca subiectul abordat astazi, in zi de WE, nu este asa de vesel, este chiar… morbid! Va inselati ! Biruinta asupra pacatului si a mortii, este adevarata si singura Veste Buna din tot crestinismul si din tot Universul. Aceasta veste a biruintei asupra pacatului si a mortii, da suprema speranta, si suprema bucurie omului pacatos si muritor! Este esenta Evangheliei Vesnice ! Dumnezeu ne-a salvat, este bun, este drept, ne iubeste, nu se schimba, si nu ne pedepseste pentru greselile noastre, iar toate acestea, sunt pentru totdeauna. Sunt vesnice! Bucurati-va! Stiind aceste adevaruri, veti avea nu doar un WE minunat, ci o viata intreaga minunata. Alegandu-l pe Isus Hristos ca Domn al dumneavoastra, ati ales si aveti deja, zilnic, neprihanirea si viata vesnica! Sunteti deja nemuritori, asa cum ne spune Isus insusi: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”  Bucurati-va!

Sodoma ca explicatie si avanpremiera a Apocalipsei (ep.2)

Motto: Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideaudar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.” (Luca)

Sa continuam astazi prezentarea inceputa cu ceva timp in urma, pe care puteti sa o cititi sau sa o recititi AICI, despre Sodoma si Gomora, ca explicatie si ca avanpremiera a Apocalipsei, Apocalipsa care reprezinta penultima dezinfectie a planetei Pamant.

De fiecare data, omul traitor pe aceasta planeta blestemata si imprevizibila datorita pacatului, datorita tuturor nelegiuirilor aduse de Dracu’ pe ea: crima, minciuna, hotie, viol, coruptie, razboaie, boli, curvasareala de toate tipurile, etc. a vrut sa stie ce va urma mai departe, in timpurile viitoare. Dumnezeu a raspuns si acestei curiozitati legitime a omenirii, ca sa le dea oamenilor o speranta si o nadejde, si ca sa le intareasca increderea, adica credinta in El: Viul Dumnezeu atotputernic, stapanul Universului. Ucenicii si fariseii, au vrut si ei sa stie ce le va rezerva viitorul, si l-au intrebat si ei pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cum vor evolua lucrurile pana la sfarsitul istoriei pacatului, si pana la reantoarcerea Sa pe planeta Pamant, ca sa-i salveze definitiv din pacat/nelegiuire si din moarte, pe toti aceia care si-au pus toata increderea lor in El. Isus Hristos raspunde cu generozitate curiozitatii lor, si le descrie in cateva cuvinte, tot ceea ce avea sa urmeze, si tot ce va urma sa se intample pe planeta pamant, pana la revenirea Sa in glorie eterna. Astazi am sa-l introduc si pe Noe in relatarea noastra, pentru ca si el a fost mentionat de catre Salvatorului lumii, in acelasi context al sfarsitului, ca si Lot. Iata textul: Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla la fel si in zilele Fiului omuluimancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau, dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului. (Luca 17)  Ce s-a intamplat cu omenirea in zilele lui Noe? Asta se intampla cu oamenii din acele vremuri: mancau, beau, se insurau si se maritau. Ce vrea sa ne spuna Dumnezeu cu asta? Nimic senzational. Vrea sa ne spuna ca viata curgea normal pe planeta Pasmant, pana cand… a intrat Noe in corabie, si a venit potopulCe s-a intamplat cu oamenii in zilele lui Lot? Asta se intampla cu oamenii din acele vremuri: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau. Adica viata curgea normal, ca in fiecare zi, asa cum curgea si in vremea lui Noe, pana cand…  in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Atat pe vremea lui Noe, cat si pe vremea lui Lot, mai exista o similitudine, o particularitate foarte importanta, o stare de lucruri extrem de grava pentru generatiile traitoare atunci cand au avut loc cele doua evenimente extreme. Stiti care? Va mai aduceti aminte? La Noe era asta: Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamantAtunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie…” (Geneza), iar la Lot era asta: Oamenii din Sodoma erau rai, si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului.” (Geneza)  Dragii mei prieteni si neprieteni, fix la fel o sa fie si inainte de declansarea Apocalipsei, din aceleasi motive: Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.” Adica cum? Exact asa: mancau, beau, sadeau, zideau, se insurau si se maritau, cumparau, vindeau, doar unii, aceia care au primit semnul fiarei mai pot sa faca asta, adica poporul lu’ Dracu’, ceilalti, poporul lui Dumnezeu, nu. Si… bineanteles, cupa nelegiuirilor omenirii este deja super plina. A venit scadenta, asa cum a venit si in vremea lui Noe, si in vremea lui Lot, numai ca de data aceasta, curatenia, salubrizarea, va fi totala si definitiva.

Concluzia: „…daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti, daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire…” (2Petru)  Noe si Lot, adica Pototpul si Sodoma, sunt doar niste avanpremiere ale Apocalipsei, si ale curateniei finale a pacatului si a pacatosilor de pe planeta Pamant, in frunte cu Dracu’, creatorul pacatului. Sunt doua mesaje fara echivoc, date de Dumnezeu, ca oricine traieste in nelegiuire, va avea ca sfarsit, moartea eterna. Acest lucru se va petrece pentru binele intregii Creatii, si pentru fericirea vesnica a fiintelor inteligente din Imparatia lui Dumnezeu. Nu este o pedeapsa, ci o consecinta a propriilor fapte si alegeri. Nu este de joaca cu pacatul. Dumnezeu ne avertizeaza fara echivoc! Stau marturie pentru asta Potopul, precum si Sodoma si Gomora.

Apropo de Sodoma, este totusi homosexualitatea si lesbianismul un semn al apropierii Apocalipsei? Cu siguranta ca da, dar nu este singurul, si nu este cel mai important, este doar unul din cele majore, ca sa spun asa, dar nu singurul, in primul post pe aceasta tema am aratat de ce, dar fenomenul gay este cu siguranta un semn clar al sfarsitului care se apropie cu pasi repezi: „… si, ca sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea, fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele! „Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rau! Lui ii va merge rau, caci va culege rodul faptelor lui.” (Isaia 3)   Si in acest text se vede foarte clar ca nu Dumnezeu ii ucide pe acesti oameni, ci Dracu’. De ce? Pentru ca cel pierdut, va culege doar rodul faptelor lui nelegiuite. Nu ca o pedeapsa, ci ca o consecinta. Daca doresti sa devii un om gunoi, trebuie sa te astepti ca intr-o zi, sa fii aruncat la ghena. Nimeni nu poate sa fie obligat, ca sa stea vesnic cu gunoiul in casa, nici macar Dumnezeu. Daca dumneavoastra nu stati cu gunoiul in mijlocul sufrageriei, al casei, de ce ii cereti altuia, adica lui Dumnezeu, sa faca asta? De ce il blamati pe Dumnezeu cand vrea sa arunce gunoiul? De ce ar fi obligat Dumnezeu sa stea cu gunoiul in casa Lui, pe vecie? De ce aruncarea gunoiului se numeste crima, rautate, intoleranta, razbunare, pedeapsa, etc.? De ce? Dupa care logica? Dumnezeu a spus clar ceea ce este curat si ceea ce este gunoi. Dumnezeu a spus clar ca gunoiul nu va ramane vesnic in casa Lui, adica in Imparatia Lui. Dumnezeu a spus clar ca poate sa transforme orice gunoi in aur, daca gunoiul vrea asta. Si atunci cand gunoiul alege de buna voie si nesilit de nimeni sa ramana gunoi, toate zilele vietii lui, de ce ne indignam si il facem pe Dumenzeu ucigas, cand arunca gunoiul? De ce? Ceea ce se intampla astazi cu acest militantism desantat pe marginea acestui obicei nenorocit, care ni se vinde ca fiind normalitatea intruchipata, nu este si nu sunt marsuri ale diversitatii, ale acceptarii in societate, ci marsuri ale prozelitismului, prozelitism pentru aceste apucaturi scarboase, care sunt infatisate ca fiind absolut normale. Comunitatea gay, vrea sa atraga cat mai multi oameni in acest carusel al „normalitatii”, adica al pierzaniei. Pe aceeasi logica a lor, a diversitatii care trebuie musai tolerata, de ce sa nu avem maine poimine, marsuri ale pedofililor, ale hotilor, ale criminalilor, ale necrofagilor, etc… ca si ei sa fie acceptati de societatile umane, ca fiind ceva normal, fara a mai fi sanctionati in niciun fel, nu-i asa? Chiar daca nu ar exista un Dumnezeu, care sa ne spuna cu subiect si predicat ca aceasta indeletnicire este abominabila, impotriva firii, si ca nu are ce cauta intr-o societate normala, daca am fi toti atei, atunci, orice ateu de buna credinta, adica onest, orice om traitor pe aceasta planeta, ar vedea cu ochiul liber, de la o posta, daca te uiti la toate animalele si formele de viata de pe planeta, ca homosexualitatea, este in afara firii, chiar daca ni se vara sub nas niste apucaturi homosexuale la cateva specii din lumea animala. In majoritatea regnurilor, exista masculul si femela, care impreuna, duc specia mai departe. Ce s-ar intampla pe aceasta planeta, daca nu ar mai fi nimeni heterosexual sau macar bisexual, si ar fi numai homosexuali si lesbiene pe bune, care nu ar mai interactiona niciodata sexual unii cu altii, adica barbati cu femei, nici macar prin mame surogat, pentru ca le este o scarba maxima sa fie heterosexuali, nu-i asa? Raspuns: Intr-o generatie sau doua ar crapa cu totii, pentru ca nu ar mai exista nasteri, si planeta ar ramane pustie. Simplu. Si atunci, care-i smecheria acestei „normalitati” care ni se baga pe gat de toti „inteleptii” acestei lumi? Niciuna! Este doar o aberatie, asa cum o catalogheaza si Dumnezeu. Nu are cum sa fie ceva normal si acceptabil ca fiind benefic pentru societatea umana. Este o mare minciuna aceasta afirmatie a sustinatorilor homosexualitatii si lesbianismului. Si atunci de ce il uram pe Dumnezeu cand ne spune ca aceste lucruri sunt rele? Stiu, multi oameni ai acestei planete, inca cred cu tarie, ca Dumnezeu este doar un dictator care doreste sa-si impuna cu orice pret standardele Lui de moralitate, de dreptate, si de bine, adica de neprihanire, iar cine nu se supune, este omorat pe loc sau in viitor. Nu este deloc asa! Dumnezeu doreste de la noi un singur lucru: sa intelegem foarte bine ce este spre binele nostru, si ce este spre distrugerea si raul nostru. Dumnezeu vrea sa intelegem ca hotia, crima, minciuna, si tot cortegiul de nelegiuiri, inclusiv homosexualitatea, nu fac bine unei societati, asa cum s-a demonstrat cu varf si indesat de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta. Atat vrea Dumnezeu de la noi. Iar cand intelegem corect toate aceste lucruri, vom aprecia sau vom da cu piciorul acestor sfaturi dumnezeiesti, insa un singur lucru trebuie sa stim cu siguranta, iar Dumnezeu ne avertizeaza foarte clar, ca nelegiuirea va avea un sfarsit, pe cand neprihanirea va fi vesnica. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni ca a fost hot, criminal, homosexual, pedofil, curvar, mincinos, etc… ci toti acestia, vor culege doar roadele faptelor lor. Dumnezeu nu poate sa fie acuzat ca intr-o zi o sa arunce tot acest gunoi in foc. Aceasta nu este nici pedeapsa, si nici crima, este doar salubrizare. Nu cred ca dumneavoastra va doriti hoti, criminali, pedofili, mincinosi, drogati, etc… in jurul dumneavoastra, iar daca dumneavostra nu doriti ca acest lucru sa se intample acolo unde traiti, atunci dati-i voie si lui Dumnezeu, ca sa-si doreasca acelasi lucru pentru Imparatia Sa. Nu-l mai acuzati de toate relele de care in realitate, numai dumneavoastra sunteti vinovati, nu El. El v-a oferit si inca va ofera salvarea din toate acestea. Corect?! Dumnezeu ne cere sa fim rationali, intr-o lume irationala, mincinoasa si manipulativa, si ne ajuta prin Biblie, sa deosebim binele de rau. Asta face Dumnezeu cu noi, ori asta nu este o pedeapsa, asa cum cred oamenii nestiutori. Asta este lumina in intuneric, este adevarata intelepciune care vine de sus, de la Dumnezeu, este cea mai profunda intelegere a binelui si a raului, este cel mai inalt grad de civilizatie din Univers: neprihanirea. Si Dumnezeu are dreptul, si chiar obligatia, sa-si protejeze Imparatia si creaturile de pacat, adica de nelegiuire, adica de raul in toate formele lui, vazute pe planeta noastra, in aceasta trista si tragica istorie a pacatului. Nimeni nu poate sa-i ia acest drept lui Dumnezeu, asa cum ar vrea Dracu’, si oamenii care il urmeaza in nelegiuire, si care il denigreaza pe Dumnezeu, ca fiind un criminal fara scrupule.

Gay pride

Dragii mei prieteni si neprieteni, oricat v-ar fi de greu sa acceptati si sa faceti ceea ce am sa va spun acum, nu eu, ci Dumnezeu, acesta este adevarul curat, adevarul gol-golut, pe care nu puteti sa-l eludati: Toate bisericile de pe planeta Pamant, care oficiaza casatorii gay, sunt, au devenit, fara putinta de tagada, biserici satanice, iar ceea ce se intampla acum in ele, este satanism, nu crestinism. Parasiti-le imediat! De ce? Iata de ce: Iesiti din mijlocul ei poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei !” (Apoc.)

Pentru ca: „Paharul binecuvantat, pe care-l binecuvantam, nu este el impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? … Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor, nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor.” (1Corinteni)

Cu respect,

NEPRIHANIREA, cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers

Motto: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant.” (Romani)

Dragii mei prieteni sau neprieteni, stiu ca este vremea vacantelor, a relaxarii si a micilor sau a mai marilor bucurii. De aceea, si nu numai de aceea, vreau sa va „vorbesc” astazi, despre un subiect cu adevarat minunat, cu adevarat inaltator, cu adevarat important, din toate punctele de vedere, mai important decat orice alta tema din crestinism. Acest subiect, este crestinismul insusi! Un subiect la fel de mare ca Dumnezeu, un subiect care este chintesenta intregului crestinism, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Acum, pentru ca aveti mai mult timp, poate, sper, ca o sa va ganditi mai profund, la acest adevar fundamental al crestinismului, adevar care se contopeste cu insusi Dumnezeu, adica ESTE insusi Dumnezeu. Un adevar care va fi inteles la adevarata lui valoare, doar de catre adevaratii fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu „functioneaza”, nu fiinteaza, in afara acestei stari. Am sa va „vorbesc” astazi, despre neprihanire. Neprihanirea este mai importanta decat invierea, si o sa vedeti imediat de ce. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, daca nu ar fi fost neprihanit la modul absolut. Fara neprihanire, nu exista nicio inviere, pentru nimeni, nici pentru oameni, si nici macar pentru Fiul lui Dumnezeu! Fara neprihanire, nu exista viata! Va surprinde acest adevar maret care se gaseste pe paginile Bibliei? Sa nu va suprinda! Neprihanirea este tot ce conteaza cu adevarat. Neprihanirea este esenta si definirea vietii dumnezeiesti, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihanit, iar neprihanirea, este atributul suprem al dumnezeirii, si „legea” care guverneaza Universul intreg. Neprihanirea este strans legata de viata, pentru ca viata lui Dumnezeu, este neprihanire in stare pura, si oricine are viata lui Dumnezeu in el, automat are in el, si neprihanirea dumnezeiasca. Fara neprihanire nu exista viata, iar fara viata, nu exista neprihanire! Neprihanirea este strans legata de Dumnezeu, asa cum este strans legata de viata lui Dumnezeu. Fara neprihanire, asa cum s-a dovedit pe planeta Pamant, nu exista decat faradelege si moarte, crima, hotie, minciuna, abuzuri, nedreptate, razboaie, etc, asa cum vedem de generatii intregi pe planeta noastra. Nimic nu s-a schimbat, pentru ca nu se poate schimba, in aceste conditii ale pacatului, decat in anumite persoane, in toti cei care vor asta, neprihanirea, si pentru a avea neprihanire, il accepta pe Dumnezeu in viata lor, pentru a putea birui pacatul si moartea. Sigur ca Dracu’, a contrafacut si acest adevar: ca numai Dumnezeu iti poate da neprihanirea, si l-a pus pe om la cazne inutile, ca sa incerce sa se neprihaneasca singur, prin puterile si prin faptele lui. Lucru imposibil de altfel, asa cum constata orice om care vrea sa duca lupta cu pacatul prin sfortari proprii, adica prin faptele lui „bune”. Am afirmat de multe ori pe paginile acestui blog, acest lucru fundamental al adevaratului crestinism: neprihanirea = viata, iar viata = neprihanire. Legatura dintre viata si neprihanire este indisolubila si  indestructibila! Neprihanirea este starea normala a dumnezeirii. Neprihanirea este esenta dumnezeirii, este viata eterna a lui Dumnezeu, este „legea” care guverneaza totul.

  • Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea, nu este moarte.” (Proverbe)

Neprihanirea este acea stare initiala, in care am fost si noi creati, cu viata si neprihanire in noi, de catre bunul Dumnezeu. Starea aceea de bunatate absoluta, de bun simt si de iubire absoluta, cu toate trairile, gandurile si starile sublime de care poate sa fie capabil omul, intr-o relatie simbiotica cu Dumnezeul lui neprihanit, se numeste neprihanire. Starea aceea de frumusete fara pata, pura, de feciorie a sufletului si a mintii! Starea aceea de bine, de fericire si de pace absoluta, de inocenta, se numeste neprihanire! Am pierdut toate acestea, asa cum se vede din viata noastra cotidiana de pe planeta Pamant, prin despartirea de Dumnezeu. Cand nu-l mai ai pe Dumnezeu cel neprihanit, nu mai ai nici neprihanire. Neprihanirea este absenta raului sub orice forma a lui. Neprihanirea este binele suprem. Problema fundamentala a crestinismului, dupa parerea mea, este raportarea noastra la Dumnezeu. Cum il vedem pe Dumnezeu? Ca pe un tiran sau ca pe un tata iubitor? Cum intelegem comportametul lui, ca fiind abuziv si fara mila sau ca fiind plin de mila si de dragoste fata de noi? Din nefericire, Crestinismul SRL, cel controlat de Dracu’, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran de care trebuie musai sa-ti fie frica, permanent, toate zilele vietii tale. Toate zilele vietii tale, trebuie sa traiesti cu spaima de Dumnezeu. Acest fel de „crestinism”, acest „adevar crestin”, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe o fiinta cu care nu prea ai vrea sa ai de-aface, decat cel mult din interes. Ca sa-ti dea viata vesnica de exemplu sau sa nu te pedepseasca. Si pentru asta, faci orice. Gresit! Imparatia lui Dumnezeu nu este constrangere, nici pedeapsa, nici recompense, si nu consta nici in lucruri materiale, ci in altceva. Esenta ei absoluta este neprihanirea si viata, care trebuie sa fie in noi. Dar nu neprihanirea data de Lege, indiferent care lege, ci doar cea data de Isus Hristos in dar. Legea nu poate sa ofere, sa dea, nicio neprihanire. Legea, oricare ar fi ea, nu te poate face neprihanit. Tu singur, nu te poti face neprihanit implinind o lege. Oricare lege. Neprihanirea este ceva viu, este viata complexa, asa cum am spus. Este viata lui Dumnezeu! Neprihanirea nu poate sa fie, si nu este slova, litera de lege, care nu poate sa dea nimanui viata. Neprihanirea este viata insasi, este Duhul lui Hristos, adica neprihanirea si viata lui Hristos! Numai Hristos prin Duhul Sau, poate sa dea viata si neprihanire, pentru ca numai El si Tatal Sau au asta. La Creatie, asta au si daruit ei, tuturor creaturilor: viata si neprihanire. De aceea mancau atat omul cat si leul, verdeturi, fructe, iarba, pentru ca erau neprihaniti. Si omul, dar si animalele, erau neprihanite, adica nu faceau niciun rau, asa cum erau si Adam si Eva. Raul a aparut dupa despartirea de Dumnezeu. Vedeti acum cat de importanta este intelegerea faptului ca nu exista TRINITATE in crestinism, o a treia persoana a dumnezeirii, ci doar Tatal, Fiul Sau si Duhurile lor? Aici se vede limpede, ca o a treia persoana a dumnezeirii, este un nonsens. Nu are ce cauta in adevarata invatatura crestina. Neprihanirea lui Hristos, este doar a lui Hristos, si in consecinta, nu ti-o poate da decat Hristos, si nimeni alticineva sau altceva. Nu ti-o poate da o alta persoana, Duhul Sfant de exemplu, alta persoana decat proprietarul de drept al propriei neprihaniri, adica Isus Hristos. Legea cum spuneam, are alt rol. Ea doar defineste foarte vag, diferenta dintre pacat/faradelege, si neprihanire. Neprihanirea lui Hristos, este altceva, si este mult peste legea celor 10 porunci, care sigur ca este si ea parte a neprihanirii, dar nu este esenta ei, nu este TOATA neprihanirea. Toata neprihanirea, neprihanirea adevarata, este doar a lui Isus Hristos, si la Tatal Sau. Numai neprihanirea poate sa ofere pe Pamant si in Univers, ca mod de coportament si de guvernare, pacea, fericirea si bucuria, cu adevarat. Legea nu poate sa ofere asa  ceva, pentru ca Legea nu poate sa dea neprihanire, asa cum am mai spus sau mai exact, asa cum spune Biblia:Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege, vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege, despre ea marturisesc Legea si Prorocii, si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.” (Romani)   „Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni)

Doar cine traieste in neprihanire este neprihanit, adica doar cel in care locuieste Duhul lui Hristos, nu o asa zisa a treia persoana a dumnezeirii, numita Duhul Sfant. Nu Duhul Sfant a stat pe cruce, ci Isus. Nu Duhul Sfant a invins pacatul si implicit pe Satana, ci Isus Hristos! Nu prin Duhul Sfant a produs Isus Hristos neprihanire, ci prin Duhul Tatalui Sau. Asa cum Duhul Tatalui a fost cu Hristos si in Hristos, asa si Duhul lui Hristos este cu noi, si in noi, ca sa avem viata si neprihanirea Sa. Nu cel ce se duce la biserica, pupa icoane, moaste, si aprinde lumanari, nu cel care pazeste o zi de odihna anume sau care nu manaca anumite alimente, iar in viata de toate zilele este doar un simplu nelegiuit, adica robul lu’ Dracu’, nu al lui Hristos, este considerat neprihanit, ci doar cel care chiar este neprihanit, prin Duhul lui Isus. Dusul la biserica, ritualurile si traditiile, dogmele bisericesti, „tainele” bisericilor, nu vor neprihani pe nimeni, asa cum nici Templul evreiesc nu a neprihanit pe nimeni. Neprihanirea nu vine prin asa ceva. Este o minciuna satanica asta! Neprihanirea autentica, vine doar de la Isus Hristos, Cel Viu in vecii vecilor. Neprihanira nu se poate obtine altfel, pe alta cai, si prin alte mijloace. Neprihanirea adevarata, nu cea falsa, contrafacuta de Dracu’, se obtine doar de la Isus Hristos, prin Duhul Sau.

  • Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire, este nascut din El.”
  • Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit.” (1Ioan)
  • „… cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani

„Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani)  Acest text din Romani, ne spune inca o data, daca mai era nevoie, si pentru unii este, ca relatia adevarata, sigura si trainica cu Viul Dumnezeu, nu deprinde de absolut nimic. Nu depinde de dusul la biserica, nu depinde de niste ritualuri, nu depinde de niste dogme mai mult sau mai putrin adevarate, nu depinde nici macar de citirea Bibliei! Sa nu fiti socati! Si sa nu credeti ca spunand asta, am sa ma contrazic in cele ce voi scrie mai departe. Dumnezeu, acolo unde omul vrea si accepta sfaturile Sale, din toata inima sa, daca accepta indemnurile lui Dumnezeu, care vin prin mintea omului, prin constiinta lui, si daca raspunsul omului este pozitiv la aceste indemnuri spre bine, atunci omul, oriunde s-ar afla el pe planeta Pamant, nu mai are nevoie nici de biserici, nici de popi, nici de pastori, nici de ritualuri stuptide. Il are pe Dumnezeu, si este de ajuns. Asta inseamna ca are totul. Asta inseamna ca mintea lui, se schimba dintr-o minite nelegiuita, intr-o minte neprihanita, prin puterea lui Dumnezeu. Viul Dumnezeu scrie cu Duhul lui Isus, neprihanirea Sa, in mintea si inima noastra! Asta este suprema stare, suprema satisfactie, pentru un crestin autentic. pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei) Dumnezeu ne satura cu neprihanirea Sa, atat in viata aceasta, cat si in cea viitoare. Dumnezeu promite, ca orice om de pe planeta Pamant, care iubeste cu adevarat neprihanirea, care o intelege in profunzimile ei de bunatate, de prosperitate, de intelepciune, stiinta si tehnologie la superlativ, si o doreste din tot sufletul lui, care este insetat in permanenta de ea, nu va fi dezamagit de Dumnezeu! El va fi saturat, acum, dar si in viata viitoare! Va fi indestulat cu neprihanire. Va avea cata neprihanire doreste! Neprihanirea dumnezeiasca nu are sfarsit, ea este intr-o continua crestere si perfectionare, pentru ca Dumnezeu insusi este un Creator etern, si un Neprihanit etern. Si in vesnice o sa fim saturati cu neprihanire, adica calitatea neprihanirii noastre, va creste tot timpul, va creste vesnic.

Legea lui Dumnezeu, Legea celor zece porunci, nu este standardul suprem al neprihanirii, asa cum gresit cred crestinii, ci doar cateva linii de forta ale ei. Standardul suprem al neprihanirii este Dumnezeu. Sa nu uitam ca Legea este doar literea, nu duh datator de viata. Cartile nu dau viata nimanui, ele doar ne invata, ne atrag atentia asupra unor aspecte, dar repet, nimic scris nu da viata, nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare. Doar Dumnezeu da viata, iar aceasta viata est neprihanita. Moartea este pacatoasa sau altfel spus, pacatul, adica lipsa neprihanirii, duce doar la moarte. Pacatul este moarte, asa cum viata este neprihanire. Dovada, este tot ce se intampla acum pe planeta noastra. Sa vedem acum ce pune Duhul lui Isus Hristos in noi, cei care iubim cu adevarat neprihanirea dumnezeiasca, nu doar ne facem ca o iubim, cu gandul doar la recompensele viitoare. Iata ce spune Biblia despre Duhul lui Hristos: Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni)  Dupa cum observati, roada Duhului lui Hristos, este altceva decat Legea celor zece porunci. Observati ca aceste caracteristici, roade ale Duhului, sunt viata efectiva, cu multiplele ei fatete? Fatete care sunt imposibil de pus intr-o lege. Roadele Duhului lui Hristos, sunt sentimente, actiuni, trasaturi de caracter, trairi, credinta, etc. Daca neprihanirea este cea mai inalta forma de viata, de guvernare si de civilizatie din Univers, atunci fara doar si poate, pacatul, nelegiuirea, opusul neprihanirii, reprezinta cea mai rudimentara, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila, cea mai nenorocita, cea mai criminala, ce mai inapoiata, cea mai lipsita de scrupule, si cea mai urata si josnica forma de civilizatie din Univers. In comparatie cu neprihanirea, pactul si faradelegea pe care a creat-o, sunt gunoiul, infectia, pururlenta Universului. Forma lui cea mai urata si cea mai abjecta, forma lui mortala, putreda, pentru ca pacatul si faradelegea, inseamna asa cum stim cu totii, distrugere si moarte. Moarte si numai moarte. Ori moartea, nu are nicio frumusete in ea. Moartea nu este frumoasa! Moarte nu are cum sa fie frumoasa. Civilizatia pacatului si a mortii, este cea mai rudimentara „civilizatie”, cea mai brutala si mai animalica forma de civilizatie din Univers, si de aceea, Dumnezeu o sa-i puna capat pentru totdeauna. Iadul nu va fi vesnic. In Iad traim acum, dar Imparatia promisa a Creatorului nostru, in care domneste pentru vesnicie viata si neprihanirea, unde baza tuturor gandurilor si a actiunilor este neprihanirea, este si reprezinta cea mai inalta forma de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Dumnezeu insusi.

Neprihanirea nu trebuie vazuta si inteleasa doar ca o cheie cu care deschidem Imparatia lui Dumnezeu. Asa ceva nu exista! Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce este ea in realitate: cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers! Cea mai inalta forma de gandire si de organizare Universala! Daca nu ati inteles asta, nu ati inteles nimic din crestinism! Daca vedeti neprihanirea doar ca pe un mijloc de a ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, ca pe o pila sau ceva de genul acesta, n-ati inteles nimic din mesajul dumnezeiesc, si sunteti pe o cale gresita. Daca faceti si ganditi asta, dovediti doar faptul ca neprihanirea nu va face placere deloc, dar va straduiti, va chinuiti cu chiu si vai, va siliti, sa fiti cat de cat neprihaniti, doar ca sa scapati de „furia si de pedeapsa” lui Dumnezeu. Daca ganditi si simtiti asta, cum ca neprihanirea este doar un chin, un jug, asa ceva este in ochii lui Dumnezeu, la fel de detestabil, ca si pacatul insusi. Dracu’ are repulsie fata de neprihanire, sa nu uitati asta! Acest fel de a iubi neprihanirea, care asa cum am spus, este Dumnezeu insusi, arata ca aveti doar o dragoste din interes sau de frica, fata de cel care v-a daruit din dragoste adevarata, totul. Ori Dumnezeu, nu iubeste casatoriile din interes, ci doreste doar dragoste sincera si adevarata, curata, dezinteresata, adica neprihanita, asa cum este si El! Neprihanirea nu este un troc, o afacere, un targ, o invoiala intre noi si Dumnezeu. Ceva de genul: „Doamne, noua nu ne place neprihanirea Ta, dar ne straduim sa acceptam cate ceva din ea, de frica ca ne iei gatul, ca ne omori, ca ne pedepsesti daca nu o dorim”. Asa ceva este satanism curat! Ea, neprihanirea, este sau nu este! O iubesti sau nu o iubesti. Atat! Neprihanirea adevarta nu poate sa fie trucata in ochii lui Dumnezeu, care vede daca o iubim cu adevarat sau doar ne prefacem.

Asa cum am spus deja, sunt doua moduri in care lumea „crestina” il vede pe Dumnezeu: a) ca pe un Dumnezeu tribal, inapoiat, criminal si setos de sange daca nu faci ca El, imprevizibil, irational, de neanteles (de aceea avem nevoie de taine bisericesti, sic!), si b) ca pe un Dumnezeu iubitor si iertator, care iti arata tot timpul, doar consecintele gandirii tale gresite, si a faptelor tale in urma acestei gandiri gresite. Marea majoritate a „crestinilor”, desi nu recunosc, sunt adeptii primei viziuni despre Dumnezeu, adica varianta „a„. De aceea, ei, acesti crestini de tip „a„, prin tot felul de practici si de obiceiuri pe care Dumnezeu nu le cere, incearca sa-l imbuneze permanent pe Dumnezeu, indiferent ce fac, ei au in minte acest singur aspect: sa nu-l supar pe Dumnezeu, pentru ca ma omoara si pierd viata vesnica”. Eu personal, asa cum ati putut sa constatati pe acest blog, cei care il citesc constant sau ocazional, sunt adeptul variantei „b„. Eu cred ca Dumnezeu doar ne invata, ne ajuta, ne sprijina, ne iubeste neconditionat si ne vrea numai binele. Important este sa intelegem lucrurile asa cum sunt ele, si la adevarata lor valoare. Sa intelegem limpede, ca departarea de El, despartirea de El, a adus tot ceea ce vedem noi pe planeta noastra. Lipsa neprihanirii din civilizatia omeneasca, prin aparitia pacatului, a dus la tot cortegiul de nenorociri si de nelegiuiri care s-au vazut si se vad pe planeta Pamant. In lipsa neprihanirii, oamenii au decazut maxim. Au fost si inca mai sunt scalvi, sub diferite forme, bolnavi, saraci, schingiuti si haituiti, mintiti, furati, ucisi in fel si chip, otraviti cu tot felul de otravuri, in mancare, in aer si apa, batjocoriti, minimalizati, pusi sa munceasca pentru paine si pentru apa pe care o beau, etc. Isi parasesc copiii sau ii vand ca sa supravietuiasca, ii omoara, ii violeaza pe ai lor sau pe ai altora, etc. Isi vand organele, ovulele, corpul, mintea, forta de munca, etc. Aceasta este civilizatie?! Nu prieteni si neprieteni, aceasta nu este civilizatie, indiferent cati zgarie nori vom construi, si indiferent cati sateliti si rachete o sa mai trimitem in spatiu sau cate calculatoare o sa mai inventam sau o a avem in buzunar. Ceea ce avem noi, nu se numeste civilizatie. Omul fara neprihaire, este doar un ticalos ingamfat, egoist, mincinos si criminal, ca tatal sau, Dracu’. Daca Dumnezeu nu ar fi coborat la noi, in Iadul in care traim, nu ar mai fi ramas nici urma de bunatate in rasa umana. Daca mai sunt farame de bunatate pe ici pe colo in lumea noastra, asta se datoreaza doar lui Dumnezeu, pentru ca aici, in imparatia Satanei, a avut copii ai Sai, in care a pus si a existat, neprihanirea Lui. Daca nu ar fi fost asa, am fi ajuns, intreaga omenire, ca Sodoma si ca Gomora. „De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.” (Isaia)  Sodoma si Gomora, reprezinta culmea abjectiei si a decaderii umane. Sodoma si Gomora, sunt opusul neprihanirii, adica nelegiuire cat cuprinde. Ce inseamna Sodoma si Gomora cu adevarat, puteti sa cititi AICI.

Cand ca si crestini, ne vom elibera de frica mortii, de frica de a ajunge in Iad (traim deja in Iad!) de dorinta egoista de a avea doar viata vesnica, dar fara neprihanire in ea, adica fara Dumnezeu, pentru ca in realitate, majoritatea „crestinilor” asta isi doresc, chiar daca nu recunosc deschis asta, atunci si abia atunci, ati inceput sa deveniti crestini adevarati. Cand veti inceta sa gandi ca va sacrificati acum, ca sa beneficiati de mila lui Dumnezeu si de viata viitoare, atunci incepeti sa mergeti pe calea cea buna. Daca inca ganditi si considerati ca faceti sacrificii pentru neprihanire si pentru Dumnezeu, inseamna ca inca nu sunteti crestini, si ca inca nu l-ati inteles pe Dumnezeu. Nu ati inteles ce vrea Dumnezeu de la noi toti. Cand vom iubi neprihanirea fara sa asteptam recompense de la oameni si de la Dumnezeu, cand il vom iubi pe Dumnezeu fara dorinta de a ne da viata vesnica, atunci si numai atunci, am devenit crestini. Cand nu vom mai astepta nimic de la Dumnezeu, ci doar ne vom bucura de aceasta forma minunata de viata si de civilizatie, numita neprihanire, abia atunci am inceput sa umblam cu Dumnezeu, cu adevarat, ca barbati si femei in Hristos, nu ca prunci nestiutori, batuti de orice vant de invatatura. Pana atunci, pana la acest moment, doar ne prefacem ca iubim neprihanirea, si pe Dumnezeu. Ca sa fiu si mai transant, si ca sa intelegeti exact ceea ce vreau sa va transmit, va spun ca: daca maine asi sti cu siguranta 100%, ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici viata vesnica, si nici inviere dupa moarte, ca nu exista nimic din ceea ce ne spune si ne promite Biblia, eu tot asi iubi neprihanirea, pentru ca am inteles o data pentru totdeauna, ca ceva mai bun, mai inalt si mai frumos decat ea, nu exista in Univers, si ca toate ororile pe care le-a trait aceasta omenire de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta, pe care le traim si noi astazi, se datoreaza exclusiv, LIPSEI ACESTEI NEPRIHANIRI! Aceasta este cea mai inalta forma de intelegere a lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale! Alta nu exista! Acesta este crestinismul pur, crestinismul absolut, crestinismul cel netrucat de Dracu’, prin sistemul religios mondial. Gandirea neprihanita, si numai ea, este capabila sa gandeasca cea mai inalta forma de civilizatie universala. Gandirea neprihanita, este cea mai performanta si cea mai inalta gandire din Univers. Dupa cum se vede, planeta Pamant, nu este „organizata” dupa gandirea neprihanita, adica dupa gandirea Dumnezeiasca, si de aceea pe ea, oamenii, societatile umane, popoarele, toata viata noastra, este construita, cladita zilnic, pe principiile satanice ale mariri de sine, ale mandriei, ale minciunii, ale hotiei, ale manipularii, si ale crimei. Cultul vedetelor, a bogatiilor si a bogatilor, a oamenilor superiori altor oameni, egoismul, lacomia, si multe altele, sunt rodul gandirii pacatoase, si a fiintarii nelegiuite, trairea in nelegiuire, care este opusul neprihanirii, nelegiuire bazata pe gandirea satanica, adica pe mandrie, pe egoism, pe ne mila, pe ne dragoste, pe ne impreuna simtire, pe ne impreuna traire..

Dragii mei prieteni si neprieteni, daca-l „iubiti” pe Dumnezeu de frica, nu cunoasteti ce este si ce inseamna neprihanirea, si nici Imparatia lui Dumnezeu. Daca-l iubiti pe Dumnezeu din interes, doar ca sa va dea ceva, indiferent ce, viata vesnica de exemplu, bani, sanatate, etc… nu stiti inca ce inseamna aia neprihanire si Imparatie a lui Dumnezeu. Dumnezeu, si implicit Imparatia Lui, Imparatia Neprihanirii, trebuie iubit doar pentru ceea ce este El, neprihanire pura, si pentru ceea ce ne-a oferit deja: viata Sa, si neprihanirea Sa. Nu ne trebuie nimic mai mult. Nimic in plus, si nimic in minus. In El avem totul. Dumnezeu este neprihanire, si cine declara ca il iubeste pe El, trebuie sa iubeasca si neprihanirea Sa. Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, si sa urasti neprihanirea, este un nonsens asta. Daca v-ati saturat de religie, daca v-ati saturat de zeci si zeci de practici si de texte religioase si rasreligioase, interpretate si rasinterpretate, intoarse pe toate fetele, daca v-ati saturat de certuri teologice fara rost si fara de sfarsit, aflati ca dupa ce veti cauta si veti intelege adevarul absolut si pur al Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu, adica dupa ce veti intelege Evanghelia Vesnica, Vestea Buna Vesnica, totul, dar absolut totul, se va reduce la doua persoane neprihanite: Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, adica la aceste cuvinte: „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele, marturisesc despre Mine.” …  Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan)   Si siti de ce? Pentru ca: „El (Isus Hristos) a fost facut de Dumnezeu pentru noi: intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)

Iar in Imparatia lui Dumnezeu,  Imparatia Neprihanirii, nimic rau, nelegiuit, ne neprihanit, nu va intra in ea, dupa cum este scris: Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.” (Apocalipsa)  Dumnezeu va inchide pentru totdeauna portile Universului, pentru pacat, faradelege si moarte. Acestea vor disparea pentru totdeauna din Univers, dupa aceasta istorie a pacatului, de pe planeta Pamant.

Retineti va rog asta, este esential sa stiti: Neprihanirea nu este un concept sau o denumire strict religioasa, teologica, bisericeasca, care sa tina strict de religie sau de teologie, de biserici si de popi, de pastori sau de dogme religioase, de ritualuri mai mult sau mai putin tampite, ci este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Dumnezeu insusi. Dumnezeu nu este nici religios, nici teolog, nici bisericos, nici popa, nici pastor, EL ESTE CEL CE ESTE, si punct. Dumnezeu este insasi religia si teologia, biserica si neprihanirea. Stiinta despre Dumnezeu, o detine doar Dumnezeu, si toti cei carora Dumnezeu pesonal le-o descopera, le-o explica si le-o daruieste, daca doresc asta. Dumnezeu este singurul teolog, invatator, pastor sau preot adevarat, restul… e cancan! Neprihanirea este elitism de cea mai inalta sorginte. Neprihanirea este tot ce poate sa fie mai inalt in Universul acesta. Este varful civilizatiei creata de Dumnezeu. Neprihanirea este bunastare, iubire, stiinta, tehnologie si civilizatie, la superlativ! Neprihanirea este singura stare care asigura progresul, pacea si fericirea vesnica! Neprihanirea este totul in crestinism. Daca nu ai neprihanire prin Hristos, nu ai nimic. Asa ca… Bucurati-va, de cea mai inalta forma de viata si de civilizatie universala: NEPRIHANIREA lui Dumnezeu, prin Isus Hristos! Neprihanirea este demnitate, integritate, onoare, bun simt si bun gust in toate, loialitate, noblete in toate felurile si in toate sensurile, finete, frumos absolut, bine absolut, dreptate, cinste, curaj, dragoste curata, puritate in toate sensurile, prietenie sincera si dezinteresata, armonie, intelegere, pace vesnica, nu temporara, bucurie, respect, credinta, fericire, prosperitate, bogatie, calitate la cele mai inalte standarde visate sau imaginate vreodata, viata, fratie adevarata intre creaturi si Creator, si lista ramane deschisa… 

Trebuie sa recunoasteti ca multe, daca nu toate aceste lucruri si stari enumerate mai sus, vi le doriti cu ardoare, din toata inima, si acum, in aceasta viata, dar nu le puteti avea din pricina pacatului, a nelegiuirii instalate prin pacat! Atunci, cand vi le doriti atat de mult, de ce fugiti de ele cand vi se ofera gratis si fara efort, doar prin credinta ca intr-o zi, chiar le veti avea? Gratis! Fara efort. De ce ?! Nu-i ciudat ce vi se intampla?!

stop and think

Cu respect,

P.S. Dragi prieteni si neprieteni, vreau sa va mai spun si astazi, ceea ce am mai spus pe acest blog: Eu nu ma consider invatatorul nimanui, nu ma erijez in detinatorul adevarului absolut, si tot ceea ce scriu eu, poate sa fie verificat cu Biblia, si daca nu este in concordanta cu Biblia, poate sa fie combatut si aruncat la gunoi, daca este cazul, si chiar va rog sa faceti asta, in asemenea cazuri. Nu am nicio problema cu asta. Vreau sa mai spun ca nu am declarat razboi nimanui, nici ortodocsilor, nici catolicilor, nici baptistilor, nici adventistilor, nici hindusilor, nici musulmanilor, nici ateilor, nici masonilor, nimanui, ci doar lu’ Dracu’, in sensul ca nu vreau sa ma las prostit, mintit si manipulat de el. Vreau sa stiu adevarul, si apoi sa actionez in consecinta: sa-l accept sau sa-l resping. Nu ma intereseaza daca sunteti atei, evolutionisti, masoni sau orice fel de crestin, musulman, sintoist, taoist, hindus, etc. Este treaba dumneavoastra ce vreti sa faceti in viata si cu viata dumneavoastra. Este numai treaba dumneavoastra in ce vreti sa credeti sau sa nu credeti. Pe acest blog, eu doar „gandesc cu voce tare”, adica scriu, desi nu sunt scriitor, si de aceea mai fac si greseli de scriere, despre lucrurile care ma framanta si ma intereseaza in viata aceasta, cu privire la existenta mea pe aceasta planeta, si in acest Univers. Nu dau lectii nimanui. Unul singur este Invatatorul, si cel care poate sa dea lectii: Isus Hristos. Eu personal, in afara de Dumnezeul Bibliei, nu am gasit nici o alta varianta, nici o alta teorie, nici o alta religie, nici un alt dumnezeu, care sa ma satisfaca ca explicatie plauzibila, rationala, logica, coerenta, a aparitiei vietii si a mortii, pe planeta aceasta pe care noi traim, si de aceea am ales sa merg pe mana Dumnezeului Bibliei, si a lui Isus Hristos, Fiul Sau. Daca o sa ma pacalesc sau nu, o sa vedem intr-o zi. Ziua aceea mare si minunata, a aratarii singurului Dumnezeu adevarat, pe care il vor vedea si cei salvati, si cei pierduti. Daca nu exista acest Dumnezeu, si nici un altul, iar „o sa vedem” intr-o zi, in sensul ca nu o sa mai vedem niciodata, nimic. Nici lumina soarelui, nici adierea vantului, si nimic din ce se va mai face sub soare, si nu o sa ne mai bucuram niciodata de viata, si asa cum spunea Petre Tutea: „Fara Dumnezeu, fara credinta, omul devine un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri.” Mie imi place sa cred, si cred, ca viata noastra pe aceasta planeta, nu este, si nu are cum sa fie intamplatoare, intamplare pura. Nu pot sa cred ca vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Ar fi minunea minunilor si intamplarea intamplarilor, ca dintr-o ciorba primordiala electrocutata acum cateva miliarde de ani, sa iasa aceasta minune de planeta, cu atatea minunate vietati si plante pe ea, inclusiv omul, cea mai minunata forma de viata. In mintea mea, recunosc, nu incape aceasta teorie. Nu a incaput niciodata! Nu pot sa cred in ea! Imi insulta inteligenta!

Dragii mei, sa iubti, si sa fiti iubiti!

Bucurati-va!

Isus Hristos sau nimic

Motto: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostruNimeni nu vine la Tatal decat prin MINE.”

Isus darama templul, ritualurile, sarbatorile, adica tot ce au simbolizat acestea. Isus Hristos a daramat totul, si a ramas doar El si Tatal Sau. Carjele, cartea de colorat, cubuletele prin care Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, au facut pedagogie si au invatat omenirea proasta si nelegiuita despre planurile lui Dumnezeu pentru noi toti, despre Creatie, despre Salvare, despre pacat si despre moarte, despre neprihanire si despre viata, despre Dracu’ si despre Isus Hristos, au fost distruse pentru totdeauna, ca sa ramana esentialul, adevarul pur si vesnic: Viul Dumnezeu, Tatal si Fiul. „Eu sunt calea, adevarul si viata.”

Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, Isus Hristos darama tot sistemul iudaic, prin implinirea a tot ceea ce a simbolizat el, adica pe El insusi ca apa, lumina, preotie, animalul de jertfa, etc. Cortul Intalnirii si apoi Templul evreiesc, au fost cartile de colorat ale omenirii proaste si pacatoase. ABC-ul invataturilor despre Dumnezeu. ABC care a avut implinirea totala, deplina, si ireversibila in Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. Multi credinciosi „crestini”, din toate bisericile, majoritatea credinciosilor, inca nu vor sa accepte acest adevar maret, rostit de Isus Hristos acum peste 2000 de ani, si intarit ulterior de apostolii Sai, prin Duhul Sau. Oamenii se agata cu disperare de forme, de ziduri, de practici inutile, aruncand la gunoi esentialul, adica pe Isus Hristos. Se agata de preoti si de pastori, de slujbe si de predici tampite, de ritualuri, de zidurile bisericilor, de asa zisele sarbatori religioase, de asa zisele taine crestine, etc… desi Dumnezeu ne-a spus cu subiect si predicat inca din Vechiul Testament, ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru El, atata timp cat neprihanirea Lui este alungata din vietile inchinatorilor, a credinciosilor. Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! „Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata!” (Amos)  Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu si-a schimbat gandirea, mentalitatea si atitudinea in zilele noastre?! Nu! Categoric ca nu, dar noi asa credem in prostia noastra, si ne ducem la biserica ca la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este acolo. Dumnezeu nu este in sarbatorile noastre, crestine sau necrestine, nu este in darurile noastre de mancare, in pomenile noastre, in lumanarile noastre, in serviciile noastre asa zis divine, care sunt doar niste mascarade penibile pentru nelegiuitii care se cred crestini, ca sa le dea iluzia ca sunt in regula cu Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa fie in noi, iar daca El este in noi, este si neprihanirea Sa in noi. Neprihanire care trebuie sa se vada in noi, obligatoriu. Daca neprihanirea Lui nu este in noi, Dumnezeu nu este nicaieri, in sensul ca noi nu avem nimic, nu suntem crestini si inchinatori adevarati. Suntem inca in pacatele noastre, si… morti, chiar daca suntem inca vii. Asa a spus Isus Hristos: „Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” (Ioan)  Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, atat Adevarul cat si Duhul, sunt cei doi Dumnezei: Tatal si Fiul. In sensul acesta Dumnezeu este Duh, nu ca este El un abur asaaa…. care pluteste pe undeva prin Univers. Va amintiti si zicerea: „Eu sunt calea ADEVARUL si viata.” Isus, si implicit Tatal Sau, caci cei doi sunt una, sunt Adevarul, si nu exista alt adevar. Cine se inchina lui Dumnezeu, adica inchinatorii adevarati, singurii adevarati, trebuie sa se inchine in Duh, adica sa aiba in ei Duhul lui Isus Hristos, si in Adevar, care este… tot Isus Hristos. Adevarul crestin final si fundamental fiind acela, ca nu mai avem nevoie de nimic altceva, decat de Isus Hristos. Nu mai avem nevoie nici de temple/biserici, nici de popi sau pastori, nici de ritualuri, indiferent care sunt ele, nici de sarbatori, indiferent care sunt ele, nici de …, nici de… Avem nevoie doar de Isus Hristos. Punct. Vedeti cat este de simplu?! Vedeti de ce trebuie sa intelegem corect si subiectul legat de TRINITATE? Daca Duhul Sfant din Biblie, ar fi o alta persoana a dumnezeirii, a treia, atunci lucrurile s-ar complica inutil, totul devine o balamuceala greu de explicat, si nu am mai intelege nimic. Din aceasta cauza „crestinii” fac un balet intelectula penibil, ca sa explice inexplicabilul, adica minciunile pe care Dracu’ le-a presarat pe ici pe colo in falsul crestinism. Apoi tot cu subiect si predicat, Isus spune: „Fariseii au intrebat pe Isus, cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luca) Acest text spune fara echivoc, ceea ce am argumentat mai sus. Imparatia Viului Dumnezeu, si implicit Dumnezeu, nu este nici la catolici, nici la ortodocsi, nici la baptisti, nici la adventisti, nici la mormoni, nici la evanghelici, nici la metodisti, adica nici aici si nici acolo, ci doar in noi. Imparatia lui Dumnezeu nu este nici in sarbatoarea cutare sau cutare, nici in ritualul cutare sau cutare, crestin sau necrestin. Daca Dumnezeu nu este in noi, adica inauntrul nostru, nu este nicaieri, altfel spus, noi nu avem nimic, nu suntem crestini cu adevarat, ci doar cu numele, adica niste impostori, niste falsi crestini. Tot ca o confirmare a celor spuse pana acum, tot Isus Hristos spune cu subiect si predicat, dar „crestinii” nu cred asta, urmatoarele: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant. Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.” (Romani)  Dupa cum vedeti, ca si in textele din Vechiul Testament, Dumnezeu spune fix acelasi lucru. El vrea neprihanire, nu sarbatori, ritualuri si vrajeli asa zis crestine, facute de bisericile asa zis crestine. Acesta este adevarul, fie ca va convine, fie ca nu va convine. Biblia este foarte clara si explicita. Ca sa fie si mai evident adevarul discutat astazi in acest post, ca Isus Hristos este totul totului tot, vreau sa va mai arat un text care devoaleaza tot ceea ce am spus pana acum. Iata textul:  „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” (2Corinteni)  Dupa parerea mea, acest text este unul din textele magistrale care explica „diferenta” dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Arata cum Vechiul Testament se implineste fara putinta de tagada, in Noul Testament, „desfiintandu-l” pe acesta din urma, prin implinirea lui. Sa comentam putin acest text minunat. Ce spune el? El spune niste adevaruri extrem de importante pentru noi toti. Acest text confirma ceea ce este cu adevarat Noul Testament: „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor (Evrei)  Acelasi lucru il spune si textul din 2Corinteni: „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.”  Pefect, nu-i asa?! Un alt adevar maret din text, care este legat de cele de pana acum confirmandu-le, este acesta: „Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata.” Adica tot de la Duhul lui Isus Hristos vine destoinicia crestina, adica stiinta si neprihanirea, nu de la oameni, nu de la  popi sau de la pastori, nu de la biserici sau de la moaste, nu de la apostoli, care si ei erau condusi tot de Duhul lui Isus. Iar cel mai tare este ca slova omoara, si doar Duhul lui Isus da viata. Ce vrea sa insemne asta?! Sa citim mai departe: „Daca slujba aducatoare de osanda (de moarte) a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?” Slujba aducatoare de moarte a fost Cortul Intalnirii, apoi Templul, iar slujba aducatoare de neprihanire este ceea ce a facut Isus Hristos pentru noi toti. Templul evreiesc a fost ceva trecator, cartea de colorat, cuburile copilariei, chiar daca a avut si el slava lui. Slava Templului este intrecuta cu mult de cel care era simbolizat de tot Templul si de slujbele lui, adica de Isus Hristos. Marama, adica simbolistica Templului, a fost data la o parte de Isus Hristos, adica implinita de Isus Hristos, si inteleasa prin Isus Hristos. Isus Hristos este cheia intelegerii depline a sibolurilor Templului, si interpretarea corecta a lor si a Templului, iata si dovada suprema de necontestat si de neclintit, ca asa este: „marama este data la o parte in Hristos … ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia… si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.Da, oricine se uita la Isus, intelege Templul evreiesc, si se elibereaza de tot ceea ce a insemnat el. Da, slujba de la Templu, cea aducatoare de moarte, in sensul ca slujbele de la Templu nu puteau sa salveze pe nimeni din pacat si din moarte, asa cum numai Isus Hristos o poate face, au fost date la o parte pentru totdeauna. La rastignirea lui Isus catapeteasma Templului se surpa, perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sinteleor se rupe pentru totdeauna. Totul se darama pentru totdeauna. Cand venim la Isus Hristos, nu mai venim la slujbe si la sarbatori, nu mai venim la biserici, ci doar la Isus si punct. Asta inseamna slobozenie in toate felurile: de pacat, dar si de ritualuri. Nici asa zisele slujbe „crestine” de astazi din bisericile „crestine”, de care se agata cu disperare „crestinii”, nu sunt mai cu mot, sunt tot aducatoare de moarte, in sensul ca numai Hristos in noi este adevarata nadejde a slavei viitoare, adica a salvarii si a ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu. Numai Duhul lui Isus Hristos da viata si neprihanire, slujbele, chiar si cele in Numele Lui, sunt doar slova fara putere, slova care omoara, adica sunt doar moarte. Nu au nimic viu in ele. Nici macar botezul, Cina Domnului si restul. Sunteti socati? Sa nu fiti! Fara Hristos in noi, totul este apa de ploaie, niente. Multi „crestini” botezati si impartasiti, foarte multi, majoritatea, sunt marii sau mici nelegiuiti ai lumii noastre, slugile fidele ale Satanei. Doar Isus este viata si neprihanire. Talharul de pe cruce este dovada suprema ca asa stau lucrurile, ca esti acceptat de Dumnezeu si fara toate acestea: botez, Cina Domnului, si toate celelalte. Am scris despre asta aici: Talharul de pe cruce si Evanghelia Vesnica Nicio sarbatoare, nici macar sabatul nu este mai valoros si mai important decat Isus, si degeaba il cinstiti si il sarbatoriti ca zi de odihna fara Hristos in dumneavoastra. Nu are nicio valoare. Puteti sa va botezati cat vreti, puteti sa luati Cina Domnului (Impartasania) cat vreti, puteti sa sarbatoriti sabate sau duminici cate vreti, puteti sa mergeti regulat la biserica, puteti sa faceti tot ce vreti, daca Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra cu adevarat, totul este in zadar. Totul nu foloseste la nimic. Sunteti pierduti, adica morti, vii fiind. Sunteti inca robii Satanei. Sunteti inca tributari slovei, adica nu ati inteles nimic din crestinism, si nu ati inteles Evanghelia Vesnica.

Isus Hristos

Concluzie: “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.(Galateni)  Dragii mei prieteni si neprieteni, daca veti continua sa sarbatoriti zile, luni, vremuri si ani, adica: Sabatul, Cincizecimea, Sarbatoarea Corturilor, Craciunul, Pastele, Luna noua, Ziua Ispasirii, si adaugati dumneavoastra ce sarbatori mai vreti, dar Isus Hristos cel viu in vecii vecilor nu este in dumneavoastra, sarbatoriti degeaba, ca nu va foloseste la absolut nimic. Nu sunteti crestini, si nu aveti nicio legatura cu crestinismul autentic, pentru ca nu aveti nicio legatura cu Hristos. Sunteti doar niste manipulati de Dracu’. Puteti sa va duceti la biserica, sa stati la slujbe, sa va dati cu curul de pamant cat vreti, sa sarbatoriti tot ce vreti, dar daca Isus nu este in voi, totul este degeaba. Nu are nicio valoare. Ma repet, dar este esential sa intelegeti asta. Daca Isus Hristos nu este in dumneavoastra, Dumnezeu dispretuieste si detesta toate sarbatorile dumneavoastra, indiferent care ar fi acestea, chiar si cele dorite de El, ca botezul, Cina Domnului, etc. pentru ca Dumnezeu nu poate sa vada niste nelegiuiti care se dau si se cred copiii Lui, in timp ce ei sunt fiii lu’ Dracu’, iar El sa aprobe asta, si sa se bucure cand vede asa ceva. Nu exista asa ceva. Este o minciuna, o autoinselare, asa cum spune Dumnezeu. Daca veniti la Dumnezeu, daca il vreti pe Dumnezeu, trebuie sa-l acceptati pe Isus Hristos, care ghiciti ce o sa faca: va pune in dumneavoastra, neprihanirea Sa, adica viata Sa. Isus nu vine niciodata singur, ci cu viata Sa, care viata este NEPRIHANITA. Daca in timp ce mergeti la biserica, dumneavoastra sunteti in continuare un iubitor si un rob al pacatului, adica un mincinos, un hot, un criminal, un nelegiuit, inseamna ca nu l-ati acceptat pe Isus in viata dumneavoastra. Inseamna ca il urati pe Isus, ca il detestati, si ca nu-l vreti ca Domn al vietii dumneavoastra. Dar daca il veti accepta cu adevarat, veti vedea fara sa faceti nimic deosebit, ca incet, incet, mintea si gandirea dumneavoastra va functiona altfel. Veti intelege altfel viata, si veti vedea altfel lumea aceasta. Duhul lui Hristos va va lumina si va va calauzi permanent, atata timp cat doriti. Puteti sa-l alungati oricand pe Isus din viata dumneavoastra. El nu sta cu forta nicaieri, pentru ca sunteti liberi, iar daca veti dori sa va intoareceti in robia pacatului, puteti sa o faceti oricand. Dar din robia pacatului la neprihanire, numai Isus poate sa va salveze, pentru ca dumneavoastra sunteti neputinciosi, oricat de mult veti merge la biserici, veti pupa moaste, icoane, veti serba zile de sarbatoare sau de odihna, etc.. Aceasta este Evanghelia VesnicaIsus Hristos si neprihanirea Sa, si nimic altceva. Nu uitati niciodata asta: Isus vine si cu neprihanire. Obligatoriu. Intreaga viata a lui Isus, simbolizata de sangele animalului de jertfa de la Templu, viata prin care noi suntem salvati, este neprihanita. Nu se poate Isus fara neprihanire, cum nu se poate neprihanire fara Isus. Nu se poate crestinism pacatos, pentru ca acela nu este crestinism, ci doar o alta facatura satanica, pentru prostii prostiti de Dracu’..

„Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava… pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru… Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. … Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu (adica acceptati pe bune Duhul lui Isus in voi), ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre(acceptand Duhul neprihanit al lui Isus), ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege (adica sub Templu si slujbele lui), ci sub har (adica sub iertare, adica sub Isus Hristos) … Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Proverbe, Romani) Simplu si superb! Iata Evanghelia Vesnica, in frumusetea ei simpla si nepieritoare!

Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

Foloseste-l este GRATIS

Stiu, ceea ce am scris astazi aici, este hrana tare, foarte tare, hrana pentru adulti, pentru barbati si pentru femei, nu pentru prunci, si nu pentru copilasi. Multi nu vor intelege nimic, ba mai mult, vor crede ca eu atac biserica crestina si crestinismul. Asa au crezut si evreii cand Isus Hristos le explica tot ceea ce faceau ei fara sa inteleaga. Sper ca dumneavoastra sa nu faceti aceeasi greseala ca ei.

Cu respect,