Tu plutesti

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.

Nichita Stanescu


Cu respect,
P.S.Articolele de pe acest blog se duc automat si in contul meu de Twitter.

Pot fi gasite la adresa: http://twitter.com/DanutTanase

Somnul si trezia

Fiindca nici eu nu-ntelegeam nimic
si nici tu
am crezut ca suntem de-o seama.
Ne-am marturisit unul altuia
cel mai tainic secret, –
acela ca existam…
Dar era noapte si, vai, dimineata,
cumplita vedere,
m-am trezit cu tampla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Si m-am gandit -Doamne,
ce fel de paine voi mai fi fiind
si eu,
si pentru cine?

Nichita Stanescu

Cu respect,