Liberul arbitru

Motto: “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

In Sabatul din 12 octombrie, dupa aproape doi ani de cand nu am mai fost intr-o biserica, de niciun fel, vazand o invitatie pe FB a unei anumite biserici neoprotestante, adventista, ca nu este niciun secret, am decis sa ma duc si eu, sa vad ce se mai gandeste, ce se mai spune, si ce se mai stie in lumea crestina despre acest subiect extrem de important, al Evangheliei Vesnice, Liberul arbitru. Sigur ca acea biserica nu reprezinta lumea crestina in totalitatea ei, nici nu ar putea, dar poate sa reprezinte o mica mostra de habarnism crestin in materie de crestinism, de ingustime a mintii si a preocuparilor, sau dimpotriva, de intelepciune crestina, vie si scormonitoare, asa cum ne cere Dumnezeu sa fim noi crestinii, vii, scormonitori si curiosi. De intelepciune nu a fost cazul mai deloc, de scormoneala nici vorba, curiozitate ioc, dar habarnismul, ingustimea mintii, ignoranta cu buna stiinta, autoimpusa, precum si țâfna mitocaneasca au fost la ele acasa cu varf si indesat, dar nu numai habarnismul si tâfna, ci si proasta crestere, mitocania si incultura crasa, atat cea religioasa, cat si cea lumeasca ca sa spun asa, adica acea parte care tine de bunele maniere in orice societate umana, oriunde te-ai afla, pe strada, in biserica sau pe stadion. Civilizat trebuie sa fii atat in biserica, cat si in afara ei. Nu a fost cazul. Mitocania, jignirile, acuzele, suspiciunea, inospitalitatea, au avut glas, mai bine zis glasuri. Multe. M-am simtit extrem de NE binevenit in acea adunare. Tema anuntata pe FB era: “Liberul arbitru, dezbatere interactiva” Buuun. O tema extrem de interesanta si de importanta in crestinism. Erai invitat public, pe FB, sa participi. Numai ca odata ajuns acolo, erai primit cu suspiciuni si jigniri de neam prost. Subiectul in sine, foarte interesant si extrem de important in crestinism, asa cum am spus. Daca intelegi corect acest subiect, intelegi Evanghelia Vesnica, intelegi perfect Vestea Buna a Salvarii din pacat si din moarte, si modul cum se face aceasta salvare: doar prin puterea lui Dumnezeu, nu a omului, adica nu prin fapte. Acest subiect bine inteles si insusit, face diferenta dintre falsa evanghelie a mantuirii/salvarii prin FAPTE, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne spune ca mantuirea/salvarea, se face doar PRIN CREDINTA, adica doar prin PUTEREA LUI DUMNEZEU, adica tu crezi ca Dumnezeu te va salva, si ca va face asta daca tu vrei, pentru ca El a promis ca va face asta, iar tu crezi aceasta promisiune dumnezeiasca. Asta este tot. Asta inseamna sa fii crestin. Ca o ironie, cei mai penibili si mai inversunati adversari ai dezbaterii erau intelectualii, doi medici, un el si o ea, si nu numai. Primul ‘telectual religios, el-ul, cel mai incisiv, ne-a spus de la obraz, ca noi, cei prezenti, suntem prea prosti ca sa putem dezbate un asemenea subiect, de parca Biblia ar fi o taina pentru omenire, nu o invatatura pentru toti, o invatatura pe care să poata să o inteleaga oricine, sau ca intelegerea ei nu poate sa fie la indemana tuturor oamenilor, citeste: prostilor, ci doar la indemana unor initiati, pastori si popi gen, sau ‘telectuali, nu bizoni de rand, iar ea, doctoreasa, a spus nici mai mult nici mai putin, ca ea nu vede nimic spiritual in aceasta dezbatere!!! Baiejnebun? Baiestiprost? Daca nici STUDIEREA Cuvantului lui Dumnezeu nu este ceva spiritual, atunci ce dracu este spiritual? Ritualurile acelea basite din biserici? Predicile acelea penibile ca pentru handicapatii mintal sunt spirituale?! Doar acestea sunt spirituale?! Unora le-a luat Draqu mintile de tot, dar ei se cred in continuare crestini si spirituali. Apoi au urmat alte si alte luari de cuvant, cu alte si alte aberatii si ineptii care nu aveau nimic in comun cu Biblia. Erau doar ganduri omenesti, filosofii de doi bani cu frumusetea si inteligenta umana in actiune, si basme bisericesti of course.

Ce am vazut in sabatul acela, era Babilonul la el acasa. Babilonul spiritual in cea mai pura stare. Am vazut LIVE implinirea profetiei din Apocalipsa, in care ni se spune ca lumea crestina si lumea in general, este praf, este imbatata si balamucita de minciunile Satanei si de propria mandrie si ignoranta, dar si de minciunile predicate zeci si sute de ani in bisericile asa zis crestine. Am vazut autosuficienta, am vazut implinirea profetiei ca oamenii vremurilor din urma nu mai suporta invatatura sanatoasa a lui Dumnezeu, si prefera in continuare basmele lumesti si bisericesti, adica minciuni satanice, si nimic altceva. Am sa revin la aceasta discutie in final.

Sa vedem ce ne spune Biblia in legatura cu acest subiect extrem de frumos si de interesant. Omul a fost creat de Dumnezeu LIBER, liber la modul absolut, liber sa poata respinge atat pe Dumnezeu, cat si Imparatia Sa. Omul nu a fost creat ca un robot, cu un soft care sa-i permita sa asculte in permanenta de Dumnezeu, chiar daca el, omul, de buna voie si nesilit de nimeni, nu mai vrea asta. Asa ceva nu s-a intamplat. Dumnezeu a lasat libertate absoluta fiintelor create, pana acolo, incat au putut sa-si execute Creatorul, sa-l macelareasca, sa-l scuipe, sa-l umileasca si sa-l omoare in chinuri groaznice. Exact din acest motiv, ca a fost liber total, a putut si Diavolul, Satana, Dracu’, sa se rascoale impotriva lui Dumnezeu, impreuna cu o parte din ingerii cerului, si sa devina astfel niste vrajmasi inversunati, niste vrajmasi de moarte ai Creatorului, ai lui Dumnezeu, asa cum s-a vazut la Cruce. Doar datorita faptului ca oamenii au fost creati liberi, ca si Satana si ingerii lui cazuti, au putut sa-i dea cu flit lui Dumnezeu si Imparatiei Lui, asa cum a facut si Lucifer. Vom vedea mai departe insemnatatea majora a acestui lucru. Fiind libera, Eva a crezut minciunile Satanei, si s-a dus dupa fenta, l-a crezut pe Dracu’, si s-a dus la el, parasindu-l pe Dumnezeu. Stiti istoria, nu mai insist pe ea, dar ce sa vezi, ca in loc de mult trambitata iluminare promisa de Diavol, a venit cea mai CRUNTA ROBIE si cel mai crunt INTUNERIC. Ghinion! Prostia se plateste. Eva a votat cu Dracila, Adam a urmat-o, si uite asa au ajuns amandoi, robii Satanei. Cum? Au capatat acea nenorocita fire pamanteasca, despre care ne vorbeste Dumnezeu, fire pe care o poseda si Satana cu ingerii lui, ei fiind primii care au avut-o in Univers, adica o fire care IUBESTE PACATUL, CAREIA II PLACE PACATUL, si in care pacatul domneste ca o lege suprema, lege care conduce mintea si trupul pacatosului, pentru ca numai ea domneste in pacatos. Legea neprihanirii a fost alungata din pacatosi. Legea neprihanirii a fost anulata prin pacat. Aceasta lege a pacatului, adica pacatul in sine, care s-a instalat in noi ca un soft al Satanei, nu poate sa fie biruit de om prin puterea lui. Este cu neputinta acest lucru. I-a spus-o Isus insusi lui Nicodim: “Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan) Isus ii spune aici lui Nicodim, ca ceea ce este pacat, pacat ramane, iar ceea ce este Duh, adica neprihanire, neprihanire este si asa va ramane. Cele doua nu pot sa fie amestecate, mixate, niciodata. Sunt ca apa cu uleiul, nu se pot intrepatrunde, ori esti pacatos, ori esti neprihanit. Cale de mijloc nu exista, de aceea si este necesara o nastere din nou a omului pacatos. Isus ii spune lui Nicodim ca pentru a fi salvat, omul trebuie sa fie supus unui proces de moarte si de inviere prin Hristos. O nastere din nou. Asta inseamna sa ne nastem din apa si din Duh: moartea si invierea noastra prin Hristos, asa cum spune Biblia, Hristos a murit si a inviat pentru noi: “Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului, caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui. Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, o data pentru totdeauna, iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.” (Romani). Iata descrierea salvarii noastre, iata cum se face salvarea noastra, iata cum este invins pacatul, si cum este el distrus: doar prin puterea lui Dumnezeu, doar prin Isus Hristos. Singurul lucru pe care noi il putem face dupa asta, dupa salvarea prin Hristos, este sa ne reantoarcem in robia Satanei, sub puterea Satanei, in robia pacatului, exact asa cum a facut si Eva in Eden, l-a parasit pe Dumnezeu. O sa vedem exact care este acest mecanism in cele ce urmeaza.

Asa cum spuneam, pacatul este o lege, o putere peste orice putere a noastra de a lupta cu el, asa cum si Dracu’ si ingerii lui sunt mai puternici ca noi. Aceasta lege a pacatului, aceasta putere a lui, actioneza nestingherita in fiinta umana, de la caderea in pacat. Nimic nu i se poate impotrivi: “Fiindca, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se lupta împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului…eu sunt pamântesc, vandut Rob Pacatului…nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac Binele, dar n-am Puterea sa-l fac…nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Si atunci, numai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieste in mine.” (Romani) Ce vreti mai clar de atat? Chiar daca cu mintea vrei altceva, accepti ceva ce ai vrea sa faci, ceva care face parte din neprihanire, observi ca acel lucru nu ai cum sa-l implementezi in viata ta, datorita unei forte care te tine rob vechilor metehne rele, pacatoase. Este la fel ca dependenta de alcool, de tigari, de droguri, etc… Stii la un moment dat ca nu este bine ceea ce faci, mintea ta intelege si accepta asta, si vrei sa schimbi aceasta situatie, dar constati in viata reala ca tot rob al acestor dependente ramai. Nu ai putere sa te smulgi din ghearele lor. Exact asta ne spune acest text. Ca si in viata reala, ai nevoie de un ajutor extern, o dezintoxicare, un ajutor medical, etc… Daca la dependenti ajutorul vine de la medicina, familie, etc… la crestini, ajutorul vine de la Isus Hristos. Simplu. Pacatul, ca si drogurile, alcoolul, tigarile, etc…, este un stapan absolut, care nu-ti permite sa faci tot ceea ce vrei tu, chiar daca iti dai seama intr-un moment al vietii tale, ca ar fi bine sa faci si altceva decat ceea ce faci. Observi in scurt timp ca nu ai Puterea de a face ceea ce iti doresti. Vointa ta, constati deasemenea, ca nu-ti foloseste la nimic in cele mai multe cazuri, pentru ca nu ai la dispozitie si o Putere mai mare decat cea a Pacatului care te tine Rob ! “Caci Binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci Raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac ! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieşte în mine. Gasesc dar în mine Legea aceasta: când vreau sa fac Binele, Raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului.” Din nou si din nou acelasi scenariu descris pana acum: nu putem sa ne rupem de rau, de pacat, de nelegiuire. Demonstratia lui Dumnezeu in Cuvantul Sau este perfecta ! In Robia Pacatului nu faci ce vei ! Omul pe buna dreptate constata pe pielea lui aceasta imposibilitate de a redeveni singur Neprihanit, bun, pe placul lui Dumnezeu, oricat s-ar stradui, si oricat de bine intentionat ar fi, pentru ca mereu si mereu i se intampla sa pacatuiasca, oricat de mult se fereste sa faca asta, si striga deznadajduit intr-un final, in sinea lui si cu voce tare, catre Dumnezeu : “O, nenorocitul de mine ! Cine ma va izbavi de acest trup de Moarte ?…” (Romani) Doar Dumnezeu are solutia salvatoare: Isus Hristos, Fiul Sau. Atat. Alta solutie nu exista in cer sau pe pamant. Doar el poate sa faca asta, sa invinga pacatul. Iata solutia: “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt in Hristos Isus care nu traiesc dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. În adevar, Legea Duhului de Viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osândit Pacatul în firea pamanteasca, trimitand, din pricina Pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a Pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamantesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Şi daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste în voi.
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu
.” (Romani) Ce poate fi mai clar?! Si cu toate acestea, oamenii nu inteleg. Legea pacatului si a mortii poate sa fie invinsa doar de o alta lege, care sa o inlocuiasca, si aceasta noua lege, este Legea Duhului de Viata in Isus Hristos. Softul pacatului si al mortii pe care pacatul il aduce in noi, este inlocuit prin Duhul lui Hristos, de softul neprihanirii si al vietii lui Hristos, asta daca il alegem pe Hristos in locul lui Dracu’. Daca aleg ca singur, prin fortele mele, prin alegerile mele, sa produc neprihanire, sa ma rup de Dracu’ si de Pacat, daca imi pun la bataie toata vointa mea de care sunt capabil ca sa fac ceea ce a acceptat mintea mea ca fiind bine, observ ca acest lucru este imposibil pentru mine. Mai devreme sau mai tarziu, tot rau am sa fac. La ce ma ajuta toate alegerile mele si toata vointa mea ?! La absolut nimic ! Sunt ZERO! Chiar daca Alegi sa faci Binele, vezi ca nu ai Puterea de a-l face de fiecare data cand vrei sa-l faci! Si atunci la ce-ti folosesc alegerile zilnice cu care te lauzi la biserica ta si in crestinismul tau prost inteles? La nimic. Care este atunci solutia, singura corecta, valabila si acceptata de Dumnezeu ? Intruparea, Viata si Moartea lui Hristos ! Atat! Numai El, si nimic altceva. Fara nici o colaborare din partea omului pacatos. Fara niciun ajutor din partea omului. Asta este tot ce trebuie sa stim: Hristos in noi prin Duhul Sau, este singura noastra nadejde! Asa spune Scriptura: “Hristos in voi, nadejdea slavei. Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Hristos Isus.” (Coloseni) Care este rolul omului in toata aceasta poveste ? Niciunul ! Care este rolul alegerilor omului ? Niciunul ! Care este rodul alegerilor omului ? Esec ! Care este rolul si rodul Alegerilor si a vointei omului? Esec pe toata linia ! Atunci, cand putem sa fim si noi cu adevarat liberi ? Intr-o singura si unica varianta : “…daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Alta varianta si alta solutie nu exista! “Vindeca-ma Tu Doamne, si voi fi vindecat, salveaza-ma Tu, si voi fi salvat. Tu esti slava mea ! Stiu Doamne ca soarta omului nu este in puterea lui, nici nu sta in puterea omului cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta. Poate un etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele ? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul ?„
Aceasta este singura cale, acesta este singurul adevar, este Legamantul cel Nou de care lumea asa zis crestina, habar nu are. Omul pacatos este salvat de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai asa cum ne spune El, nu cum vrem noi, adica doar asa:„Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti Legile Mele. Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un Duh Nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carneiată Legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune Legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor, Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-mi voi mai aduce aminte de Păcatele şi Fărădelegile lor.” Acesta este Noul Legamant, legamantul salvarii oamenilor pacatosi, din pacat si din moarte. Asa se face. Altul nu exista. Doar cei care cred ca Dumnezeu va face tot ce a promis, vor fi salvati. Alta cale nu exista. Asta inseamna neprihanirea obtinuta doar prin credinta. Bisericile care va spun ca prin sfinti, prin icoane, prin maica Domnului, prin moaste, prin zile de odihna, prin mancaruri, prin abstinente imbecile, prin ritualuri stupide va puteti salva, VA MINT! Asa ceva nu exista! Este o minciuna satanica. Iata inca cateva texte care ne spun fara echivoc ca aceasta este calea si adevarul:

“Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal”.

„Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine Crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” (Ioan 11-25)

„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14-6)

„Dumnezeu ne-a dat Viata vesnica, si aceasta Viata este in Fiul Sau.” (1Ioan 5-11)

„Cine are pe Fiul, are Viata, cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are Viata. (1Ioan 5-12)

„In nimeni altul nu este salvare, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim SALVATI.” (Fapt. Apost.4-12)

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M’a trimes, ARE Viata vesnica, si nu vine la Judecata, ci a trecut din Moarte la Viata.” (Ioan 5-24)

„Nu voi M’ati ales pe Mine, ci Eu v’am ales pe voi, si v’am randuit sa mergeti si sa aduceti roada, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea.” (Ioan 15-16)

“Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?” Isus le-a raspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: SA CREDETI in Acela, pe care L-a trimes El.” (Ioan 6-28,29) Ce poate sa fie mai clar de atat ? Ce poate sa fie mai limpede? Ce poate sa fie mai la obiect? Ce poate sa fie mai adevarat? Nimic.

„Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile Firii Pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului (asa cum am aratat deja, cei in care locuieste Hristos nu mai au nimic de-a face cu Judecata ). In adevar, Legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucat Firea Pamanteasca (Dracu’) o facea fara putere – Dumnezeu a osandit Pacatul in Firea Pamanteasca (a trait o viata Neprihanita), trimitand, din pricina Pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a Pacatului (adica Hristos s-a intrupat in OM, devenind al 2-lea Adam), pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile Firii Pamantesti (Dracu’), ci dupa indemnurile Duhului (Hristos). Si umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este Moarte (ramanerea in Firea Pamanteasca este echivalenta cu ramanerea in Dracu’, care va pieri vesnic), pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este Viata si Pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna (asa cum am mai afirmat deja, Dracu’ uraste neprihanirea, si nu are nici un chef sa mai faca vreodata ceea ce vrea Dumnezeu, el nu se va mai supune niciodata lui Dumnezeu). Deci cei ce sunt pamantesti (adica cei care raman robi ai lu’ Dracu’, refuzand darul Salvarii prin Hristos) nu pot sa placa lui Dumnezeu (adica nu au ce sa caute in Imparatia lui Dumnezeu, din simplul motiv ca ei nu vor sa ajunga acolo). Voi insa (cei care accepta darul lui Dumnezeu, adica Salvarea din Imparatia lu’ Dracu’) nu mai sunteti pamantesti (nu mai apartineti lu’ Dracu’), ci duhovnicesti (apartineti lui Hristos), daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Clar si la obiect ! Singurul lucru care te califica ca fiind copil al lui Dumnezeu infiat, este locuirea Duhului lui Hristos in tine). Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus Mortii, din pricina Pacatului (adica de murit vom muri si noi odata si odata, nu scapa nimeni), dar duhul vostru este viu (adica vom fi inviati), din pricina Neprihanirii (lui Hristos, care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Perfect! Demonstratia este perfecta! Totul este cat se poate de clar. Nu mai este nimic de adaugat deocamdata. Salvarea omului pacatos se face doar de catre Dumnezeu, si doar prin puterea lui Dumnezeu. Omul trebuie sa creada asta! Nu sta absolut nimic in puterea omului. Omul nu participa cu nimic la salvarea lui. Omul doar se bucura de ceea ce primeste in dar de la Dumnezeu, ii multumeste, si da slava lui Dumnezeu pentru asta. Vom vedea de ce mai cadem dupa ce Duhul lui Hristos este in noi, dar asta cu alta ocazie. In acest text puteti sa vedeti iar adevarul ca Duhul Sfant este Duhul lui Hristos, nu o alta persoana a dumnezeirii. Superb!

Sa recapitulam putin cele discutate aici, si sa sintetizam lucrurile, ca sa intelegem cat mai bine acest subiect esential, care face diferenta dintre evanghelia falsa a faptelor, in care chipurile, omul colaboreaza cu Dumnezeu la salvarea sa, si Evanghelia Vesnica a CREDINTEI IN DUMNEZEU, care ne spune ca doar Dumnezeu poate sa-l salveze pe om. Omul a fost creat initial de Dumnezeu, in starea de Neprihanire, adica neprihanit, liber la modul absolut, si cu viata in el. In aceasta stare fiind, care era SINGURA lui Alegere pe care ar fi putut sa o faca? Raspuns corect: PACATUL. Omul cade in pacat. Ce se intampla cu el? Devine robul Pacatului, robul Satanei, un SCLAV muritor, un pacatos. SCLAVUL nu este niciodata liber. Sclavul are totdeauna un stapan, si face doar ceea ce vrea stapanul lui, el nu poate sa faca ceea ce isi doreste el. Niciodata! Care este singura alegere a sclavului pacatului, singura Alegere pe care poate sa o faca in aceasta situatie? Raspuns corect: NEPRIHANIREA. Retineti, in pacat fiind, omul, daca vrea sa-si schimbe starea si statutul, nu are alta optiune in afara Neprihanirii. NEUTRALITATRE NU EXISTA! Ori esti pacatos, ori esti neprihanit, altceva nu ai cum sa fii. Alta stare nu exista. Nu exista starea de nici pacatos, dar nici neprihanit. Ce ai putea sa fii altceva?! Cand esti neprihanit poti sa alegi doar pacatul, iar cand esti in pacat poti sa alegi doar neprihanirea. Punct. Daca alegi sa devii Neprihanit, daca ALEGI sa faci asta, vei constata ca nu poti, ca o forta, o lege mai presus de tine si de puterile tale, te tine legat de stapanul tau, adica de pacat, de moarte, de Dracu’, asa cum am aratat, iar alegerea ta este fara putere, adica fara urmari in viata ta. Aici si acum intervine Dumnezeu prin Hristos, daca vrei, singurul care te poate face iar LIBER DE PACAT, adica Neprihanit, si poate sa-ti daruiasca din nou viata Lui. Simplu! Ce trebuie sa retineti foarte bine este faptul ca numai in neprihanire esti liber si poti sa alegi pacatul ca singura optiune de viata, pe cand in pacat fiind, esti rob, iar singura optiune pe care o ai, este sa fii din nou neprihanit, dar constati ca nu poti sa faci asta singur, pentru ca nu mai esti liber, ci esti rob. Alegerea ta fiindu-ti in acest caz, anihilata total. Neutralitate nu exista asa cum am spus. Ori pacat, ori neprihanire, ori Dracu’ ori Hristos, altceva nu este.

Acesta este adevarul despre Liberul Arbitru in crestinism. El exista, dar fara putere, adica este ca si cum nu ar exista. Este egal cu zero. Sigur ca in viata reala, cea de zi cu zi, poti sa alegi cat vrei, chiar si din pozitia de neutralitate, ai liber arbitru din belsug, iti poti alege singur pantofi, haine, mancare, locuinta, sotie, sot, excursii, etc… si alegerea ta conteaza, si mai important, poti sa o duci TU la indedplinire fara probleme, dar in ceea ce priveste evadarea din lumea pacatului si a mortii, acest lucru este cu neputinta la oameni. Altfel spus, liberul arbitru functioneaza in lume, nu este nicio problema, avem si puterea de a alege, si de a finaliza alegerea, tine de noi, dar asta nu functioneaza in ceea ce priveste evadarea din imparatia Satanei. Mai multe si mai detaliate despre acest subiect, gasiti pe pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Cititi acolo mai multe daca aveti placerea si curiozitatea.

Acum, la final, am sa revin la intamplarea povestita la inceputul acestui post, ca sa tragem si niste invataminte sanatoase din ceea ce au facut acei oameni in acel sabat, ca sa nu facem aceleasi greseli ca ei. Traim vremea cand bisericile trebuiesc parasite dragi prieteni si neprieteni, o spune Dumnezeu nu eu. Bisericile, asa cum spune Biblia, au ajuns niste inchisori, niste locuri in care Hristos, cu aerul proaspat al Evangheliei nu mai poate sa patrunda, unde lucrurile sunt profund anchilozate, prafuite, unde moartea spirituala domneste fara jena. Bisericile acestui pamant au ajuns niste institutii in care libertatea membrilor este doar mimata, nu este si reala. Esti liber sa faci doar ce vor ele, daca nu… out! Au ajuns niste institutii in care Adevarul, Hristos, Lumina cunoasterii, nu mai sunt binevenite, dorite si cautate. De ce se intampla asta? Simplu de raspuns. Fiecare biserica proclama sus si tare ca ea si numai ea detine adevarul absolut, iar toate celelalte biserici sunt ratacite, si din aceasta cauza, fiecare biserica se lupta, se bate cu oricine, ca sa ramana la invataturile ei, chiar daca unele sau toate sunt gresite, si spun oamenilor ca asta trebuie facut, ca trebuie sa tinem cu dintii de doctrine, de ritualuri, de traditii, de invataturile gresite, etc…. TOATE fac greseala aceasta. Acesta este procesul de osificare, si de anchilozare, de satanizare. Nu se mai accepta nimic altceva. Unele biserici crestine chiar se lauda cu vechimea lor in ratacire, sunt biserici care isi propaga de mii de ani minciunile si ratacirile, iar pentru ele, aceasta vechime este un semn ca ele sunt bisericile adevarate. Vax! Ele sunt satanizate de mult timp, nu crestine de mult timp. Biserica adevarata este doar cea care sta pe adevar, si al carei Invatator, singurul, este Viul Dumnezeu. Adventistii ne-au invitat la o dezbatere la care ei aveau deja lectia invatata, propriile adevaruri, si nu erau dispusi sa renunte la nimic din toate acestea. Orice tentativa de a spune, de a prezenta altceva, era intampinata cu ostilitate si cu pseudo argumente, cu suspiciune si cu teama ca se va fluiera in biserica, adica ca va patrunde si ceva adevar cu aceasta ocazie, adevar deranjant pentru minciunile satanice. Dezbaterea pe bune, pe cinstite, nu este dorita, nu este binevenita, nu este privita cu ochi buni, pentru ca ea poate spulbera minciuni si iluzii. Mai bine sa stam inchisi in biserica si sa pozam in democrati din cand in cand, dar in realitate sa facem ce bine spunea nenea Iancu: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”… Mimam dezbateri, mimam deschidere, dar doar cat vrem noi, si ce vrem noi. Chiar daca apuci sa spui ceva, vor veni imediat cerberii doctrinari sau prostii, ca sa arunce nori cat mai grei de confuzie si de indoiala in mase. Aceasta teama de adevar se regaseste in toate bisericile asa zis crestine. Ca si partidele, bisericile nu se pot reforma niciodata. Nu va mai faceti iluzii. Orice tentativa de reformare este sortita esecului. Nici Templul evreiesc nu a putut sa fie reformat. Nici macar Dumnezeu nu a reusit asta!!! Iudaismul SRL ca si Crestinismul SRL, ca si orice alt cult sau denominatiune, sau religie, nu sunt reformabile. Fiecare biserica are dumnezeul ei, care din nefericire nu este si Dumnezeul Bibliei. Adevarul fiind VIU, automat se misca, evolueaza, traieste, chiar daca ramane acelasi, apar totdeauna lucrui noi si interesante, in noi si noi lumini si intelesuri, exact ca atunci cand citesti aceeasi carte sau vezi acelasi film la 10 ani, la 20, la 40 sau la 60 de ani. De fiecare data sufletul si mintea ta se bucura de intelesuri noi, mai frumoase, mai interesante, mai profunde ca in trecut. Intelegerea devine mereu alta, intr-o crestere calitativa continua. Asa este si in religie. Daca inchizi usile si geamurile ca aerul proaspat sa nu mai patrunda, MORI. Doar moartea este nemiscare, intepenire, inghet, pietrificare, mumificare, panze de paianjen, duhuri necurate si nemiscare. Adevarul care este viu, care traieste, care se misca, care vrea sa ne infrumuseteze in permanenta mintea si implicit viata, nu va sta niciodata locului, nici macar in vesnicie. Asta trebuie sa intelegem. Aceasta este lectia, acesta este adevarul. Chiar imi este mila de acei nefericiti inchisi intre patru ziduri, in care aerul proaspat nu prea mai poate sa patrunda. Ei cred ca apara adevaruri marete numai de ei stiute, si nu mai accepta sa fie invatati de nimeni, nimic, nici macar de bunul Dumnezeu. Sa nu faceti ca ei! Bucurati- va de Dumnezeul frumusetii si al adevarului, al intelepciunii, al miscarii continue, al vietii, adica de Dumnezeul Bibliei nu al bisericilor, nu al Crestinismului SRL. Credeti doar in acest Dumnezeu Viu si lucrator, asa cum ne spune Scriptura, si nu o sa fiti niciodata dati de rusine. Vom fi invingatori! Sa avem aceasta credinta, descrisa in textul de mai jos.

“Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” (Evrei). Aceasta credinta ne trebuie. Aceasta credinta este cea autentica, cea adevarata. Aceasta credinta inseamna sa credem tot ce ne-a promis Dumnezeu prin Isus, prin Cuvantul Sau, sa credem TOATE FAGADUINTELE Sale, pentru ca ABSOLUT TOATE se vor implini pentru fiecare dintre noi. Toate! Primiti-l pe Isus in vietile dumneavoastra, si aveti deplina incredere in El, deschideti larg usile, ferestrele, ochii si urechile mintii si a sufletului, tot ce puteti sa deschideti, deschideti, ca sa intre lumina si aerul proaspat si curat al vietii, adevarului si neprihanirii. Toti asa zisii crestini, cei care sunt morti spiritual prin bisericile acestei lumi, au doar o forma de evlavie, fara putere, asa cum spune Biblia, pentru ca singura putere crestina care este Isus Hristos, a fost data afara din bisericile care il tagaduiesc si il alunga. Il slavesc doar cu buzele, cum bine spune Scriptura, adica prin minciuni asa zis crestine, si prin ritualuri penibile si satanice, care nu folosesc la nimic. Isus Hristos a fost alungat din biserici si din suflete. Este afara, dar nu renunta. Inca ne mai roaga sa-l primim, spre binele nostru, nu al Lui. Deschideti tot ce puteti! Deschideti, si bucurati-va!

“Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti, si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa). Da, lumea crestina se crede bogata, material si spiritual, dar Dumnezeu vede altceva la ea, ii vede goliciunea, mandria desarta, ticalosia, orbirea si saracia spirituala, pretentiile goale, satanizarea.

Ce poate sa fie mai frumos ca o cina intre doi prieteni adevarati, intre doi frati, intre doua fiinte care se iubesc si se respecta neconditionat, care vor sa gandeasca la fel lumea si Universul, si sa aiba aceleasi valori, doua fiinte care au incredere deplina una in cealalta, Creatorul si creatura lui, pentru care Creatorul si-a dat viata? Raspuns: NIMIC!

“Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi implini cuvantul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)

“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos” (2Corinteni)

Cu respect,

Iata de ce nu a fost Isus Hristos un pisalog si un revolutionar violent

Motto: „In orice casa veti intra, sa ziceti intai: „Pacea sa fie peste casa aceasta!” Si daca va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra va ramane peste el, altminteri ea se va intoarce la voi”. „Dar in oricare cetate veti intra, si nu va vor primi, sa va duceti pe ulitele ei si sa ziceti: „Scuturam impotriva voastra, chiar si praful din cetatea voastra, care s-a lipit de picioarele noastre, totusi sa stiti, ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. „Eu va spun ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Sodoma, decat pentru cetatea aceea.” (Luca)

Astazi vom vorbi iarasi despre evanghelia lui Satana, evanghelie care s-a infiltrat adanc si temeinic in crestinism, si care ne prezinta un Dumnezeu rau, violent, setos de sange si de razbunare, intransigent cu creaturile Sale, pe care le pedepseste pentru greselile lor, pe care le pune sa faca lucruri prostesti, care sfideaza inteligenta umana, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne prezinta un Dumnezeu al libertatii, drept, iubitor, indelung rabdator, intelept, un Dumnezeu care ne doreste numai binele, si niciodata raul, un Dumnezeu care ne atrage atentia ca noi si numai noi, ne vom hotari soarta, ca noi si numai noi vom alege drumul spre moarte sau spre viata, spre pacat sau neprihanire. Aceasta este Evanghelia adevarata, adica Vestea Buna in care eu cred. Astazi mai mult ca oricand, pentru ca traim in vremea sfarsitului, Dracu’ trage tuse groase de mizerie pe caracterul lui Dumnezeu, prin toti slujitorii sai din biserici si din afara lor. Doctrina Iadului vesnic este una din aceste tuse, invatatura cu pedepsirea necredinciosilor, este o alta tusa, umilirea inchinatorului prin tot felul de practici imbecile ca: pupatul de morti (moaste), pupatul de lemne si de carpe (icoane si „sfinti” de lemn), unifome cultice, laice sau bisericesti, prin practica tararii pe pamant, ca taratoarele, a credinciosilor, in jurul lacasurilor de cult, prin promovarea obscurantismului religios si a prostiei organizate, a misticismului de tot felul, toate acestea si multe altele, il injosesc pe viul Dumnezeu si pe inchinator, il calomniaza, il uratesc, il batjocoresc, il fac sa nu fie dorit de catre oameni, iar credinciosii il accepta mai mult de frica decat din dragoste pentru ceea ce este El. Dragii mei, Dumnezeu nu este asa. Dumnezeu nu cere inchinatorului asa ceva, dimpotriva, interzice! Cititi Biblia, si veti vedea ca asa este!

Apoi, exista foarte multi oameni, care ca sa creada in Dumnezeu si in spusele Sale, ar vrea ca Dumnezeu sa-i lichideze fizic si imediat daca se poate, pe toti cei care pacatuiesc, care fac rau, invocand practica lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Ei aduc ca argument al necredintei lor, acest motiv: „De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva?!”. De ce nu starpeste Dumnezeu raul, imediat!” Raspuns: pentru ca nu a venit vremea. Pentru ca fiecare lucru isi are vremea lui. Sigur ca asa ceva, o astfel de gandire si un astfel de argument, este o ineptie. In Vechiul Testament, altfel stateau lucrurile, si altul era mesajul pe care poporul lui Dumnezeu si lumea intreaga, trebuia sa-l invete, si sa-l priceapa. Nu ca Dumnezeu este un criminal, ci ca oamenii, prin comportamnetul si credintele lor, si-au croit singuri soarta. O sa discutam despre asta cu alta ocazie. Dumnezeu in Vechiul Testament, nu a fost atat de criminal si de setos de sange, pe cat il cred unii. Am sa scriu si despre asta. Asa cum spuneam, multi il vor pe Isus, pe Dumnezeu, un revolutionary violent, un haiduc, unul care sa ia masuri immediate si cat mai dure, impotriva celor care fac raul. Cei care gandesc asa, nu au inteles nimic din adevaratul crestinism, din mesajul Evangheliei Vesnice, si nici din esenta Imparatiei lui Dumnezeu. Am scris un post in care am explicat de ce omul trebuie sa doreasca sincer si dezinteresat neprihanirea, si de ce neprihanirea, este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers, post pe care puteti sa-l cititi AICI. Tocmai de aceea, din cauza neprihanirii, Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, nu or sa fie niciodata niste revolutionari sangerosi si lipsiti de scrupule, oameni ai armelor si ai razboiului, ci ai pacii si ai liberului arbitru, adica al libertatii absolute. Dumnezeu vrea ca noi sa intelegem corect principiile Imparatiei Sale. Dumnezeu nu doreste oligofreni intelectual, in Imparatia Sa. Dumnezeu nu are nevoie de zombi religiosi, pe strazile Noului Ierusalim, adica de niste spalati la creieri, care trebuiesc dusi in permanenta de mana, ca niste handicapati. Dumnezeu doreste ca fiintele inteligente din Imparatia Sa, sa inteleaga clar, si odata pentru totdeauna, ce este raul, si ce este binele, ce este neprihanirea, si ce este pacatul. Istoria pacatului de pe plnaeta Pamant, va sta vesnic in fata ochilor lor, si va fi o lectie pentru eternitate. Lectia fiind una singura: nu exista nimic mai bun ca neprihanirea. Punct! Numai cei convinsi intim, in toata fiinta lor, de importanta eterna a binelui, si de binefacerile eternei neprihaniri, vor ajunge in Imparatia mult dorita, unde domneste neprihanirea, caci nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei)  Doar cei care isi doresc, si care iubesc sincer si dezinteresat acest stil de viata si de societate, neprihanirea, vor ajunge in Imparatia care le practica pe vecie, pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei). Dupa cum stim si vedem cu toti, omenirea pacatoasa, nu se poate lepada de apucaturile ei satanice cum ar fi: minciuna, crima, razboaiele, hotia, etc. pentru ca nu vrea, si pentru ca nu poate fara ajutorul lui Dumnezeu. Pacatul nu se poate lepada de toate acestea, pentru ca altfel nu ar mai fi pacat. Pacatul este pacat si punct. Dovada ca este asa, este faptul ca ele, toate aceste enelegiuiri si multe altele, nu au incetat niciodata sa existe pe planeta Pamant. Omenirea nu este capabila, fara ajutorul lui Dumnezeu, sa se lepede de aceste nelegiuiri, pentru ca nu vrea, si nici nu poate. In toate veacurile, pacatosii au fost majoritari, iar neprihanitii in minoritate. Asa este in Iad. Stiti de ce se intampla asta? Pentru ca mintea pacatoasa, crede ca toate aceste nelegiuiri, sunt bune si de folos pentru umanitate. Razboaiele sunt bune, crima este buna, jefuirea semenului sau a popoarelor mai mici si mai slabe este buna, minciuna este buna, dreptul celui mai puternic este bun, etc. Un singur mar putred, le distruge si pe celelate. Un singur pamantean daca gandeste asa, pacea si libertarea nu vor veni niciodata cu adevarat, in lumea noastra. Altfel spus, atata timp cat pacatul nu este distrus in totalitate, radacina (Satana) si ramurile (ingerii cazuti si pacatosii) nu va exista liniste si armonie pe planeta noastra, si in Univers. Numai o societate care de buna voie si nesilita de nimeni, in totalitatea ei, imbratiseaza valorile neprihanirii, poate sa traiasca in armonie, in liniste si pace, in frumos si in dreptate, in iubire si impreuna simtire. Atata timp cat pacatul va fi impreuna cu neprihanirea, iar pacatul va fi majoritar, acest lucru este imposibil. Primul mar putred din Univers a fost Dracu’, si de la el a pornit toata tragedia. Dumnezeu doreste in Imparatia Sa, oameni care nutresc dragoste fata de El si de Imparatria Lui, nu frica fata de Dumnezeu si de pedepsele Sale. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni. Dumnezeu, din cand in cand, de-a lungul veacurilor, a salubrizat societatea umana nelegiuita, prin Potop sau prin Sodoma si Gomora, tot spre binele ei, dandu-i noi sanse, pana la salubrizarea finala prin Apocalipsa. Asa trebuiesc privite lucrurile, si nu altfel. Asa este Dumnezeul Bibliei, si nu altfel. Dumnzeul satanic, este un Dumnezeu care pedepseste, care doreste ascultare din frica fata de El, nu din dragoste fata de El. Dumnezeul adevarat, nu infricoseaza, nu sperie pe nimeni cu pedepse groaznice, si cu iaduri vesnice. Dumnezeul adevarat, doar ne atrage atentia, ca noi ne vom decide singuri destinul vesnic, fie spre viata, fie spre moarte. Sa ne uitam acum peste doua texte, si sa vedem ce mesaj ne dau ele, despre adevaratul Dumnezeu, nu despre cel satanic, propovaduit de multe biserici si culte, asa zis crestine.

  • „Si, daca in vreun loc nu va vor primi si nu va vor asculta, sa plecati de acolo, si sa scuturati indata praful de sub picioarele voastre, ca marturie pentru ei. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru pamantul Sodomei si Gomorei decat pentru cetatea aceea.” (Marcu)
  • „Si, daca nu va vor primi oamenii, sa iesiti din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre, ca marturie impotriva lor.” (Luca)

In lumina celor spuse pana acum, aceste texte din Biblie, ne arata ca Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Bibliei, nu al bisericilor, nu este un revolutionar violent, un setos de sange, si nici un pisalog care te bate la cap, daca pe tine nu te intereseaza mesajul Lui, adica nu este unul care sa vrea dragoste cu sila, cu orice pret. De ce? Pentru ca nu aceasta este calea, si nici adevarul. Pentru ca Dumnezeu nu este asa. Stiti de ce nu este Dumnezeu asa, adica un revolutionar voilent si pisalog? Pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu, nu se intra de frica, asa cum am mai spus, se intra doar de buna voie, si nesilit de nimeni.. Sa detaliem putin aceste spuse. Daca Dumnezeu ar fi asa cum spune falsul crestinism, adica un tiran care o sa ne chinuiasca vesnic in foc si in pucioasa, pentru ca nu l-am dorit, atunci mesajul apostolilor catre lume, ar fi trebuit sa fie unul de genul: Lumeee, lumeee, daca nu va dati de partea lui Dumnezeu, Dumnezeu o sa va  chinuiasaca, o sa va beleasca in fel si chip, si o sa va arda in Iad! Asa ca faceti bine si dati-va de partea Lui, ca sa nu patiti toate acestea! Asa au spus apostolii? Nu! Apostolii prezinta Evanghelia Vesnica, si pleaca mai departe. Apostolii nu ameninta pe nimeni cu nimic. Apostolii spun doar ca, la judecata, Dumnezeu le va arata nelegiuitilor, ca a fost numai si numai vina lor, ca acum sunt pierduti. El i-a avertizat, le-a dat mesajul corect, dar pe ei, i-a durut fix in plachiuri, din variate motive. Nu le-a pasat. Nu au vrut. Nu au fost interesati, etc… I-a trimis cumva Isus pe apostoli sa stea si sa toace luni de zile in acelasi loc, mesajul Lui? Nu! Dimpotriva! Iar aceste texte dovedesc asta. Apostolii vorbeau si plecau, pentru ca ei stiau ca doar cei interesati sincer de mesajul lor, de Dumnezeu, vor si intelege, daca chiar isi doresc asta. De aceea trimisii lui Dumnezeu, nu au fost niciodata, niciodata pisalogi, ca si Domnul lor, Isus Hristos. Apostolii au ramas mai mult intr-un loc, doar atunci cand erau rugati sa mai ramana sau daca comunitatea aceea era mare, in orase de obicei, si trebuiau ca sa transmita mesajul, cat mai multor oameni. Stiti de ce s-a procedat asa, si de ce aceasta si numai aceasta, este adevarata cale? Pentru ca Dumnezeu nu vrea oameni inspaimantati in Imparatia Sa. Dumnezeu nu vrea oameni neconvinsi in forumul lor interior, de suprematia neprihanirii, in antiteza cu pacatul, cu nelegiuirea. Numai cine va constientiza perfect acest lucru, il va iubi dezinteresat pe Dumnezeu. Nu de frica, nu pentru promisiunea vietii vesnice, nu pentru o viata de lux viitoare, ci din dragoste si apreciere fata de principiile si practicile imparatiei dumnezeiesti. Constientizarea clara si fara echivoc, de fiecare om in parte, ca nu exista o cale mai buna decat calea neprihanirii, adica calea lui Dumnezeu, ca nu exista o alta cale care sa duca la o fericire si bunastare mai mare decat cea oferita de Dumnezeu prin neprihanire, decat cea propusa de Satana, care am vazut unde duce. Duce la suferinta, durere si moarte.

Acum am sa va supun atentiei,  alte doua texte, care consfintesc spusele de pana acum:

„Duceti-va, iata, va trimit ca pe niste miei, in mijlocul lupilor.” … „Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste, iar cine Ma nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Luca)

Dupa cum observati, Dumnezeu, care El insusi este Miel, Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii noastre, prin neprihanirea Lui, nu-si trimite solii ca pe niste tigri amenintatori, nici ca pe niste hiene, nici ca pe niste vulturi, nici ca pe niste pradatori feroci si amenintatori, ci tot ca pe niste miei, asa cum este si El. Mielul fiind simbolul blandetii si al ascultarii absolute, al puritatii si al neprihanirii. Mielul nu musca, mielul nu sfasie, mielul nu ameninta. Toate acestea le fac pradatorii, adica lupii si cei ca ei, adica lumea pacatului. Lumea pacatului are comportament de pradator, de fiara, lumea lui Dumnezeu, lumea neprihanirii, are comportament de miel. Adica de blandete, de candoare, de frumos, de pace, de liniste, de bunatate. Aceasta este antiteza, acesta este mesajul acestor texte. Asa cum bine stiti, toata heraldica razboinicilor acestei lumi, se bazeaza pe simboluri de animale, pasari si pesti, cu caractere violente, feroce, animale de prada, animale sangeroase. Acestea sunt simbolurile lumii pacatului, a violentei, a crimei si a sangelui. Simbolul lui Dumnezeu este mielul, un animal eminamente inofenisv, nonviolent, ascultator, bland si smerit cu inima. De aceea invatatura despre un iad vesnic este satanica, invatatura despre un Dumnezeu violent si sangeros, este tot satanica, si asa mai departe. Isus Hristos in simbolistica biblica, a fost si este Miel. Mielul nu este sangeros, nu este violent, nu este rau, etc… asa cum am spus. Slujitorii lui Dumnezeu nu sunt pisalogi, pentru ca un lucru trebuie sa te intereseze cu adevarat, ca mai apoi sa-l pretuiesti sau nu. Abia dupa aceea, dupa ce te intereseaza, il vei cauta, vei asculta sau citi lucruri despre el, si poate vei ajunge sa-l iubesti sau nu. Eu cred ca Mielul poate, si merita sa fie iubit, doar pentru ceea ce este si El, si pentru nimic altceva.

„A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!” (Ioan)

„Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre, (pe planeta Pamant) caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri (Adam si Eva), ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihanaEl a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi, care, prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu, care L-a inviat din morti, si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu.” (1Petru)

Mielul lui Dumnezeu a invins si a zdrobit prin neprihanire, toate fiarele de prada, fiarele sangeroase si nemiloase, care au domnit in lumea pacatului si a mortii, adica in Iad, Imparatia Satanei de pe planeta Pamant. De aceea Mielul lui Dumnezeu va domni vesnic, nu pradatorii. Pradatorii, in frunte cu Dracu’, vor disparea pentru totdeauna din Univers. Mielul a invins ferocitatea, nemila, raul, uratul, intunericul. Asta inseamna ca neprihanirea a invins pacatul, ca viata a invins moartea, ca lumina a invins intunericul, ca binele a invins raul, ca adevarul a invins minciuna.

  • „In cetate n-am vazut niciun Templu; pentru ca Domnul Dumnezeul cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.”
  • Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.”
  • „Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul.”
  •  Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fapturile care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: „A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului, sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa)

Mielul lui Dumnezeu

Dragi prieteni si neprieteni, cititori constanti sau ocazionali ai acestui blog, aveti de ales intre un Dumnezeu fals, satanic, si Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Evangheliei Vesnice, dar nu uitati, trebuie sa faceti asta, in deplina cunostinta de cauza, ca sa nu fiti mintiti si pacaliti. Luati-va timp, si interesati-va de Dumnezeu. Este cea mai importanta preocupare pe care o pate avea omul, pe acest Pamant. Dumnezeu nu o sa va streseze cu mesajele Lui, si nici nu o sa va pedepseasca daca nu va intereseaza, dar… sa nu uitati, ca fara El, sunteti pierduti. Nu trebuie sa va mai pedepseasca Dumnezeu. Sunteti deja „pedepsiti”, pentru sa sunteti robii Satanei, adica ai pacatului si ai mortii. Aceasta va fi partea celor fara de Dumnezeu. Aceasta este „pedepasa”, pedeapsa de care nu se face vinovat Dumnezeu, ci tot noi, prin Eva si Adam, apoi prin decizia noastra, a fiecaruia.

Bucurati-va de victoria lui Isus, de biruinta Lui asupra raului si a mortii, valabila pentru noi toti, iar daca oamenii nu sunt interesati de aceasta veste buna, mergeti mai departe, nu pierdeti timpul, si nu fiti pisalogi, nu foloseste la nimic! Dumnezeu nu doreste asa ceva! Dumnezeu nu a dorit niciodata asa ceva. Dumnezeu doreste ca oamenii sa inteleaga pe deplin valoarea si valorile Imparatiei Sale, cum ar fi: dreptatea, dragostea, pacea, binele, frumosul, armonia intre toti si toate, etc…, sa le iubeasca si sa le accepte neconditionat si dezinteresat, doar pentru ca sunt cele mai bune valori din Univers, eternesi pentru ca altceva mai bun, nu exista. De aceea Vestea Buna (Evanghelia) se numeste Vesnica. Apoi, si numai din aceste considerente, oamenii sa-si doreasca sau nu, sa ajunga in ea, sa traiasca toate acestea, si sa-i iubeasca pe conducatorii Imparatiei, Tatal si Fiul Sau, ca garanti absoluti, ca lucrurile vor ramane asa, pentru vesnicie. Asta este tot. Orice alta cale, este gresita, nu este calea lui Dumnezeu, este o minciuna satanica. Dumnezeu este Miel, nu Fiara. De aceea Dumnezeu nu a folosit si nu foloseste violenta si amenintarile la adresa creaturilor Sale, si nici pisalogeala. Cine doreste Imparatia Sa este bine venit, si bine primit, va avea din belsug neprihanire si viata frumoasa, iar cine nu o doreste, iarasi bine, va ramane in pacat si in moarte, darurile Satanei pentru robii sai. Dumnezeu nu ameninta pe nimeni, si nu sileste pe nimeni, ca sa-l iubeasca, si ca sa-l doreasca. Este decizia fiecaruia, ce vrea sa faca cu viata lui.

  • „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cu respect,

Cartea Vietii

Motto: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.”

Dupa episoadele in care am vorbit despre moarte, despre moartea intai si despre moartea a doua, astazi, vreau sa vorbesc despre, viata, adica despre Carte Vietii. Cartea in care sunt scrisi toti cei salvati din pacat si din moarte prin Isus Hristos si Tatal Sau. Este un subiect pe care l-am anuntat de mult timp pe acest blog. Iata ca acum a venit si vremea lui. Desi pare un pic greu de inteles la prima vedere, adevarul despre Cartea Vietii poate sa fie descifrat foarte simplu, daca ai mintea deschisa spre adevar, daca te bazezi doar pe ceea ce ne spune Dumnezeu in Biblie, si daca vrei sa renunti la tot balastul de invataturi gresite din religia asa zis crestina despre acest subiect, subiect atat de putin discutat in Crestinismul SRL. In loc sa ne informam singuri citind Biblia, prefeream sa ii dam cu popa si cu pastorul miluieste, si aleluia, aleluia, in loc sa ne gandim cu adevarat la ceea ce credem, si de ce credem asa. Este mai comod sa pupi morti, citeste MOASTE, sa aprinzi lumanari, sa pupi icoane, adica lemne si carpe fara viata, sa crezi in ceea ce spune popa sau pastorul sau te miri cine, decat sa gandesti tu, cu creierul daruit tie de bunul Dumnezeu.

Asa cum spuneam si in celelalte posturi de pana acum, in care tangential am vorbit despre Cartea Vietii, Biblia ne spune ca inca de la intemeierea lumii exista Cartea Vietii, si o sa vedem cum. Invatatura despre Cartea vietii este o invatatura foarte interesanta a Bibliei, o invatatura care se potriveste perfect in puzzle-ul Evangheliei Vesnice. Aparent, textele din Biblie care vorbesc despre acest subiect, par a se contrazice unele pe altele in afirmatiile legate de subiect, dar in realitate, ele sunt in perfecta armonie. Hai sa vedem care este adevarul. Ca de obicei, vom constata ca la Dumnezeu, lucrurile sunt extreme de simple si usor de explicat, daca vrei sa intelegi cum trebuie, si daca privesti deschis lucrurile. Spuneam ca numele tuturor oamenilor care au trait vreodata pe acest Pamant, pe aceasta planeta, au fost scrise initial in Cartea Vietii, datorita lui Isus Hristos. Pe planeta Pamant, omul isi traieste viata, apoi moare, si abia dupa aceea, la sfarsitul veacurilor, adica dupa ce istoria pacatului se va fi incheiat, vine judecata. Iata un text care ne spune exact asta: “Si, dupã cum oamenilor le este rânduit sã moarã o singurã data, iar dupã aceea vine judecata”. (Evrei)  Acest text ne spune un lucru foarte simplu de inteles: dupa moartea lor, oamenii, mortii, stau in morminte dormind somnul mortii intai si terminarea istoriei pacatului de pe planeta Pamant. Sa vedem ce se intampla dupa moarte cu fiecare om. Sunt doar doua posibilitati, doua ipostaze in care moartea il poate surprinde pe om:

a) de partea lui Hristos, si ramane in Cartea Vietii, fiind salvat de Isus Hristos din pacat si din moarte.

b) de partea lu’ Dracu’, si atunci este sters din Cartea Vietii, adica moare in iazul de foc, care este moartea a doua, cea pentru totdeauna, cea vesnica.

Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, Hristos este viata si neprihanire, iar Dracu’ este pacat si moarte. Nu este nimic complicat de inteles. Ce inseamna asta in raport cu Cartea Vietii? Simplu de raspuns: in Cartea Vietii raman si sunt doar numele celor care apartin lui Isus Hristos, adica doar numele celor salvati de Isus, pentru ca ei au dorit asta, numele celor neprihaniti prin Isus si cu ajutorul lui Isus, iar cei care au murit ca robi, ca apartinatori ai lu’ Dracu’, adica pacatosii, nelegiuitii fara de Hristos, pentru ca l-au refuzat in timpul vietii lor, nu mai sunt scrisi, nu mai figureaza in Cartea Vietii, pentru ca au fost stersi de Isus Hristos din aceasta carte, care este a Lui si numai a Lui! Pentru ca numai El, Hristos, este VIATA, Diavolul, Satana, Dracu’ fiind doar MOARTE. In Cartea Vietii Mielului, adica a lui Isus Hristos, raman scrise si sunt doar numele celor care alcatuiesc adevarata biserica, si adevaratul popor al lui Dumnezeu din toate timpurile, si din toate neamurile. Numele celor care l-au acceptat pe Isus Hristos ca Dumnezeu Salvator din pacat si din moarte. Simplu, nu-i asa ?! Iata si textele biblice care sustin aceste afirmatii:

cazul a) “Cel ce va birui, va fi îmbrãcat astfel în haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea Vietii, si voi mãrturisi numele lui înaintea Tatãlui Meu si înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa)
Observati ca numele lui, al biruitorului, al salvatului de catre Isus, si prin Isus, era deja scris in Cartea vietii, si va ramane acolo, adica nu va fi sters niciodata din Cartea Vietii. Intrebare: cand a fost scris acest nume in Cartea Vietii? Raspuns: la nastere. Cand este sters sau ramane definitv in Cartea Vietii, numele unui om? Raspuns: dupa moartea omului. O sa vedem mai departe de ce este asa, si nu altfel.

“Si pe tine, adevãrat tovarãs de jug, te rog sã vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreunã cu mine pentru Evanghelie, cu Clement si cu ceilalti tovarãsi de lucru ai mei, ale cãror nume SUNT SCRISE în Cartea Vietii.” (Filipeni)
In acest context, vreau sa spun, sa repet, ceea ce am spus mereu, si anume ca: judecata, este numai pentru Satana si ingerii lui, precum si pentru toti aceia care ii vor urma in viata lor, devenind poporul lu’ Dracu’, si ea consta in retragerea vietii date de Dumnezu lor, pentru ca ei singuri au refuzat-o, refuzandu-l pe Dumnezeu Tatal si pe Fiul Sau Isus Hristos, ca Salvator. Consecinta alegerii lor, va fi o pierzare vesnica de la fata lui Dumnezeu, autorul vietii si al neprihanirii, adica moartea a doua. Asta este tot. Dupa cum vedeti, urmasii lui Isus Hristos stiu ca numele lor este scris in Cartea Vietii. Nu au niciun dubiu ca asa este. Ei stiu ca atata timp cat cred in Isus si raman credinciosi Lui, iubind neprihanirea Sa si dorind ca si ei sa fie facuti neprihaniti de Isus, vor fi acolo, in Cartea Vietii.

cazul b) Pacatosii ce fac in timpul vietii lor? Asta fac: „Adaugã alte nelegiuiri la nelegiuirile lor (in timpul vietii, si mor ca pacatosi, iar consecinta este ceea ce urmeaza in text), si sã n-aibã parte de îndurarea Ta! Sã fie stersi din Cartea vietii, si sã nu fie scrisi împreunã cu cei neprihãniti!” (Ps. 69)  Ce intelegem din acest text? Ca si numele acestor nelegiuiti, pacatosi, care au ramas pana la sfarsitul vietii lor cu Dracu’, au fost scrise in Cartea Vietii la nasterea lor, dar acum, dupa moartea lor, pentru ca au ramas fideli Satanei si implicit pacatului, numele lor sunt sterse din Cartea Vietii, pe buna dreptate, si vor muri de moartea a doua. Asa cum bine stim din Biblie, Isus nu are nimic in comun cu Dracu’, asa cum viata nu are nimic in comun cu moartea, si neprihanirea nu are nimic in comun cu pacatul, asa cum Iadul nu are nimic in comun cu Raiul. Simplu de inteles, nu-i asa?! Trebuie doar sa vrei. Iata si un alt text care spune acelasi lucru: “Domnul a zis lui Moise: “Pe cel ce a pãcãtuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea.” (Exod)  Din care Carte il va sterge Dumnezeu pe pacatos?! Evident ca din Cartea Vietii, nu din alta carte. Acest verset din Exod mai are un rol, acela de „traducator”. Acest verset, „traduce” pentru noi, ce vrea sa insemne stergerea cuiva din Cartea Vietii, si explica cumva textele din Apocalipsa, care aparent contrazic ceea ce am spus pana aici. Sunt texte mai greu de priceput pentru unii, pentru toti cei care nu iau in calcul toate afirmatiile Bibliei pe acest subiect, dar despre asta vom vorbi mai departe. Altfel spus, acest verset poate sa sune si asa: Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea pana la sfarsitul vietii lui, pe acela il voi sterge din cartea Mea. Rezultatul acestei stergeri din Cartea vietii, este acesta: „Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc (moartea a doua).” (Apocalipsa)

Concluzia la tot ceea ceea ce am discutat pana acum, este aceasta, si este cea biblica:

“Nimic întinat nu va intra în ea (In Imparatia lui Dumnezeu), nimeni care trãieste în spurcãciune si în minciunã (adica in pacat, in nelegiuire), ci numai cei scrisi în Cartea Vietii Mielului. Oricine n-a fost gãsit scris în Cartea Vietii, a fost aruncat în Iazul de foc.” (Apocalipsa)  Stim acum ce este Iazul de foc: este moartea a doua. Moartea vesnica. Moartea definitiva si irevocabila. Acest text ne mai spune ceva, ceva foarte important, cum ca aceasta Carte a Vietii, devine evidenta clara si sigura, singura valabila si adevarata intre cer si pamant, a tuturor celor salvati de si prin Isus Hristos, de-a lungul veacurilor. Altfel spus, in Cartea Vietii se gasesc numele tuturor celor salvati de Dumnezeu Tatal prin Fiul Sau Isus Hristos, ei, cei salvati, formand, asa cum am mai spus, adevaratul si singurul popor al lui Dumnezeu din toate timpurile, si singura si adevarata biserica a lui Dumnezeu din toate timpurile. Cine nu este scris in aceasta Carte a Vietii, nu exista sau mai bine spus, nu va mai exista niciodata intre cer si pamant. Cartea Vietii este singura evidenta a tuturor celor salvati de-a lungul veacurilor. Iata ce simplu este. Sa recapitulam: dupa moartea oricarui om, daca a fost cu Dumnezeu si l-a acceptat ca Salvator, numele lui ramane scris in Cartea Vietii, daca l-a refuzat pe Dumnezeu si a ramas cu Dracu’ pana in ziua mortii lui, numele i se sterge din Cartea Vietii, si moare vesnic in Iazul de foc care este moartea a doua. Asta este tot. Sa nu uitam niciodata, niciodata ca initial, adica de la inceputul lumii si pana la sfarsitul ei, noi toti am fost scrisi in Cartea Vietii, si tot de la inceput, Dumnezeu a spus clar oamenilor, ca pacatosii nu vor avea niciodata acces in Imparatia Sa. Niciodata.

Nu vreau, nu intentionez, si nu am sa ocolesc textele din Biblie care aparent imi “pun probleme”, adica aparent, contrazic tot ceea ce am spus si sustinut pana acum. Iata textele:

“Si toti locuitorii pãmântului i se vor închina, toti aceia al cãror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vietii Mielului, care a fost înjunghiat. Fiara, pe care ai vãzut-o, era, si nu mai este. Ea are sã se ridice din Adânc, si are sã se ducã la pierzare. Si locuitorii pãmântului, ale cãror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vietii, se vor mira când vor vedea cã fiara era, nu mai este, si va veni.” (Apocalipsa)

Al doilea text care spune acelasi lucru, este acesta: „Fiara pe care ai vazut-o era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in Cartea Vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni.” (Apocalipsa)

Aparent, aceste doua texte, contrazic afirmatiile anterioare, cum ca noi toti suntem scrisi de la inceputul lumii, fiecare la vremea lui, in Cartea Vietii, dar atentie, aceste texte, tocmai asta spun si ele: Cartea Vietii exista de la intemeierea lumii, si in ea, sunt toate numele, mai putin ale celor care de-a lungul veacurilor s-au inchinat lu’ Dracu’ pana la sfarsitul vietii lor, si de aceea nu mai sunt in Cartea Vietii. Haideti sa analizam putin aceste texte. La o prima vedere, superficiala, ele, textele, neaga sau infirma tot ceea ce am spus pana acum. Oare asa sa fie?! Sa gandim un pic, zic, ca d’aia avem un creiere in cap! Este la mintea oricui care mai si gandeste cu creierul din dotare, ca toate generatiile pamantului nu au cum sa stea in fata ultimei fiare, pentru ca nu au cum. De ce? Pentru ca toti sunt morti, cu exceptia ultimei generatii care va fi in viata la a doua venire a lui Isus Hristos. Atentie mare insa, poate ca textele s-ar putea sa ne spuna altceva decat intelegem noi la prima vedere. Aceste texte se inteleg simplu, daca intelegem cine este Fiara. De-a lungul veacurilor si a istoriei lumii noastre, aceasta Fiara, a fost, este si va fi in toate timpurile, pana la sfarsitul lumii, aceeasi: Dracu’. Fiara este… Dracu’ si ingerii lui. Sigur ca aceasta Fiara s-a „intrupat” de-a lungul veacurilor in tot felul de forme: imperii nelegiuite si criminale, sclavie, dictaturi criminale gen comunism si fascism, etc…, dar in spatele tuturor acestor nelegiuiri si nelegiuiti care au creat de-a lungul veacurilor aceste monstruozitati, a stat TOTDEAUNA, TOTDEAUNA: Dracu’ impreuna cu ingerii lui cazuti, demonii, dracii.  Acestei fiare, Dracu’, i s-au inchinat si i se vor inchina, toti cei care au fost sau vor fi stersi dupa moartea lor din Cartea Vietii sau in viata fiind, cazul pamantenilor ultimei generatii, care primesc semnul Fiarei. Toti acestia nu au cum sa figureze in Cartea Vietii, si de aceea exista afirmatia ce ei nu au fost acolo de-a lungul veacurilor, in sensul ca ei au fost stersi de acolo. Asa trebuiesc intelese aceste texte. In acest context trebuiesc privite aceste texte. De la intemeierea lumii si pana la sfarsitul ei, fiecare om a murit fie fiind de partea lui Hristos, fie fiind de partea lu’ Dracu’. Cei care au murit de partea lui Hristos sunt in Cartea Vietii, iar cei care au murit fiind de partea lu’ Dracu’, nu mai sunt in Cartea Vietii, pentru ca au fost stersi, desigur, de la intemeirea lumii, si pana la sfarsitul ei. De ce? Pentru ca ei au murit ca inchinatori si slujitori ai lu’ Dracu’. Exact asta spun cele doua texte de mai sus: “Si toti locuitorii pãmântului i se vor închina, toti aceia al cãror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vietii Mielului, care a fost înjunghiat..” Altfel spus, in lumina celor prezentate, si ca sa intelegem mai bine, acest text poate sa sune cam asa: Si toti locuitorii pamantului care au murit ca inchinatori ai Satanei, de la intemeierea lumii si pana acum, nu mai sunt scrisi, adica nu mai figureaza, in Cartea Vietii Mielului. Ei nu mai au cum sa ramana acolo, in Cartea Vietii Mielului, fiind stersi din ea, de la intemeierea lumii, si pana la ultima generatie. Altfel spus, dupa moartea fiecarui inchinator al Satanei, numele lui este sters din Cartea Vietii. Asta inseamna „al caror nume n-a fost scris”, adica nu mai figureaza, al caror nume nu mai este scris in Cartea Vietii Mielului, fiind sters, pentru ca nu mai are cum sa mai figureze acolo, din motivele aratate deja pana aici, conform principiului din aceste doua versete deja prezentate: “Pe cel ce a pãcãtuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea.” si doi: Sã fie stersi din Cartea vietii, si sã nu fie scrisi împreunã cu cei neprihãniti!”

M-am repetat putin,  putin mai mult, dar nu-i nimic. Este bine asa. Cred ca ati prins deja idea, iar repetitia, asa cum se stie, este mama invataturii.

Acum am sa va mai dau un text, care va poate ajuta sa intelegeti acest gen de afirmatie: „de la intemeierea lumii”, ca in cele doua texte de mai sus:
“Întelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite prooroci si apostoli, pe unii din ei îi vor ucide, iar pe altii îi vor prigoni, ca sã se cearã de la acest neam, sângele tuturor proorocilor, care a fost vãrsat de la întemeierea lumii. De la sângele lui Abel, pânã la sângele lui Zaharia, ucis între altar si Templu, Da, vã spun, se va cere de la neamul acesta!” (Luca)
Aceste texte, mesaje de la Dumnezeu, cele doua prezentate mai sus, dar si acesta, au ceva similar in ele, aceleasi cuvinte „magice”: de la întemeierea lumii. Ce vor sa spuna de fapt ele, textele ? Ca practic, toti oamenii se fac “vinovati” de toate, intr-un fel sau altul, adica in bine sau in rau, de la intemeierea lumii si pana in ultima zi a ei. De la Abel, prima victima pacatului, si pana la ultima generatie de oameni ai planetei Pamant, fiecare a decis de partea cui este. De partea lui Hristos sau de partea Satanei. Fiecare generatie a perpetuat atat pacatul cat si neprihanirea, si prin neamurile de oameni traitori pe acest pamant, acestea, pacatul si neprihanirea, au ajuns pana in zilele noastre, si vor ajunge pana la ultima generatie. Nimeni nu este in afara conflictului dintre Satana si Hristos, nimeni nu poate sa fie neutru in aceasta batalie pe viata si pe moarte. Acum, si in acest context, talcuirea textelor care aparent neaga ceea ce am spus initial, ca numele noastre, ale tuturor, sunt scrise initial in Cartea Vietii, este usoara si sigura. Toti cei care de-a lungul veacurilor au slujit lui Satana prin ramanerea in pacat, ca si cei care au ucis proroci si apostoli, de la Abel si pana la ultimul pamantean, adica de la intemeierea lumii, si au sigilat acest lucru prin moartea lor, ii da dreptul lui Dumnezeu sa ceara socoteala tuturor celor care au facut asta de-a lungul veacurilor, de la intemeierea lumii si pana la ultima generatie, asa cum ii da dreptul lui Dumnezeu, sa-i stearga din Cartea Vietii pe toti cei care au murit ca dusmani ai Sai si ai Fiului Sau. Este acelasi principiu al continuitatii. Ei, pacatosii, nu sunt in Cartea Vietii de la intemeierea lumii si pana in ultima zi, cand unii isi vor sigila apartenenta la cauza lui Satana, in viata fiind. Daca iubesti neprihanirea lui Hristos si a Tatalui Sau, si daca crezi in Hristos pana la moarte, urmandu-L, ramai scris in Cartea Vietii, iar daca nu, vei muri ca rob al lu’ Dracu’, asa cum te-ai si nascut, si vei fi sters din Cartea Vietii, si astfel, vei pieri vesnic, de moartea a doua, Iazul de foc.

Va rog dragi cititori sa nu uitati niciodata, niciodata, asta:

“În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…” Dumnezeu ne-a ales pe toti, ne-a dorit pe toti, sa fim toti in Cartea Vietii… Ceea ce va doresc din tot sufletul! Cartea Vietii este cartea salvatilor, cartea neprihanitilor, cartea nejudecatilor de catre Dumnezeu, cartea nemuritorilor care nu vor avea parte niciodata de moartea a doua, cartea fiilor si fiicelor lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul, Rascumparatorul, Salvatorul tuturor celor scrisi in Cartea Vietii Mielului lui Dumnezeu, care a ridicat pacatul lumii, si i-a daruit viata si neprihanirea Sa.

  • „Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” (Apocalipsa) … „Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)

Iata ce frumos se imbina acest text din Apocalipsa, cu textul urmator din Daniel:

  • „In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau, caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume, oricine va fi gasit scris in carte. Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica (Daniel)  Si aici, in acest text, cartea, este tot Cartea Vietii, nu alta carte. De unde stim asta? Simplu de raspuns: in carte, adica Cartea Vietii, nu sunt decat mantuitii.

“Pe viata Mea, zice Domnul, ca nu vreau moartea pacatosului.”

Plecand de la aceasta afirmatie, Dumnezeu declanseaza planul de salvare al fiintelor cazute in pacat, altele decat Satana si ingerii lui, pentru care nu mai exista cale de intoarcere. Pentru ei lucrurile sunt clare: vor muri vesnic, ca dusmani vesnici ai lui Dumnezeu. Pentru urmasii lui Adam si ai Evei, mai este o sansa, o speranta: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a oferit sa-si dea viata lui neprihanita, oamenilor cazuti in cursa Satanei, care sunt robi ai lu Dracu’, ai pacatului si ai mortii. Avand in vedere acest aspect al salvarii tuturor prin Hristos, Dumnezeu isi face o evidenta a tuturor care vor fi salvati. Aceasta evidenta se numeste Cartea Vietii. In aceasta carte, initial, sunt numele tuturor celor care se nasc, traiesc si mor pe acest pamant. Numele noastre, ale tuturor, sunt trecute in Cartea Vietii. Iata si dovada: “În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…” Deci in Hristos, putem spune ca numele noastre ale tuturor, sunt in Cartea Vietii Mielului. Datorita faptului ca in timpul vietii noastre putem oscila, trecand oricand vrem noi, din tabara lui Dumnezeu in tabara lui Dracu’, si viceversa, decizia finala daca vom ramane in Cartea Vietii sau vom fi stersi din ea, nu se ia in dreptul nostru decat dupa moartea noastra, moarte care ne pecetluieste alegerea si soarta, conform adevarului deja spus si citat mai sus, cum ca: “oamenilor le este rânduit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata”. Daca moartea ne prinde in tabara lu’ Dracu suntem stersi din Cartea Vietii, daca moartea ne prinde in tabara lui Hristos, numele noastre raman in Cartea Vietii, si vom fi inviati la a doua venire a lui Isus Hristos. Asta este tot. Biblia indica un singur moment in care suntem scrisi in Cartea Vietii, iar acesta este „inainte de intemeierea lumii”, datorita salvarii pregatita prin Isus Hristos, iar asta inseamna, la nasterea noastra in aceasta lume a pacatului si a mortii, Dumnezeu ne trece direct in Cartea Vietii, nu a mortii. Nu-i minunat?! Nu-i extraordinar?! Nu-i fantastic?! De ce face Dumnezeu asta? Iata de ce:

“Pe viata Mea, zice Domnul, ca nu vreau moartea pacatosului.”  … „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”   Sa ne bucuram! Bucurati-va!

Vestea cea mai buna legata de acest subiect, Cartea Vietii, este aceasta: inca inainte de intemeierea lumii, Tatal si Fiul s-au gandit sa-si salveze creaturile si creatia de la disparitie, in cazul unei posibile tradari a vietii si a neprihanirii, adica a lui Dumnezeu, lucru care s-a si intamplat pe planeta noastra. Inca inainte de intemeierea lumii, Tatal si Fiul Sau s-au gandit la salvarea noastra! Acesta este minunatul, superbul si gloriosul mesaj al subiectului discutat aici, astazi.

“În El (Hristos), Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui…”

Acest minunat adevar despre Cartea Vieti, demoleaza minciuna satanica promovata si de bisericile asa zis crestine, cum ca Dumnezeu este doar un dictator nemilos si scelerat care vrea doar osanale, un vanator de greseli maniac si dornic de sange, de pedeapsa, de razbunare, de umilire a fiintei umane, asa cum satanic invata asa zisele biserici crestine, Bisericile SRL, care baga spaima, groaza si teroarea in oamenii lesne crezatori, la toate slujbele si la toate adunarile, ca sa ramana in biserci de frica lui Dumnezeu si a pedepselor Sale, nu din dragoste fata de Dumnezeu si fata de tot ce a facut si face El pentru noi toti. Dupa cum vedeti dragii mei, este exact invers! Caci nu-i asa:

„Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cartea Vietii

Cu respect,

 

Moartea intai si Moartea a doua (ep.1)

Motto: Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” (Ioan)

Cosciug[1]

Cu siguranta si fara niciun dubiu pentru nimeni, stim toti, ca viata este tot ce avem mai de pret! Este lucrul cel mai minunat care ni s-a putut intampla! Multi nici nu realizeaza asta! Ganditi-va ce norocosi suntem toti cei care am trait vreodata pe planeta aceasta! Puteam foarte bine ca niciunul dintre noi, sa nu ne nastem niciodata, nu-i asa?! Atunci nu am fi vazut si nu am fi stiut niciodata ca exista aceasta planeta, acest Univers minunat, ca exista viata, ca exista cineva care se ingrijeste de toate acestea, Dumnezeu, si ca noi, chiar daca am gresit fata de acest Dumnezeu rupandu-ne de EL, de sursa vietii noastre si a tot ce exista, El, Dumnezeu, ne iubeste in continuare pe toti, neconditionat, si doreste ca niciunul dintre noi sa nu piara, ci ca toti sa fim salvati: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie salvata prin El.” (Ioan)

Viata, acest lucru minunat pe care l-am avut de la Dumnezeu, l-am pierdut prin despartirea noastra benevola de El, prin necredinta, prin neancrederea noastra in El si in avertizarile Sale, adica prin pacat. Acum, noi nu mai avem viata, avem doar moarte. Moartea este starea noastra naturala pe planeta Pamant. Asa cum se spune, si este un adevar, chiar daca are iz de cliseu, singurul lucru de care toti suntem siguri pe planeta Pamant, este acela ca intr-o zi vom muri. Viata pe acest pamant, este o calatorie, un drum, o zbatere continua intre ziua nasterii si ziua mortii noastre. Fiecare zi traita, este plina de primejdii la tot pasul, pentru ca traim pe o plameta extrem de periculoasa, si mortala la orice pas. Ziua de maine asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, nu apartine nimanui. Viata noastra de poate termina in orice clipa de pe parcursul calatoriei noastre, inceputa la nastere! Trist si tragic destinul nostru pe aceasta palaneta, nu-i asa?! Sa te nasti, sa vezi atatea lucruri frumoase, dar si foarte multe lucruri urate, iar apoi sa parasesti toate acestea pentru totdeauna, prin moarte. Cam deprimanta aceasta soarta a noastra, a tuturor, oameni si animale deopotriva. Desarta viata noastra in aceste conditii, asa cum bine spune Eclesiastul in Biblie. In aceste conditii, TOTUL este desertaciune! Totul! Dumnezeu insa, Creatorul nostru, nu ne-a lasat prada mortii vesnice, datorita prostiei noastre, ci ne-a salvat prin Fiul Sau Isus Hristos. Acum, prin Isus, putem sa inlocuim moartea noastra, cu viata lui Hristos. El, Dumnezeu, Tatal si Fiul, doresc din toata inima lor acest lucru! Noi il dorim?! Unii da, altii nu. Este alegerea fiecaruia. Dumnezeu nu intervine aici. Suntem liberi sa vrem sau sa nu vrem. Nimeni nu ne obliga, nu ne ameninta, nu ne pedepseste pentru ca nu o sa vrem o cale sau alta. Nimeni nu o sa fie pedepsit, asa cum gresit invata unii, daca o sa refuzam ceea ce Dumnezeu ne ofera, gratis. Este doar alegerea noastra libera, dar… atentie, vom suporta consecintele propriei noastre alegeri. Consecintele acestei alegeri in deplina cunostinta, sunt clare: viata sau moartea, cale de mijloc nu exista! Cine il va alege pe Dumnezeu, care este viata, va avea viata vesnica, iar cine il refuza pe Dumnezeu si il va alege pe Dracu’, va ramane cu mostenirea data lui de Dracu’: moartea vesnica. Simplu. Nu-i nimic greu de inteles! Biblia ne avertizeaza si ea la fel de clar: Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire. Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti, va spun astazi ca veti pieri si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronomul)  „Tara” pe care Dumnezeu a promis-o lui Avraam, Isaac si Iacov, este Imparatia lui Dumnezeu dragii mei prieteni si neprieteni, nu altceva. Aceasta a fost si este fagaduinta lui Dumnezeu pentru noi toti: ca ne vom intoarce acasa, in casa Tatalui nostru, Creatorul cerului si al Pamantului. Isus Hristos insusi, reconfirma aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu: „Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan)

Asa cum spuneam, viata este tot ce avem. Pana si cel mai sarac om de pe pamant, are suficiente motive sa se bucure de viata, multe lucruri fiind inca gratis, chiar daca traim in iad: lumina soarelui, un rasarit sau un apus, copacii, pasarile si cantul lor, florile si mirosul lor minunat, muntii si dealurile, raurile si marile, animalele si insectele de tot felul, pestii marii, si multe, multe altele. Cu siguranta viata este frumoasa, chiar daca in timpul vietii este si mult necaz, suferinta, frustrari, nedreptate, razboaie, crima, minciuna, boli, etc. Traim in iad, nu in rai, va rog sa nu uitati asta, ori in iad, sunt foarte multe lucruri neplacute si periculoase, mortale. Iadul este un loc periculos, plin de primejdii la tot pasul. Un loc mortal, unde moartea este la ea acasa. Nu viata. Viata am pierdut-o, atunci cand Eva a ales sa se desparta de Dumnezeu, sursa vietii! Dumnezeu ne spune ca omul traitor pe aceasta planeta blestemata datorita Diavolului si a alegerii noastre, are in mintea si in sufletul sau, tot timpul vietii, mai mult zbucium decat pace si fericire. In timpul vietii lui trecatoare de pe aceasta planeta a pacatului si a mortii, nici macar in somn, nu are tihna omul cel muritor: „Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.” (Eclesiastul)  Da, nici macar noaptea, in somn, nu avem liniste. Totul este un zbucium continuu. Dumnezeu ne-a avertizat inca de la inceputuri, ca vom avea necazuri in lumea noastra, in timpul vietilor noastre. Necazurile nu au cum sa ne ocoleasca in aceasta lume a pacatului, chiar si atunci cand suntem cu Dumnezeu: „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan)  Da, este buna vestea acesta. Dumnezeu a biruit lumea pacatului si a mortii, pentru ca noi sa avem viata si neprihanirea Sa, neprihanirea fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, asa cum am aratat deja AICI. Sa ne bucuram pentru biruinta lui Dumnezeu. Ea este pentru noi toti. Este in favoarea noastra, a tuturor, si este gratuita. Putem sa o avem sau sa o respingem.

Astazi o sa vorbim despre moarte, ca sa putem sa apreciem la adevarata ei valoare viata si biruinta lui Dumnezeu, obtinuta pentru noi toti. Biruinta care ne scapa de moarte, si ne daruieste din nou viata. Viata lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Singura viata de care mai putem beneficia. Alta nu avem. Exista doua morti: moartea intai si moartea a doua. Astazi o sa vorbim despre Moartea intai, adica despre moartea somn. Este o hrana tare, foarte tare si consistenta, pentru oameni maturi, oameni care gandesc, care isi pun intrebari, si care doresc sa afle raspunsuri, oricare ar fi acestea. Ceea ce o sa discutam aici, nu mai este lapte pentru sugari sau bebelusi mai mult sau mai putin intarcati. Pregatiti-va sa aflati vestile bune ale Evangheliei Vesnice! Pregatiti-va sa va bucurati! Pregatiti-va deasemenea, sa lasati in urma, toate lucururile gresite si neadevarate pe care le stiti despre acest subiect. Iesiti la lumina prin puterea adevarului!

Trecerea de la lumea aceasta la cea viitoare, va fi cat un somn de-o noapte, atat si nimic mai mult. Indiferent cat timp vom sta ingropati in pamant, 10, 50, 100 sau 5000 de ani, noi ne mai stiind nimic din tot ceea ce se intampla in lumea celor vii, si ne mai avand notiunea timpului, lucru care ni se se intampla si acum in timpul somnului nostru, atunci cand dormim, vii fiind, ni se va parea la inviere, ca am dormit doar somnul unei nopti, o clipa. Asa este si cu somnul mortii intai. Mortii nu stiu cat au dormit in pamant, asa cum noi, vii fiind, nu stim cate ore am dormit atunci cand dormim, noaptea sau ziua. Ne trezim in fiecare zi, ca si cum ne-am culcat cu 5 minute in urma. Nu constientizam orele dormite, si nimic din tot ceea ce s-a intamplat pe planeta in timpul cat noi am dormit, nu-i asa? Doar ceasul ne poate spune cu exactitate, cat timp am dormit. Noi nu putem sa constientizam si sa realizam asta. Fara ceas, habar nu avem cate ore am dormit! Timpul trece doar pentru cei care sunt treji, nu-i asa? Exact asa este si cu somnul mortii intai. Fix la fel! Nu-i nimic greu de inteles! Lucrurile sunt simple. Ce vreau sa spun este ca, daca astazi am murit, maine noi vom sta in fata lui Dumnezeu, indiferent cat timp a trecut intre ziua mortii noastre, si ziua invierii noastre, si indiferent daca vom invia la prima inviere sau daca vom invia la a doua inviere. Va fi exact aceeasi senzatie pentru toti, senzatia ca totul a durat o clipa, o ora, o noapte.

Multi oameni de pe planeta, nu stiu, habar nu au, pentru ca sunt ignoranti si nu sunt interesati sa citeasca Biblia si sa o inteleaga, din diverse motive, iar din cei care o citesc, unii sunt superficiali si nu-si bat capul sa inteleaga adevarul, si mai repede iau de bun ceea ce le spun altii, popii, pastorii sau alti oameni in care au ei incredere, avand astfel incredere mai multa in oamenii bisericii lor, decat in Cuvantul Viului Dumnezeu. Ei bine, oamenii bisericilor, preotii sau pastorii, nu le vorbesc enoriasilor despre aceste subiecte extrem de importante, pentru ca nici ei nu stiu despre ce este vorba, iar daca stiu cate ceva, stiu gresit. Multi habar nu au ca exista doua morti: moartea intai, care este un somn din care toti ne vom trezii, atat cei drepti, cat si cei nedrepti, si moartea a doua, adica moartea moarte, moartea cea adevarata si vesnica, care la final, va inghiti si moartea somn, moartea intai, disparand apoi amandoua, pentru totdeauna. Moartea intai este finita, va avea un sfarsit, pe cand moartea a doua, este pentru totdeauna. Este vesnica, in sensul ca din ea, nimeni nu va mai invia niciodata! Dumnezeu nu salveaza, nu inviaza pe nimeni din moartea a doua! De aceea este ea vesnica.

Exista un episod in Biblie, care ne vorbeste despre aceste lucruri, episod prin care Dumnezeu Tatal, prin Isus Hristos, ne vorbeste, ne arata practic, si ne face cunoscut acest subiect extrem de important, ca sa-l intelegem perfect, fara sa gresim. Moartea si invierea lui Lazar, ne arata cel mai bine, subiectul pe care il discutam aici: moartea intai sau moartea somn. Cam toti stim intamplarea cu Lazar, chiar daca suntem atei sau credinciosi, chiar daca am citit Biblia sau nu am citit-o. Lazar, fratele Martei si al Mariei, si prieten al lui Isus, a murit. A murit si a fost inviat de catre Isus Hristos, ca dovada a puterii Sale de a da viata, si de a salva din moartea somn, adica moartea intai. Sa vedem ce spune Biblia despre aceste lucruri, si sa tragem invataturile necesare. Iata episodul cu Lazar:

„Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, si i-a sters picioarele cu parul ei, si Lazar cel bolnav, era fratele ei. Surorile au trimis la Isus sa-i spuna: „Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti, este bolnav. „Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.”… Deci cand a auzit ca Lazar este bolnav, a mai zabovit doua zile in locul in care era, si in urma a zis ucenicilor: „Haidem sa ne intoarcem in Iudeea.” …  „Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, daca doarme, are sa se faca bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. Atunci Isus le-a spus pe fata: „Lazar a murit. Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el.” Atunci Toma, zis Geaman, a zis celorlalti ucenici: „Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!” Cand a venit Isus, a aflat ca Lazar era de patru zile in mormant. … Cand a auzit Marta ca vine Isus, i-a iesit inainte, iar Maria sedea in casa. Marta a zis lui Isus: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu Iti va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tau va invia.” „Stiu”, i-a raspuns Marta, „ca va invia la inviere, in ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume.” Dupa ce a spus aceste vorbe, s-a dus si a chemat in taina pe sora sa Maria si i-a zis: „A venit Invatatorul si te cheama.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, si s-a dus la El. Caci Isus nu intrase inca in sat, ci era tot in locul unde Il intampinase Marta. Iudeii care erau cu Maria in casa si o mangaiau, cand au vazut-o sculandu-se iute si iesind afara, au mers dupa ea, caci ziceau: „Se duce la mormant, ca sa planga acolo.” Maria, cand a ajuns unde era Isus si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui si I-a zis: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui, si S-a tulburat. Si a zis: „Unde l-ati pus?” „Doamne”, I-au raspuns ei, „vino si vezi.” Isus plangea. Atunci iudeii au zis: „Iata cat il iubea de mult!” Si unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara?” Isus S-a infiorat din nou in Sine, si S-a dus la mormant. Mormantul era o pestera la intrarea careia era asezata o piatra. „Dati piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat, dar, piatra din locul unde zacea mortul. Si Isus a ridicat ochii in sus si a zis: „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti, dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.” Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazare, vino afara!” Si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: „Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.” Multi din iudeii care venisera la Maria, cand au vazut ce a facut Isus, au crezut in El.” (Ioan) Asa cum am spus, acest episod din Biblie, ne arata foarte clar prin Isus Hristos, ce este moartea intai, adica moartea somn, si ce inseamna ea pentru oameni si pentru Dumnezeu. Nu este nimic complicat de inteles. Sigur ca ucenicii nu intelegeau vorbirea lui Isus cu somnul mortii, si de aceea au facut unele remarci hazlii pentru noi cei care acum, stim adevarul despre acest subiect. Remarci ca aceea a lui Toma, de exemplu. Ei, ucenicii, abia descopereau adevarul mortii intai, a mortii somn, din gura lui Isus Hristos. Cand Isus a vazut ca ei nu intelegeau ca Lazar doarme somnul mortii, le-a spus pe sleau, ca somnul de care vorbeste El, somnul lui Lazar, este moartea intai, de care or sa moara toti oamenii care au trait vreodata pe aceasta planeta. Au fost doar cateva exceptii: Enoh si Ilie. Moartea intai mai are un rost, un rol, si anume acela de a ne pastra in pamant, pana cand istoria pacatului se va sfarsi pe planeta Pamant. Moartea intai, este si o conservare a noastra in pamant, a fiecarui traitor de pe planeta aceasta, din toate veacurile, pana la invierea noastra. Dumnezeu, asa cum stim, face lucrurile asa cum trebuie, adica cu inteligenta si maxima stiinta, cu dreptate, ca sa fie totul perfect. Putea sa ne ia imediat la cer sau sa ne trimita imediat in iazul de foc, care este moartea a doua, imediat dupa ce muream fiecare, dar daca s-ar fi intamplat asta, ar fi fost doar o mare harababura, din care nici cei salvati, si nici cei pierduti, nu ar fi inteles absolut nimic din ceea ce li s-a intamplat. Apoi, mai stim tot din Biblie, ca Dumnezeu este drept, si in consecinta, trebuie sa iesim toti odata din morminte, ma refer la cei salvati, cat si la cei pierduti. Sa nu o ia nimeni inaintea altora. Ambele cete, este bine sa invie cu totii la un loc. Asa vor vedea cei salvati, de ce au fost salvati, iar cei pierduti, de ce au fost pierduti. Asa vor vedea si vor intelege toti, ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept, care a vrut sa ne salveze pe toti, asa cum ne-a spus. Asa vom vedea ca Dumnezeu nu ne-a mintit cu nimic, si ca El nu are nimic in comun cu pacatul si cu moartea noastra. Aceasta este ordinea si intelepciunea Dumnezeiasca. Mai vreau sa spun aici, ca Lazar, dupa aceasta inviere demonstrativa facuta de Isus Hristos, sigur ca a mai murit o data, la sfarsitul vietii lui. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne poate invia ori de cate ori doreste El, aceasta este o alta invatatura importanta pe care o desprindem din episodul cu moartea si invierea lui Lazar. Sigur ca dupa aceasta inviere, Lazar, o sa mai fie inviat o data, la prima inviere, invierea celor drepti, a celor salvati. Asa cum exista o moarte intai si o moarte a doua, exista si doua invieri: intaia inviere, a celor drepti, adica neprihaniti, si a doua inviere, a celor pacatosi, adica nelegiuiti. O sa vedeti ce frumos se impletesc aceste adevaruri. Chiar daca la inceput, pentru ca nu sunteti obisnuiti, o sa vi se para putin complicat, o sa vedeti ce simplu si ce minunat se contopesc aceste adevaruri dumnezeiesti, pentru pacea si linistea noastra, pentru increderea noastra deplina in Dumnezeu, si in promisiunile Sale catre noi, muritorii. Vom vedea in Evanghelia Vesnica, cu o imensa bucurie, ca Viul Dumnezeu, a facut si din moarte o veste buna, prin Isus Hristos, in sensul ca avem cu totii, daca vrem, sansa invingerii mortii a doua, prin Isus Hristos. Putem sa ne trezim din somnul mortii intai, in doua feluri: pentru a traii vesnic sau pentru a murii vesnic. Pentru a traii vesnic viata neprihanita a lui Isus Hristos sau pentru a murii adevarata moarte, moartea a doua, cea definitiva, din cauza Satanei si a pacatului sau, si al nostru. In timpul vietii noastre, pana in ziua mortii intai, trebuie sa alegem intre Hristos si Satana, adica intre viata si moarte. Cale de mijoc sau neutralitate nu exista, asa cum am spus.

Sa discutam acum, cel mai important text din ceea ce am prezentat in legatura cu moartea si invierea lui Lazar: Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)  Aici, in acest text, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne vorbeste despre ambele morti, moartea intai si moarte a doua. De aceea este foarte important pentru un crestin, sa stie adevarul despre cele doua morti, ca sa inteleaga corect, aparentele contraziceri din Cuvantul lui Dumnezeu, care este Biblia. Cine va intelege asta corect, va avea un plus de incredere, de pace si de liniste in viata, plus pe care Dumnezeu vrea ca toti sa-l avem, precum si o imensa bucurie. Am sa revin la acest text dupa ce am sa va prezint adevarul biblic despre moartea a doua. Hristos a invins moartea, dar care moarte, moartea intai sau moartea a doua?!

Va mai prezint acum si un alt text din Biblie, care ne va ajuta sa intelegem ce moarte a invins Isus Hristos, moartea intai sau moartea a doua, si de care moarte a murit Isus Hristos insusi:

„Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Dragii mei prieteni si neprieteni, ca o avanpremiera a urmatorului episod pe aceasta tema, va pot spune ca Isus Hristos invinge atat moartea intai, cat si moartea a doua, in sensul ca, asupra celor inviati la prima inviere, adica toti cei care apartin lui Isus Hristos si Tatalui Sau, si care sunt poporul lui Dumnezeu cel salvat de El, si de Tatal Sau, nu pot sa fie afectati in niciun fel de catre moartea a doua, din iazul de foc, ori aceasta este tot o biruinta, nu-i asa?! Isus Hristos invinge moartea a doua, murind de moartea intai. Isus Hristos invinge ambele morti, in toate sensurile, si in toate felurile. Poate ca o sa va ia putin timp ca sa intelegeti si sa va obisnuiti cu aceste adevaruri marete, dar Dumnezeu ne garanteaza ca odata intelese asa cum doreste Dumnezeu, aceste adevaruri, ne vor da o bucurie si o pace vesnica, chiar daca in lumea aceasta, o sa mai avem necazuri, asa cum ne-a spus Dumnezeu, si o sa mai varsam lacrimi de durere. Bucuria apartenentei la poporul salvat al lui Dumnezeu, nu poate sa ne-o ia nimeni, daca vrem asta cu adevarat. Bucurati-va de biruinta lui Isus Hristos asupra pacatului si a mortii, biruinta care ne este daruita si noua, tuturor.

(va urma)

Cu respect,

P.S. Astazi este WE, si in WE de obicei, postam lucruri vesele, dragute, frumoase, etc. Poate o sa spuneti ca subiectul abordat astazi, in zi de WE, nu este asa de vesel, este chiar… morbid! Va inselati ! Biruinta asupra pacatului si a mortii, este adevarata si singura Veste Buna din tot crestinismul si din tot Universul. Aceasta veste a biruintei asupra pacatului si a mortii, da suprema speranta, si suprema bucurie omului pacatos si muritor! Este esenta Evangheliei Vesnice ! Dumnezeu ne-a salvat, este bun, este drept, ne iubeste, nu se schimba, si nu ne pedepseste pentru greselile noastre, iar toate acestea, sunt pentru totdeauna. Sunt vesnice! Bucurati-va! Stiind aceste adevaruri, veti avea nu doar un WE minunat, ci o viata intreaga minunata. Alegandu-l pe Isus Hristos ca Domn al dumneavoastra, ati ales si aveti deja, zilnic, neprihanirea si viata vesnica! Sunteti deja nemuritori, asa cum ne spune Isus insusi: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”  Bucurati-va!

Sodoma ca explicatie si avanpremiera a Apocalipsei (ep.2)

Motto: Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideaudar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.” (Luca)

Sa continuam astazi prezentarea inceputa cu ceva timp in urma, pe care puteti sa o cititi sau sa o recititi AICI, despre Sodoma si Gomora, ca explicatie si ca avanpremiera a Apocalipsei, Apocalipsa care reprezinta penultima dezinfectie a planetei Pamant.

De fiecare data, omul traitor pe aceasta planeta blestemata si imprevizibila datorita pacatului, datorita tuturor nelegiuirilor aduse de Dracu’ pe ea: crima, minciuna, hotie, viol, coruptie, razboaie, boli, curvasareala de toate tipurile, etc. a vrut sa stie ce va urma mai departe, in timpurile viitoare. Dumnezeu a raspuns si acestei curiozitati legitime a omenirii, ca sa le dea oamenilor o speranta si o nadejde, si ca sa le intareasca increderea, adica credinta in El: Viul Dumnezeu atotputernic, stapanul Universului. Ucenicii si fariseii, au vrut si ei sa stie ce le va rezerva viitorul, si l-au intrebat si ei pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cum vor evolua lucrurile pana la sfarsitul istoriei pacatului, si pana la reantoarcerea Sa pe planeta Pamant, ca sa-i salveze definitiv din pacat/nelegiuire si din moarte, pe toti aceia care si-au pus toata increderea lor in El. Isus Hristos raspunde cu generozitate curiozitatii lor, si le descrie in cateva cuvinte, tot ceea ce avea sa urmeze, si tot ce va urma sa se intample pe planeta pamant, pana la revenirea Sa in glorie eterna. Astazi am sa-l introduc si pe Noe in relatarea noastra, pentru ca si el a fost mentionat de catre Salvatorului lumii, in acelasi context al sfarsitului, ca si Lot. Iata textul: Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla la fel si in zilele Fiului omuluimancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau, dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului. (Luca 17)  Ce s-a intamplat cu omenirea in zilele lui Noe? Asta se intampla cu oamenii din acele vremuri: mancau, beau, se insurau si se maritau. Ce vrea sa ne spuna Dumnezeu cu asta? Nimic senzational. Vrea sa ne spuna ca viata curgea normal pe planeta Pasmant, pana cand… a intrat Noe in corabie, si a venit potopulCe s-a intamplat cu oamenii in zilele lui Lot? Asta se intampla cu oamenii din acele vremuri: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau. Adica viata curgea normal, ca in fiecare zi, asa cum curgea si in vremea lui Noe, pana cand…  in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Atat pe vremea lui Noe, cat si pe vremea lui Lot, mai exista o similitudine, o particularitate foarte importanta, o stare de lucruri extrem de grava pentru generatiile traitoare atunci cand au avut loc cele doua evenimente extreme. Stiti care? Va mai aduceti aminte? La Noe era asta: Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamantAtunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie…” (Geneza), iar la Lot era asta: Oamenii din Sodoma erau rai, si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului.” (Geneza)  Dragii mei prieteni si neprieteni, fix la fel o sa fie si inainte de declansarea Apocalipsei, din aceleasi motive: Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.” Adica cum? Exact asa: mancau, beau, sadeau, zideau, se insurau si se maritau, cumparau, vindeau, doar unii, aceia care au primit semnul fiarei mai pot sa faca asta, adica poporul lu’ Dracu’, ceilalti, poporul lui Dumnezeu, nu. Si… bineanteles, cupa nelegiuirilor omenirii este deja super plina. A venit scadenta, asa cum a venit si in vremea lui Noe, si in vremea lui Lot, numai ca de data aceasta, curatenia, salubrizarea, va fi totala si definitiva.

Concluzia: „…daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti, daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire…” (2Petru)  Noe si Lot, adica Pototpul si Sodoma, sunt doar niste avanpremiere ale Apocalipsei, si ale curateniei finale a pacatului si a pacatosilor de pe planeta Pamant, in frunte cu Dracu’, creatorul pacatului. Sunt doua mesaje fara echivoc, date de Dumnezeu, ca oricine traieste in nelegiuire, va avea ca sfarsit, moartea eterna. Acest lucru se va petrece pentru binele intregii Creatii, si pentru fericirea vesnica a fiintelor inteligente din Imparatia lui Dumnezeu. Nu este o pedeapsa, ci o consecinta a propriilor fapte si alegeri. Nu este de joaca cu pacatul. Dumnezeu ne avertizeaza fara echivoc! Stau marturie pentru asta Potopul, precum si Sodoma si Gomora.

Apropo de Sodoma, este totusi homosexualitatea si lesbianismul un semn al apropierii Apocalipsei? Cu siguranta ca da, dar nu este singurul, si nu este cel mai important, este doar unul din cele majore, ca sa spun asa, dar nu singurul, in primul post pe aceasta tema am aratat de ce, dar fenomenul gay este cu siguranta un semn clar al sfarsitului care se apropie cu pasi repezi: „… si, ca sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea, fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele! „Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rau! Lui ii va merge rau, caci va culege rodul faptelor lui.” (Isaia 3)   Si in acest text se vede foarte clar ca nu Dumnezeu ii ucide pe acesti oameni, ci Dracu’. De ce? Pentru ca cel pierdut, va culege doar rodul faptelor lui nelegiuite. Nu ca o pedeapsa, ci ca o consecinta. Daca doresti sa devii un om gunoi, trebuie sa te astepti ca intr-o zi, sa fii aruncat la ghena. Nimeni nu poate sa fie obligat, ca sa stea vesnic cu gunoiul in casa, nici macar Dumnezeu. Daca dumneavoastra nu stati cu gunoiul in mijlocul sufrageriei, al casei, de ce ii cereti altuia, adica lui Dumnezeu, sa faca asta? De ce il blamati pe Dumnezeu cand vrea sa arunce gunoiul? De ce ar fi obligat Dumnezeu sa stea cu gunoiul in casa Lui, pe vecie? De ce aruncarea gunoiului se numeste crima, rautate, intoleranta, razbunare, pedeapsa, etc.? De ce? Dupa care logica? Dumnezeu a spus clar ceea ce este curat si ceea ce este gunoi. Dumnezeu a spus clar ca gunoiul nu va ramane vesnic in casa Lui, adica in Imparatia Lui. Dumnezeu a spus clar ca poate sa transforme orice gunoi in aur, daca gunoiul vrea asta. Si atunci cand gunoiul alege de buna voie si nesilit de nimeni sa ramana gunoi, toate zilele vietii lui, de ce ne indignam si il facem pe Dumenzeu ucigas, cand arunca gunoiul? De ce? Ceea ce se intampla astazi cu acest militantism desantat pe marginea acestui obicei nenorocit, care ni se vinde ca fiind normalitatea intruchipata, nu este si nu sunt marsuri ale diversitatii, ale acceptarii in societate, ci marsuri ale prozelitismului, prozelitism pentru aceste apucaturi scarboase, care sunt infatisate ca fiind absolut normale. Comunitatea gay, vrea sa atraga cat mai multi oameni in acest carusel al „normalitatii”, adica al pierzaniei. Pe aceeasi logica a lor, a diversitatii care trebuie musai tolerata, de ce sa nu avem maine poimine, marsuri ale pedofililor, ale hotilor, ale criminalilor, ale necrofagilor, etc… ca si ei sa fie acceptati de societatile umane, ca fiind ceva normal, fara a mai fi sanctionati in niciun fel, nu-i asa? Chiar daca nu ar exista un Dumnezeu, care sa ne spuna cu subiect si predicat ca aceasta indeletnicire este abominabila, impotriva firii, si ca nu are ce cauta intr-o societate normala, daca am fi toti atei, atunci, orice ateu de buna credinta, adica onest, orice om traitor pe aceasta planeta, ar vedea cu ochiul liber, de la o posta, daca te uiti la toate animalele si formele de viata de pe planeta, ca homosexualitatea, este in afara firii, chiar daca ni se vara sub nas niste apucaturi homosexuale la cateva specii din lumea animala. In majoritatea regnurilor, exista masculul si femela, care impreuna, duc specia mai departe. Ce s-ar intampla pe aceasta planeta, daca nu ar mai fi nimeni heterosexual sau macar bisexual, si ar fi numai homosexuali si lesbiene pe bune, care nu ar mai interactiona niciodata sexual unii cu altii, adica barbati cu femei, nici macar prin mame surogat, pentru ca le este o scarba maxima sa fie heterosexuali, nu-i asa? Raspuns: Intr-o generatie sau doua ar crapa cu totii, pentru ca nu ar mai exista nasteri, si planeta ar ramane pustie. Simplu. Si atunci, care-i smecheria acestei „normalitati” care ni se baga pe gat de toti „inteleptii” acestei lumi? Niciuna! Este doar o aberatie, asa cum o catalogheaza si Dumnezeu. Nu are cum sa fie ceva normal si acceptabil ca fiind benefic pentru societatea umana. Este o mare minciuna aceasta afirmatie a sustinatorilor homosexualitatii si lesbianismului. Si atunci de ce il uram pe Dumnezeu cand ne spune ca aceste lucruri sunt rele? Stiu, multi oameni ai acestei planete, inca cred cu tarie, ca Dumnezeu este doar un dictator care doreste sa-si impuna cu orice pret standardele Lui de moralitate, de dreptate, si de bine, adica de neprihanire, iar cine nu se supune, este omorat pe loc sau in viitor. Nu este deloc asa! Dumnezeu doreste de la noi un singur lucru: sa intelegem foarte bine ce este spre binele nostru, si ce este spre distrugerea si raul nostru. Dumnezeu vrea sa intelegem ca hotia, crima, minciuna, si tot cortegiul de nelegiuiri, inclusiv homosexualitatea, nu fac bine unei societati, asa cum s-a demonstrat cu varf si indesat de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta. Atat vrea Dumnezeu de la noi. Iar cand intelegem corect toate aceste lucruri, vom aprecia sau vom da cu piciorul acestor sfaturi dumnezeiesti, insa un singur lucru trebuie sa stim cu siguranta, iar Dumnezeu ne avertizeaza foarte clar, ca nelegiuirea va avea un sfarsit, pe cand neprihanirea va fi vesnica. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni ca a fost hot, criminal, homosexual, pedofil, curvar, mincinos, etc… ci toti acestia, vor culege doar roadele faptelor lor. Dumnezeu nu poate sa fie acuzat ca intr-o zi o sa arunce tot acest gunoi in foc. Aceasta nu este nici pedeapsa, si nici crima, este doar salubrizare. Nu cred ca dumneavoastra va doriti hoti, criminali, pedofili, mincinosi, drogati, etc… in jurul dumneavoastra, iar daca dumneavostra nu doriti ca acest lucru sa se intample acolo unde traiti, atunci dati-i voie si lui Dumnezeu, ca sa-si doreasca acelasi lucru pentru Imparatia Sa. Nu-l mai acuzati de toate relele de care in realitate, numai dumneavoastra sunteti vinovati, nu El. El v-a oferit si inca va ofera salvarea din toate acestea. Corect?! Dumnezeu ne cere sa fim rationali, intr-o lume irationala, mincinoasa si manipulativa, si ne ajuta prin Biblie, sa deosebim binele de rau. Asta face Dumnezeu cu noi, ori asta nu este o pedeapsa, asa cum cred oamenii nestiutori. Asta este lumina in intuneric, este adevarata intelepciune care vine de sus, de la Dumnezeu, este cea mai profunda intelegere a binelui si a raului, este cel mai inalt grad de civilizatie din Univers: neprihanirea. Si Dumnezeu are dreptul, si chiar obligatia, sa-si protejeze Imparatia si creaturile de pacat, adica de nelegiuire, adica de raul in toate formele lui, vazute pe planeta noastra, in aceasta trista si tragica istorie a pacatului. Nimeni nu poate sa-i ia acest drept lui Dumnezeu, asa cum ar vrea Dracu’, si oamenii care il urmeaza in nelegiuire, si care il denigreaza pe Dumnezeu, ca fiind un criminal fara scrupule.

Gay pride

Dragii mei prieteni si neprieteni, oricat v-ar fi de greu sa acceptati si sa faceti ceea ce am sa va spun acum, nu eu, ci Dumnezeu, acesta este adevarul curat, adevarul gol-golut, pe care nu puteti sa-l eludati: Toate bisericile de pe planeta Pamant, care oficiaza casatorii gay, sunt, au devenit, fara putinta de tagada, biserici satanice, iar ceea ce se intampla acum in ele, este satanism, nu crestinism. Parasiti-le imediat! De ce? Iata de ce: Iesiti din mijlocul ei poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei !” (Apoc.)

Pentru ca: „Paharul binecuvantat, pe care-l binecuvantam, nu este el impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? … Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor, nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor.” (1Corinteni)

Cu respect,

NEPRIHANIREA, cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers

Motto: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant.” (Romani)

Dragii mei prieteni sau neprieteni, stiu ca este vremea vacantelor, a relaxarii si a micilor sau a mai marilor bucurii. De aceea, si nu numai de aceea, vreau sa va „vorbesc” astazi, despre un subiect cu adevarat minunat, cu adevarat inaltator, cu adevarat important, din toate punctele de vedere, mai important decat orice alta tema din crestinism. Acest subiect, este crestinismul insusi! Un subiect la fel de mare ca Dumnezeu, un subiect care este chintesenta intregului crestinism, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Acum, pentru ca aveti mai mult timp, poate, sper, ca o sa va ganditi mai profund, la acest adevar fundamental al crestinismului, adevar care se contopeste cu insusi Dumnezeu, adica ESTE insusi Dumnezeu. Un adevar care va fi inteles la adevarata lui valoare, doar de catre adevaratii fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu „functioneaza”, nu fiinteaza, in afara acestei stari. Am sa va „vorbesc” astazi, despre neprihanire. Neprihanirea este mai importanta decat invierea, si o sa vedeti imediat de ce. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, daca nu ar fi fost neprihanit la modul absolut. Fara neprihanire, nu exista nicio inviere, pentru nimeni, nici pentru oameni, si nici macar pentru Fiul lui Dumnezeu! Fara neprihanire, nu exista viata! Va surprinde acest adevar maret care se gaseste pe paginile Bibliei? Sa nu va suprinda! Neprihanirea este tot ce conteaza cu adevarat. Neprihanirea este esenta si definirea vietii dumnezeiesti, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihanit, iar neprihanirea, este atributul suprem al dumnezeirii, si „legea” care guverneaza Universul intreg. Neprihanirea este strans legata de viata, pentru ca viata lui Dumnezeu, este neprihanire in stare pura, si oricine are viata lui Dumnezeu in el, automat are in el, si neprihanirea dumnezeiasca. Fara neprihanire nu exista viata, iar fara viata, nu exista neprihanire! Neprihanirea este strans legata de Dumnezeu, asa cum este strans legata de viata lui Dumnezeu. Fara neprihanire, asa cum s-a dovedit pe planeta Pamant, nu exista decat faradelege si moarte, crima, hotie, minciuna, abuzuri, nedreptate, razboaie, etc, asa cum vedem de generatii intregi pe planeta noastra. Nimic nu s-a schimbat, pentru ca nu se poate schimba, in aceste conditii ale pacatului, decat in anumite persoane, in toti cei care vor asta, neprihanirea, si pentru a avea neprihanire, il accepta pe Dumnezeu in viata lor, pentru a putea birui pacatul si moartea. Sigur ca Dracu’, a contrafacut si acest adevar: ca numai Dumnezeu iti poate da neprihanirea, si l-a pus pe om la cazne inutile, ca sa incerce sa se neprihaneasca singur, prin puterile si prin faptele lui. Lucru imposibil de altfel, asa cum constata orice om care vrea sa duca lupta cu pacatul prin sfortari proprii, adica prin faptele lui „bune”. Am afirmat de multe ori pe paginile acestui blog, acest lucru fundamental al adevaratului crestinism: neprihanirea = viata, iar viata = neprihanire. Legatura dintre viata si neprihanire este indisolubila si  indestructibila! Neprihanirea este starea normala a dumnezeirii. Neprihanirea este esenta dumnezeirii, este viata eterna a lui Dumnezeu, este „legea” care guverneaza totul.

  • Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea, nu este moarte.” (Proverbe)

Neprihanirea este acea stare initiala, in care am fost si noi creati, cu viata si neprihanire in noi, de catre bunul Dumnezeu. Starea aceea de bunatate absoluta, de bun simt si de iubire absoluta, cu toate trairile, gandurile si starile sublime de care poate sa fie capabil omul, intr-o relatie simbiotica cu Dumnezeul lui neprihanit, se numeste neprihanire. Starea aceea de frumusete fara pata, pura, de feciorie a sufletului si a mintii! Starea aceea de bine, de fericire si de pace absoluta, de inocenta, se numeste neprihanire! Am pierdut toate acestea, asa cum se vede din viata noastra cotidiana de pe planeta Pamant, prin despartirea de Dumnezeu. Cand nu-l mai ai pe Dumnezeu cel neprihanit, nu mai ai nici neprihanire. Neprihanirea este absenta raului sub orice forma a lui. Neprihanirea este binele suprem. Problema fundamentala a crestinismului, dupa parerea mea, este raportarea noastra la Dumnezeu. Cum il vedem pe Dumnezeu? Ca pe un tiran sau ca pe un tata iubitor? Cum intelegem comportametul lui, ca fiind abuziv si fara mila sau ca fiind plin de mila si de dragoste fata de noi? Din nefericire, Crestinismul SRL, cel controlat de Dracu’, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran de care trebuie musai sa-ti fie frica, permanent, toate zilele vietii tale. Toate zilele vietii tale, trebuie sa traiesti cu spaima de Dumnezeu. Acest fel de „crestinism”, acest „adevar crestin”, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe o fiinta cu care nu prea ai vrea sa ai de-aface, decat cel mult din interes. Ca sa-ti dea viata vesnica de exemplu sau sa nu te pedepseasca. Si pentru asta, faci orice. Gresit! Imparatia lui Dumnezeu nu este constrangere, nici pedeapsa, nici recompense, si nu consta nici in lucruri materiale, ci in altceva. Esenta ei absoluta este neprihanirea si viata, care trebuie sa fie in noi. Dar nu neprihanirea data de Lege, indiferent care lege, ci doar cea data de Isus Hristos in dar. Legea nu poate sa ofere, sa dea, nicio neprihanire. Legea, oricare ar fi ea, nu te poate face neprihanit. Tu singur, nu te poti face neprihanit implinind o lege. Oricare lege. Neprihanirea este ceva viu, este viata complexa, asa cum am spus. Este viata lui Dumnezeu! Neprihanirea nu poate sa fie, si nu este slova, litera de lege, care nu poate sa dea nimanui viata. Neprihanirea este viata insasi, este Duhul lui Hristos, adica neprihanirea si viata lui Hristos! Numai Hristos prin Duhul Sau, poate sa dea viata si neprihanire, pentru ca numai El si Tatal Sau au asta. La Creatie, asta au si daruit ei, tuturor creaturilor: viata si neprihanire. De aceea mancau atat omul cat si leul, verdeturi, fructe, iarba, pentru ca erau neprihaniti. Si omul, dar si animalele, erau neprihanite, adica nu faceau niciun rau, asa cum erau si Adam si Eva. Raul a aparut dupa despartirea de Dumnezeu. Vedeti acum cat de importanta este intelegerea faptului ca nu exista TRINITATE in crestinism, o a treia persoana a dumnezeirii, ci doar Tatal, Fiul Sau si Duhurile lor? Aici se vede limpede, ca o a treia persoana a dumnezeirii, este un nonsens. Nu are ce cauta in adevarata invatatura crestina. Neprihanirea lui Hristos, este doar a lui Hristos, si in consecinta, nu ti-o poate da decat Hristos, si nimeni alticineva sau altceva. Nu ti-o poate da o alta persoana, Duhul Sfant de exemplu, alta persoana decat proprietarul de drept al propriei neprihaniri, adica Isus Hristos. Legea cum spuneam, are alt rol. Ea doar defineste foarte vag, diferenta dintre pacat/faradelege, si neprihanire. Neprihanirea lui Hristos, este altceva, si este mult peste legea celor 10 porunci, care sigur ca este si ea parte a neprihanirii, dar nu este esenta ei, nu este TOATA neprihanirea. Toata neprihanirea, neprihanirea adevarata, este doar a lui Isus Hristos, si la Tatal Sau. Numai neprihanirea poate sa ofere pe Pamant si in Univers, ca mod de coportament si de guvernare, pacea, fericirea si bucuria, cu adevarat. Legea nu poate sa ofere asa  ceva, pentru ca Legea nu poate sa dea neprihanire, asa cum am mai spus sau mai exact, asa cum spune Biblia:Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege, vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege, despre ea marturisesc Legea si Prorocii, si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.” (Romani)   „Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni)

Doar cine traieste in neprihanire este neprihanit, adica doar cel in care locuieste Duhul lui Hristos, nu o asa zisa a treia persoana a dumnezeirii, numita Duhul Sfant. Nu Duhul Sfant a stat pe cruce, ci Isus. Nu Duhul Sfant a invins pacatul si implicit pe Satana, ci Isus Hristos! Nu prin Duhul Sfant a produs Isus Hristos neprihanire, ci prin Duhul Tatalui Sau. Asa cum Duhul Tatalui a fost cu Hristos si in Hristos, asa si Duhul lui Hristos este cu noi, si in noi, ca sa avem viata si neprihanirea Sa. Nu cel ce se duce la biserica, pupa icoane, moaste, si aprinde lumanari, nu cel care pazeste o zi de odihna anume sau care nu manaca anumite alimente, iar in viata de toate zilele este doar un simplu nelegiuit, adica robul lu’ Dracu’, nu al lui Hristos, este considerat neprihanit, ci doar cel care chiar este neprihanit, prin Duhul lui Isus. Dusul la biserica, ritualurile si traditiile, dogmele bisericesti, „tainele” bisericilor, nu vor neprihani pe nimeni, asa cum nici Templul evreiesc nu a neprihanit pe nimeni. Neprihanirea nu vine prin asa ceva. Este o minciuna satanica asta! Neprihanirea autentica, vine doar de la Isus Hristos, Cel Viu in vecii vecilor. Neprihanira nu se poate obtine altfel, pe alta cai, si prin alte mijloace. Neprihanirea adevarata, nu cea falsa, contrafacuta de Dracu’, se obtine doar de la Isus Hristos, prin Duhul Sau.

  • Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire, este nascut din El.”
  • Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit.” (1Ioan)
  • „… cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani

„Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani)  Acest text din Romani, ne spune inca o data, daca mai era nevoie, si pentru unii este, ca relatia adevarata, sigura si trainica cu Viul Dumnezeu, nu deprinde de absolut nimic. Nu depinde de dusul la biserica, nu depinde de niste ritualuri, nu depinde de niste dogme mai mult sau mai putrin adevarate, nu depinde nici macar de citirea Bibliei! Sa nu fiti socati! Si sa nu credeti ca spunand asta, am sa ma contrazic in cele ce voi scrie mai departe. Dumnezeu, acolo unde omul vrea si accepta sfaturile Sale, din toata inima sa, daca accepta indemnurile lui Dumnezeu, care vin prin mintea omului, prin constiinta lui, si daca raspunsul omului este pozitiv la aceste indemnuri spre bine, atunci omul, oriunde s-ar afla el pe planeta Pamant, nu mai are nevoie nici de biserici, nici de popi, nici de pastori, nici de ritualuri stuptide. Il are pe Dumnezeu, si este de ajuns. Asta inseamna ca are totul. Asta inseamna ca mintea lui, se schimba dintr-o minite nelegiuita, intr-o minte neprihanita, prin puterea lui Dumnezeu. Viul Dumnezeu scrie cu Duhul lui Isus, neprihanirea Sa, in mintea si inima noastra! Asta este suprema stare, suprema satisfactie, pentru un crestin autentic. pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei) Dumnezeu ne satura cu neprihanirea Sa, atat in viata aceasta, cat si in cea viitoare. Dumnezeu promite, ca orice om de pe planeta Pamant, care iubeste cu adevarat neprihanirea, care o intelege in profunzimile ei de bunatate, de prosperitate, de intelepciune, stiinta si tehnologie la superlativ, si o doreste din tot sufletul lui, care este insetat in permanenta de ea, nu va fi dezamagit de Dumnezeu! El va fi saturat, acum, dar si in viata viitoare! Va fi indestulat cu neprihanire. Va avea cata neprihanire doreste! Neprihanirea dumnezeiasca nu are sfarsit, ea este intr-o continua crestere si perfectionare, pentru ca Dumnezeu insusi este un Creator etern, si un Neprihanit etern. Si in vesnice o sa fim saturati cu neprihanire, adica calitatea neprihanirii noastre, va creste tot timpul, va creste vesnic.

Legea lui Dumnezeu, Legea celor zece porunci, nu este standardul suprem al neprihanirii, asa cum gresit cred crestinii, ci doar cateva linii de forta ale ei. Standardul suprem al neprihanirii este Dumnezeu. Sa nu uitam ca Legea este doar literea, nu duh datator de viata. Cartile nu dau viata nimanui, ele doar ne invata, ne atrag atentia asupra unor aspecte, dar repet, nimic scris nu da viata, nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare. Doar Dumnezeu da viata, iar aceasta viata est neprihanita. Moartea este pacatoasa sau altfel spus, pacatul, adica lipsa neprihanirii, duce doar la moarte. Pacatul este moarte, asa cum viata este neprihanire. Dovada, este tot ce se intampla acum pe planeta noastra. Sa vedem acum ce pune Duhul lui Isus Hristos in noi, cei care iubim cu adevarat neprihanirea dumnezeiasca, nu doar ne facem ca o iubim, cu gandul doar la recompensele viitoare. Iata ce spune Biblia despre Duhul lui Hristos: Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni)  Dupa cum observati, roada Duhului lui Hristos, este altceva decat Legea celor zece porunci. Observati ca aceste caracteristici, roade ale Duhului, sunt viata efectiva, cu multiplele ei fatete? Fatete care sunt imposibil de pus intr-o lege. Roadele Duhului lui Hristos, sunt sentimente, actiuni, trasaturi de caracter, trairi, credinta, etc. Daca neprihanirea este cea mai inalta forma de viata, de guvernare si de civilizatie din Univers, atunci fara doar si poate, pacatul, nelegiuirea, opusul neprihanirii, reprezinta cea mai rudimentara, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila, cea mai nenorocita, cea mai criminala, ce mai inapoiata, cea mai lipsita de scrupule, si cea mai urata si josnica forma de civilizatie din Univers. In comparatie cu neprihanirea, pactul si faradelegea pe care a creat-o, sunt gunoiul, infectia, pururlenta Universului. Forma lui cea mai urata si cea mai abjecta, forma lui mortala, putreda, pentru ca pacatul si faradelegea, inseamna asa cum stim cu totii, distrugere si moarte. Moarte si numai moarte. Ori moartea, nu are nicio frumusete in ea. Moartea nu este frumoasa! Moarte nu are cum sa fie frumoasa. Civilizatia pacatului si a mortii, este cea mai rudimentara „civilizatie”, cea mai brutala si mai animalica forma de civilizatie din Univers, si de aceea, Dumnezeu o sa-i puna capat pentru totdeauna. Iadul nu va fi vesnic. In Iad traim acum, dar Imparatia promisa a Creatorului nostru, in care domneste pentru vesnicie viata si neprihanirea, unde baza tuturor gandurilor si a actiunilor este neprihanirea, este si reprezinta cea mai inalta forma de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Dumnezeu insusi.

Neprihanirea nu trebuie vazuta si inteleasa doar ca o cheie cu care deschidem Imparatia lui Dumnezeu. Asa ceva nu exista! Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce este ea in realitate: cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers! Cea mai inalta forma de gandire si de organizare Universala! Daca nu ati inteles asta, nu ati inteles nimic din crestinism! Daca vedeti neprihanirea doar ca pe un mijloc de a ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, ca pe o pila sau ceva de genul acesta, n-ati inteles nimic din mesajul dumnezeiesc, si sunteti pe o cale gresita. Daca faceti si ganditi asta, dovediti doar faptul ca neprihanirea nu va face placere deloc, dar va straduiti, va chinuiti cu chiu si vai, va siliti, sa fiti cat de cat neprihaniti, doar ca sa scapati de „furia si de pedeapsa” lui Dumnezeu. Daca ganditi si simtiti asta, cum ca neprihanirea este doar un chin, un jug, asa ceva este in ochii lui Dumnezeu, la fel de detestabil, ca si pacatul insusi. Dracu’ are repulsie fata de neprihanire, sa nu uitati asta! Acest fel de a iubi neprihanirea, care asa cum am spus, este Dumnezeu insusi, arata ca aveti doar o dragoste din interes sau de frica, fata de cel care v-a daruit din dragoste adevarata, totul. Ori Dumnezeu, nu iubeste casatoriile din interes, ci doreste doar dragoste sincera si adevarata, curata, dezinteresata, adica neprihanita, asa cum este si El! Neprihanirea nu este un troc, o afacere, un targ, o invoiala intre noi si Dumnezeu. Ceva de genul: „Doamne, noua nu ne place neprihanirea Ta, dar ne straduim sa acceptam cate ceva din ea, de frica ca ne iei gatul, ca ne omori, ca ne pedepsesti daca nu o dorim”. Asa ceva este satanism curat! Ea, neprihanirea, este sau nu este! O iubesti sau nu o iubesti. Atat! Neprihanirea adevarta nu poate sa fie trucata in ochii lui Dumnezeu, care vede daca o iubim cu adevarat sau doar ne prefacem.

Asa cum am spus deja, sunt doua moduri in care lumea „crestina” il vede pe Dumnezeu: a) ca pe un Dumnezeu tribal, inapoiat, criminal si setos de sange daca nu faci ca El, imprevizibil, irational, de neanteles (de aceea avem nevoie de taine bisericesti, sic!), si b) ca pe un Dumnezeu iubitor si iertator, care iti arata tot timpul, doar consecintele gandirii tale gresite, si a faptelor tale in urma acestei gandiri gresite. Marea majoritate a „crestinilor”, desi nu recunosc, sunt adeptii primei viziuni despre Dumnezeu, adica varianta „a„. De aceea, ei, acesti crestini de tip „a„, prin tot felul de practici si de obiceiuri pe care Dumnezeu nu le cere, incearca sa-l imbuneze permanent pe Dumnezeu, indiferent ce fac, ei au in minte acest singur aspect: sa nu-l supar pe Dumnezeu, pentru ca ma omoara si pierd viata vesnica”. Eu personal, asa cum ati putut sa constatati pe acest blog, cei care il citesc constant sau ocazional, sunt adeptul variantei „b„. Eu cred ca Dumnezeu doar ne invata, ne ajuta, ne sprijina, ne iubeste neconditionat si ne vrea numai binele. Important este sa intelegem lucrurile asa cum sunt ele, si la adevarata lor valoare. Sa intelegem limpede, ca departarea de El, despartirea de El, a adus tot ceea ce vedem noi pe planeta noastra. Lipsa neprihanirii din civilizatia omeneasca, prin aparitia pacatului, a dus la tot cortegiul de nenorociri si de nelegiuiri care s-au vazut si se vad pe planeta Pamant. In lipsa neprihanirii, oamenii au decazut maxim. Au fost si inca mai sunt scalvi, sub diferite forme, bolnavi, saraci, schingiuti si haituiti, mintiti, furati, ucisi in fel si chip, otraviti cu tot felul de otravuri, in mancare, in aer si apa, batjocoriti, minimalizati, pusi sa munceasca pentru paine si pentru apa pe care o beau, etc. Isi parasesc copiii sau ii vand ca sa supravietuiasca, ii omoara, ii violeaza pe ai lor sau pe ai altora, etc. Isi vand organele, ovulele, corpul, mintea, forta de munca, etc. Aceasta este civilizatie?! Nu prieteni si neprieteni, aceasta nu este civilizatie, indiferent cati zgarie nori vom construi, si indiferent cati sateliti si rachete o sa mai trimitem in spatiu sau cate calculatoare o sa mai inventam sau o a avem in buzunar. Ceea ce avem noi, nu se numeste civilizatie. Omul fara neprihaire, este doar un ticalos ingamfat, egoist, mincinos si criminal, ca tatal sau, Dracu’. Daca Dumnezeu nu ar fi coborat la noi, in Iadul in care traim, nu ar mai fi ramas nici urma de bunatate in rasa umana. Daca mai sunt farame de bunatate pe ici pe colo in lumea noastra, asta se datoreaza doar lui Dumnezeu, pentru ca aici, in imparatia Satanei, a avut copii ai Sai, in care a pus si a existat, neprihanirea Lui. Daca nu ar fi fost asa, am fi ajuns, intreaga omenire, ca Sodoma si ca Gomora. „De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.” (Isaia)  Sodoma si Gomora, reprezinta culmea abjectiei si a decaderii umane. Sodoma si Gomora, sunt opusul neprihanirii, adica nelegiuire cat cuprinde. Ce inseamna Sodoma si Gomora cu adevarat, puteti sa cititi AICI.

Cand ca si crestini, ne vom elibera de frica mortii, de frica de a ajunge in Iad (traim deja in Iad!) de dorinta egoista de a avea doar viata vesnica, dar fara neprihanire in ea, adica fara Dumnezeu, pentru ca in realitate, majoritatea „crestinilor” asta isi doresc, chiar daca nu recunosc deschis asta, atunci si abia atunci, ati inceput sa deveniti crestini adevarati. Cand veti inceta sa gandi ca va sacrificati acum, ca sa beneficiati de mila lui Dumnezeu si de viata viitoare, atunci incepeti sa mergeti pe calea cea buna. Daca inca ganditi si considerati ca faceti sacrificii pentru neprihanire si pentru Dumnezeu, inseamna ca inca nu sunteti crestini, si ca inca nu l-ati inteles pe Dumnezeu. Nu ati inteles ce vrea Dumnezeu de la noi toti. Cand vom iubi neprihanirea fara sa asteptam recompense de la oameni si de la Dumnezeu, cand il vom iubi pe Dumnezeu fara dorinta de a ne da viata vesnica, atunci si numai atunci, am devenit crestini. Cand nu vom mai astepta nimic de la Dumnezeu, ci doar ne vom bucura de aceasta forma minunata de viata si de civilizatie, numita neprihanire, abia atunci am inceput sa umblam cu Dumnezeu, cu adevarat, ca barbati si femei in Hristos, nu ca prunci nestiutori, batuti de orice vant de invatatura. Pana atunci, pana la acest moment, doar ne prefacem ca iubim neprihanirea, si pe Dumnezeu. Ca sa fiu si mai transant, si ca sa intelegeti exact ceea ce vreau sa va transmit, va spun ca: daca maine asi sti cu siguranta 100%, ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici viata vesnica, si nici inviere dupa moarte, ca nu exista nimic din ceea ce ne spune si ne promite Biblia, eu tot asi iubi neprihanirea, pentru ca am inteles o data pentru totdeauna, ca ceva mai bun, mai inalt si mai frumos decat ea, nu exista in Univers, si ca toate ororile pe care le-a trait aceasta omenire de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta, pe care le traim si noi astazi, se datoreaza exclusiv, LIPSEI ACESTEI NEPRIHANIRI! Aceasta este cea mai inalta forma de intelegere a lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale! Alta nu exista! Acesta este crestinismul pur, crestinismul absolut, crestinismul cel netrucat de Dracu’, prin sistemul religios mondial. Gandirea neprihanita, si numai ea, este capabila sa gandeasca cea mai inalta forma de civilizatie universala. Gandirea neprihanita, este cea mai performanta si cea mai inalta gandire din Univers. Dupa cum se vede, planeta Pamant, nu este „organizata” dupa gandirea neprihanita, adica dupa gandirea Dumnezeiasca, si de aceea pe ea, oamenii, societatile umane, popoarele, toata viata noastra, este construita, cladita zilnic, pe principiile satanice ale mariri de sine, ale mandriei, ale minciunii, ale hotiei, ale manipularii, si ale crimei. Cultul vedetelor, a bogatiilor si a bogatilor, a oamenilor superiori altor oameni, egoismul, lacomia, si multe altele, sunt rodul gandirii pacatoase, si a fiintarii nelegiuite, trairea in nelegiuire, care este opusul neprihanirii, nelegiuire bazata pe gandirea satanica, adica pe mandrie, pe egoism, pe ne mila, pe ne dragoste, pe ne impreuna simtire, pe ne impreuna traire..

Dragii mei prieteni si neprieteni, daca-l „iubiti” pe Dumnezeu de frica, nu cunoasteti ce este si ce inseamna neprihanirea, si nici Imparatia lui Dumnezeu. Daca-l iubiti pe Dumnezeu din interes, doar ca sa va dea ceva, indiferent ce, viata vesnica de exemplu, bani, sanatate, etc… nu stiti inca ce inseamna aia neprihanire si Imparatie a lui Dumnezeu. Dumnezeu, si implicit Imparatia Lui, Imparatia Neprihanirii, trebuie iubit doar pentru ceea ce este El, neprihanire pura, si pentru ceea ce ne-a oferit deja: viata Sa, si neprihanirea Sa. Nu ne trebuie nimic mai mult. Nimic in plus, si nimic in minus. In El avem totul. Dumnezeu este neprihanire, si cine declara ca il iubeste pe El, trebuie sa iubeasca si neprihanirea Sa. Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, si sa urasti neprihanirea, este un nonsens asta. Daca v-ati saturat de religie, daca v-ati saturat de zeci si zeci de practici si de texte religioase si rasreligioase, interpretate si rasinterpretate, intoarse pe toate fetele, daca v-ati saturat de certuri teologice fara rost si fara de sfarsit, aflati ca dupa ce veti cauta si veti intelege adevarul absolut si pur al Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu, adica dupa ce veti intelege Evanghelia Vesnica, Vestea Buna Vesnica, totul, dar absolut totul, se va reduce la doua persoane neprihanite: Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, adica la aceste cuvinte: „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele, marturisesc despre Mine.” …  Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan)   Si siti de ce? Pentru ca: „El (Isus Hristos) a fost facut de Dumnezeu pentru noi: intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)

Iar in Imparatia lui Dumnezeu,  Imparatia Neprihanirii, nimic rau, nelegiuit, ne neprihanit, nu va intra in ea, dupa cum este scris: Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.” (Apocalipsa)  Dumnezeu va inchide pentru totdeauna portile Universului, pentru pacat, faradelege si moarte. Acestea vor disparea pentru totdeauna din Univers, dupa aceasta istorie a pacatului, de pe planeta Pamant.

Retineti va rog asta, este esential sa stiti: Neprihanirea nu este un concept sau o denumire strict religioasa, teologica, bisericeasca, care sa tina strict de religie sau de teologie, de biserici si de popi, de pastori sau de dogme religioase, de ritualuri mai mult sau mai putin tampite, ci este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Dumnezeu insusi. Dumnezeu nu este nici religios, nici teolog, nici bisericos, nici popa, nici pastor, EL ESTE CEL CE ESTE, si punct. Dumnezeu este insasi religia si teologia, biserica si neprihanirea. Stiinta despre Dumnezeu, o detine doar Dumnezeu, si toti cei carora Dumnezeu pesonal le-o descopera, le-o explica si le-o daruieste, daca doresc asta. Dumnezeu este singurul teolog, invatator, pastor sau preot adevarat, restul… e cancan! Neprihanirea este elitism de cea mai inalta sorginte. Neprihanirea este tot ce poate sa fie mai inalt in Universul acesta. Este varful civilizatiei creata de Dumnezeu. Neprihanirea este bunastare, iubire, stiinta, tehnologie si civilizatie, la superlativ! Neprihanirea este singura stare care asigura progresul, pacea si fericirea vesnica! Neprihanirea este totul in crestinism. Daca nu ai neprihanire prin Hristos, nu ai nimic. Asa ca… Bucurati-va, de cea mai inalta forma de viata si de civilizatie universala: NEPRIHANIREA lui Dumnezeu, prin Isus Hristos! Neprihanirea este demnitate, integritate, onoare, bun simt si bun gust in toate, loialitate, noblete in toate felurile si in toate sensurile, finete, frumos absolut, bine absolut, dreptate, cinste, curaj, dragoste curata, puritate in toate sensurile, prietenie sincera si dezinteresata, armonie, intelegere, pace vesnica, nu temporara, bucurie, respect, credinta, fericire, prosperitate, bogatie, calitate la cele mai inalte standarde visate sau imaginate vreodata, viata, fratie adevarata intre creaturi si Creator, si lista ramane deschisa… 

Trebuie sa recunoasteti ca multe, daca nu toate aceste lucruri si stari enumerate mai sus, vi le doriti cu ardoare, din toata inima, si acum, in aceasta viata, dar nu le puteti avea din pricina pacatului, a nelegiuirii instalate prin pacat! Atunci, cand vi le doriti atat de mult, de ce fugiti de ele cand vi se ofera gratis si fara efort, doar prin credinta ca intr-o zi, chiar le veti avea? Gratis! Fara efort. De ce ?! Nu-i ciudat ce vi se intampla?!

stop and think

Cu respect,

P.S. Dragi prieteni si neprieteni, vreau sa va mai spun si astazi, ceea ce am mai spus pe acest blog: Eu nu ma consider invatatorul nimanui, nu ma erijez in detinatorul adevarului absolut, si tot ceea ce scriu eu, poate sa fie verificat cu Biblia, si daca nu este in concordanta cu Biblia, poate sa fie combatut si aruncat la gunoi, daca este cazul, si chiar va rog sa faceti asta, in asemenea cazuri. Nu am nicio problema cu asta. Vreau sa mai spun ca nu am declarat razboi nimanui, nici ortodocsilor, nici catolicilor, nici baptistilor, nici adventistilor, nici hindusilor, nici musulmanilor, nici ateilor, nici masonilor, nimanui, ci doar lu’ Dracu’, in sensul ca nu vreau sa ma las prostit, mintit si manipulat de el. Vreau sa stiu adevarul, si apoi sa actionez in consecinta: sa-l accept sau sa-l resping. Nu ma intereseaza daca sunteti atei, evolutionisti, masoni sau orice fel de crestin, musulman, sintoist, taoist, hindus, etc. Este treaba dumneavoastra ce vreti sa faceti in viata si cu viata dumneavoastra. Este numai treaba dumneavoastra in ce vreti sa credeti sau sa nu credeti. Pe acest blog, eu doar „gandesc cu voce tare”, adica scriu, desi nu sunt scriitor, si de aceea mai fac si greseli de scriere, despre lucrurile care ma framanta si ma intereseaza in viata aceasta, cu privire la existenta mea pe aceasta planeta, si in acest Univers. Nu dau lectii nimanui. Unul singur este Invatatorul, si cel care poate sa dea lectii: Isus Hristos. Eu personal, in afara de Dumnezeul Bibliei, nu am gasit nici o alta varianta, nici o alta teorie, nici o alta religie, nici un alt dumnezeu, care sa ma satisfaca ca explicatie plauzibila, rationala, logica, coerenta, a aparitiei vietii si a mortii, pe planeta aceasta pe care noi traim, si de aceea am ales sa merg pe mana Dumnezeului Bibliei, si a lui Isus Hristos, Fiul Sau. Daca o sa ma pacalesc sau nu, o sa vedem intr-o zi. Ziua aceea mare si minunata, a aratarii singurului Dumnezeu adevarat, pe care il vor vedea si cei salvati, si cei pierduti. Daca nu exista acest Dumnezeu, si nici un altul, iar „o sa vedem” intr-o zi, in sensul ca nu o sa mai vedem niciodata, nimic. Nici lumina soarelui, nici adierea vantului, si nimic din ce se va mai face sub soare, si nu o sa ne mai bucuram niciodata de viata, si asa cum spunea Petre Tutea: „Fara Dumnezeu, fara credinta, omul devine un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri.” Mie imi place sa cred, si cred, ca viata noastra pe aceasta planeta, nu este, si nu are cum sa fie intamplatoare, intamplare pura. Nu pot sa cred ca vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Ar fi minunea minunilor si intamplarea intamplarilor, ca dintr-o ciorba primordiala electrocutata acum cateva miliarde de ani, sa iasa aceasta minune de planeta, cu atatea minunate vietati si plante pe ea, inclusiv omul, cea mai minunata forma de viata. In mintea mea, recunosc, nu incape aceasta teorie. Nu a incaput niciodata! Nu pot sa cred in ea! Imi insulta inteligenta!

Dragii mei, sa iubti, si sa fiti iubiti!

Bucurati-va!

Isus Hristos sau nimic

Motto: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostruNimeni nu vine la Tatal decat prin MINE.”

Isus darama templul, ritualurile, sarbatorile, adica tot ce au simbolizat acestea. Isus Hristos a daramat totul, si a ramas doar El si Tatal Sau. Carjele, cartea de colorat, cubuletele prin care Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, au facut pedagogie si au invatat omenirea proasta si nelegiuita despre planurile lui Dumnezeu pentru noi toti, despre Creatie, despre Salvare, despre pacat si despre moarte, despre neprihanire si despre viata, despre Dracu’ si despre Isus Hristos, au fost distruse pentru totdeauna, ca sa ramana esentialul, adevarul pur si vesnic: Viul Dumnezeu, Tatal si Fiul. „Eu sunt calea, adevarul si viata.”

Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, Isus Hristos darama tot sistemul iudaic, prin implinirea a tot ceea ce a simbolizat el, adica pe El insusi ca apa, lumina, preotie, animalul de jertfa, etc. Cortul Intalnirii si apoi Templul evreiesc, au fost cartile de colorat ale omenirii proaste si pacatoase. ABC-ul invataturilor despre Dumnezeu. ABC care a avut implinirea totala, deplina, si ireversibila in Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. Multi credinciosi „crestini”, din toate bisericile, majoritatea credinciosilor, inca nu vor sa accepte acest adevar maret, rostit de Isus Hristos acum peste 2000 de ani, si intarit ulterior de apostolii Sai, prin Duhul Sau. Oamenii se agata cu disperare de forme, de ziduri, de practici inutile, aruncand la gunoi esentialul, adica pe Isus Hristos. Se agata de preoti si de pastori, de slujbe si de predici tampite, de ritualuri, de zidurile bisericilor, de asa zisele sarbatori religioase, de asa zisele taine crestine, etc… desi Dumnezeu ne-a spus cu subiect si predicat inca din Vechiul Testament, ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru El, atata timp cat neprihanirea Lui este alungata din vietile inchinatorilor, a credinciosilor. Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! „Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata!” (Amos)  Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu si-a schimbat gandirea, mentalitatea si atitudinea in zilele noastre?! Nu! Categoric ca nu, dar noi asa credem in prostia noastra, si ne ducem la biserica ca la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este acolo. Dumnezeu nu este in sarbatorile noastre, crestine sau necrestine, nu este in darurile noastre de mancare, in pomenile noastre, in lumanarile noastre, in serviciile noastre asa zis divine, care sunt doar niste mascarade penibile pentru nelegiuitii care se cred crestini, ca sa le dea iluzia ca sunt in regula cu Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa fie in noi, iar daca El este in noi, este si neprihanirea Sa in noi. Neprihanire care trebuie sa se vada in noi, obligatoriu. Daca neprihanirea Lui nu este in noi, Dumnezeu nu este nicaieri, in sensul ca noi nu avem nimic, nu suntem crestini si inchinatori adevarati. Suntem inca in pacatele noastre, si… morti, chiar daca suntem inca vii. Asa a spus Isus Hristos: „Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” (Ioan)  Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, atat Adevarul cat si Duhul, sunt cei doi Dumnezei: Tatal si Fiul. In sensul acesta Dumnezeu este Duh, nu ca este El un abur asaaa…. care pluteste pe undeva prin Univers. Va amintiti si zicerea: „Eu sunt calea ADEVARUL si viata.” Isus, si implicit Tatal Sau, caci cei doi sunt una, sunt Adevarul, si nu exista alt adevar. Cine se inchina lui Dumnezeu, adica inchinatorii adevarati, singurii adevarati, trebuie sa se inchine in Duh, adica sa aiba in ei Duhul lui Isus Hristos, si in Adevar, care este… tot Isus Hristos. Adevarul crestin final si fundamental fiind acela, ca nu mai avem nevoie de nimic altceva, decat de Isus Hristos. Nu mai avem nevoie nici de temple/biserici, nici de popi sau pastori, nici de ritualuri, indiferent care sunt ele, nici de sarbatori, indiferent care sunt ele, nici de …, nici de… Avem nevoie doar de Isus Hristos. Punct. Vedeti cat este de simplu?! Vedeti de ce trebuie sa intelegem corect si subiectul legat de TRINITATE? Daca Duhul Sfant din Biblie, ar fi o alta persoana a dumnezeirii, a treia, atunci lucrurile s-ar complica inutil, totul devine o balamuceala greu de explicat, si nu am mai intelege nimic. Din aceasta cauza „crestinii” fac un balet intelectula penibil, ca sa explice inexplicabilul, adica minciunile pe care Dracu’ le-a presarat pe ici pe colo in falsul crestinism. Apoi tot cu subiect si predicat, Isus spune: „Fariseii au intrebat pe Isus, cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luca) Acest text spune fara echivoc, ceea ce am argumentat mai sus. Imparatia Viului Dumnezeu, si implicit Dumnezeu, nu este nici la catolici, nici la ortodocsi, nici la baptisti, nici la adventisti, nici la mormoni, nici la evanghelici, nici la metodisti, adica nici aici si nici acolo, ci doar in noi. Imparatia lui Dumnezeu nu este nici in sarbatoarea cutare sau cutare, nici in ritualul cutare sau cutare, crestin sau necrestin. Daca Dumnezeu nu este in noi, adica inauntrul nostru, nu este nicaieri, altfel spus, noi nu avem nimic, nu suntem crestini cu adevarat, ci doar cu numele, adica niste impostori, niste falsi crestini. Tot ca o confirmare a celor spuse pana acum, tot Isus Hristos spune cu subiect si predicat, dar „crestinii” nu cred asta, urmatoarele: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant. Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.” (Romani)  Dupa cum vedeti, ca si in textele din Vechiul Testament, Dumnezeu spune fix acelasi lucru. El vrea neprihanire, nu sarbatori, ritualuri si vrajeli asa zis crestine, facute de bisericile asa zis crestine. Acesta este adevarul, fie ca va convine, fie ca nu va convine. Biblia este foarte clara si explicita. Ca sa fie si mai evident adevarul discutat astazi in acest post, ca Isus Hristos este totul totului tot, vreau sa va mai arat un text care devoaleaza tot ceea ce am spus pana acum. Iata textul:  „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” (2Corinteni)  Dupa parerea mea, acest text este unul din textele magistrale care explica „diferenta” dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Arata cum Vechiul Testament se implineste fara putinta de tagada, in Noul Testament, „desfiintandu-l” pe acesta din urma, prin implinirea lui. Sa comentam putin acest text minunat. Ce spune el? El spune niste adevaruri extrem de importante pentru noi toti. Acest text confirma ceea ce este cu adevarat Noul Testament: „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor (Evrei)  Acelasi lucru il spune si textul din 2Corinteni: „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.”  Pefect, nu-i asa?! Un alt adevar maret din text, care este legat de cele de pana acum confirmandu-le, este acesta: „Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata.” Adica tot de la Duhul lui Isus Hristos vine destoinicia crestina, adica stiinta si neprihanirea, nu de la oameni, nu de la  popi sau de la pastori, nu de la biserici sau de la moaste, nu de la apostoli, care si ei erau condusi tot de Duhul lui Isus. Iar cel mai tare este ca slova omoara, si doar Duhul lui Isus da viata. Ce vrea sa insemne asta?! Sa citim mai departe: „Daca slujba aducatoare de osanda (de moarte) a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?” Slujba aducatoare de moarte a fost Cortul Intalnirii, apoi Templul, iar slujba aducatoare de neprihanire este ceea ce a facut Isus Hristos pentru noi toti. Templul evreiesc a fost ceva trecator, cartea de colorat, cuburile copilariei, chiar daca a avut si el slava lui. Slava Templului este intrecuta cu mult de cel care era simbolizat de tot Templul si de slujbele lui, adica de Isus Hristos. Marama, adica simbolistica Templului, a fost data la o parte de Isus Hristos, adica implinita de Isus Hristos, si inteleasa prin Isus Hristos. Isus Hristos este cheia intelegerii depline a sibolurilor Templului, si interpretarea corecta a lor si a Templului, iata si dovada suprema de necontestat si de neclintit, ca asa este: „marama este data la o parte in Hristos … ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia… si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.Da, oricine se uita la Isus, intelege Templul evreiesc, si se elibereaza de tot ceea ce a insemnat el. Da, slujba de la Templu, cea aducatoare de moarte, in sensul ca slujbele de la Templu nu puteau sa salveze pe nimeni din pacat si din moarte, asa cum numai Isus Hristos o poate face, au fost date la o parte pentru totdeauna. La rastignirea lui Isus catapeteasma Templului se surpa, perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sinteleor se rupe pentru totdeauna. Totul se darama pentru totdeauna. Cand venim la Isus Hristos, nu mai venim la slujbe si la sarbatori, nu mai venim la biserici, ci doar la Isus si punct. Asta inseamna slobozenie in toate felurile: de pacat, dar si de ritualuri. Nici asa zisele slujbe „crestine” de astazi din bisericile „crestine”, de care se agata cu disperare „crestinii”, nu sunt mai cu mot, sunt tot aducatoare de moarte, in sensul ca numai Hristos in noi este adevarata nadejde a slavei viitoare, adica a salvarii si a ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu. Numai Duhul lui Isus Hristos da viata si neprihanire, slujbele, chiar si cele in Numele Lui, sunt doar slova fara putere, slova care omoara, adica sunt doar moarte. Nu au nimic viu in ele. Nici macar botezul, Cina Domnului si restul. Sunteti socati? Sa nu fiti! Fara Hristos in noi, totul este apa de ploaie, niente. Multi „crestini” botezati si impartasiti, foarte multi, majoritatea, sunt marii sau mici nelegiuiti ai lumii noastre, slugile fidele ale Satanei. Doar Isus este viata si neprihanire. Talharul de pe cruce este dovada suprema ca asa stau lucrurile, ca esti acceptat de Dumnezeu si fara toate acestea: botez, Cina Domnului, si toate celelalte. Am scris despre asta aici: Talharul de pe cruce si Evanghelia Vesnica Nicio sarbatoare, nici macar sabatul nu este mai valoros si mai important decat Isus, si degeaba il cinstiti si il sarbatoriti ca zi de odihna fara Hristos in dumneavoastra. Nu are nicio valoare. Puteti sa va botezati cat vreti, puteti sa luati Cina Domnului (Impartasania) cat vreti, puteti sa sarbatoriti sabate sau duminici cate vreti, puteti sa mergeti regulat la biserica, puteti sa faceti tot ce vreti, daca Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra cu adevarat, totul este in zadar. Totul nu foloseste la nimic. Sunteti pierduti, adica morti, vii fiind. Sunteti inca robii Satanei. Sunteti inca tributari slovei, adica nu ati inteles nimic din crestinism, si nu ati inteles Evanghelia Vesnica.

Isus Hristos

Concluzie: “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.(Galateni)  Dragii mei prieteni si neprieteni, daca veti continua sa sarbatoriti zile, luni, vremuri si ani, adica: Sabatul, Cincizecimea, Sarbatoarea Corturilor, Craciunul, Pastele, Luna noua, Ziua Ispasirii, si adaugati dumneavoastra ce sarbatori mai vreti, dar Isus Hristos cel viu in vecii vecilor nu este in dumneavoastra, sarbatoriti degeaba, ca nu va foloseste la absolut nimic. Nu sunteti crestini, si nu aveti nicio legatura cu crestinismul autentic, pentru ca nu aveti nicio legatura cu Hristos. Sunteti doar niste manipulati de Dracu’. Puteti sa va duceti la biserica, sa stati la slujbe, sa va dati cu curul de pamant cat vreti, sa sarbatoriti tot ce vreti, dar daca Isus nu este in voi, totul este degeaba. Nu are nicio valoare. Ma repet, dar este esential sa intelegeti asta. Daca Isus Hristos nu este in dumneavoastra, Dumnezeu dispretuieste si detesta toate sarbatorile dumneavoastra, indiferent care ar fi acestea, chiar si cele dorite de El, ca botezul, Cina Domnului, etc. pentru ca Dumnezeu nu poate sa vada niste nelegiuiti care se dau si se cred copiii Lui, in timp ce ei sunt fiii lu’ Dracu’, iar El sa aprobe asta, si sa se bucure cand vede asa ceva. Nu exista asa ceva. Este o minciuna, o autoinselare, asa cum spune Dumnezeu. Daca veniti la Dumnezeu, daca il vreti pe Dumnezeu, trebuie sa-l acceptati pe Isus Hristos, care ghiciti ce o sa faca: va pune in dumneavoastra, neprihanirea Sa, adica viata Sa. Isus nu vine niciodata singur, ci cu viata Sa, care viata este NEPRIHANITA. Daca in timp ce mergeti la biserica, dumneavoastra sunteti in continuare un iubitor si un rob al pacatului, adica un mincinos, un hot, un criminal, un nelegiuit, inseamna ca nu l-ati acceptat pe Isus in viata dumneavoastra. Inseamna ca il urati pe Isus, ca il detestati, si ca nu-l vreti ca Domn al vietii dumneavoastra. Dar daca il veti accepta cu adevarat, veti vedea fara sa faceti nimic deosebit, ca incet, incet, mintea si gandirea dumneavoastra va functiona altfel. Veti intelege altfel viata, si veti vedea altfel lumea aceasta. Duhul lui Hristos va va lumina si va va calauzi permanent, atata timp cat doriti. Puteti sa-l alungati oricand pe Isus din viata dumneavoastra. El nu sta cu forta nicaieri, pentru ca sunteti liberi, iar daca veti dori sa va intoareceti in robia pacatului, puteti sa o faceti oricand. Dar din robia pacatului la neprihanire, numai Isus poate sa va salveze, pentru ca dumneavoastra sunteti neputinciosi, oricat de mult veti merge la biserici, veti pupa moaste, icoane, veti serba zile de sarbatoare sau de odihna, etc.. Aceasta este Evanghelia VesnicaIsus Hristos si neprihanirea Sa, si nimic altceva. Nu uitati niciodata asta: Isus vine si cu neprihanire. Obligatoriu. Intreaga viata a lui Isus, simbolizata de sangele animalului de jertfa de la Templu, viata prin care noi suntem salvati, este neprihanita. Nu se poate Isus fara neprihanire, cum nu se poate neprihanire fara Isus. Nu se poate crestinism pacatos, pentru ca acela nu este crestinism, ci doar o alta facatura satanica, pentru prostii prostiti de Dracu’..

„Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava… pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru… Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. … Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu (adica acceptati pe bune Duhul lui Isus in voi), ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre(acceptand Duhul neprihanit al lui Isus), ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege (adica sub Templu si slujbele lui), ci sub har (adica sub iertare, adica sub Isus Hristos) … Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Proverbe, Romani) Simplu si superb! Iata Evanghelia Vesnica, in frumusetea ei simpla si nepieritoare!

Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

Foloseste-l este GRATIS

Stiu, ceea ce am scris astazi aici, este hrana tare, foarte tare, hrana pentru adulti, pentru barbati si pentru femei, nu pentru prunci, si nu pentru copilasi. Multi nu vor intelege nimic, ba mai mult, vor crede ca eu atac biserica crestina si crestinismul. Asa au crezut si evreii cand Isus Hristos le explica tot ceea ce faceau ei fara sa inteleaga. Sper ca dumneavoastra sa nu faceti aceeasi greseala ca ei.

Cu respect,

Taina Faradelegii si Taina Evlaviei

Motto : „Adevarul care ii face pe oameni liberi, este in cea mai mare parte, adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda… Oamenii nu obosesc sa fie banali. Si uneori sunt fericiti, tocmai din aceasta cauza.” (Octavian Paler)

In putine cuvinte, Octavian Paler pune multa, multa, multa esenta. In spusele lui Octavian Paler pot sa spun ca este intreaga Evanghelie Vesnica. De multe ori, noi avem impresia, total gresita, ca-ti trebuie multa stiinta, multa elocinta, multe cuvinte sau fraze, ca sa transmiti oamenilor lucruri esentiale. Nu-i adevarat. Adevarul, ORICE ADEVAR, inclusiv cel crestin, este curat, simplu si la obiect, stiinta si elocventa prin el insusi. Adevarul nu trebuie explicat prea mult, nu trebuie insistat prea mult pe el. Adevarul nu are nevoie de o sustinere agresiva, el se sustine singur, si se explica singur. Exista o singura conditie ca sa se intample asta: sa il prezinti asa cum trebuie, adica asa cum este el, simplu si la obiect. Sa il prezinti onest, fara manipulari, fara ascunzisuri, fara cosmetizari si fara moate inutile, fara frica de consecinte, fara compromisuri, si fara sa incerci sa-l vari cu de-a sila pe gatul si in mintea oamenilor, cu orice pret. Adevarul nu este doctrina, nu este dogma, nu se impune cu forta si cu sila, ci este un stil de viata liber acceptat. Adevarul se accepta si se traieste din proprie vointa, ajutata de Dumnezeu, adica de buna voie si nesilit de nimeni. Isus Hristos a fost un maestru al transmiterii adevarului in putine cuvinte. Exemplu: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Eu sunt lumina lumii, Eu sunt painea vietii, Eu sunt vita, Eu sunt usa, Eu sunt Pastorul cel bun, Eu sunt cel ce sunt, Eu sunt Invierea si Viata, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Eu sunt Domnul, Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii, Eu sunt Hristosul, Eu sunt Fiul Omului.

Daca Biblia afirma ca Diavolul, Satana, Dracu’, impreuna cu ingerii cazuti si oamenii nelegiuiti din toate veacurile care l-au iubit pe Dracu’ si l-au urmat, sunt fii ai intunericului, adica a tot ceea ce este murdar, ascuns, nelegiuit, ocult, tainuit, adica mincinos, atunci noi crestinii, fiind fii ai luminii, nu putem sa nu stim tot ceea ce trebuie sa stim, in legatura cu viata noastra prezenta si viitoare. Cu ce a fost, cu ce este, si ce va urma. Dumnezeu nu a ascuns nimic de oameni, niciodata. Dumnezeu ne-a spus adevarul in toate veacurile, si pentru toate veacurile, la nivelul nostru redus de intelegere, datorita pacatului. Dumnezeu ne-a spus totdeauna in avans, adica inainte ca sa se intample, despre evenimente care vor urma, si pe care noi oamenii, nu aveam capacitatea de a le putea intelege la vremea spunerii lor, ci cu mult mai tarziu, in alte generatii. Dar tot le-a spus, ca sa avem noi deplina incredere in El, ca El este singurul Dumnezeu adevarat. „Domnul Dumnezeu nu face nimic, fara sa-si descopere taina Sa, slujitorilor Sai proroci.” (Amos)  Daca Dumnezeu nu este tainuitor, atunci inseamana ca noi, crestinii, trebuie sa stim tot ceea ce trebuie sa stim despre El si tot ceea ce ne inconjoara, nu-i asa ? Adica trebuie sa stim tot ceea ce putem sa intelegem, si Dumnezeu a avut si are grija ca noi sa intelegem tot ce trebuie, ca sa-l intelegem pe El, Imparatia Sa, si lumea in care traim. Din nefericire, sunt foarte multi „crestini” care iubesc incertitudinea, taina, si le place sa traiasca in incertitudine, inconjurati de tot felul de taine religioase, crezand ca Dumnezeu este TAINA INSASI. Daca nu este o taina, un miracol undeva, atunci nu poate sa fie nici Dumnezeu acolo. Avem nevoie disperata de taine, de lucruri bizare, de tot felul de prostii, ca sa credem ca in ele se afla Dumnezeu insusi. Este mai simplu asa. Nu implica responsabilitate din partea noastra. Este mai usor sa spui: nu stiu, pentru ca este o taina, o taina pe care eu nu pot sa o inteleg, pentru ca nu vrea Dumnezeu sa o inteleg. Este mai comod asa. Asta devine un fel de alibi, o scuza, pe care in prostia noastra, credem ca o sa o putem spune, invoca candva, in fata lui Dumnezeu. Majoritatea „crestinilor”, nu vor sa stie mai mult decat dogmele, traditiile, tainele, miracolele si ritualurile bisericii lor. Majoritatea, refuza adevarul, si se complac in nestiinta, pentru ca este mai comod asa, spunand chiar si despre lucrurile pe care trebuie sa le stie, pentru ca le-au fost descoperite de Dumnezeu, ca ele, lucrurile acelea, sunt taine, in timp ce Biblia afirma clar, ca pentru noi, crestinii adevarati, s-a sfarsit taina lui Dumnezeu, in Hristos, adica suntem sortiti sa stim totul.

Astazi vreau sa privim impreuna, cele doua mari „taine” ale crestinismului: Taina nelegiuirii si Taina evlaviei. Nu vom discuta aici despre ceea ce spun bisericile „crestine” ca sunt taine, adica ritualurile lor, altarele lor, unsorile lor, si smecheriile lor cu icoana plange, apa sfintita, si alte prostii din acestea, ca sa-i prosteasca in continuare pe prosti, ci vom discuta doar despre acestea doua, mentionate mai sus: Taina Neleguirii si Taina Evlaviei, restul e… cancan. Greseala fundamentala pe care o fac toti habarnistii intr-ale religiei, care se iau de Dumnezeu si de Cuvantul Sau care este in Biblie, este aceea ca ei pleaca de la afirmatiile lu’ Dracu’ despre Dumnezeu, nu de la afirmatiile lui Dumnezeu despre sine insusi. Ei pleaca de la imaginea falsa si mincinoasa, pe care Dracu’ a facut-o lui Dumnezeu in lumea noastra, prin tot felul de religii si de sisteme religioase, de biserici, prin preoti, pastori si invatatori de tot felul,  ca si cum aceste afirmatii si practici, adica toata aceasta imagine deformata, ar fi adevarul lui Dumnezeu despre Dumnezeu, de la care noi trebuie sa incepem, ca sa-l combatem sau sa-l aparam. Toata aceasta minciuna imensa despre Dumnezeu, tesuta de Dracu’, noi vrem sa o combatem sau sa o sustinem, tot cu invataturi dracesti. Cum sa se poata asa ceva ? Asta este o prostie, un lucru irational, dar exact asta se intampla in lumea religioasa. Sigur ca a cunoaste pe Dumnezeu este un proces evolutiv, nimeni nu poate sa conteste asta, decat cu riscul de a deveni ridicol, o spune Dumnezeu insusi. Trebuie sa evoluezi natural, de la stadiul de copil, la stadiul de om matur si responsabil, in ceea ce priveste cunoasterea lui Dumnezeu, si implicit, a lumii in care traiesti. Eu ma distantez fara echivoc de cei care afirma si gandesc ceva de genul: “Nimeni nu poate avea o versiune, un adevar si o cale corecta in ceea ce priveste ideea de Dumnezeu. Biblia este interpretabila.” Este si nu este asa. Sigur ca Dracu’ a interpretat Biblia in cheie proprie, si a creionat astfel in falsul crestinism, un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa, nu a Lui, a Viului Dumnezeu. Sigur ca prin tot felul de interpretari ale Bibliei, Dracu’ a inventat enspe mii de biserici „crestine”. Dar… Dumnezeu nu a lasat niciodata lucrurile asa, adica confuze. Aceasta afirmatie, ca nu putem sa stim adevarul lui Dumnezeu, este o imensa prostie si manipulare satanica, care se perpetueaza in lumea “crestina”. Asta este ca si cum ai spune: Nimeni nu poate sa devina doctor, oricate facultati de medicina ar face. Este un nonsens. Biblia ne este data de Dumnezeu, cu scopul de a-l cunoaste pe Dumnezeu, si implicit istoria noastra, a omenirii si a Universului, si de a ne face, doar daca vrem, crestini, fii ai lui Dumnezeu. Nu poti sa fii vesnic un imbecil retardat, care sa spuna mereu si mereu ca el nu stie nimic concret, nimic sigur, si sa puna mereu si mereu, TOTUL, sub semnul intrebarii. Nu poti sa stai mereu si mereu pe nisipuri miscatoare. Nici in lumea pacatului nu se poate asa ceva, de ce s-ar putea in crestinism, adica in lumea lui Dumnezeu?! Multe lucruri sunt atat de evidente, incat a filozofa pe marginea lor este imbecilitatea suprema. Ce-ar fi sa ne apucam noi sa ne minunam ca ploua si ninge din cer, si ca de ce nu ploua si nu ninge din pamant de exemplu ? Am fi noi zdraveni la cap daca am face tot timpul astfel de filozofii ? Sigur ca nu. Asa este si cu subiectul Dumnezeu. Unele adevaruri sunt atat de evidente, incat nu mai pot fi negociate si filozofate. Ele sunt foarte clare. Le accepti sau nu. Dumnezeu este inventatorul RATIUNII ! Cum poti sa-l suspectezi pe Dumnezeu de irationalitate, de neputinta de a ne explica ceea ce trebuie sa stim ? Dumnezeu devine pentru mintea umana irational, doar atunci cand este prost inteles, si prost propovaduit de catre sistemele religioase, care isi bat jos de adevarul lui Dumnezeu, si il prezinta pe Dumnezeu asa cum vrea Dracu’, adica IRATIONAL. Daca pui lucrurile si invataturile despre Dumnezeu din Biblie, in ordinea lor fireasca, ele devin RATIONALE. Toti cei care nu doresc sa-si bata capul ca sa-l cunoasca pe Dumnezeu dupa ceea ce spune Dumnezeu despre El, nu Dracu’, spun prostia ca Dumnezeu este de neanteles, este taina, este miracol, pentru ca asa trebuie sa fie un dumnezeu adevarat, asta spun „crestinii”, iar ateii spun ca un astfel de dumnezeu, adica cel prezentat de Dracu’, este irational, si de aceea nici nu are cum sa existe. Dar nu este deloc asa. Daca ratiunea noastra este bolnava, este perfect, am ajuns in zona de expertiza a lui Dumnezeu, singurul care poate sa ne-o dreaga, daca vrem. Dumnezeu este singurul capabil intre cer si pamant, sa faca asta. La om, acest lucru este cu neputinta.Toti detractorii lui Dumnezeu contrafac lucrurile, adica iau ca fiind adevarate, variantele lu’ Dracu’ de crestinism, prin tot felul de biserici, si apoi isi bat joc de ele, ca si cum ele ar fi irationale si idioate. Sigur ca asa este, adica crestinismul satanic este idiot si irational, dar in realitate este exact invers. Dumnezeu si Biblia Sa este rationala, iar oamenii prostiti de Dracu’ sunt idioti si irationali. Sa nu uitam ca Dumnezeu l-a cautat pe primul om, Adam, dupa ce acesta a pacatuit, ca sa-l lumineze in continuare la minte, dupa ce acesta plecase pe calea prostiei si a retardului, prin pacat. Omul nu mai avea niciun chef de Dumnezeu dupa ce a pacatuit. Dumnezeu il cauta pe fraierul de Adam prin Eden, in timp ce acesta statea ascuns ca prostu’ cu brusturii la cur si la momite, ca sa nu i se vada goliciunea trupului si a… mintii !

Sa incepem acum sa intelegem „taina” nelegiuirii. Am sa incep cu o intrebare simpla: Cum va puteti explica dumneavoastra faptul, ca omul acestei planete, in prostia lui, se fereste, fuge, se eschiveaza, nu vrea sa stie nimic sau cat mai putin posibil, despre tot ceea ce-si doreste el mai mult si mai mult, in scurta lui viata ? Cu disperare, in tot timpul vietii lui, amaratul, se chinuite si isi doreste: dragoste sincera si dezinteresata, prietenie adevarata, adica tot dezinteresata, apreciere, ajutor la nevoie, bunatate, mila, frumos, bun simt, bun gust, fericire, bucurie, placere, speranta, pace, intelepciune, stiinta adevarata, bunuri materiale, natura sanatoasa, stiinta, tehnologie, distractie, sate si orase frumoase, case minunate, etc…? Cum va explicati ca desi isi doreste toate aceste lucruri, stari, sentimente si multe, multe altele, nu doreste sa le experimenteze cu adevarat ? Exista vre-o explicatie plauzibila si acceptabila mintii umane, pentru un astfel de comportament ? Eu nu am gasit-o. Dumneavoastra ati gasit-o ? Dumnezeul caruia ma inchin, mi-a definit toate aceasta nebunie a omului, intr-un mod simplu si concis, si mi-a spus un lucru greu de priceput la inceput, spre imposibil, pentru un retardat ca mine si ca dumneavoastra: taina nelegiuirii, a faradelegii, a pacatului. Taina nelegiuirii, in sensul acesta, nu poate fi explicata si inteleasa pe de-antregul, de catre omul pacatos si prost, dar cu siguranta crestinul adevarat o poate intelege, cu ajutorul lui Dumnezeu. S-au chinuit si inca se mai chinuiesc psihologii, psihiatrii, oamenii de stiinta din toate domeniile, si oamenii de arta si de cultura, sa explice ce nu poate fi explicat: taina neleguirii, pacatul. Mintea umana, in timpul istoriei pacatului, nu va putea fi niciodata inteleasa pe deplin. Niciodata. Dumnezeu a spus asta, si cuvintele Lui nu vor trece, adica nu vor putea fi combatute de nimeni, niciodata: „Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea, cine poate sa o cunoasca?” (Ieremia 17)   Ne vom mira in permanenta, cand vom vedea sau vom afla ca un om pe care il stiam linistit, cumsecade, „normal”, intr-o zi devine hot, criminal, pedofil, terorist, etc… Ne vom intreba ca niste idioti: „Vai ! Cum se poate asa ceva ! Cum se poate ca X sa fie un criminal, un pedofil, un hot, un mincinos, un… ?” Uite ca se poate. Fiecare putem sa fim si sa facem orice. Stiti de ce ? Pentru ca toata neleguirea este in noi, in fiecare dintre noi. Fiecare putem sa fim orice: hot, criminal, pedofil, homosexual, mincinos, etc, si putem sa facem orice: crima, pedofilie, sa furam, sa mintim, etc. Fiecare suntem zilnic cate putin din toate acestea. Sa nu ne mintim, si sa nu ne inselam singuri. Chiar este o taina sa isi doresti singur distrugerea, nefericirea, nebucuria, nebunatatea, nemila, neiubirea, nefrumosul, necuratul, neprietenia, neaprecierea, neplacerea, neajutorul, neviata, nefiinta…neantul. Cred ca auziti destul de des vorbe ca acestea: „Nu am nevoie de mila ta sau de mila voastra! Nu am nevoie de ajutorul tau ! Nu am nevoie de bunatatea ta !” Cum poate un om normal la cap, sa renunte de buna voie la aceste lucruri perfect normale pentru o fiinta umana ? Ce resorturi interioare il pot mana sa refuze binele ? Doar o boala grea poate sa deregleze normalitatea, iar aceasta boala se numeste: PACAT. Dumnezeu ne spune clar care este cauza acestor anomalii: pacatul din noi, taina neleguirii.  „Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac ! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci PACATUL care locuieste in mine. Gasesc in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.” (Romani 7)  Legea aceasta care este acum in noi, dupa caderea in pacat, este „ADN”-ul lu’ Dracu’. „ADN”-ul lu’ Dracu’ este in noi, de aceea fugim noi de viata, de fericire, de speranta, de…Dumnezeu. Toate aceste lucruri bune si de dorit, ni le ofera din belsug, Dumnezeul de care noi fugim mancand pamantul, de parca am fi vazut pe Dracu’. Fugim si ne aruncam cu voluptate direct in bratele celui care ne vrea raul, nu ne iubeste, ne minte, ne fura si ne ucide. Puteti sa intelegeti asta ? Nu, nu puteti. Credeti-ma ca nu puteti, oricat ati incerca. Si lumea incearca. Asta dovedeste o data in plus ca mintile noastre de muritori pacatosi sunt varza, si ca fara ajutor divin, suntem neajutorati, prosti, pierduti. Singuri nu vom putea niciodata iesi la liman, la lumina.

„Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.” (Apocalipsa)  Cine este Babilonul sau mai bine spus, cine este cel din spatele acestui Babilon, adica mentorul si stapanul lui ? Dracu’, fireste ! Nimeni altcineva. Dracu’ si slugile lui: ingerii cazuti si oamenii cazuti, adica cei care il resping pe Hristos, formeaza si conduc Babilonul. Taina Babilonului, adica a planetei Pamant, este Dracu’ insusi si ideile lui puse in practica pe planeta noastra: minciuna, crima, faradelegea, iar aceasta „taina”, ne-a fost descoperita de catre Dumnezeu, inca din Eden. Nu mai este demult niciun secret. Nici nu a fost vreodata secreta pentru Dumnezeu, iar pentru ceilalti, si aici ma refer la ingeri, a fost secreta doar atunci cand a stat ascunsa in mintea lu’ Dracu’. Atat.

„Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip, caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta, si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu. Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi? Si acum stiti bine ce-l opreste ca sa nu se descopere decat la vremea lui. Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei. Si atunci, se va arata acel nelegiuit (Antihristul) pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale, si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. Aratarea lui, (A Babilonului si a Antihristului) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti…” (2 Tesalonicieni)

Taina Faradelegii este Diavolul, Satana, Dracu’, dimpreuna cu imparatia sa, Iadul in care noi traim. O imparatie a prostiei si a retardului colectiv, care a fost gandita, clocita si inventata in mintea Satanei. Taina Faradelegii este imbecilitatea suprema de a te sinucide, caci asta face Diavolul (impreuna cu ingerii cazuti si cu toti prostii din toate veacurile, care l-au urmat si care il urmeaza), cand totul, dar absolut totul, era in favoarea sa, si ii mergea extrem de bine acolo unde era, adica in Imparatia lui Dumnezeu.

Taina Evlaviei este Isus Hristos intrupat, Fiul lui Dumnezeu, adica dragostea, neprihanirea si dreptatea suprema, impreuna cu imparatia Sa, Raiul, iar Isus Hristos nu mai este o taina, ci o realitate palpabila. Unii muritori, traitori la vremea vietuirii Lui pe aceasta planeta blestemata, l-au atins, l-au scuipat, l-au batut si l-au crucificat.

Taina nelegiuirii din mintea lu’ Dracu’ a fost pusa in practica pe planeta Pamant, unde a devenit normalitatea Iadului, si am vazut toti cei traitori pe aceasta planeta de-a lungul veacurilor, cu ce se mananca asta. Taina a fost taina, doar atata timp cat a fost in mintea lu’ Dracu’, cand era nepusa in practica, dupa aceea, dupa ce a prins viata si a fost implementata, ea, Taina nelegiuirii, nu mai este nicio taina. La fel se poate spune si despre taina evlaviei. Ea a fost o taina, doar pana a fost pusa in practica, dupa aceea, a devenit cunoscuta tuturor oamenilor si ingerilor. Ea este acum, normalitatea Raiului. In sensul acesta, cele doua taine, a nelegiuirii si a evlaviei, nu mai sunt taine pentru crestinul adevarat, si pentru nimeni altcineva. Ele sunt pe deplin descoperite in Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, care ne spune intreaga poveste a Creatiei, a Caderii si a Salvarii. Evanghelia Vesnica asta inseamna, si asta ne spune: ca nu exista alternativa mai buna la Imparatia lui Dumnezeu. Nimeni nu poate sa faca ceva mai bun, decat ceea ce a facut si face Dumnezeu, singurul creator. Imparatia lui Dumnezeu este BINELE ABSOLUT, BINELE SUPREM, STIINTA SUPREMA. Imparatia lu’ Dracu’ a demonstrat asta, prin antiteza.

Dragii mei, imprieteniti-va cu Dumnezeu, pentru ca: „Prietenia unui om deştept, e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor.” (Democritos)  Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu. Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.” (Ioan)  Fiul Omului Isus Hristos, este cel mai destept om posibil, si s-a declarat El insusi ca fiind prietenul si fratele nostru. Iata si dovezile finale ca pentru crestinii adevarati, nimic nu mai este tainic, nici iadul, nici raiul, nici taina nelegiuirii, nici taina evlaviei: „… taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre Neamuri, si anume: Hristos in voi, nadejdea slavei. Pe El il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Hristos Isus. Iata la ce lucrez eu si ma lupt dupa lucrarea puterii Lui care lucreaza cu tarie in mine….Vreau, in adevar, sa stiti cat de mare lupta duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea si pentru toti cei ce nu mi-au vazut fata in trup, pentru ca sa li se imbarbateze inimile, sa fie uniti in dragoste si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei. Spun lucrul acesta pentru ca nimeni sa nu va insele prin vorbiri amagitoare. Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El, locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri.” (Coloseni)

Concluzie: Taina neleguirii reprezinta imbecilitatea suprema de a-ti taia singur craca de sub picioare, de a-ti ucide singur gaina care-ti face oua de aur, de a-ti lua singur viata si tot ceea ce ai, iar taina evlaviei reprezinta dragostea neconditionata a Creatorului fata de creaturile Sale, salvarea lor din necaz cu orice pret, si aducerea lor acasa, desi era la fel de drept sa le lase sa crape. Credinta in Salvator si in spusele Sale, face si ea parte din „taina” evlaviei. Evanghelia Vesnica a descoperit oamenilor de pe planeta Pamant, ambele taine, ca sa nu spuna nimeni, ca nu a stiut.

„Si, fara indoiala, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost aratat in trup, a fost dovedit neprihanit in Duhul, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre Neamuri, a fost crezut in lume, a fost inaltat in slava.”  Iata si un alt text care ne explica „taina evlaviei”, care este Isus Hristos: „Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul…. Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios. Caci deprinderea trupeasca este de putin folos, pe cand evlavia este folositoare in orice privinta, intrucat ea are fagaduinta vietii de acum si a celei viitoare. Iata un cuvant adevarat si cu totul vrednic de primit !” (1Timotei) …  Acest text din Biblie, spune acelor „crestini” care se bazeaza pe faptele lor pentru mantuire, adica pe deprinderea trupeasca, acelor „crestrini” care „il ajuta” pe Dumnezeu sa-i salveze, prin tot felul de retete „religioase” si sfortari omenesti inutile de a face una sau alta si de a nu face una sau alta, prin mortificarea inutila a trupului si a mintii,  ca nu sunt deloc pe calea cea buna. Singura cale buna si acceptata de Dumnezeu Tatal, este calea evlaviei, iar calea evlaviei este una singura, si este Isus Hristos. Iata si dovada: „Cat despre mine, fratilor, cand am venit la voi, n-am venit sa va vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita. Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos … dupa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Noua insa, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.” (1Corinteni)  Duhul lui Hristos ne-a descoperit totul. Nu mai este nimic neclar pentru adevaratii crestini. Mai urmeaza doar ca ei sa-l vada fata catre fata, pe Dumnezeul lor. Atat.

„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere, caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos. Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” (Efeseni)

Indrazniti sa priviti „tainele” acestei lumi, si ale Universului. Ele ne-au fost aratate si explicate de bunul Dumnezeu, pentru a fi intelese. Pentru crestinul adevarat, nu mai exista taine, exista doar certitudini.

Sigur ca modul prin care Isus Hristos s-a intrupat in Fiu al Omului, este cu siguranta o taina, si aici, dupa parera mea, TACEREA este elocventa. Nimeni nu poate sa inteleaga asta ACUM. Intelegerea acestui lucru se va face in viitor, cand vom fi acasa, in Imaparatia Tatalui si a Fiului.

Sigur ca „Hristos in noi” este deasemenea o taina, si nu avem cum sa o intelegem acum, in IAD, imparatia prostiei si a retardului. Si aici TACEREA este elocventa, trebuie doar sa credem, ca tot ceea ce ne spune Dumnezeu, se va si intampla cu noi, si in noi. Dar… toate celelalte lucruri de care am discutat in acest post si in Evanghelia Vesnica, nu mai sunt taine. Nici Satana cu ispravile lui, adica pacatul si Iadul, si nici Hristos cu tot ceea ce a facut si face El pentru noi, nu mai sunt taine. Trebuie sa le intelegem, pentru ca sutnem ajutati de Dumnezeu sa le intelegem. A le mai considera in continuare taine, dupa ce ele ne-au fost descoperite de Viul Dumnezeu, este o imensa prostie, si o imensa manipulare mizerabila, satanica.

Cu respect,

Dumnezeu si Mamona

Motto: Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe
celalalt, sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt, nu puteti sluji lui
Dumnezeu si lui Mamona.”
(Matei 6)

Acest post este cumva in legatura si cu cel despre crestini, politica si Cezar. Si cum nu am pretentia ca le stiu numai eu pe toate, nici nu este adevarat asa ceva, am sa prezint mai jos, un comentariu legat de subiectul de data trecuta: Crestinii, Politica, Dumnezeu si Cezarul. Acest comentariu sintetizeaza cumva ceea ce am discutat acolo, adica in postul trecut. Ceea ce ma bucura pe mine la acest comentariu sunt urmatoarele doua lucruri: unu: nu toti oamenii sunt prosti, unii mai si gandesc, si doi: nu toti cei care citesc bloguri despre crestinism si temele lui, sunt de aceeasi confesiune religioasa sau cult religios. Sunt oameni simpli sau invatati, din diferite biserici, culte, credinte, inclusiv atei, care cauta sa-si lamureasca anumite lucruri cu privire la existenta sau inexistenta lui Dumnezeu. Unii vor sa-si verifice credinta, iar altii necredinta. Asta este minunat. Iata mai intai comentariul promis, care nu este de pe blogul meu:

„Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale
lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: „e text!”. Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar, ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la „spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16,13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.” (Manole)  Mie mi se pare foarte bine spus, si in concordanta cu Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu. Cand Cezarul se transforma in Mamona sau cand in spatele Cezarului este Mamona insusi, Cezarului nu i se mai cuvine niciun respect. Atunci incepe lupta. Pe viata si pe moarte, de fiecare data. Mamona este echivalentul lu’ Dracu’, Satana, Diavolul.

Al doilea aspect legat de aceasta dualitate: Dumnezeu si Mamona, pe care Isus Hristos l-a scos foarte bine in evidenta si l-a explicat, este acesta: „Isus le-a zis: „Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile, pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca)  Ce ne spune acest text extrem de simplu, dar extrem de valoros ? Acest text ne spune ca: ne este imposibil sa-l pacalim pe Dumnezeu, asa cum ne pacalim noi intre noi. Pentru ca Dumnezeu vede ceea ce noi oamenii, nu o sa putem vedea niciodata, unii la altii. Doar faptele ne mai pot trada ceea ce avem in inima, dar Dumnezeu cunoaste mai dinainte esenta izvorului acelor fapte. Stie dinainte daca sursa este curata sau murdara. Nu putem sa-l pacalim. Pe oameni, da, putem sa-i pacalim dandu-ne crestini in fata lor, dandu-ne sfinti si neprihaniti, dar pe Dumnezeu nu-l putem pacalii dragilor. Asta le si spune Isus pe sleau, fariseilor. Le spune ca ei erau cu Dracu’ si doar mimau iubirea fata de Dumnezeu. Doar mimau neprihanirea. Doar mimau credinciosia. Doar mimau ascultarea, ei mimau totul. Ei erau in realitate ai lui Mamona, si Dumnezeu poate sa vada foarte clar asta. Si Isus le-a spus-o, ca sa nu se mai amageasca pe ei, si sa nu mai umble cu prostii. Ei umbalu dupa marirea lumii acesteia, dupa bogatiile ei, dupa gloria ei, dupa puterea ei. Dumnezeu era doar fatada dupa care credeau ei ca se pot ascude. Nimic mai fals! Dumnezeu vede totul. Aviz amatorilor. „Crestinismul” este imbibat, intesat, plin de astfel de comportamente duplicitatare, de la credinciosul simplu si pana la inalta ierarhie a cultelor si a bisericilor. Nimeni nu este in afara pericolului, pentru ca Dracu’ este in noi, si nu-l poate scoate cu adevarat din noi, decat Viul Dumnezeu. Cei care cred si se incred in evanghelia faptelor sunt primii pacaliti. Ei se vaznesc din rasputeri sa se dea neprihaniti in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor, pe multi pot sa pacaleasca, dar pe Dumnezeu, nu. Atentie la neatentie ! Toata puterea si toate talentele adevaratului crestin, vin numai de la Dumnezeu, niciodata din el insusi, sunt darurile lui Dumnezeu, asistenta Lui pentru noi, asa cum ne spune Evanghelia Vesnica. Iata si incheierea simpla si normala a celor doua subiecte: Dumnezeu si Cezarul si Dumnezeu si Mamona:

„Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit. Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu, pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu, prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin. Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru (adica de lupta dintre crestini si Cezarul Mamona sau dintre crestini si Mamona din ei, adica dintre firea pamanteasca si Duhul lui Hristos), care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi. Dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va inveseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi ! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi. (Daca nu ne supunem, daca nu pactizam cu  Cezarul Mamona sau cu Mamona din noi, este perfect, suntem pe calea cea buna) Nimeni din voi sa nu sufere ca ucigas sau ca hot, sau ca facator de rele, sau ca unul care se amesteca in treburile altuia. Dimpotriva, daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine, ci sa proslaveasca pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1Petru)  Lucrurile sunt limpezi, daca un crestin sufera ca un facator de rele, si este cu Cezarul Mamona si cu Mamona din el, nu este un crestin adevarat, dar daca sufera pentru Hristos, adica se opune Cezarului Mamona si lui Mamona din el, prin Duhul si puterea lui Hristos, atunci este invingator pe toata linia. Biruieste si lumea aceasta si pacatul din el. Aceasta este singura solutie salvatoare. Restul… e cancan.

„Nimeni nu poate sluji la doi stapani… nu puteti sluji lui 
Dumnezeu si lui Mamona.” 
Este imposibil !

Cu respect,

Despre Sabat (ep.1)

Motto: „Apoi le-a zis: „Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat, asa ca Fiul Omului este Domn si al Sabatului.” (Marcu 3)

Este sambata, si deci este Sabat, asa ca astazi voi vorbi despre Sabat, care este Odihna Raiului si Salvare din Iad, deopotriva. Vreau ca prin acest post, sa incercam sa gandim altfel despre acest foarte important subiect iudeo-crestin. Eu cred ca abordam unul dintre cele mai interesante, mai frumoase si mai fascinante subiecte ale iudeo-crestinismului biblic: Sabatul. Sabatul este un subiect fascinant si foarte important in puzzle-ul de subiecte si adevaruri care exprima chintesenta lui Dumnezeu, a Imparatiei Sale si a Evangheliei Vesnice. Corect inteles, acest subiect, Sabatul, intra in armonie cu tot ceea ce am prezentat pana acum pe acest blog ca subiecte religioase, si deschide larg portile spre adevarata desfatare a crestinului adevarat, cu adevarurile vesnice ale lui Dumnezeu, in ziua sfintita si binecuvantata, ca Dumnezeu insusi: Sabatul. Asupra Sabatului, este revarsata sfintirea si binecuvantarea Creatorului nostru. Nu numai Sabatul este sfintit si binecuvantat, asa cum vom vedea mai departe, ci tot ceea ce este atins de Dumnezeu personal, devine sfintire si binecuvantare, inclusiv omul pacatos, prin Isus Hristos, Salvatorul sau. Sabatul va deveni pentru crestinul autentic, ziua cea mai importanta, cea mai frumoasa, cea mai dorita, si cea mai fericita din viata lui, pe langa alte fericiri ale vietii acesteia, si cea mai plina de semnificatii in raport cu Dumnezeu. O zi pe care o va astepta mereu si mereu, cu nerabdare si cu emotie, ca pe o intalnire cu iubitul sau iubita, ca pe un concediu de odihna intr-o statiune de lux, ca pe cel mai important moment al vietii, cu bucurie si cu speranta pentru prezent, dar si pentru viitor. Viitorul este Sabat, pentru ca Raiul este un Sabat vesnic. „Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii !” (1Corinteni 15)

Asa cum spuneam la inceputul acestui post, Sabatul este deopotriva simbolul si semnul Creatiei noastre, si al Salvarii din pacat si din moarte. Sabatul este chintesenta iubirii lui Dumnezeu fata de creaturile Sale, este darul suprem al Creatorului pentru toate creaturile Sale. Sabatul este toata Creatia si Creatorul insusi, si o sa vedeti imediat de ce afirm asta. Tatal este Sabat, Hristos este Sabat, iar Imparatia Lor este un Sabat vesnic. Salvarea noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis, Viata noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis. Sa nu fiti socati de toate aceste afirmatii, pentru ca asa este. Sabatul este Creatie, adica Imparatia vesnica a lui Dumnezeu ca dar, este viata data de Creator, ca dar, este odihna si libertate, ca dar, neprihanire si salvare din pacat si din moarte, ca dar de la Dumnezeu. Toate acestea si multe altele sunt cuprinse in Sabat, si sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi toti. Sabatul este creatia fara pata a lui Dumnezeu. Sabatul este bucuria vesnica a creaturilor lui Dumnezeu. Va doresc din suflet, sa experimentati bucuria Sabatului, adica bucuria intalnirii personale cu Creatorul si Salvatorul dumneavoastra. Dracu’ a facut din aceasta zi, o zi de intuneric si de uraciune, o zi de inchisoare pentru trup si pentru suflet, o zi de spaima si de groaza, de privatiuni inutile, atat la evrei cat si la „crestinii” de astazi care o sarbatoresc, si care repeta la milimetru greselile evreilor. Dracu’ a reusit sa faca din Sabat o zi de restrictii si de privatiuni inutile, care nu au folosit si nu folosesc la nimic. Evreii si „crestinii” care nu l-au inteles pe Dumnezeu, si il vad in continuare doar prin prisma minciunilor Satanice despre Dumnezeu, adica ca pe un dictator setos de sange, se feresc in fel si chip, sa nu-l supere pe satrapul de Dumnezeu, cel setos de sange omenesc, bucuros sa vaneze greseli omensti, si sa ia gatii tuturor celor care nu-l divinizeaza suficient de mult, si suficient de bine. Acesti „credinciosi”, se chinuiesc realmente sa fie buni si sa nu-l supere pe Dumnezeu, uitand esentialul: nu este job-ul lor acesta. Astfel de inchinatori se duc la templu sau la biserica cu groaza in suflet, tristi si ingandurati, ca nu au facut tot ce a stat in puterea lor, ca sa-l imbuneze pe sangerosul Dumnezeu, care este vesnic nemultumit de ei. Astfel de inchinatori nu cunosc nici odihna, si nici bucuria Salvarii lor de catre Hristos. Astfel de „crestini” se duc in Sabat la biserica, ca sa auda de la pastorii si de la conducatorii lor orbi, cum o sa-i ia Dracu’ daca nu pazesc mai abitir si mai cum trebuie, Sabatul (oare cum trebuie ?), daca nu se strofoaca mai mult si mai bine sa faca voia lui Dumnezeu, sa lupte mai eficient cu pacatul, si sa isi chinuiasca mai mult sufletele si trupurile, ca sa fie astfel cat mai in regula, si cat mai pe placul lui Dumnezeu. Auziti ce gogomanie si ce imbecilitate: sa pazesti TU Sabatul, de parca l-ar fura cineva ! Ce sa pazesti TU la Sabat ? Auzi deasemenea in Sabat, la predica, ca o sa-i ia Dracu’ pe oameni, daca nu implinesc legile si poruncile dumnezeiesti, de parca ar putea cineva sa faca asta de unul singur, prin puterea sa, din robia pacatului in care ne gasim fiecare. De parca noi am putea sa ne opunem Satanei prin fortele noastre. Si mai auzi ca o sa-i ia Dracu’ pe toti, daca nu se mortifica zilnic, ca sa placa unui Dumnezeu de tip Pol Pot, Kim Ir Sen, Stalin, Hitler, etc. Dracu’ a transformat pe Dumnezeu si Sabatul Sau, prin tot felul de invataturi mincinoase, din bucurie in tristete, din libertate in robie, si din binecuvantare in blestem. A transferat asupra Sabatului, prin cei de la Templu si apoi prin cei din biserici, invataturile lui mincinoase, cum ca Dumnezeu nu este decat un dictator inapoiat si primitv, impulsiv, caruia ii sare tandara din orice, si care nu vrea nimic altceva de la supusii Sai, decat osanale cretine si continue, aplauze permanente si nesfarsite, precum si pupincurisme vesnice, de la o gloata de supusi trepanati la creieri, imbecilizati si abrutizati de tirania lui neghioaba, care sa fie spalati la creieri, si sa nu puna prea multe intrebari. Dumnezeu in mintea acestor „credinciosi”, este doar un conducator al carui cult al personalitatii si rautate, intrece orice inchipuire omeneasca. Aceasta este imaginea despre Dumnezeu, pe care Dracu’ a construit-o cu migala si multe minciuni, in mintile credinciosilor lesne crezatori. Asta invata si bisericile „crestine” pe oameni, cu privire la Dumnezeu. Si bietii oameni, incearca cu disperare sa iubeasca un astfel de Dumnezeu, aducandu-si in favoarea Lui, tot felul de argumente care nu tin apa. Se straduiesc si ei cat pot. Surpriza: Dumnezeu nu este deloc asa iubitii mei. Acestea sunt doar minciuni satanice despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este asa cum spune Dracu’. Astazi, vom descoperi impreuna, frumusetea universala a lui Dumnezeu si a Sabatului Sau. Dumnezeu este asa cum spune El ca este, nu asa cum spune Dracu’ ca este. Sper sa aveti curiozitatea si rabdarea sa cititi pana la capat acest post. Recunosc ca este putin cam lung, ca ma repet, dar cred ca merita efortul de a citi pana la capat, chiar si lucrurile care se repeta. Inainte de a incepe acest post, vreau sa comentez putin textul biblic din motto. Acest text ne spune foarte clar, limpede si deslusit, ca Sabatul, adica Creatia si Salvarea din robia Satanei, ca odihna, adica ca daruri, au fost facute pentru om, de Dumnezeu insusi. Fara ajutor din afara a facut Dumnezeu totul, si a daruit totul creaturilor Sale.Omul nu datoreaza nimic lui Dumnezeu. Nici macar ascultare. Omul trebuie doar sa aprecieze sau nu, toate acestea, sa-i placa sau nu, toate aceste daruri. Functie de asta, isi va decide singur soarta. Nu-l pedepseste Dumnezeu, asa cum propovaduiesc toate slugile proaste ale lu’ Dracu’. Altfel spus, omul nu trebuie sa se inchine la Sabat, la dogme, la ritualuri, la popi si la pastori, lu’ Dracu’. Omul nu trebuie sa slujeasca si sa fie sluga Sabatului, adica a Creatiei, asa cum invatau evreii in trecut ca si astazi, si cum invata si anumiti „crestini” care sarbatoresc sau „pazesc” Sabatul… ca sa nu fuga. Omul este beneficiarul acestor daruri, si nu sluga lor. Asta ne spune foarte clar Dumnezeu prin textul din motto. Omul nu trebuie sa faca din Sabat un scop in sine, in detrimentul Viului Dumnezeu, Domnul Sabatului. Domnul Sabatului este mult mai important decat Sabatul, si decat toate sabatele, adica decat toate sarbatorile religioase, care doar l-au reprezentat pe El, dar nu sunt El. Omul „trebuie” si are „obligatia” liber consimtita de el, sa se odihneasca in Sabat, asa cum a stabilit Dumnezeu prin Creatie, sau nu. De aceea am si pus in ghilimele cele doua cuvinte: trebuie si obligatie. Omul nu trebuie si nu este obligat la nimic de catre Dumnezeu. Daca vrea bine, daca nu vrea iarasi bine. Omul trebuie sa inteleaga de ce face un lucru sau altul, altfel nu este decat un papagal prost, ori Dumnezeu nu are nevoie de papagali prosti in Imparatia Sa. Omul trebuie sa profite din plin de ziua de odihna, dupa ce va intelege ce semnificatii profunde are aceasta zi. Omul trebuie sa profite si sa se bucure in Sabat, de lipsa muncii zilnice, simbol si consecinta directa a caderii in pacat, munca istovitoare, care este un blestem, nu o binecuvantare, cum cred si invata toti prostii pe semenii lor, ca sa-i mai prosteasca putin sau mai mult. In Sabat, omul trebuie sa-si aduca aminte de odihna de dupa Creatie, si de odihna salvarii sale. Ca a fost creat gratis, a primit o planeta gratis, si nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata ca sa-si castige existenta, apoi ca a fost salvat gratis, si toate acestea, fara eforturile lui personale. Omul trebuie sa se bucure in Sabat de toate darurile date lui gratis, fara munca, fara sudoare, fara chin, si fara nicio plata, de un Dumnezeu iubitor, care este Creatorul si Salvatorul sau, si care a pus toate acestea in sarbatorirea Sabatului, ca o aducere aminte. Trebuie sa stim cu totii ca numai lui Dumnezeu trebuie sa ne inchinam, nu unei zile de odihna in detrimentul lui Dumnezeu, asa cum au facut si inca fac evreii si anumiti „crestini”. De aceea si textul din motto spune clar, ca Isus Hristos este si Domnul Sabatului. Numai Lui, Domnului, trebuie sa ne inchinam, si nu unei zile. Asa faceau evreii pe vremea Domnului Isus si nu numai atunci, asa fac si astazi, si asa fac si unii „crestini” care au lepadat pe Domnul Sabatului, si se inchina la Sabat, ca si evreii. Paradoxul apare atunci cand ei nu recunosc asta, si spun ca ei in Sabat se inchina lui Dumnezeu, dar nu este deloc asa, dupa cum vom vedea imediat. Sabatul nu este o zi de inchinare, ci o zi de odihna. Astfel de „inchinatori” de Sabat il alungau si il alunga si astazi pe Isus Hristos din templul, sinagoga sau biserica lor, si se inchina doar Sabatului golit de Dumnezeu, dogmelor si ritualurilor lor. Hristos este afara, nu inauntru, pentru ca nu mai are loc de… Sabat. Nu degeaba Isus Hristos a facut lucruri nepermise de religia iudaica, dar permise de Dumnezeu. Evreii habar nu aveau de Dumnezeu, asa cum le-a dovedit Isus Hristos insusi. Erau orbi si surzi. Sabatul este legat de Rai si de Iad, de munca si de odihna, de nelegiuire si de neprihanire, de viata si de moarte, de cadere si de salvare, de trecut, dar si de viitor. Sabatul a fost odihna vesnica daruita de Dumnezeu planetei Pamant prin Creatie, si este acum, in IAD, pregustarea vesniciei ce va sa vina dupa Salvarea din pacat si din moarte. Sabatul este odihna si fericirea vesnica ca fiinte Salvate si libere de robia Satanei, a pacatului si a mortii. Sabatul este expresia iubirii vesnice si nemarginite a lui Dumnezeu, pentru toata creatia Sa.

Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi ? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului ?” (Isaia 58)

Intrebare: Sabatul este o zi de inchinare sau este o zi de odihna ? Eu afirm pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, ca Sabatul este o zi de odihna, si nu o zi de inchinare. Un crestin adevarat se odihneste si se bucura in Sabat, nu se inchina. El sarbatoreste Sabatul pentru ca mai intai de toate s-a inchinat si se inchina zilnic, secunda de secunda, Viului Dumnezeu, Creatorul si Salvatorul sau, si pentru ca a inteles de la Dumnezeu ce este Evanghelia Vesnica a iubirii si a bunatatii lui Dumnezeu fata de el, atat inainte de cadere, cat si dupa. Dupa aceasta inchinare sincera si dezinteresata, vine odihna si bucuria, nu inaintea ei. Inchinarea la Dumnezeu este permanenta, zilnica, secunda de secunda, odihna nemuncii este doar in ziua de Sabat, iar odihna Salvarii din pacat este permanenta. Aceasta odihna de Sabat in Sabat, este simbolul Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu, unde omul nu o sa mai fie nevoit sa munceasca ca sa-si castige existenta, si ea se prelungeste si in celelalte zile ale saptamanii, ca odihna a Salvarii noastre prin Isus Hristos. Odihna Salvarii noastre prin Isus Hristos este permanenta, adica zilnica, secunda de secunda. Odihna este darul lui Dumnezeu pentru credincios, in toate felurile posibile, asa cum vom vedea mai departe, dupa ce credinciosul isi inchina viata lui Dumnezeu. Sabatul este odihna nemuncii pentru castigarea traiului zilnic, este odihna de eforturilor noastre inutile, zadarnice, de a ne salva singuri din pacat sau de a colabora cu Dumnezeu la salvarea noastra, lucru imposibil dupa cum afirma Dumnezeu insusi. Sabatul este odihna increderii absolute (credintei) in Dumnezeu. Sabatul devine permanent ca odihna a Salvarii noastre, datorita increderii noastre depline in Dumnezeu si promisiunile Sale fata de intreg neamul omenesc. Salvarea noastra, ca si odihna a Sabatului, este darul lui Dumnezeu pentru noi toti, in Isus Hristos Fiul Sau, asa cum a fost si Creatia. „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna… caci Eu sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.” (Matei 11)  Sa vedem daca este asa. Prima intrebare de bun simt care se poate pune ar fi aceasta: Care zi din cele 7 zile ale saptamanii este ziua de Sabat ? Biblia raspunde fara echivoc, ca Sambata este ziua de Sabat. Sambata este ziua a 7-a a saptamanii. Duminica este ziua intai a saptamanii, asa cum foarte clar arata Evangheliile:

  • „La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.” (Matei 28)
  • In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.” (Marcu16)
  • „In ziua dintai a saptamanii (Duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.” (Ioan 20)

Intrebati pe orice popa sau pastor, si daca sunt onesti, vor recunoaste asta: ca Sabatul este ziua de Sambata. Sa nu cadeti in capcana sa spuneti ca Sabatul este al evreilor si numai pentru evrei, pentru ca atunci inseamna ca toate cele 10 porunci din Decalog sunt numai pentru evrei, noi ceilalti, putand sa facem tot ceea ce vrem, si tot ce ne taie capul. Sabatul este porunca a 4-a din Decalog, Decalog care este valabil pentru intreaga umanitate, nu numai pentru evrei. Acesta este cel mai simplu argument pe care pot sa-l invoc pentru a demonta prostia, ca Sabatul este o chestiune strict evreiasca. Un alt argument forte este acela ca Dumnezeu leaga Sabatul de Creatia Sa, deci de Eden, ori in Eden nu erau evrei, in Eden erau doar Adam si Eva ca si creaturi. Mai sunt si alte argumente, dar nu ma voi ocupa acum de ele. Este suficienta literatura pe aceasta tema. Sabatul este ziua de sambata, ca odihna a Creatiei, dar este si ziua de astazi, ca odihna a Salvarii noastre. Vom vedea de ce si cum. Porunca a 4-a din Decalog spune asa:Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea, este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” (Exod 20)

Adu-ti aminte… Ce frumos incepe totul. Omule, Adu-ti aminte de unde a pornit totul, ce ai avut, si ce ai pierdut. Adu-ti aminte de Creatorul tau Sfant, si de Creatia care ti-a fost daruita de El, Raiul, binecuvantat si sfintit, ca si Creatorul sau, ca sa fii stapan peste el. Creatie la care TU omule, nu ai contibuit cu nimic, ai primit totul in dar. Adu-ti aminte ca erai liber, fericit si stapan pe planeta daruita tie de Creatorul tau iubitor, si ai pierdut totul. Ai devenit doar un simplu rob a’ lu’ Dracu’, al pacatului si al mortii. Adu-ti aminte ca puteai sa fii nemuritor mancand in fiecare luna din Pomul Vietii, dar ai ajuns muritor, pentru ca ti s-a oprit accesul la Pomul Vietii, datorita refuzului tau de a ramane cu Dumnezeul tau. Ti s-a respectat si aceasta dorinta, aceasta alegere a ta, pe cand erai un cetatean liber al Universului. Adu-ti aminte ca erai iubitor, frumos, bun, generos, si ai devenit un egoist rau, mincinos si criminal. Adu-ti aminte ca vorbeai cu Dumnezeu fata catre fata in gradina Raiului, iar acum esti un proscris, care tremura de frica in fata lui Dumnezeu, si te ascunzi de El, de frica. Adu-ti aminte ca traiai pe o planeta superba si curata, binecuvantata si sfintita, peste care erai stapan, iar acum traiesti pe una otravita, nelegiuita si decimata, unde esti rob… Adu-ti aminte… de tot ceea ce ai pierdut… O zi pe saptamna, Sambata, Dumnezeu iti daruieste 24 de ore de odihna, ca sa ai timp sa te gandesti in liniste, la toate acestea. Sa te gandesti la El, si la ceea ce ti-a oferit, si… inca iti mai ofera. In sensul acesta ii inchini Lui ziua aceasta, adica i-o dedici Lui. Daca vrei. Nu este obligatoriu. Gandeste-te la toate aceste lucruri. Dumnezeu iti daruieste saptamanal, acest timp special, sfant si binecuvantat, ca sa intelegi ce ai fost si ce ai ajuns, si ca poti recastiga totul GRATIS, ca dar din partea Lui, care nu oboseste iertand, si care te iubeste cu o iubire vesnica.

Spuneam ca Biblia ne arata fara echivoc, ca Sabatul este ziua a 7-a a saptamanii, adica sambata, dar… tot Biblia ne spune ca Sabatul mai este si ziua de… astazi !  Se contrazice Dumnezeu? Cu siguranta ca nu ! Sa vedem despre ce este vorba in realitate. Sa vedem lucrurile profunde ale acestei afirmatii biblice, ca Sabatul poate sa fie si ziua de astazi, adica orice zi a saptamanii, ca sa nu ne zapacim si sa ne smintim, spre satisfactia lu’ Dracu’, dusmanul nostru de moarte. Dupa aceasta introducere destul de lunga, dar cred eu, foarte necesara, iata subiectul pe care vreau sa-l prezint astazi:

Sabatul ca Odihna a Salvarii 

(a salvarii din Iad, de Dracu’, de moarte si de pacat, prin Isus Hristos)

De aceea, cum zice Duhul Sfant:Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta si am zis: „Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! Am jurat, dar, in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea !” (Evrei 3)  Ce vrea sa spuna Dumnezeu in acest text ? Ca Salvarea noastra, adica odihna Salvarii prin Hristos si in Hristos, ne este oferita in fiecare zi ? In fiecare astazi ? Astazi daca auziti Vestea Buna a Salvarii dumneavoastra, nu-i dati cu piciorul ! Nu va impietriti inimile ! Nu o ignorati ! Astazi puteti sa intrati in odihna si bucuria Salvarii dumneavoastra de pacat si de moarte ! Cum adica evreii nu au cunoscut caile lui Dumnezeu ? Cum adica sa nu intre in odihna lui Dumnezeu ? Dumnezeu le daduse si le explicase caile, sabatul, legea, si evreii le respectau cu sfintenie ! Vrea cumva Dumnezeu sa ne spuna altceva? Vrea sa ne spuna ca ei, evreii, ca si „crestinii”, nu au inteles ceva mult mai important si mai profund decat pazirea ad literam a acelor legi, porunci, zile, luni si ritualuri ? Da ! Asta vrea sa ne spuna Dumnezeu. “Luaţi seama fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasa, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.” (Evrei) Inima necredincioasa in ce ? Nu cumva in Dumnezeu insusi ? Ba da. “Ci, îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astazi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelaciunea Păcatului.” (Evrei)  Ce inseamna acest indemn cu astazi ? Sa ne indemnam unii pe altii ca sa nu ajungem prea tarziu sau niciodata la acel astazi salvator, si sa ratam astfel foarte multi de astazi spre pierzarea noastra? Da, asta ne spune si ne sfatuieste Dumnezeu. Cu ce ne insala Pacatul (Dracu’) ? In primul rand ne insala ca ne place mocirla in care traim, si de aceea tot amanam pe astazi cel salvator, apoi ca mai avem destul timp sa alegem, adica mai avem destui de astazi ca sa ne punem vietile in regula, si nu in ultimul rand, ca ne putem salva si singuri sau prin colaborare cu Dumnezeu, adica prin faptele noastre, refuzand darul Salvarii prin Hristos ! Nu cumva asa s-au inselat si evreii la vremea lor, si se insala si crestinii ? “Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit increderea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: Astazi, daca auziţi glasul Lui, nu va împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce Păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în Odihna Lui ? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera ?” (Evrei)  Ce se poate intampla daca tot il ratezi pe astazi ? Daca nu asculti si nu iei aminte la ce iti spune prin Biblie? Crapi ! De cine nu ascultasera evreii ? De Dumnezeu ! Asta-i buna ! Are tupeu Dumnezeu asta, sa le spuna tocmai lor, evreilor, ca nu-l asculta ! Dar…asa era, acesta era adevarul ! Oamenii au pierit si pier, pentru ca nu asculta, si nu il cred pe Dumnezeu. Nici „crestinii” nu asculta de Dumnezeu, la fel ca si evreii in trecut. Istoria se repeta, adica, nimic nou sub soare. “Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredintei lor.” (Evrei)  Necredintei lor in cine sau in ce ? In Dumnezeu, in cine altcineva ! Pare paradoxal ca niste oameni care se declara credinciosi lui Dumnezeu, in realitate ei sa nu creada in El, sa nu-si puna nicio baza in El si in fagaduintele Lui, dar acesta era si este adevarul. Evreii, in realitate, nu-l credeau pe Dumnezeu. Daca va veti uita atent si onest la dumneavoastra, si la ceea ce credeti in legatura cu Dumnezeu si cu alte lucruri „religioase”, veti vedea ca faceti foarte multe lucruri legate de „crestinism”, doar pentru ca asa ati apucat si asa se face, dar in realitate, nu dati doi bani pe acele lucruri sau nu credeti cu adevarat in ele.

“Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare fagaduinta intrării în Odihna Lui (adica astazi), nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.(si sa-si rateze astfel propria Salvare) Caci si nouă (crestinilor) ni s-a adus o Veste Bună (Salvarea doar prin Hristos) ca si lor (evreilor), dar lor, cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinta la cei ce l-au auzit.” (Evrei)  Nu au intrat in odihna lui Dumnezeu, din cauza necredintei lor in Dumnezeu si in promisiunile Sale ! Ce sa insemne asta ?! Ce vrea sa spuna Dumnezeu, ca evreii nu intelesesera mesajul Lui ? Da. Dar ce trebuiau sa inteleaga evreii ? Ce trebuiau sa creada evreii ? Raspuns: Ca nu se pot mantui prin Sabat, prin jertfe, prin Templu, prin organizatie, prin preoti, prin legi, prin porunci, prin dogme, prin Ierusalim, prin sange de tauri si tapi, ci doar prin ceea ce simbolizau toate acestea: adica pe Isus Hristos. Aceasta nu au inteles evreii, cum nu inteleg nici „crestinii”. Evreii ca si „crestinii”, vroiau o salvare prin faptele lor, nu prin credinta intr-un Dumnezeu salvator. Pe Dumnezeu il dadusera la o parte. Ei voiau salvarea prin jertfele aduse la Templu, prin Templu, prin zile de odihna, prin mancaruri, bauturi, zecimi, ritualuri, etc…asa cum fac si „crestinii”. Adica prin celebrul Vom face tot ce a spus Domnul”, iar Dumnezeu voia sa-i faca sa inteleaga ca ceea ce vor ei este imposibil, ca este o cale gresita, care nu-i va duce nicaieri. Doar prin credinta, increderea, in EL, ca EL va face pentru ei tot ceea ce le-a promis, se obtine Salvarea ! Ei nu pot contribui cu nimic la salvarea lor, pentru ca nu pot. Este o sarcina care ii depaseste, de aceea a fost nevoie de un Salvator in persoana Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu le atrasese atentia ca ei nu pot face ceea ceea ce le cere El, adica sa se salveze singuri sau in colaborare cu El. Ei se agatau cu disperare de ceea ce faceau ei la Templu sau la biserica. Credeau ca asta vrea Dumnezeu de la ei. Gresit ! Asta a fost si este si acum problema majora, ratacirea, „conflictul” dintre Dumnezeu si cei care afirma ca sunt poporul Sau, atat evreii cat si „crestinii” ! Va suna familiar asta ? Va suna cumva a „crestinismul” din ziua de astazi si din secolele trecute ? Sigur ca da.

“Pe când noi (credinciosii adevarati), fiindcă am crezut (in Hristos, ca numai El ne salveaza, fara contributia noastra), intrăm în Odihna despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în Odihna Mea !” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.”  Iata calea corecta si adevarata a intrarii in odihna lui Dumnezeu: credinta ca Dumnezeu, prin Hristos, ne-a salvat, ne salveaza si ne va salva. Ne-a facut, ne face si ne va face neprihaniti, nu noi si faptele noastre, oricare vor fi acestea: dusul la biserica, pomeni, lumanari, sfinti, dat cu curul de pamant toata ziua, matanii, acatiste, jertfe de tot felul, moaste, „impliniri” de legi si porunci, etc. Acesta era mesajul lui Dumnezeu, pe care nu l-au inteles nici evreii, si nu-l inteleg nici „crestinii”: credinta ca Dumnezeu, si numai El, te poate duce in odihna Lui. Prin credinta in Dumnezeu, intri sub protectia celei mai puternice fiinte din Univers. Intrarea in odihna lui Dumnezeu, este echivalenta cu Salvarea si intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Iata dovada: “Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a Odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” (aici, in acest moment, in primul Sabat al planetei Pamant dupa Creatiune, Dumnezeu si creatia Sa erau fara pacat, si erau in odihna vesnica, binecuvantate si sfintite, si asa trebuiau sa si ramana).Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în Odihna Mea!” (aici este vorba despre cei pacatosi, care nu pot intra prin eforturi personale in odihna lui Dumnezeu, nu se pot reantoarce singuri in Rai, asa cum s-a vazut in textele de mai sus) Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în Odihna aceasta (adica in odihna de a fi Salvati de Dumnezeu prin Hristos, si numai de Dumnezeu), si pentru ca aceia carora li s-a vestit întâi Vestea Buna (adica evreilor care trebuiau sa inteleaga ca numai Dumnezeu salveaza) n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, (ei nu L-au crezut pe Dumnezeu, nu au crezut ca asta este singura cale posibila) El hotărăşte din nou o zi: Astazi” ….. „Astazi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Astazi daca auziti Vestea Buna a salvarii dumneavoastra, nu va impietriti mintea si inima ca evreii in trecut. Nu repetati greselile lor. Evreii trebuiau sa inteleaga ca: “Legea a fost data prin Moise, dar Harul si Adevarul au venit prin Isus Hristos. Caci Hristos este sfârsitul Legii, pentru ca oricine crede în El, sa poata capata Neprihanirea. Caci nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea care a fost pusa si care este Isus Hristos….fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin Faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, de aceea am crezut si noi în Hristos Isus, ca sa fim socotiti Neprihaniti, prin credinta în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru ca nimeni nu va fi socotit Neprihanit prin faptele Legii. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos…” Simplu, clar si la obiect. Prin ritualuri nu se ajunge la Dumnezeu, prin temple si biserici nu. Dumnezeu spune limpede aici, ca Salvarea prin eforturi omenesti este imposibila. Daca neprihanirea se putea obtine prin toate acestea, prin legi si porunci, fie ele si divine, nu mai trebuia sa mai vina Hristos pe Pamant. Cine crede inca, ca neprihanirea omului este posibila prin respectarea de legi si porunci, fie ele si dumnezeiesti, de ritualuri si de traditii, de dogme si de reguli, spune in fapt, ca nu are nevoie de Isus Hristos, adica: „Degeaba a murit Hristos”. Evreii ca si crestinii de astazi, nu puteau sa vada ca: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, (adica Dumnezeu nu vrea ritualuri, jertfe, etc,) ci Mi-ai pregatit un trup (adica L-a pregatit pe Isus Hristos), n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat (Dumnezeu nu avea nevoie de asa ceva)pentru ca este cu neputinta ca sângele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele Jertfele si tot ceea ce se facea la Templu, aratau in fapt, doar spre Mesia ce avea sa vina pe Pamant. Ele nu aveau alt rol, nu puteau sa stearga niciun pacat, al nimanui. Dumnezeu nu avea nevoie de ele, si nu a intentionat niciodata ca oamenii sa fie salvati prin ele, prin implinirea lor. Iata ce voia Dumnezeu ca sa vada evreii si crestinii in toate acestea: Domnul Neprihanirea noastra”. Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dusul la biserica, de pupat icoane, statui, morti, nu are nevoie de acatistele noastre, de posturile noastre, nu are nevoie de basmalele noastre, de mataniile noastre, de batut cruci, nu are nevoie de sarbatorile noastre, nu are nevoie de nimic din toate acestea. El vrea doar ca noi sa-l acceptam pe El in vietile noastre, daca chiar vrem asta, si sa credem ca El va face pentru noi, tot ceea ce ne-a promis. Asta este tot. Acesta este job-ul Lui, nu al nostru. Salvarea din pacat este job-ul lui Dumnezeu, nu al nostru, asa cum a fost si Creatia. Cum noi nu am participat cu nimic la Creatie, tot asa nu putem participa cu nimic nici la Salvarea noastra. La Creatie nu puteam sa participam pentru ca nu existam, iar la Salvarea noastra nu putem participa pentru ca suntem robii lu’ Dracu’. Legea pacatului si a mortii este mai puternica decat noi. Asta nu au vrut sa vada evreii, si nu vad nici crestinii. Iata dovada: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da Odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi Odihna pentru sufletele voastre.” Cine este singurul care este capabil sa ne ofere adevarata odihna ? Numai Dumnezeu. Cum face asta ? Asa :Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut !” Clar, nu ? Auziti mai departe: In liniste si Odihna va fi Salvarea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra… Da, Eu am spus si Eu voi implini, Eu am planuit si Eu voi infaptui.” Cine face totul pentru salvarea noastra, noi sau Dumnezeul nostru ? Numai Dumnezeu. Cine a facut si a implinit aceste lucruri ? Acela care a chemat neamurile de la inceput, Eu, Domnul, cel dintai si acelasi (adica voi proceda la fel) pana in cele din urma veacuriDoamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi, Tu implinesti pentru noi.”…. Acesta este Domnul, in care ne incredeam, acum sa ne inveselim  si sa ne bucuram de Salvarea Lui !” Toate aceste versete si multe altele sunt echivalentul lui: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.” Altfel spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-am salvat din pacat, de nelegiuire si de moarte, din casa robiei lu’ Dracu’, adica din Iad, si din groapa in care vei ajunge inevitabil din cauza lu’ Dracu’ si a pacatului care este in tine, pacat pe care de unul singur, tu nu ai cum sa-l biruiesti. Numai Eu, Dumnezeul tau, am biruit pentru tine, pe Dracu’, pacatul si moartea, adica Iadul, iar TU, nu ai cum sa faci toate acestea de unul singur. Nu-ti sta in putere asa ceva. Asa ca primeste darul Meu si bucura-te de el ! Primeste odihna Salvarii tale, pe care Eu ti-o daruiesc. Sabatul inseamna Salvare si odihna Salvarii, asa cum inseamna Creatie si odihna vesnica a Raiului, adica a nemuncii si a grijilor, adica a binecuvantarii lui Dumnezeu. Eu nu am nici cea mai mica indoiala. Nu degeaba in Deuteronom 5 Dumnezeu ne spune: Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, (adica robu’ lu’ Dracu’ in Iad) si Domnul Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa sarbatoresti ziua de odihna.” Din nou acel Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob al lu’ Dracu’, in IAD, pe planeta Pamant, si Isus Hristos, Domnul tau, te-a salvat. L-a biruit pe Dracu’, Iadul, Pacatul si Moartea, de aceea adu-ti aminte de asta prin Sabat, sarbatorindu-l. Astazi poti sa fii Salvat, si sa intri in odihna Salvarii lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Fiul Sau. Vrei ? Poti sa si refuzi, nu se supara nimeni. Dumnezeu poate suporta asta. Nu din cauza asta vei ajunge in focul gheenei, pentru ca l-ai refuzat pe Dumnezeu, si de oftica Dumnezeu iti da la cap, ci pentru ca ai ramas in continuare robul lui Dracu’, adica al pacatului si al mortii. Dracu’ te duce in focul gheenei, nu Dumnezeu. Toate aceste texte si multe altele, sunt si exprima cu adevarat o Veste Buna ! Prin credinta in Isus Hristos, intram in odihna Salvarii noastre de catre Dumnezeu. Salvare care este oferita gratis, si ne odihnim astfel, de toate incercarile noastre inutile si penibile, de a ne salva prin faptele noastre. Aceasta zi a acceptarii lui Dumnezeu in viata noastra, poate sa fie pentru oricine: astazi. Si acest lucru il simbolizeaza si este ziua de Sabat: odihna vesnica a salvarii noastre, bucuria salvarii si a apartenentei noastre la Imparatia lui Dumnezeu, ca daruri ale lui Dumnezeu. Evanghelia Faptelor este o vestea rea, o veste mincinoasa, o veste a robiei, a chinului, a tristetii si a neputintei, a necredintei noastre ca Viul Dumnezeu, a facut si face totul pentru noi, asa cum a promis, si cum ne spune in Biblie. Oricine va dori sa se salveze prin faptele sale, este un necredincios. Dumnezeu spune foarte clar si explicit acest lucru. Eu nu am nici o retinere sa ma cred sfant, mantuit, copil al lui Dumnezeu, posesor al Duhului lui Hristos, prietenul lui Isus, avand de Tata pe Dumnezeu si frate pe Isus Hristos, pentru ca asa mi-a spus Dumnezeu sa ma consider, si eu il cred pe cuvant. Eu cred ca am toate acestea, pentru ca asa a spus Dumnezeu despre cei care cred in El, si eu il cred pe cuvant. Nu cred ca ma minte, de aceea ma bucur si am speranta. Iata si alte dovezi ca este asa: “…multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos ! Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspândeste prin noi în orice loc mireasma cunostintei Lui. Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu si ati biruit, pentru ca cel ce este in voi (Hristos, prin Duhul Sau), este mai mare decât cel ce este în lume (adica Dracu’)….“Pentru cã oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea (adica pe Dracu’ si firea pamanteasca)„… “Si sunt socotiti Neprihãniti, fara plata (adica fara a face noi ceva), prin Harul Sau, prin rascumpararea, care este în Hristos Isus…. sa socoteasca Neprihanit pe cel ce crede in Isus….Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. “….ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru. Pentru ca, odatã socotiti neprihaniti prin Harul Lui, sa ne facem, în nadejde, mostenitori ai Vietii Vesnice.”

Aceasta este Evanghelia Vesnica. Dar crestinii nu cred o iota din ea. Ei nu se considera sfinti, nu se considera neprihaniti, nu se considera biruitori in si prin
Hristos. Nu ! Ei inca se mai intreaba zilnic, daca au dat suficienti pumni firii lor pamantesti si lu’ Dracu’, ca sa biruiasca pacatul. Crestinii adevarati se odihnesc in Sabat, pentru ca in toate zilele vietii lor, se inchina la adevaratul Dumnezeu. Crestinii adevarati se odihnesc in odihna Salvarii lor. Crestinii nu se inchina in Sabat, ci se odihnesc si se bucura de si cu Creatorul lor. Crestinii se odihnesc in Sabat pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Unii “crestini” vin cu alte versete din Biblie ca sa contracareze ceea ce am spus pana acum. Iata cateva:  “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” sau “Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” (Ioan)  Astfel de “crestini” nu cunosc nici Vechiul si nici Noul Legamant. Astfel de „crestini” nu au inteles nimic din crestinism. Uitati ce simplu este: Hristos este tot ! Vechiul Legamant este de fapt Noul Legamant, si viceversa. Amandoua vorbesc despre acelasi lucru, despre: Dumnezeu Tatal, despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupat in Om, despre Imparatia lui Dumnezeu si despre Dracu’ si Imparatia lui, Iadul. Despre Creatie, Cadere si Salvare. Numai ca unul o face in mod simbolistic, Vechiul Legamant, iar altul in mod real, prin implinire, Noul Legamant. Altfel spus, ce spunea Vechiul Legamant in simboluri, s-a implinit in Noul Legamant in realitate, prin Isus Hristos. Dumnezeu a facut tot ceea ceea ce a transmis poporului Sau prin simbolurile Vechiului Legamant. Tragedia cu evreii si cu lumea „crestina” de astazi, este ca ei au inteles ca si ei trebuie sa faca ceva. Ei nu au inteles ca Noul Legamant consta in : “Iata Legamântul (Nou) pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor, si le voi scrie în mintea lor. Cine le pune si cine le scrie ? Dumnezeu insusi ! Cum se face asta ? Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, se face asa: Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.” Asa se face. Este o interventie strict supranaturala, facuta in noi doar de catre Dumnezeu, la care omul nu are cum sa colaboreze cu Dumnezeu, si nici nu are cum sa o priceapa, sau sa o inteleaga. Si noi, crestinii, trebuie sa nu ne îndoim de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, cum au facut si evreii, ci, întariti prin credinta noastra ca El poate sa faca tot ceea ce ne-a promis, sa dam slava lui Dumnezeu, deplin încredintati, ca El, ce fagaduieste, poate sa si împlineasca. Asta este tot ce trebuie sa facem noi ! Cand Hristos i-a trimis pe ucenici sa spuna oamenilor poruncile Sale, la ce se referea oare ? La poruncile de la Templul evreiesc, la mancare si bautura, la spalari si la jertfe, la vechile legi si porunci, asta i-a trimis Isus sa predice ? Nu cumva altele erau „poruncile” de data aceasta ? Nu cumva asa ceva? “Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii, si în rugaciuni.” Care era invatatura apostolilor ? Nu cumva Hristos, si numai Hristos ?! Ba da ! Asta era singura invatatura reala. Uitati ce spuneau apostolii in primele predici: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi. Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inimã, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem? Fiecare din voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Sfântului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Noi (apostolii) propovaduim pe Hristos cel rastignit. Caci n-am avut de gând sa stiu între voi altceva decât pe Isus Hristos si pe El rastignit. În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.” Apostolii au inteles foarte bine Evanghelia Vesnica. Au inteles ca numai Hristos poate si este Salvatorul lor, si al oricui altcineva. Ca Isus este totul, ei fiind nimic fara El. Ce spun ei mai departe: Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia, pentru ca credinta voastra sã fie întemeiata nu pe întelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. El va va întari pâna la sfârsit, în asa fel ca sa fiti fara vina în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos, pentru ca, dupa cum este scris: “Cine se laudã, sã se laude în Domnul.” Aici apostolii ne spun, ca nici macar botezul crestin nu este mai important decat cel in numele caruia ne botezam. Nimic nu este mai important in religia crestina decat Viul Dumnezeu. Nimic. Asta nu au inteles evreii, si au gresit fundamental. Caci daca nu se naste cineva din Duhul lui Hristos, cu nici un chip nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu. Unde este omul si faptele lui aici ? Nicaieri. Apostolii falsi, propovaduiau poruncile, nu pe Hristos, cititi epistola catre Galateni.

Altcineva poate sa mai spuna asa: „Ratacirea asta ca nu trebuie sa faci nimic, e veche omule. Cele 4 Evanghelii sunt pline cu indemnuri si somatii din partea lui Hristos, sa luptam cu pacatul, sa ne nastem din nou, sa ne pocaim, sa pazim poruncile, sa vindem tot ce avem si sa il urmam. Unde vezi tu odihna in tot ceea ce ne spune El sa facem?! Nicaieri nu spune ca El intra in tine si face ceva in locul tau, pentru ca tu sa te odihnesti. De trait in locul nostru, nici pomeneala. Astea sunt rataciri menite sa ne abata de la adevar.”

Raspuns: “Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu traiesc dupã îndemnurile firii pamântesti, ci dupã indemnurile Duhului Lui Hristos. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Voi însa nu mai sunteti pamântesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste în adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii (lui Hristos care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau care locuieste in voi. Dumnezeul pacii sa va sfinteasca EL însusi pe deplin, si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite întregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos, prin sfintirea lucrata de Duhul, (cine lucreaza sfintirea in noi ? Duhul lui Hristos)… ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru…” Deci cine face toata treaba ? Duhul Domnului ! Adica Domnul insusi !  “Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele !” Atunci ce mai faci tu mai omule ? Cum te nasti tu din nou, singur, prin lupta ta cu pacatul, si prin “pazirea” legilor si a poruncilor ? Esti tu mai tare ca Dracu’ ? Nu. Du-te si intreaba-l pe Nicodim cum se face, ca i-a spus Isus Hristos. Numai prin Duhul lui Hristos putem sa ne nastem din nou. Altfel nu se poate.

Altul poate sa spuna asa ceva: “Dar ascultarea de Lege se realizeaza numai prin lupta personala cu firea pamanteasca. Pavel spune asta.”

Raspuns: “Caci lucru cu neputinta Legii, întrucat firea pamânteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteascã, trimitând, din pricina pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa indemnurile Duhului.”  Tu omule cu ce te mai lupti, ca iar ai ramas fara obiectul luptei ?! Se vede treaba ca tot Isus Hristos face tot ce trebuie pentru tine. Tot ce-si doresc crestinii sa devina sau sa fie in viata aceasta si cea viitoare, este numai roada Duhului lui Hristos din ei, care este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege, pentru ca Hristos este sfarsitul legii, prin implinirea ei, nu prin desfiintarea ei, asa cum bat campii bisericile, pastorii si popii. „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”“Oare nu v-a dat Moise Legea? Totusi, nimeni din voi nu tine Legea !” Ce tare este afirmatia asta ! Dumnezeu i-a rupt pe micutii care credeau ca sunt ei mari si tari in impliniri de legi si de porunci ! „Crestinii” prostiti de Dracu’, ca si evreii in trecut, cred ca Dumnezeu a dat niste legi si porunci unor biete fiinte de pe planeta Pamant, si ele, fiintele, trebuie sa se chinuiasca din rasputeri sa le implineasca, ca sa faca astfel pe plac satrapului absolut care se numeste Dumnezeu, dar nu le iese deloc. Atunci, exasperat de neputinta lor, stapanul, adica Hristos, a coborat din cer pe Pamat, si ca un veritabil campion, le-a aratat cum se pot tine legile si poruncile Lui, le-a aratat ca nu este deloc greu sa le implinesti, le-a aratat ca se poate, si ca e musai sa le tina si ei la fel ca El, pentru ca altfel, El se enerveaza maxim, si ii arunca in foc, cu parere de rau. Dupa ce le-a aratat la fraieri cum se face, Isus a urcat din nou in cerul Lui, de unde coborase, si-a luat pixul si carnetelul, si de atunci incoace, se uita incruntat si nemultumit la bietii muritori, cum se chinuiesc ei sa faca tot ceea ce le-a cerut El. Dar vai…. nu prea le iese, pentru ca sunt prea putini campioni, si prea multi perdanti. Asa ca… majoritatea vor merge in foc. Dumnezeu a mai trimis si pe Duhul Sfant cu rol de indrumator, adica de supraveghetor de sclavi, ca sa-i indemne zilnic : haidiii baiii, hai, hai, faceti si asta, si asta, si ailalta, asa, s-asa, exact ca cei care bateau pe vremuri ritmul pe galere. Ca daca nu faceti ce va spun eu va ia Dracu’ pe toti. Doamne Dumnezeule, ce viziune draceasca despre Dumnezeu. Cum sa creada ei ce spune Dumnezeu?  Oamenii uita ca: “…nu atârnã nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” Pentru ei, astea sunt vorbe goale. Ei lupta, dau cu pumnii in Dracu’ si toti ingerii lui, tot timpul sunt in garda, zi si noapte, iar Dracu’ cu cohortele lui de draci, sunt la degetul lor mic !? Poate cineva sa creada asa ceva ?! Daca te duci la biserica si vrei sa stii cum se invinge pacatul, afli ca omenirea bate la Dracu’ ca la fasole ! Si cu cat bate ea mai mult la Dracu’ si la pacat, cu atat este mai pacatoasa si mai invinsa de Dracu’. Nu-i tare asta ?! Dar cel mai mult imi place cand aud in bisericile „crestine”, ca Isus Hristos l-a invins doar pe Dracu’, nu si firea pamanteasca. Pe asta ne-a lasat-o noua ca sa o invingem. Hristos nu a putut, asa ca s-a dat batut si s-a uschit in cer. Evanghelia Vesnica spune ca tocmai de aceea a coborat Hristos pe pamant, ca sa rezolve problema asta cu firea pamanteasca, draceasca. Si atunci, cand „crestinii” cred astfel de gogomanii satanice, cum sa le mai spuna Dumnezeu ca esenta a toate poruncile si legile Sale este: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau, si pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Ca in aceasta afirmatie a lui Dumnezeu, se topesc si sa nu furi, si sa nu curvesti, si sa nu ai alti dumnezei., si sa nu poftesti, si sa nu minti, etc…

Concluzie: Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Daca tineti orice sarbatoare in numele lui Dumnezeu, chiar si Sabatul, dar Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra prin Duhul Sau cel Sfant, totul este zadarnic. Nu este decat o unire a sarbatorii cu nelegiuirea. Nu sunteti cu Dumnezeu, nu sunteti salvati, nu aveti nimic. Dar daca zilnic, adica in fiecare astazi, Hristos este in noi, suntem zilnic in Sabat, iar ziua de Sabat este doar un popas lumesc si trecator, doar cateva ore de aducere aminte, a tot ce am pierdut, dar vom avea din nou. Crestinii adevarati se odihnesc in ziua de Sabat, sambata, pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Sabatul, sambata, este adevarata zi de odihna, nu de inchinare.

„Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” ? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni 2)

(va urma)

Cu respect,