Crucea lui Hristos (ep.3)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Am vazut in primele episoade ale acestui serial, cum a ajuns Isus Hristos sa fie condamnat pe nedrept si crucificat de lumea satanizata prin pacatul primului Adam, adica prin pacatul Evei, pentru ca Eva a fost creata din primul Adam, lume reprezentata de preoti, carturari, farisei si popor, autoritati locale, autoritati militare, politice, religioase, adica de toate categoriile sociale. Toti, fara exceptie, s-au unit sub conducerea Satanei, nu a lui Dumnezeu, si au vrut moartea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Isus este pe cruce. Sta pironit in cuie pe doua bete incrucisate, si dupa ce a fost batut, palmuit, scuipat, biciuit, incoronat cu spini, umilit, chinuit, batut in cuie si batjocorit, la finalul acestui supliciu cumplit, si al acestei agonii extreme mentale dar si fizice, isi incredinteaza in mainile Tatalui Sau Duhul, adica Viata Sa, adica isi varsa sangele, dandu-si sangele, asta inseamna ca-si da viata Sa, Tatalui Sau, ca sa ramanem si in simbolistica jerfelor de la Templu, care-l anuntau pe Hristos.

Intrebare: l-ati vazut implicat pe Dumnezeu in toate aceste evenimente care s-au intamplat, sau doar pe Diavolul, Satana, Dracu’? A contribuit Dumnezeu cu ceva la toata aceasta crima nedreapta? Raspuns corect, sigur si ferm: nu. Dumnezeu nu a fost implicat cu nimic in toate aceste nelegiuiri si nedreptati succesive, Dumnezeu nu a contribuit cu nimic la toate acestea. Dumnezeu a fost implicat intr-un singur fel in tragedia traita de Fiul Sau Isus Hristos pe planeta pamant: a permis ca toate aceste ticalosii sa se intample, atat. Aceasta a fost singura implicare a lui Dumnezeu: permisiunea ca lucrurile sa se intample pana la capat, in numele libertatii totale de care beneficiaza toate creaturile Sale.

Sa vedem acum si finalul tuturor acestor nelegiuiri: „Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Soarele s-a intunecat, si perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” Si, cand a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul. Sutasul, cand a vazut ce se intamplase, a slavit pe Dumnezeu si a zis: „Cu adevarat, Omul acesta era neprihanit!” (Luca) … „Isus, care stia ca acum totul s-a sfarsit, ca sa implineasca Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu otet. Ostasii au pus intr-o ramura de isop un burete plin cu otet si I l-au dus la gura. Cand a luat Isus otetul, a zis: „S-a sfarsit!” Apoi Si-a plecat capul si Si-a dat duhul.” (Ioan) Sa retinem aceste doua afirmatii ale lui Hristos, pentru ca sunt extrem de importante: „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” siS-a sfarsit!” In evanghelii ni se spune ca Isus Hristos si-a incredintat sufletul, adica Duhul, adica si-a incredintat viata Sa neprihanita in mainile Tatalui Sau, si apoi a spus ca s-a ispravit, s-a sfarsit lupta cu Diavolul si cu pacatul. Da, se sfarsise. Satana si pacatul din el, si-au aratat adevarata lor fata. Dracu’ si pacatul inventat de el, si-au aratat fata lor mincinoasa si criminala la cruce. Minciunile Satanei, folosite prin toti slujitorii lui omenesti, precum si nedreptatea, au dus la crima, asta inseamna crucea lui Hristos, aducerea Fiului lui Dumnezeu pe cruce pentru a fi omorat, prin nedreptate si minciuni, precum si prin dorinta nestavilita a Satanei, de a-l ucide pe Dumnezeu. Prin minciuni, nedreptate si crime guverneaza Satana imparatia intunericului, imparatia pacatului si a mortii, iadul in care noi traim si murim, si asta ar fi adus Satana si in cer, daca revolta lui ar fi izbandit. Diavolul este tatal pacatosilor, al ucigasilor, al minciunii, al nedreptatii si al crimei, asa cum bunul Dumnezeu este Tatal neprihanitilor, al adevarului, al dreptatii si al vietii. Sper ca nu ati uitat, si ca va mai aduceti aminte ce ne-a spus Dumnezeu despre Diavol, cuvinte care s-au adeverit ad litteram: Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.”„El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si Tatal Minciunii.” (Ioan) Asa este cum a spus Dumnezeu, dupa fapte, nu doar dupa vorbe. Diavolul este un mincinos si un ucigas, s-a dovedit asta cu prisosinta si la cruce, la fel ca in toata istoria omenirii pacatoase. Daca dam la o parte toate perdelele de fum prin care suntem aburiti si mintiti tot timpul, de cand ne nastem pe acest pamant si pana murim, vom vedea limpede, clar si fara echivoc, ca lumea noastra a fost si este condusa doar prin minciuni, nedreptate si crime, de mincinosi nedrepti, si de criminali sinistri, in toate veacurile. Acesta este adevarul, si singurul tablou adevarat al lumii in care noi traim si murim, nu altul. Putinele momente de fericire pe care le traim intr-o viata, intr-o zi, intr-o luna sau an, sunt umbrite totdeauna de acest adevar: ca neamplinirile noastre zilnice, sunt mult mai multe si mai dese ca implinirile. Momentele de fericire sunt mult mai putine ca momentele de ingrijorare si de teama pe care le traim zilnic. Momentele de neprihanire pe care indivizii poporului lui Dumnezeu le aduc in lume, acolo, in locurile in care traiesc si mor, nu pot sa schimbe si sa modifice fundamental mersul in rau si spre rau al lumii noastre pacatoase, din simplul motiv ca matematica nu da gres niciodata. Adevarul matematic al lumii noastre, demonstrat in toate veacurile, inclusiv in timpurile noastre, este acela ca pacatosii au fost si vor fi intotdeauna majoritari pe planeta noastra, pana la sfarsitul timpului, de aceea binele nu va triumfa niciodata in lumea noastra actuala, lumea pacatului, pana cand pacatosii nu vor fi eliminati definitiv, iar asta o va face doar bunul Dumnezeu, prin dreptatea de la sfarsitul veacurilor. Adevaratul popor al Viului Dumnezeu a fost intotdeauna in minoritate, de aceea este numit in Biblie: ramasita. Ramasita lui Dumnezeu din toate veacurile, adica putinii oameni care l-au ales si l-au urmat in neprihanire pe Viul Dumnezeu de-a lungul istoriei lumii, renuntand la Diavol si la robia pacatului oferita de el, nu au putut niciodata sa influenteze in mod fundamental si decisiv spre bine, mersul spre rau al lumii noastre, pentru ca asa ceva este imposibil cand majoritatea omenirii, majoritatea popoarelor acestei planete, majoritatea oamenilor, iubesc si practica pacatul, nedreptatea, minciuna si crima, nu adevarul, dreptatea si cinstea. Pacatul si pacatosii majoritari, in frunte cu Dracu’, conducatorul si mentorul lor, vor prigoni totdeauna ramasita, vor prigoni si vor ucide totdeauna neprihanirea, asa cum Dracu’ l-a prigonit si l-a ucis pe Isus Hristos, Domnul Neprihanirii, pironindu-l pe cruce. Marea masa a pacatosilor din lumea larga, credinciosi sau necredinciosi, pacatosii care sunt majoritari inclusiv in bisericile asa zis crestine, ha, ha, s-au din alte religii sau din alte denominatiuni, culte, secte, etc…, i-au urat si ii vor uri totdeauna pe neprihaniti, pe adevaratii urmasi ai lui Hristos. In toate veacurile, asa cum ne spune si Scriptura, oamenii lui Dumnezeu au fost prigoniti, marginalizati, ucisi, persecutati, arsi pe rug, pentru ca acesta este singurul raspuns al Satanei pentru cei neprihaniti din lumea pacatului: minciuni, persecutii si crime: „Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare, au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti, au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului.” (Evrei) Da, ei, cei de care lumea noastra nu a fost si nu este vrednica, cei mai buni dintre oameni, in frunte cu Isus Hristos, Domnul lor, neprihanitii, oamenii care l-au acceptat pe Viul Dumnezeu in viata lor, au fost tot timpul, in toate veacurile, haituiti si persecutati intr-un fel sau altul, ucisi, marginalizati, batjocoriti, exact asa cum a fost si Isus Hristos, Domnul lor. Sigur ca au fost si oameni ai lui Dumnezeu care au fost ocrotiti si binecuvantati de Viul Dumnezeu in timpul vietii lor, si au avut o viata decenta, este si acesta un adevar de necontestat, dar nici acele vieti nu au fost scutite total de greutati si de necazuri, de drame si de tragedii, asa ca orice om trebuie sa stie ca daca vrei sa traiesti ca neprihanit intr-o lume a pacatului, trebuie musai sa stii ca vei face parte intotdeauna dintr-o minoritate, o minoritate care va fi privita mereu ca o ciudatenie, ca un corp strain, si rareori va fi acceptata, apreciata sau privita cu simpatie de majoritatea pacatoasa, si asta doar pana la un punct, si peste acel punct, pentru ca nu esti ca ei, cei pacatosi, mai devreme sau mai tarziu, iti vor arata ca simpatia lor are o limita, atat in societate, cat si in biserica in care tu crezi ca sunt oameni iubitori de Dumnezeu si de neprihanire, la fel ca tine. Lumea, bisericile si credinciosii lor falsi, nu iubesc neprihanirea, asa cum nu-l iubesc nici pe Hristos, pentru ca daca l-ar iubi, ar accepta neprihanirea lui Isus in viata lor. Eu am trait asta personal, in toate bisericile prin care am trecut. Lumea doar se preface ca vrea neprihanirea lui Hristos. Lumea pacatului si lumea neprihanirii sunt doua lumi diferite. Neprihanirea si neprihanitii nu sunt iubiti de majoritate, de aceea si Dumnezeu a fost dat afara din „Bisericile SRL” si din „Crestinismul SRL”.

  • Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu.” (Luca)
  • „Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori, si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu.” (Matei)
  • Veti fi urati de toti pentru Numele Meu, dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.” (Marcu)

Ortodocsii si catolicii il urasc pe Hristos, pentru ca Isus le spune prin Evanghelia Vesnica ca tot ceea ce fac ei, inchinarea la icoane, la moaste, la sfinti, la statui, este satanism nu crestinism, protestantii si neoprotestantii il urasc pe Hristos pentra ca Isus le spune ca sunt doar niste ipocriti prostiti de Dracu’, paraleli cu neprihanirea Lui si cu Evanghelia Vesnica pe care au distrus-o, au distorsionat-o, asta daca au stiut-o vreodata, in bisericile lor apostaziate, pline de tot felul de minciuni satanice, falsi profeti si interpretari satanice ale Evangheliei, evreii nu-l recunosc pe Hristos ca fiind Mesia, musulmanii il dispretuiesc pe Hristos, pe care l-au inlocuit cu Mahomed, iar toti ceilalti, hindusi, atei, budisti, etc… nici nu vor sa auda de Hristos. Unii nu cred deloc in El, iar altii si-au ales alti zei sau dumnezei. Iata cum se implinesc din nou cuvintele lui Isus. Dumnezeu a trimis mereu mesaje majoritatii pacatose, in toate veacurile, prin ingeri, oameni, soli, profeti, si la sfarsit l-a trimis pe Fiul Sau, ca sa le spuna tuturor pacatosilor, ca este mai bine sa paraseasca calea lor cea rea, lumea pacatului si a mortii, robia Satanei, si sa mearga pe calea cea buna, in lumea libertatii, in lumea neprihanirii si a vietii, dar oamenii au fost totdeauna reticenti sau nepasatori fata de aceste mesaje nepopulare printre toti cei pacatosi. Sa nu uitam ca in vremea lui Noe si a lui Lot, doar un singur om dintr-o intreaga generatie, a vrut sa-l urmeze pe Viul Dumnezeu, Noe in generatia lui, si Lot in a lui. Asta spune multe, nu-i asa? Un singur om intr-o generatie? Cumplit! Asta spune ca pacatul este mult mai dorit ca neprihanirea. „Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi, noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel Viu, care a facut cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele. El, in veacurile trecute, a lasat pe toate neamurile sa umble pe caile lor, macar ca, drept vorbind, nu S-a lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie.” (Fapt.Apost.) Dumnezeu a trimis in toate veacurile soli cu lumina Evangheliei Vesnice, si mentine planeta noastra functionala pentru noi toti, indiferent de caile noastre, pacatoase sau neprihanite, dar majoritatea oamenilor nu apreciaza toata aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu pentru noi toti, fara deosebire. Ii doare la basca sau direct in plachiuri. Am sa va prezint un text care are legatura cu tot ce am spus pana acum, are legatura cu rastignirea lui Isus, si cu adevarul ca Satana este un ucigas, ca Satana este UCIGASUL. Textul care urmeaza este o bijuterie, o alta miniatura superba a intregii Evanghelii Vesnice, Evanghelie condensata de Isus Hristos intr-o pilda, condensata la adevarurile ei esentiale, si este astfel o alta capodopera de sinteza marca Isus Hristos: „Isus a inceput pe urma sa le vorbeasca in pilde. „Un om a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc in ea si a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri si a plecat din tara. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mana pe el, l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale. A trimis iarasi la ei un alt rob, ei l-au ranit la cap si l-au batjocorit. A mai trimis un altul pe care l-au omorat, apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat. Mai avea un singur fiu preaiubit, la urma, l-a trimis si pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el. Dar vierii aceia au zis intre ei: „Iata mostenitorul, veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra.” Si au pus mana pe el, l-au omorat si i-au aruncat trupul afara din vie. Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora.” (Marcu) In aceasta pilda este cuprinsa toata Evanghelia Vesnica, asa cum am spus, este cuprinsa in ea istoria creatiei si a caderii in pacat: „Un om (Omul Isus Hristos) a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, (gradina Edenului) a sapat un teasc in ea si a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri (Adam si Eva, care apoi au dat-o Satanei) si a plecat din tara. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, (un inger sau un profet de exemplu) ca sa ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mana pe el, l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale.” Cand sa se bucure de Creatia Sa, de via Lui, Vierul, Dumnezeu, a constatat ca vierii carora le-a incredintat via, Adam si Eva de exemplu, ca si multi altii, toata omenirea, nu-l mai recunosc ca stapan al viei, si a fost batut si alungat de cei care primisera via cadou de la proprietar, de la Creator, de la Vier. Apoi Vierul, Dumnezeu, Creatorul, trimite alti si alti soli cu Evanghelia Vesnica catre omenire, catre vierii hoti si nerecunoscatori, si apoi, in final, il trimite chiar pe Fiul Sau, crezand ca vierii isi vor reveni si il vor respecta: „A mai trimis un altul pe care l-au omorat, apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat. Mai avea un singur fiu preaiubit, la urma, l-a trimis si pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el. Dar vierii aceia au zis intre ei: „Iata mostenitorul, veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra.” Si au pus mana pe el, l-au omorat si i-au aruncat trupul afara din vie.” Dupa cum se vede, toti mesagerii Vierului sunt batuti si omorati, inclusiv Fiul Vierului, ca sa puna mana pe vie vierii ticalosi si nerecunoscatori, exact asa cum a facut Satana, cum a vrut si vrea Satana sa faca. Iata dragilor pe scurt, povestea Creatiei, a pacatului, si a omorarii Fiului lui Dumnezeu, Fiul Vierului, a crucificarii Fiului lui Dumnezeu, precum si a adevarului absolut, ca Diavolul, Satana, Dracu’ este ucigasul, impreuna cu toti pamantenii pacatosi, deveniti la fel de ucigasi ca el, pamanteni care sunt doar niste hoti si niste criminali. Nu Vierul, nu Dumnezeu este criminalul, ci Satana, cel care a furat via de la Vier. Si la finalul pildei, care prefigureaza Apocalipsa, este amintit si motivul pentru care via va fi curatata de vierii hoti si ucigasi, adica motivul pentru care pacatosii trebuie eliminati la sfarsitul veacurilor de pe planeta pamant, dati afara din via furata de la Dumnezeu, pentru ca Vierul, Dumnezeu, sa o poata da doar celor neprihaniti, poporului Sau, adica exact ceea ce ne spune si Apocalipsa: „Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora.” „Preaiubitul meu avea o vie pe o campie foarte manoasa. I-a sapat pamantul, l-a curatat de pietre si a sadit in el vitele cele mai alese. A zidit un turn in mijlocul ei si a sapat si un teasc, apoi tragea nadejde ca are sa-I faca struguri buni, dar a facut struguri salbatici. „Acum, dar – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului si barbati ai lui Iuda, judecati voi intre Mine si via Mea! Ce as mai fi putut face viei Mele, si nu i-am facut? Pentru ce a facut ea struguri salbatici, cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni? Va voi spune insa acum ce voi face viei Mele: ii voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite, ii voi surpa zidul, ca sa fie calcata in picioare, o voi pustii, nu va mai fi curatata, nici sapata, spini si maracini vor creste in ea! Voi porunci si norilor sa nu mai ploua peste ea.” (Isaia) … „Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului.” (Apocalipsa) Dumnezeu a facut tot ce a fost posibil pentru via Lui, si pentru vierii ei ticalosi, ca sa se lepede de calea lor cea rea, de ticalosia si de crimele lor, trimitindu-si inclusiv Fiul pentru aceasta, dar cei mai multi nu au vrut sa asculte nimic, asa ca doar cei care sunt scrisi in cartea Vietii Mielului Isus Hristos, vor intra in noua vie, Imparatia lui Dumnezeu, si nimeni altcineva. De ce asa, pentru ca ceilalti, pacatosii, nu au vrut asta, dupa cum s-a vazut si din textele biblice. Curatarea viei nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru vierii ticalosi si criminali, ci un act de salubrizare a viei. Dumnezeu nu ucide, Dumnezeu salubrizeaza, am scris pe larg despre asta AICI. Dumnezeu nu a pedepsit pe nimeni, si nu va pedepsi pe nimeni. Dumnezeu a vrut ca toti sa fim in via Lui, „In casa Tatalui Meu sunt multe locuri” (Ioan) ne spune Fiul Vierului. Vierul cu Fiul Lui, au facut tot ce au putut pentru asta, sa ne aduca pe toti in Casa Tatalui, dar unii, cei mai multi, nu au vrut si pace, au vrut sa ramana ticalosi si criminali, si astfel s-au sinucis, despartindu-se de sursa vietii lor si a viei: Vierul. Vi se pare cumva ca Dumnezeu va face ceva nedrept prin asta, prin faptul ca-i va nimici pe ticalosii ucigasi de neprihaniti, in frunte cu Dracu’? Diavolul impreuna cu uneltele lui ingeresti si omenesti, este ucigasul neprihanitilor, in frunte cu Fiul lui Dumnezeu, Domnul Neprihanirii si al drepatatii. Dumnezeu nu va face nicio nedreptate nimanui, pentru ca fiecare a fost liber sa-si aleaga singur calea, fiecare dintre noi, inclusiv Satana si ingerii lui, si-a ales singur calea si soarta, asa ca Dumnezeu face exact ce trebuie sa faca cineva normal la cap: va curata via de gunoaie. Si uite asa, in aceasta pilda, este sintetizata toata Evanghelia Vesnica dragilor. Si ne mai este aratat aici, in aceasta pilda, inca un adevar maret al Evangheliei Vesnice, acesta: „M’au urat fara temei.” (Ioan) Acest text ne spune ca Satana si ingerii lui, nu au avut niciun motiv, niciun temei ca sa-l urasca pe Dumnezeu in cer sau pe pamant, si sa doreasca astfel sa-l ucida. Lumea, prin Eva si Adam, precum si prin toti urmasii lor din toate veacurile, nu a avut si nu are niciun temei ca sa-l urasca pe Isus Hristos cel bun, cel neprihanit, cel fara de pacat, cel drept, care nu a facut rau nimanui, ci numai bine, si cu toate acestea, lumea il uraste pe Dumnezeu, inclusiv asa zisii crestini. Lumea huleste, adica il face mincinos pe Dumnezeu, care in toate veacurile a trimis lumina adevarului Sau prin Evanghelia Vesnica. Eva in Eden, atunci cand a mancat din „Pomul cunostintei binelui si raului” dupa ce a fost mintita de Satana, a hulit, si tot ceea ce facem noi toti, atunci cand nu-l credem pe Dumnezeu, inseamna hula, hulim. Hulim impotriva Duhului lui Dumnezeu, facandu-l mincinos pe Viul Dumnezeu, si il trimitem astfel direct pe cruce prin asta. De ce asa, iata de ce: Dumnezeu ne spune ca singurul pacat care nu se va ierta niciodata, niciodata, este hula impotriva lui Dumnezeu. Stiti ce inseamna asta? Majoritatea habar nu aveti ce inseamna asta, sa nu va suparati ca v-o spun de la obraz. Hula impotriva lui Dumnezeu nu este atunci cand il injuri pe Dumnezeu, cand iti bati joc de El, cand il ironizezi, cand il persiflezi sau nu crezi in El, Dumnezeu poate sa traisca si cu asta, nu este o problema pentru El asa ceva, hula impotriva lui Dumnezeu nu este nimic din toate acestea, hula impotriva lui Dumnezeu este doar atunci cand il faci pe Dumnezeu mincinos, cand spui ca autorul adevarului ne spune minciuni nu adevar. Facand asta, necrezand adevarul, l-ai dezarmat total pe Dumnezeu, dar te-ai dezarmat si pe tine, pentru ca nu mai ai etalon, nu mai repere, nu mai ai indicator, nu mai ai nimic, ratacesti, bajbai fara noima si fara sens, in orice aspect al vietii, nu mai ai busola, nu mai ai directie, nu mai ai nimic. „Si oricui va vorbi impotriva Fiului omului i se va ierta, dar oricui va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta.” (Luca) Adevarul dragii mei, este esential de stiut, in orice activitate sau domeniu omenesc si dumnezeiesc. Fara adevar nu putem sa traim. Repet: fara adevar nu putem sa traim, pentru ca mai devreme sau mai tarziu o vom da de gard sau va iesi prost, vom rata, sau vom muri, ca prostii care refuza vaccinarea de Covid 19 si nu numai, si din aceasta cauza mor cu zile. Fara nicio discutie, si fara nicio indoiala se va intampla ceva rau, atunci cand renunti la adevar, de aceea Dumnezeu ne spune ca nu are cum ierta asa ceva, in sensul ca nu poate sa renunte la adevar: „… oricui va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta.” (Luca) Sa nu care cumva sa uitam ca Duhul Tatalui, ca si Duhul lui Hristos, sunt amandoua, Duhul Adevarului. Despre ce inseamna Hula impotriva Duhului Sfant am scris mai pe larg AICI. Mentionez si cu aceasta ocazie ca Duhul lui Dumnezeu nu este o a treia persoana a dumnezeirii, asa cum cred fraierii, ci Duhul Tatalui si Duhul Fiului, dupa caz. Trinitatea este o alta minciuna satanica prin care Diavolul prosteste oamenii, si nu este sustinuta de Biblie, am scris si despre asta AICI. Mancand din „Pomul cunostintei binelui si raului”, despre care am scris AICI, Eva il face mincinos pe Dumnezeu, si considera astfel ca toate adevarurile si avertismentele lui Dumnezeu spuse ei si lui Adam, sunt minciuni, abureli, prostii. Facand asta, considerand adevarul dumnezeiesc minciuna, Eva a ramas fara nicio aparare in fata minciunilor Satanei, a ramas fara busola, fara repere, si a plecat astfel pe drumul in care minciuna este considerata adevar, pe drumul minciunii si al nestiintei, spre prostie si spre moarte. De ce nu se poate ierta asa ceva, este foarte simplu de inteles, pentru ca nu ai cum, chiar daca ai vrea sa ierti asa ceva. Pur si simplu nu se poate. Iertarea in acest caz, al pacatului, ar consta in faptul ca Dumnezeu ar trebui sa se nege pe Sine, ar insemna ca El nu mai este „Calea, Adevarul si Viata.”, ci orice altceva, asa cum este in lumea noastra, ori asa ceva era si este imposibil. Asta ar insemna faptul ca Dumnezeu este gresit, ca nu stie ce spune si nici nu stie ce face, ca minte, ca isi minte creaturile cu buna stiinta, ceea ce este de neacceptat, nu are cum sa accepte Dumnezeu asa ceva, nu are cum sa accepte ca minciuna este adevar si viceversa: „Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu Se poate tagadui singur.” (2Timotei) Acest text ne spune asa: daca noi prin pacat, am acceptat sa fim mintiti si sa devenim mincinosi, ticalosi si criminali, Dumnezeu nu are cum sa faca asa ceva, nu va putea sa faca niciodata asta, pentru ca El nu este asa ceva, si pe cale de consecinta, nu se poate tagadui pe Sine insusi. Sa nu uitam nici faptul extrem de importnt, ca temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu este dreptatea, nu minciuna, pentru ca neprihanirea este si dreptate, nu doar moralitate, bine, caracter, etc. Dumnezeu nu putea si nu poate sa accepte niciodata ca minciuna este dreptate, ar submina astfel intreaga Imparatie care se bazeaza doar pe valori morale, pe valori ale binelui si ale dreptatii, adica ale neprihanirii. Temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu este dreptatea: „Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie, bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” (Ps.89)

Ce se mai putea face in acest caz, poate ca o sa va intrebati, ca noi, pacatosii, sa mai putem sa fim salvati, dupa ce am cazut in pacat, dupa ce am crezut ca minciunile Satanei sunt adevar, si prin asta l-am facut mincinos pe Dumnezeu prin Eva, si pe Dracu’ l-am considerat purtator de „adevar”, adica am hulit? Un singur lucru se mai putea face in acest caz, iata textul care ne ofera raspunsul la aceasta intrebare existentiala: „fara varsare de sange nu este iertare” (Evrei). Ohooohooo, foarte, foarte dura aceasta afirmatie, si foarte „sangeroasa”. Foarte criminala, te duce automat cu gandul la o jertfa, la o crima, la un omor, la luat gatul cuiva. Aceasta afirmatie place mult acelora care considera ca Dumnezeu Tatal si-a ucis Fiul pe cruce. Este un fel de dovada suprema ca ei gandesc corect, ca gandesc bine, si ca au dreptate sa creada asa, acesta fiind unicul adevar despre Crucea lui Hristos. Fara varsare de sange, nu exista iertare, ce inseamna asta, inseamna ca la pagani, sa omoram pe cineva pentru a imbuna zeul, sau este si inseamna cu totul altceva in Evanghelia Vesnica? Ce inseamna aceasta afirmatie foarte dura, din perspectiva Evangheliei Vesnice? Stim ca temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu este dreptatea, asa cum am citat deja din Scriptura, si in consecinta, daca il respingi pe Dumnezeu si tot ceea ce reprezinta El, viata si neprihanirea, este drept sa suporti si consecintele despartirii de El, care inseamna despartirea de viata si de neprihanirea Sa, adica sa pleci pe drumul pacatului si al mortii, de aceea hula impotriva lui Dumnezeu nu are cum sa fie iertata niciodata, pentru ca Dumnezeu nu se poate nega pe Sine si tot ceea ce reprezinta El, iar cand ajungi in aceasta situatie de sinucigas, adica sa te sinucizi prin renuntarea de buna voie si nesilit de nimeni la viata si la neprihanirea date tie de bunul Dumnezeu, atunci mai ai o singura sansa, si o singura metoda prin care poti sa-ti recapeti viata pieruduta ca prostul, ca cineva sa-ti dea din nou o viata, sa-ti doneze o viata, ori asta nu o poate face decat Viul Dumnezeu, pentru ca este singurul posesor de viata. QED Numai Dumnezeu poate sa dea cuiva viata, inger, om plante sau animale, nimeni altcineva, si nu este obligat sa faca asta in cazul pacatosilor. De ce nu este obligat sa faca asta si in cazul pacatosilor? Pentru ca nu este vina lui Dumnezeu ca tu ai ales pacatul si moartea, prin despartirea de El, Creatorul vietii. Tu, creatura, porti intreaga responsabilitate a alegerii tale. Tu, creatura, in deplina cunostinta de cauza, de buna voie si nesilita de nimeni, ai ales sa renunti la toate darurile lui Dumnezeu, printre care si viata dumnezeiasca cu neprihanirea ei, asa cum a facut Eva in Eden. Totul ti se intampla numai datorita tie, Dumnezeu nu este vinovat cu absolut nimic in toate acestea, Dumnezeu te-a avertizat ca asa o sa se intample, si tu nu l-ai crezut, l-ai facut mincinos, ai hulit, si l-ai crezut pe Satana, acum suporti consecintele alegerii tale. Asta este tot. Din acea clipa, clipa alegerii tale, Dumnezeu nu-ti mai datoreaza nimic, nu-ti mai este dator cu nimic. Tu pleci pe calea ta, calea pacatului si a mortii, si faci tot ce vrei tu, iar Dumnezeu ramane pe calea Lui, calea neprihanirii si a vietii. Asta este tot. Dar… Dumnezeu, in bunatatea si dragostea lui fata de noi, creaturile Sale, a ales sa nu fie de piatra, a ales sa-i mai dea o sansa pacatosului, desi nu era obligat sa faca asta, retineti, este foarte important, desi nu era obligat sa faca asta. Din aceasta cauza a trebuit sa se intrupeze Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca sa devina un donator de viata, ca sa ne poata da viata Lui, de aceea, din acest punct de vedere, Isus Hristos s-a jertfit, pentru ca nu era obligat de nimeni sa faca acest gest pentru umanitatea pacatoasa, nu era obligat sa faca asta, si nimeni nu putea sa-l oblige sa faca asta, nici macar Tatal Sau. Doar in aceasta consta jertfa lui Hristos, ca a acceptat rolul de donator, nu in faptul ca a fost hacuit pe cruce. Pacatosii trebuiau sa moara pe bune si pe drept, pentru ca ei singuri au ales asta. Dumnezeu nu putea sa fie invinuit de nimic rau in acest caz. Nicio creatura nu ar fi putut sa-i reproseze ceva lui Dumnezeu, pe aceasta tema. Dumnezeu le-a dat tuturor, ingeri sau oameni, toate informatiile ca sa nu faca aceasta greseala fatala, informatii pe care ei au ales sa le ignore. Fiintele absolut libere create de Dumnezeu, ingeri sau oameni, pot alege sa faca ce vor ele cu viata lor, sa o pastreze sau sa renunte la ea, asa cum au facut Diavolul, ingerii cazuti, si apoi Eva si Adam, si prin ei, intreaga umanitate. La intrebarea daca Isus Hristos a fost o jerfa sau o victima, Isus Hristos a fost o jertfa doar din acest punct de vedere, ca s-a jertfit pentru noi toti desi putea sa nu o faca, putea sa stea in cer bine merci, si sa-si vada de treaba Lui ca Fiu al lui Dumnezeu, linistit, in marire, fara griji si fara batai de cap, dar s-a jertfit pentru noi, in sensul ca a acceptat ca Fiu al lui Dumnezeu, sa renunte la tot ceea ce avea acasa, in cer, si sa se intrupeze in om, in trupul pacatului, trupul primului Adam, si sa devina astfel al doilea Adam, pe planeta pacatosilor. Facand acest lucru, Isus Hristos a devenit o tinta sigura pentru criminalul de Satana, dar a acceptat tot ceea ce I s-a intamplat, inclusiv crucea, ca sa ne poata da in final, viata si neprihanirea Lui, devenind astfel victima ucigasului de Satana. Isus nu a fost o jertfa in sens pagan, in sens de imbunare prin omorarea lui, a unui Tata dornic de sange si de razbunare, ci s-a jertfit acceptand rolul de victima a criminalului de Satana, ca sa stearga astfel consecintele alegerii noastre prostesti, facuta prin Eva si Adam. Sesizati diferenta majora dintre jerfa pagana si sensul jertfirii dumnezeiesti? Isus Hristos a fost si jrtfa in sensul explicat deja, dar si o victima ucigasului de Satana, nu a lui Dumnezeu. A acceptat faptul ca va deveni o vicitma a Satanei, ca o jerfa a Sa pentru binele nostru, asa cum un tata sau o mama mananca mai putin, ca sa aiba copiii lor mai mult, sau isi doneaza un organ copilului suferind. Asta este si reprezinta o jerfa a bunatatii, nu a razbunarii, asa cum era si este in paganism. Tatal si mama mananca mai putin, nu ca sa se razbune pe copiii lor, ar fi un nonsens asta, ci ca sa-i protejeze, sa aiba ei mai mult, sa aiba de toate, sa nu duca lipsa de nimic. Aceasta este jertfa neconditionata a iubirii si a bunatatii neconditionate, nu a razbunarii. Asa cum s-a dovedit pe planeta pamant, pacatul frizeaza prostia crasa si inconstienta maxima, nu intelepciunea si stiinta. Sa pleci de langa Viul Dumnezeu, topul stiintei si al cunoasterii, Creatorul vietii, al cerului si al pamantului, in lumea pacatului si a mortii, inseamna sa pleci in prostie si in nestiinta, in ignoranta si in inapoiere, in minciuna si in intuneric, este ca si cum, bolnav de un cancer fiind, vrei sa pleci din cel mai bun spital de oncologie din lume, din Londra, Paris sau din New York, spital cu cea mai avansata tehnica de tratament si cea mai avansata tehnologie, ca sa te duci in amaraciunea de Afganistan, si sa te tratezi acolo cu cacareze de capra, ca sa scapi de cancer. Asta inseamna pacatul: prostia abisala, prostia absoluta, taina nelegiuirii, despre care am scris AICI.

A fost jertfa sau a fost victima Isus Hristos? A fost doar una din cele doua variante, sau si una si alta? Isus Hristos a fost si jertfa si victima, jertfa in sensul deja descris, dar si victima a Satanei. Crucea releva adevarul vesnic, ca Satana l-a vrut mort pe Dumnezeu, si a fost singurul care a dorit si a planuit acest lucru, a fost singurul care a complotat si a pus in practica planul nebun din mintea lui ratacita de pacat, impreuna cu toti aceia pe care a reusit sa-i prosteasca de-a lungul veacurilor, incepand cu o parte din ingereii din cer, Eva si Adam, si de toti pamantenii care il urmeaza. Iata ca am raspuns cu Biblia si la aceasta intrebare.

Isus moare pe cruce, si in acel moment, se mai intampla ceva foarte important, pe langa celelalte doua lucruri importante aratate deja, ca isi incredinteaza viata in mainile Tatalui Sau, si ca „s-a sfarsit”, se mai intampla asta, ceva care desavarseste acel „s-a sfarsit”: „Isus a strigat iarasi cu glas tare si Si-a dat duhul. Si indata perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt in doua, de sus pana jos, pamantul s-a cutremurat, stancile s-au despicat…” (Matei) Perdeaua dinauntrul Templului care despartea cele doua incaperi ale Templului, incaperea numita „Sfanta”, de incaperea numita „Sfanta Sfintelor”, se rupe, nu mai exista. Gata, s-a sfarsit, asa cum a spus Hristos. Ce s-a sfarsit? S-a sfarsit despartirea noastra de Viul Dumnezeu, pentru ca in Sfanta Sfintelor era Dumnezeu, iar in Sfanta Sfintelor nu intra nimeni in afara de Marele Preot, o data pe an, cand facea ispasire pentru pacatele intregului popor. Acest adevar, ruperea perdelei despartitoare dintre „Sfanta” si „Sfanta Sfintelor”, arata impacarea totala a pacatosului cu Dumnezeu, prin Isus Hristos, prin trupul lui batjocorit pe cruce, prin viata Sa traita in neprihanire, care impaca omenirea pacatoasa cu Dumnezeul neprihanit. Prin neprihanirea lui Hristos, prin viata Lui neprihanita, amandoua fiindu-ne date noua, pamantenilor in dar, ca o donatie a lui Isus Hristos, pentru noi toti pacatosii de pe planeta pamant. Toti putem sa avem acesta dar, viata neprihanita a lui Isus Hristos, daca vrem. Prin Duhul lui Hristos, nu prin duhul sfant care nu exista, putem sa avem aceasta viata: „De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai (primul Adam) este din pamant, pamantesc, Omul al doilea (Isus Hristos) este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc.” (1Corinteni) … „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.” (Ioan)

Satana cel mincinos i-a facut pe prostii prostiti de el, sa creada ca Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul se ucid intre ei ca sa scape lumea de pacatul si de crimele lui. I-a iesit bine, dar nu de tot, pentru ca Evanghelia Vesnica, in toate veacurile, a restabilit adevarul dumnezeiesc, si a spulberat minciunile Satanei. Crucea lui Hristos, asa cum am spus, nu este doar despre judecarea lui Isus si despre crucificarea Lui, nu este doar despre invierea lui Isus, ci este si despre viata traita de Isus pana la toate aceste evenimente, importante si ele, adica este vorba si despre neprihanirea vietii lui Hristos. Daca Isus Hristos nu ar fi avut o viata neprihanita in trupul pacatului, trupul primului Adam, nu ar fi fost niciodata inviat de Tatal Sau. Faptul ca Maria, mama lui Isus a fost fecioara, multi asociaza asta cu neprihanirea, cu lipsa pacatului, in mod total gresit se face aceasta asociere si interpretare pe care Biblia nu o sustine, pentru ca fecioria nu este neprihanire, deci Maria nu i-a oferit automat lui Isus o viata neprihanita, sfanta, dreapta, fara pacat, etc… asa cum mincinos invata unii asa zis crestini. Maria a trait si ea in trupul pacatului, ca noi toti, si i-a daruit lui Isus Hristos tot trupul pacatului, trupul primului Adam, cel cazut in pacat. Orice alta interpretare, este o minciuna satanica.

Cine a murit pe cruce? Pe cruce, impreuna cu Isus Hristos, a murit si primul Adam, pentru ca asta inseamna trupul pacatului, primul Adam. Murind trupul pacatului, primul Adam, moare pacatul, moare moartea, si moare Satana, asta inseamna biruinta lui Hristos asupra pacatului si a mortii, si asupra Satanei. Asa a biruit viata neprihanita a lui Hristos, viata simbolizata de sangele Sau, pacatul si moartea aduse de Satana, asa a biruit Hristos pe Satana, traind neprihanirea dumnezeiasca in trupul pacatului. Neprihanirea lui Hristos omoara trupul pacatului, nu moartea fizica a trupului. Neprihanirea lui Hristos omoara pacatul din trupul pacatului, si implicit moartea, pentru ca neprihanirea este viata. Aceasta este biruinta lui Hristos, in asta consta ea.

Marele adevar de care fuge ca de Dracu’, intreaga falsa crestinatate, este unul singur: NEPRIHANIREA. „Crestinul” fuge de neprihanire, nu-i place deloc neprihanirea. „Crestinul” nu vede sau nu vrea sa vada, ca Isus Hristos nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, adica Tatal nu i-ar fi dat inapoi viata incredintata de Isus pe cruce in mainile Sale, daca viata lui Isus nu ar fi fost neprihanita, in trupul pacatului, trupul primului Adam cazut. Neprihanirea a invins moartea si pacatul. Neprihanirea este esenta crestinismului, neprihanirea este esenta vietii dumnezeiesti, si esenta Evangheliei Vesnice, pentru ca neprihanirea reprezinta viata dumnezeiasca in atributul ei suprem: neprihanirea. Viata este neprihanire, iar neprihanirea este viata, singura viata acceptata de Dumnezeu, acum, dar si in vesnicia vesniciilor: „Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.” (2Petru) … „Scaunul Tau de domnie Dumnezeule, este in veci de veci, toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate, Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea…” (Evrei) Dupa cum vedeti, peste tot este vorba doar despre neprihanire, si da, neprihanirea este si dreptate, dreptate care este temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu, dupa cum se vede si din acest text biblic. Din cauza neprihanirii Sale, a lui Hristos, si a dreptatii care trebuia restabilita in dreptul lui Hristos, Dumnezeu Tatal nu si-a lasat Fiul in mormant: „Nu vei ingadui ca Sfantul Tau (adica Hristos) sa vada putrezirea. Acela pe care L-a inviat Dumnezeu (Tatal), n’a vazut putrezirea.” (Fapt. Apost.) Sfantul Tau in acest text, inseamna Neprihanitul Tau. Sfintirea este neprihanire, si viceversa. Neprihanirea defineste omul, defineste fiinta umana dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, neprihanirea este chipul Creatorului. Singurul om adevarat in cer si pe pamant, valabil asta si pentru ingeri, este omul neprihanit, omul pacatos este un rebut, un om gunoi, un om care va merge la ghena, pentru ca este un gunoi, un rebut, o nenorocire, un mincinos si un criminal incurabil. Nu degeaba Isus Hristos, Salvatorul, prietenul si fratele nostru, este numit in Biblie, Omul Isus Hristos, pentru ca Isus este etalonul, este masura si definirea corecta a omului dupa chipul lui Dumnezeu: „Caci Cel ce sfinteste (Hristos) si cei ce sunt sfintiti, (noi pacatosii) sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-i este rusine sa-i numeasca frati.” (Evrei) Fiecare om scrie cu viata lui o istorie, istoria pacatului sau istoria neprihanirii, si din acest motiv, cand suma oamenilor de pe aceasta planeta este in majoritate o suma a oamenilor pacatosi, atunci planeta este Iadul. Drumul spre paradis, spre Imparatia lui Dumnezeu, unde va fi numai neprihanire, pentru omul pacatos, porneste din Iad. Primul Adam a plecat din Paradis in Iad, iar omul pacatos reface drumul, dar invers, din iad in Imparatia lui Dumnezeu, prin al doilea Adam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, un Duh datator de viata neprihanita. Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi si neprihaniti, pentru ca neprihanirea vine doar dupa eliberarea din robia pacatului, neprihanirea este posibila numai in libertate, si inseamna libertate, este libertatea absoluta. Doar dupa ce omul pacatos devine liber, poate sa fie si neprihanit, poate sa aleaga din nou, liber fiind, sa ramana neprihanit sau sa devina rob al pacatului, asa cum a facut Lucifer in cer, cu ingerii lui, si apoi Eva cu Adam pe pamant, devenind din neprihaniti liberi, pacatosi robi, dar invers, sa devii neprihanit din pacatos, din robia pacatului, nu se mai poate, pentru ca pacatul este robie, nu libertate. Doar neprihanirea este libertate, pacatul nu este. Cand Dumnezeu ne da si vointa, dar si puterea de a infaptui neprihanirea, binele absolut, nu ne ia libertatea. Foarte, foarte important de subliniat acest maret adevar. Din starea de neprihanire, asa cum am spus, oamenii sau ingerii pot sa aleaga pacatul, dar din starea de pacat, oamenii sau ingerii nu mai pot sa ajunga neprihaniti, chiar daca ar alege asta, pentru ca legea pacatului si a mortii, nu este si nu va fi niciodata o lege a libertatii, ci doar a robiei. Este esential sa intelegeti acest adevar al Evangheliei Vesnice, pentru ca el este un adevar vesnic. Crucea ne da posibilitatea sa alegem ce vrem. Crucea ne arata ca Satana este primul ucigas din Univers, cel care a vrut si vrea uciderea lui Dumnezeu, dar mai arata ceva, ca uciderea lui Dumnezeu, a devenit pentru Satana, propriul sau final, propriul sau sfarsit, disparitia sa din Univers, prin biruinta lui Isus Hristos asupra faradelegilor sale, prin neprihanire. Neprihanirea si viata, au biruit pacatul si moartea, adica pe Satana, „Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica, in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) Pacatul da oamenilor pacatosi si ingerilor cazuti, moartea, iar neprihanirea da oamenilor facuti neprihaniti de Isus Hristos, viata. Asta ne spune textul de mai sus. Simplu.

Nimeni nu i-a luat cu forta viata lui Isus Hristos, El si-a daruit-o de buna voie, inca din cer, inainte de intrupare, El s-a jertfit, El s-a lasat batjocorit si crucificat, ca noi sa mai avem o sansa de supravietuire, devenind astfel donatorul nostru de viata neprihanita, singura viata care poate sa ajunga langa Dumnezeu si in Imparatia lui Dumnezeu, dar despre asta si despre multe altele la fel de interesante si de adevarate, data viitoare, in episodul urmator. Vom gasi alte si alte scurtaturi de geniu, marca Isus Hristos.

„Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are marturisirea aceasta in el, cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica. … „Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat, si viata vesnica.” (1Ioan)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Am obosit!

Nu stiu ce traiti dumneavoastra, dar eu am obosit cu atata minciuna peste tot, cu atata hotie peste tot, cu atata coruptie peste tot, cu atata prostie peste tot.

De cand te trezesti si pana te culci, trebuie sa fii atent zi de zi, la hoti, la mincinosi, la ticalosi, si la criminali, si sa te feresti de retardatii oligofreni care sunt cu milioanele, peste tot. Te mint in presa, la televizor, la radio, in politica, pe internet, pe etichetele de la marfuri, de la produse de tot felul, de la alimente, te mint la piata, te mint la servici, te mint la biserica, te mint in dragoste, te mint si te fura la curent, la gaze, la restaurant, la analize, la apa, la gunoi, la scoala, la spital, la pensie, la cimitir, dar si la maternitate. Minciuna si hotie peste tot!

Ne mintim unii pe altii peste tot, ne furam unii pe altii peste tot, ne batem joc unii de altii peste tot, ori de cate ori putem. O lume de cacat, in care trebuie sa umbli tot timpul cu ochii in patru. M-am saturat de lumea aceasta de hoti si de mincinosi, de perversi si de criminali, o lume infecta de infecti, de neoameni, care se cred crestini. Lumea noastra mioritico-carpato-dacopato-danubiano-pontica, este doar un cacat poleit cu aur pe ici pe colo. Atat. Si in lumea larga e cam la fel, dar romanica este groaznica. Viata noastra este o neantrerupta lupta cu hotii, coruptii si criminalii, lupta in care suntem singuri, noi, oamenii cinstiti. Toate institutiile statului mafiot romanica, ii sustin si ii fac scapati pe hoti si pe ticalosi.

Da, toti, dar absolut toti, smecheri cocliti sau oameni cinstiti, vom fi morti, toti vom muri, asa este, nimeni nu scapa de asta. Toti vom muri, asta este sigur. Si se vor naste altii, la fel. Si vor muri si aceia, si se vor naste altii, si vor muri si aceis, tot asa… Asta-i tot. Asta-i roata, asta-i lumea pacatului si a mortii. Asta-i tot ce poate sa ofere rasa umana pacatoasa, la apogeul ei: sa se cace peste tot, sa faca mult, mult gunoi, sa distruga mult si des, si apoi sa crape. Atat. O lume de nimic, care se consuma pe nimicuri.

Eu am obosit! E prea mult! Am obosit sa ma feresc tot timpul de ticalosi si de ticalosie, de hoti si de hotie, de mincinosi si de minciuna, am obosit sa fiu atent la toate hotiile si la toate ticalosiile si mizeriile zilnice, am obosit sa aleg zilnic intre un hot si alt hot, am obosit sa citesc prospecte si etichete mincinoase, si sa fac slalom printre minciuni, hoti si hotiile lor! Am obosit! Este prea mult!

Ai pup iu ol!

PS. Am obosit! Este mult prea mult! E ingrozitor.

Serenitatea prostilor

In toate aspectele vietii acest adevar este valabil. In religie, in politica, in economie, etc… prostul, totdeauna se va multumi cu putin, nu-si va bate capul cu nimic, nu-si va pune si nu va pune intrebari, este cetateanul ideal pentru lumea lu’ Dracu’. Toata lumea poate sa-l prosteasca cum vrea: sa se inchine la lemne si la carpe, sa creada ca Guvid 19 nu exista, sa sustina ca hotii, coruptii si criminalii sunt minunati, sa-si taie singur padurile si sa-si otraveasca singur apele si mancarea, si tot asa.

Dumnezeu nu ne vrea prosti, Dracu’, DA. El a adus retardul pe aceasta planeta, mintind-o pe Eva ca va aduce in lumea ei, stiinta, desteptaciunea, intelepciunea, etc. Nu a fost asa. A adus doar intuneric spiritual, moral, intuneric in cunoastere si progres. Asa se intampla cand alegi si accepti ca vrei sa fii prost, in loc sa fii destept.

Cu respect,

Salvarea, adica Crucea lui Hristos

Motto: „pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca, dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani)

Dragi prieteni si neprieteni, astazi vreau sa incep sa ma gandesc profund, la un subiect pe care „Crestinismul SRL” il trateaza cu aceeasi superficialitate, cu care trateaza toate subiectele importante ale adevaratului crestinism, crestinismul lui Dumnezeu, nu crestinismul oamenilor. Adevaratul crestinism, promite doua lucruri inseparabile: neprihanirea si viata, in locul pacatului si al mortii. Asa cum am spus-o de multe ori pe acest blog, nu exista viata in Imparatia lui Dumnezeu, fara neprihanire, asa cum nu exista neprihanire fara viata lui Dumnezeu. Viata si neprihanirea sunt inseparabile, pentru ca amandoua vin de la Dumnezeu. Acest adevar maret l-a trait si la predicat pe pamant Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. „Viata” actuala de pe planeta Pamant, este in realitate, moarte, nu viata. Pe planeta Pamant la ora actuala se perpetueaza moartea, nu viata. Dovada? Toti murim, asa cum a spus Dumnezeu, si am fi murit la nesfarsit fara interventia donatoare de viata neprihanita, a lui Isus Hristos. Om sau animal, toti avem exact aceeasi soarta pe planeta pacatului si a mortii: moartea. Toti murim, nimeni nu scapa de asta. Viata si neprihnirea initiala, daruite lui Adam si apoi Evei, s-au transformat dupa pacat, adica dupa parasirea Creatorului, in pacat si in moarte. Pacatul da moartea, neprihanirea da viata, sa nu uitati niciodata asta! Ambele variante sunt la fel de inseparabile una de alta, pacatul de moarte, si neprihanirea de viata, asa cum ne spune Dumnezeu in Biblie. Cititi va rog ce scrie in motto. Iertarea lui Dumnezeu, adica harul Sau, nu inseamna ca pacatosul este luat ca pacatos, si este transferat ca atare, cu pacatul in el, in Imparatia fara pacat a lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu, nu inseamna ca poti sa ramani asa cum esti, adica pacatos, pentru ca este buna si pentru Dumnezeu starea in care suntem toti. Asta este un nonsens.  Nu poti sa spui unui ciumat, unui lepros, ca este foarte bine asa cum este, si ca trebuie primit cu bratele deschise printre cei sanatosi, ca sa-i imbolnaveasca si ca sa-i omoare pe toti. Asa ceva este irational si nebunesc inclusiv la noi, oamenii pacatosi, deci cum sa-i cerem lui Dumnezeu asa ceva, sa fie un irational si un iresponsabil?! Ei bine, oamenii asta vor! Asta ii cer lui Dumnezeu. Dumnezeu spune foarte clar, ca iertarea Lui este altfel, este asa: „Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange, si fara varsare de sange nu este iertare.” (Evrei) Aici incepe zavera, necazul. Aici incepe lupta dintre Evanghelia Vesnica, singura adevarata, si evanghelia dupa Satana, plina de minciuni despre Dumnezeu, care il infatisaza pe Dumnezeu ca pe un tiran dornic de sange, si turbat de furie impotriva noastra. Asta se face si cu ajutorul falselor biserici crestine, care au pierdut de mult legatura cu Viul Dumnezeu, si vand oamenilor numai basme lumesti despre El. Din pacate, aceasta conceptie, cea Satanica, este cea mai raspandita printre credinciosi, cu ajutorul preotilor si a pastorilor, care habar nu au ce vorbesc. Vreau sa gandim impreuna la aceste lucruri, si sa descoperim tot impreuna, daca vreti, minunatul plan, si minunata veste despre dragostea lui Dumnezeu fata de noi toti, nu despre ura Sa sau despre dorinta Sa de razbunare fata de noi, pentru ca l-am abandonat, pentru ca i-am dat cu flit. Iata adevarul: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Ce inseamna cu adevarat aceasta afirmatie dumnezeiasca: si fara varsare de sange nu este iertare.” Asta inseamna ca trebuie ca cineva sa fie omorat in locul nostru, pentru ca sa potoleasca furia lui Dumnezeu impotriva noastra, si dorinta Lui de a ne sterge de pe fata Pamantului sau in realitatea inseamna si este suprema grija si responsabilitate a lui Dumnezeu, ca Imparatia Sa sa ramana o imparatie a neprihanirii si a vietii?! Nu cumva aceasta afirmatie, inseamna altceva decat am fost noi invatati sa credem?! Nu cumva aceasta afirmatie inseamna ca Dumnezeu trateaza pacatul prin singura metoda valabila?! Stiu ca sunteti bulversati acum. Nu intelegeti nimic. De ce? Pentru ca ati fost setati sa credeti altfel. Total altfel. Si setarile din mintea dumneavoastra va tin robi ai minciunilor Satanei. Aveti curaj sa iesiti din colivie?! Aveti curaj sa fiti liberi?! Aveti curaj sa ganditi si altfel?! Aceasta este marea provocare pe care Dumnezeu o face omenirii prostite de Dracu’. Iata un alt citat:

„pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa.” (Evrei) Ce inseamna „ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa?! Adica sa fie ucis in locul nostru, asa cum invata „Crestinismul SRL”, cel satanizat si satanizant?! Nu dragilor! Inseamna cu totul si cu totul altceva! O sa vedeti ce, ceva superb, ceva senzational, ceva vrednic de apreciat si de iubit pe bune, nu de frica nu stiu carei pedepse.

Cum a avut loc salvarea noastra?! Ca o jertfa a cuiva pentru altcineva, sau ca o consecinta fireasca a pacatului si a neprihanirii, a jocului dintre ele, adica jocul vietii si al mortii de pe planeta Pamant, si din Univers. Sunt doua conceptii mari si late despre acest act al ispasirii lui Isus Hristos, iata-le:

1. Tatal este tradat de Adam si de Eva, din aceasta cauza devine extrem de nervos, se supara fleasca pe cei care l-au tradat, si din aceasta cauza, intra in vrie, si vrea sa le ia gatii la toti, sa-i omoare pe nenorociti, dar… in acel moment, vine Fiul la El si ii spune ceva de genul: „Tata, nu-i casapii pe ei, ci casapeste-ma pe mine in locul lor. Uite, ma ofer eu volutar ca sa ma omori pe mine in locul lor, iar ei sa traiasca in locul Meu. Ce zici, facem treaba, facem targul?! Tatal se gandeste un pic si spune ceva de genul: Bine, de nervos si de pornit ce sunt pe ei, am sa te omor pe Tine in locul lor, ca sa ma calmez, iar ei sa traiasca, pentru ca doar asa pot sa-i iert.” Spuneti cinstit, este posibila o astfel de gogomanie?! Ce dracu de iertare este asta?! Asa putea Dumnezeu sa-l ierte si pe Dracu’ si pe noi, si rezolva problema, nu ne mai chinuaiam atata in lumea pacatului si a mortii. Sigur ca aceasta varianta are foarte multe slabiciuni, pentru ca este o minciuna, nu adevarul lui Dumnezeu. Aceasta este varianta satanica despre jertfa lui Isus Hristos. Nu asa faceau si paganii care-si sacrificau copiii pentru zeii satanici? Atunci ce diferenta ar fi intre ceea ce faceau paganii, si ceea ce face Viul si adevaratul Dumnezeu?! Raspuns: niciuna! Fac fix acelasi lucru!

Varianta a doua este cea adevarata, cea Biblica.

2. Omul cade in pacat, pierde neprihanirea si viata, si se pricopseste cu pacatul si cu moartea, asa cum i-a spus Dumnezeu, si asa cum l-a avertizat Dumnezeu de la inceput ca se va intampla, dar nu ca o pedeapsa a lui Dumnezeu asupra lui, a omului, ci ca o consecinta normala si fireasca a neascultarii avertismentului dumnezeiesc.  “…despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Dumnezeu le-a spus lui Adam si lui Eva, sa nu manance din pom ca sa nu moara, nu ca o sa-i omoare El daca mananca. De aici inainte, pentru Dumnezeu existau doua posibilitati mari si late: a) sa ne lase in durerea noastra sa crapam toti la sfarsitul vietilor noastre, sau b) sa faca ceva ca sa ne salveze, sa ne vindece de mizeria in care cazusem, pacatul si moartea. In consecinta, Dumnezeu trebuie sa faca ceva ca sa readuca, sa redea omului neprihanirea si viata, atat de necesare unui locuitor al cerului, al imparatiei dumnezeiesti, pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu nu se moare, si nu exista pacat. Asta-i tot. In Imparatia lui Dumnezeu nu este posibila viata fara neprihanire, si viceversa. Asa ceva nu exista. Viata cu pacat in ea, nu exista! Pacatul este doar moarte, asa cum clar ne spune Dumnezeu in Biblie, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament.

  • Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava. (Proverbe)
  • daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima ca sa-i nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele, si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul, prin neprihanirea lor.” (Ezechel)

Iata cateva texte care dovedesc ceea ce am afirmat pana aici, dar acestea nu sunt totul. Explicatia este prin simbolurile biblice, si prin Isus Hristos. Dovada ca evreii au simbolizat intreaga omenire atunci cand l-au ucis pe Isus Hristos, sta in intelegerea jertfei pentru pacat. Veti vedea in final ce simple sunt lucrurile, si cat de usor de inteles.

Dumnezeii pagani pe care oamenii si i-au inventat la indemnul lu’ Dracu’, pentru a-si face curaj in viata asta plina de chinuri si de amar, de suferinte si de primejdii, ca sa le mai indulceasca si lor existenta, si care sa le dea o speranta in aceasta viata chinuita, fiind puternic incurajati in asta de Dracu’ si de cohorta lui de draci, sunt asa: Dumnezeul Pagan, fals, inexistent/Zeul, ala mai puternic sau ala mai slab, are mereu toane, si tot felul de suparari pe oameni. Din cauza aceasta, oamenii, tot timpul trebuie sa umble cu ploacoane si cu tot felul de jertfe pe la astfel de dumnezei inchipuiti de ei, ca sa-i imbuneze, si ca sa fie si ei lasati in pace de dumnezeii astia suparaciosi si violenti, care cand se supara, „arunca” cu ce le cade la indemana dupa ei, oamenii: cu foc, cu grindina, cu fulgere, cu tunete, cu inundatii, cu cutremure, cu molime, cu boli de tot felul, cu seceta, le omoara animalele, si pe ei. Ca sa scape de toate aceste rautati zeiesti si „dumnezeiesti”, se duceau cu jertfe la ei. Jerfele erau dintre cele mai simple si banale, gen fructe, cereale, animale, flori, etc… pana la jertfe umane, oameni maturi sau copii/copile. Esenta a ceea ce vreau sa spun, este ca pentru zeul asta, tu ca muritor, trebuia sa faci ceva pentru el, ca sa-i intri in voie si ca sa-l imbunezi, asta ca sa nu ti-o mai traga la cap pe unde te prinde. Asta este esenta dumnezeilor paganismului: sa faci ceva pentru Zeu, indiferent ce, dar mai ales sa-i dai ceva, jertfe, ofrande, etc.

Dumnezeul cel Viu si adevarat este exact invers. El face totul pentru tine, iti daruieste totul, iar tu nu trebuie sa faci absolut nimic, doar sa crezi asta, si eventual sa-i multumesti, daca esti bine educat si apreciezi darurile Lui catre tine. Adevaratul si singurul Dumnezeu, este un Dumnezeu care iti daruieste tot timpul, nu unul care ia tot timpul ceva de la tine. Daca jerfele pagane erau pentru a imbuna Zeul, pentru linistea si bunastarea Zeului, „jerfele” aduse Adevaratului Dumnezeu, erau si sunt pentru om, doar o lectie a marii jertfe facute de Dumnezeu insusi, pentru salvarea omului din pacat si de la moarte, nu pentru linistirea si confortul lui Dumnezeu. Observati marea, imensa diferenta dintre cele doua variante? Daca pentru zeu trebuia sa faci tu ceva, pentru adevaratul Dumnezeu nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa-l crezi ca El face tot ce trebuie pentru viata, bunastarea si fericirea noastra, Dumnezeu a facut si face totul pentru noi, iar noi nu trebuie sa facem nimic pentru El, asta este esenta. Cand Dumnezeul la care te inchini, iti cere tot timpul sa faci ceva pentru el, sa stii ca ai dat de Dracu’, nu de Dumnezeu. Fugi cat poti mai repede, mancand pamantul! De aici au aparut si cele doua Evanghelii, una falsa si una adevarata. Cea falsa, a paganilor, a faptelor, a imbunarii, era si este o Veste Rea nu buna, si cea a Credintei in tot ce a facut Dumnezeu pentru noi, care este cu adevarat o Veste Buna.

“…cum printr’o singura greseala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr’o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om (Eva si Adam), cei multi au fost facuti Pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om (Isus Hristos), cei multi vor fi facuti Neprihaniti.” (Romani 5-19)

„Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor” Constantin Brancusi

Iata de ce nu a fost Isus Hristos un pisalog si un revolutionar violent

Motto: „In orice casa veti intra, sa ziceti intai: „Pacea sa fie peste casa aceasta!” Si daca va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra va ramane peste el, altminteri ea se va intoarce la voi”. „Dar in oricare cetate veti intra, si nu va vor primi, sa va duceti pe ulitele ei si sa ziceti: „Scuturam impotriva voastra, chiar si praful din cetatea voastra, care s-a lipit de picioarele noastre, totusi sa stiti, ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. „Eu va spun ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Sodoma, decat pentru cetatea aceea.” (Luca)

Astazi vom vorbi iarasi despre evanghelia lui Satana, evanghelie care s-a infiltrat adanc si temeinic in crestinism, si care ne prezinta un Dumnezeu rau, violent, setos de sange si de razbunare, intransigent cu creaturile Sale, pe care le pedepseste pentru greselile lor, pe care le pune sa faca lucruri prostesti, care sfideaza inteligenta umana, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne prezinta un Dumnezeu al libertatii, drept, iubitor, indelung rabdator, intelept, un Dumnezeu care ne doreste numai binele, si niciodata raul, un Dumnezeu care ne atrage atentia ca noi si numai noi, ne vom hotari soarta, ca noi si numai noi vom alege drumul spre moarte sau spre viata, spre pacat sau neprihanire. Aceasta este Evanghelia adevarata, adica Vestea Buna in care eu cred. Astazi mai mult ca oricand, pentru ca traim in vremea sfarsitului, Dracu’ trage tuse groase de mizerie pe caracterul lui Dumnezeu, prin toti slujitorii sai din biserici si din afara lor. Doctrina Iadului vesnic este una din aceste tuse, invatatura cu pedepsirea necredinciosilor, este o alta tusa, umilirea inchinatorului prin tot felul de practici imbecile ca: pupatul de morti (moaste), pupatul de lemne si de carpe (icoane si „sfinti” de lemn), unifome cultice, laice sau bisericesti, prin practica tararii pe pamant, ca taratoarele, a credinciosilor, in jurul lacasurilor de cult, prin promovarea obscurantismului religios si a prostiei organizate, a misticismului de tot felul, toate acestea si multe altele, il injosesc pe viul Dumnezeu si pe inchinator, il calomniaza, il uratesc, il batjocoresc, il fac sa nu fie dorit de catre oameni, iar credinciosii il accepta mai mult de frica decat din dragoste pentru ceea ce este El. Dragii mei, Dumnezeu nu este asa. Dumnezeu nu cere inchinatorului asa ceva, dimpotriva, interzice! Cititi Biblia, si veti vedea ca asa este!

Apoi, exista foarte multi oameni, care ca sa creada in Dumnezeu si in spusele Sale, ar vrea ca Dumnezeu sa-i lichideze fizic si imediat daca se poate, pe toti cei care pacatuiesc, care fac rau, invocand practica lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Ei aduc ca argument al necredintei lor, acest motiv: „De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva?!”. De ce nu starpeste Dumnezeu raul, imediat!” Raspuns: pentru ca nu a venit vremea. Pentru ca fiecare lucru isi are vremea lui. Sigur ca asa ceva, o astfel de gandire si un astfel de argument, este o ineptie. In Vechiul Testament, altfel stateau lucrurile, si altul era mesajul pe care poporul lui Dumnezeu si lumea intreaga, trebuia sa-l invete, si sa-l priceapa. Nu ca Dumnezeu este un criminal, ci ca oamenii, prin comportamnetul si credintele lor, si-au croit singuri soarta. O sa discutam despre asta cu alta ocazie. Dumnezeu in Vechiul Testament, nu a fost atat de criminal si de setos de sange, pe cat il cred unii. Am sa scriu si despre asta. Asa cum spuneam, multi il vor pe Isus, pe Dumnezeu, un revolutionary violent, un haiduc, unul care sa ia masuri immediate si cat mai dure, impotriva celor care fac raul. Cei care gandesc asa, nu au inteles nimic din adevaratul crestinism, din mesajul Evangheliei Vesnice, si nici din esenta Imparatiei lui Dumnezeu. Am scris un post in care am explicat de ce omul trebuie sa doreasca sincer si dezinteresat neprihanirea, si de ce neprihanirea, este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers, post pe care puteti sa-l cititi AICI. Tocmai de aceea, din cauza neprihanirii, Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, nu or sa fie niciodata niste revolutionari sangerosi si lipsiti de scrupule, oameni ai armelor si ai razboiului, ci ai pacii si ai liberului arbitru, adica al libertatii absolute. Dumnezeu vrea ca noi sa intelegem corect principiile Imparatiei Sale. Dumnezeu nu doreste oligofreni intelectual, in Imparatia Sa. Dumnezeu nu are nevoie de zombi religiosi, pe strazile Noului Ierusalim, adica de niste spalati la creieri, care trebuiesc dusi in permanenta de mana, ca niste handicapati. Dumnezeu doreste ca fiintele inteligente din Imparatia Sa, sa inteleaga clar, si odata pentru totdeauna, ce este raul, si ce este binele, ce este neprihanirea, si ce este pacatul. Istoria pacatului de pe plnaeta Pamant, va sta vesnic in fata ochilor lor, si va fi o lectie pentru eternitate. Lectia fiind una singura: nu exista nimic mai bun ca neprihanirea. Punct! Numai cei convinsi intim, in toata fiinta lor, de importanta eterna a binelui, si de binefacerile eternei neprihaniri, vor ajunge in Imparatia mult dorita, unde domneste neprihanirea, caci nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei)  Doar cei care isi doresc, si care iubesc sincer si dezinteresat acest stil de viata si de societate, neprihanirea, vor ajunge in Imparatia care le practica pe vecie, pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei). Dupa cum stim si vedem cu toti, omenirea pacatoasa, nu se poate lepada de apucaturile ei satanice cum ar fi: minciuna, crima, razboaiele, hotia, etc. pentru ca nu vrea, si pentru ca nu poate fara ajutorul lui Dumnezeu. Pacatul nu se poate lepada de toate acestea, pentru ca altfel nu ar mai fi pacat. Pacatul este pacat si punct. Dovada ca este asa, este faptul ca ele, toate aceste enelegiuiri si multe altele, nu au incetat niciodata sa existe pe planeta Pamant. Omenirea nu este capabila, fara ajutorul lui Dumnezeu, sa se lepede de aceste nelegiuiri, pentru ca nu vrea, si nici nu poate. In toate veacurile, pacatosii au fost majoritari, iar neprihanitii in minoritate. Asa este in Iad. Stiti de ce se intampla asta? Pentru ca mintea pacatoasa, crede ca toate aceste nelegiuiri, sunt bune si de folos pentru umanitate. Razboaiele sunt bune, crima este buna, jefuirea semenului sau a popoarelor mai mici si mai slabe este buna, minciuna este buna, dreptul celui mai puternic este bun, etc. Un singur mar putred, le distruge si pe celelate. Un singur pamantean daca gandeste asa, pacea si libertarea nu vor veni niciodata cu adevarat, in lumea noastra. Altfel spus, atata timp cat pacatul nu este distrus in totalitate, radacina (Satana) si ramurile (ingerii cazuti si pacatosii) nu va exista liniste si armonie pe planeta noastra, si in Univers. Numai o societate care de buna voie si nesilita de nimeni, in totalitatea ei, imbratiseaza valorile neprihanirii, poate sa traiasca in armonie, in liniste si pace, in frumos si in dreptate, in iubire si impreuna simtire. Atata timp cat pacatul va fi impreuna cu neprihanirea, iar pacatul va fi majoritar, acest lucru este imposibil. Primul mar putred din Univers a fost Dracu’, si de la el a pornit toata tragedia. Dumnezeu doreste in Imparatia Sa, oameni care nutresc dragoste fata de El si de Imparatria Lui, nu frica fata de Dumnezeu si de pedepsele Sale. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni. Dumnezeu, din cand in cand, de-a lungul veacurilor, a salubrizat societatea umana nelegiuita, prin Potop sau prin Sodoma si Gomora, tot spre binele ei, dandu-i noi sanse, pana la salubrizarea finala prin Apocalipsa. Asa trebuiesc privite lucrurile, si nu altfel. Asa este Dumnezeul Bibliei, si nu altfel. Dumnzeul satanic, este un Dumnezeu care pedepseste, care doreste ascultare din frica fata de El, nu din dragoste fata de El. Dumnezeul adevarat, nu infricoseaza, nu sperie pe nimeni cu pedepse groaznice, si cu iaduri vesnice. Dumnezeul adevarat, doar ne atrage atentia, ca noi ne vom decide singuri destinul vesnic, fie spre viata, fie spre moarte. Sa ne uitam acum peste doua texte, si sa vedem ce mesaj ne dau ele, despre adevaratul Dumnezeu, nu despre cel satanic, propovaduit de multe biserici si culte, asa zis crestine.

  • „Si, daca in vreun loc nu va vor primi si nu va vor asculta, sa plecati de acolo, si sa scuturati indata praful de sub picioarele voastre, ca marturie pentru ei. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru pamantul Sodomei si Gomorei decat pentru cetatea aceea.” (Marcu)
  • „Si, daca nu va vor primi oamenii, sa iesiti din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre, ca marturie impotriva lor.” (Luca)

In lumina celor spuse pana acum, aceste texte din Biblie, ne arata ca Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Bibliei, nu al bisericilor, nu este un revolutionar violent, un setos de sange, si nici un pisalog care te bate la cap, daca pe tine nu te intereseaza mesajul Lui, adica nu este unul care sa vrea dragoste cu sila, cu orice pret. De ce? Pentru ca nu aceasta este calea, si nici adevarul. Pentru ca Dumnezeu nu este asa. Stiti de ce nu este Dumnezeu asa, adica un revolutionar voilent si pisalog? Pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu, nu se intra de frica, asa cum am mai spus, se intra doar de buna voie, si nesilit de nimeni.. Sa detaliem putin aceste spuse. Daca Dumnezeu ar fi asa cum spune falsul crestinism, adica un tiran care o sa ne chinuiasca vesnic in foc si in pucioasa, pentru ca nu l-am dorit, atunci mesajul apostolilor catre lume, ar fi trebuit sa fie unul de genul: Lumeee, lumeee, daca nu va dati de partea lui Dumnezeu, Dumnezeu o sa va  chinuiasaca, o sa va beleasca in fel si chip, si o sa va arda in Iad! Asa ca faceti bine si dati-va de partea Lui, ca sa nu patiti toate acestea! Asa au spus apostolii? Nu! Apostolii prezinta Evanghelia Vesnica, si pleaca mai departe. Apostolii nu ameninta pe nimeni cu nimic. Apostolii spun doar ca, la judecata, Dumnezeu le va arata nelegiuitilor, ca a fost numai si numai vina lor, ca acum sunt pierduti. El i-a avertizat, le-a dat mesajul corect, dar pe ei, i-a durut fix in plachiuri, din variate motive. Nu le-a pasat. Nu au vrut. Nu au fost interesati, etc… I-a trimis cumva Isus pe apostoli sa stea si sa toace luni de zile in acelasi loc, mesajul Lui? Nu! Dimpotriva! Iar aceste texte dovedesc asta. Apostolii vorbeau si plecau, pentru ca ei stiau ca doar cei interesati sincer de mesajul lor, de Dumnezeu, vor si intelege, daca chiar isi doresc asta. De aceea trimisii lui Dumnezeu, nu au fost niciodata, niciodata pisalogi, ca si Domnul lor, Isus Hristos. Apostolii au ramas mai mult intr-un loc, doar atunci cand erau rugati sa mai ramana sau daca comunitatea aceea era mare, in orase de obicei, si trebuiau ca sa transmita mesajul, cat mai multor oameni. Stiti de ce s-a procedat asa, si de ce aceasta si numai aceasta, este adevarata cale? Pentru ca Dumnezeu nu vrea oameni inspaimantati in Imparatia Sa. Dumnezeu nu vrea oameni neconvinsi in forumul lor interior, de suprematia neprihanirii, in antiteza cu pacatul, cu nelegiuirea. Numai cine va constientiza perfect acest lucru, il va iubi dezinteresat pe Dumnezeu. Nu de frica, nu pentru promisiunea vietii vesnice, nu pentru o viata de lux viitoare, ci din dragoste si apreciere fata de principiile si practicile imparatiei dumnezeiesti. Constientizarea clara si fara echivoc, de fiecare om in parte, ca nu exista o cale mai buna decat calea neprihanirii, adica calea lui Dumnezeu, ca nu exista o alta cale care sa duca la o fericire si bunastare mai mare decat cea oferita de Dumnezeu prin neprihanire, decat cea propusa de Satana, care am vazut unde duce. Duce la suferinta, durere si moarte.

Acum am sa va supun atentiei,  alte doua texte, care consfintesc spusele de pana acum:

„Duceti-va, iata, va trimit ca pe niste miei, in mijlocul lupilor.” … „Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste, iar cine Ma nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Luca)

Dupa cum observati, Dumnezeu, care El insusi este Miel, Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii noastre, prin neprihanirea Lui, nu-si trimite solii ca pe niste tigri amenintatori, nici ca pe niste hiene, nici ca pe niste vulturi, nici ca pe niste pradatori feroci si amenintatori, ci tot ca pe niste miei, asa cum este si El. Mielul fiind simbolul blandetii si al ascultarii absolute, al puritatii si al neprihanirii. Mielul nu musca, mielul nu sfasie, mielul nu ameninta. Toate acestea le fac pradatorii, adica lupii si cei ca ei, adica lumea pacatului. Lumea pacatului are comportament de pradator, de fiara, lumea lui Dumnezeu, lumea neprihanirii, are comportament de miel. Adica de blandete, de candoare, de frumos, de pace, de liniste, de bunatate. Aceasta este antiteza, acesta este mesajul acestor texte. Asa cum bine stiti, toata heraldica razboinicilor acestei lumi, se bazeaza pe simboluri de animale, pasari si pesti, cu caractere violente, feroce, animale de prada, animale sangeroase. Acestea sunt simbolurile lumii pacatului, a violentei, a crimei si a sangelui. Simbolul lui Dumnezeu este mielul, un animal eminamente inofenisv, nonviolent, ascultator, bland si smerit cu inima. De aceea invatatura despre un iad vesnic este satanica, invatatura despre un Dumnezeu violent si sangeros, este tot satanica, si asa mai departe. Isus Hristos in simbolistica biblica, a fost si este Miel. Mielul nu este sangeros, nu este violent, nu este rau, etc… asa cum am spus. Slujitorii lui Dumnezeu nu sunt pisalogi, pentru ca un lucru trebuie sa te intereseze cu adevarat, ca mai apoi sa-l pretuiesti sau nu. Abia dupa aceea, dupa ce te intereseaza, il vei cauta, vei asculta sau citi lucruri despre el, si poate vei ajunge sa-l iubesti sau nu. Eu cred ca Mielul poate, si merita sa fie iubit, doar pentru ceea ce este si El, si pentru nimic altceva.

„A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!” (Ioan)

„Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre, (pe planeta Pamant) caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri (Adam si Eva), ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihanaEl a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi, care, prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu, care L-a inviat din morti, si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu.” (1Petru)

Mielul lui Dumnezeu a invins si a zdrobit prin neprihanire, toate fiarele de prada, fiarele sangeroase si nemiloase, care au domnit in lumea pacatului si a mortii, adica in Iad, Imparatia Satanei de pe planeta Pamant. De aceea Mielul lui Dumnezeu va domni vesnic, nu pradatorii. Pradatorii, in frunte cu Dracu’, vor disparea pentru totdeauna din Univers. Mielul a invins ferocitatea, nemila, raul, uratul, intunericul. Asta inseamna ca neprihanirea a invins pacatul, ca viata a invins moartea, ca lumina a invins intunericul, ca binele a invins raul, ca adevarul a invins minciuna.

  • „In cetate n-am vazut niciun Templu; pentru ca Domnul Dumnezeul cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.”
  • Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.”
  • „Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul.”
  •  Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fapturile care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: „A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului, sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa)

Mielul lui Dumnezeu

Dragi prieteni si neprieteni, cititori constanti sau ocazionali ai acestui blog, aveti de ales intre un Dumnezeu fals, satanic, si Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Evangheliei Vesnice, dar nu uitati, trebuie sa faceti asta, in deplina cunostinta de cauza, ca sa nu fiti mintiti si pacaliti. Luati-va timp, si interesati-va de Dumnezeu. Este cea mai importanta preocupare pe care o pate avea omul, pe acest Pamant. Dumnezeu nu o sa va streseze cu mesajele Lui, si nici nu o sa va pedepseasca daca nu va intereseaza, dar… sa nu uitati, ca fara El, sunteti pierduti. Nu trebuie sa va mai pedepseasca Dumnezeu. Sunteti deja „pedepsiti”, pentru sa sunteti robii Satanei, adica ai pacatului si ai mortii. Aceasta va fi partea celor fara de Dumnezeu. Aceasta este „pedepasa”, pedeapsa de care nu se face vinovat Dumnezeu, ci tot noi, prin Eva si Adam, apoi prin decizia noastra, a fiecaruia.

Bucurati-va de victoria lui Isus, de biruinta Lui asupra raului si a mortii, valabila pentru noi toti, iar daca oamenii nu sunt interesati de aceasta veste buna, mergeti mai departe, nu pierdeti timpul, si nu fiti pisalogi, nu foloseste la nimic! Dumnezeu nu doreste asa ceva! Dumnezeu nu a dorit niciodata asa ceva. Dumnezeu doreste ca oamenii sa inteleaga pe deplin valoarea si valorile Imparatiei Sale, cum ar fi: dreptatea, dragostea, pacea, binele, frumosul, armonia intre toti si toate, etc…, sa le iubeasca si sa le accepte neconditionat si dezinteresat, doar pentru ca sunt cele mai bune valori din Univers, eternesi pentru ca altceva mai bun, nu exista. De aceea Vestea Buna (Evanghelia) se numeste Vesnica. Apoi, si numai din aceste considerente, oamenii sa-si doreasca sau nu, sa ajunga in ea, sa traiasca toate acestea, si sa-i iubeasca pe conducatorii Imparatiei, Tatal si Fiul Sau, ca garanti absoluti, ca lucrurile vor ramane asa, pentru vesnicie. Asta este tot. Orice alta cale, este gresita, nu este calea lui Dumnezeu, este o minciuna satanica. Dumnezeu este Miel, nu Fiara. De aceea Dumnezeu nu a folosit si nu foloseste violenta si amenintarile la adresa creaturilor Sale, si nici pisalogeala. Cine doreste Imparatia Sa este bine venit, si bine primit, va avea din belsug neprihanire si viata frumoasa, iar cine nu o doreste, iarasi bine, va ramane in pacat si in moarte, darurile Satanei pentru robii sai. Dumnezeu nu ameninta pe nimeni, si nu sileste pe nimeni, ca sa-l iubeasca, si ca sa-l doreasca. Este decizia fiecaruia, ce vrea sa faca cu viata lui.

  • „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cu respect,

EuroWurstion

Motto: Europeni, strangeti hora, nu fiti hoti, sa va intre-n WURST la toti, niste fese de Conchita, sa vedeti ce bellă-i vita! Europeni, uniti-va in PIS!

Baiejnebun, Conchita Carnat, adica Wurst, a castigat Eurovision! Ai, ai, ai Conchita!

Poporu’ GAY al Ieuropii, s-a mobilizat maxim, s-a miscat cu talent, asa cum numai el stie, si…. a castigat frate! Carnata barboasa a poporului GAY, a triumfat! Apoi, dupa victorie, nedefinitul, unisexul, Carnatul sau Carnata, odata s-a imbarzoiat frate, s-a erectat, s-a imbatosat, si a militat batoasa, ridicand mana cu trofeul, ca un falus trezit din somn, si a spus mandra si sigura pe ea sau pe el, nu stiu sigur, cum ca…: PIS, adica pace! Acum nu stim daca PIS pe puta sau PIS pe pasarica, da’ PIS sa fie! Si-a mai spus unisexa, ca PISatul asta este de neoprit, pentru ca toti se PISa uniti, de buna voie si nesiliti de nimeni! Deci… ieuropeni, PISati-va uniti si liberi! Ca sa fiu drept, ca nu pot altfel, melodia nu a fost rea, nici interpretarea, dar tot ceea ce a simbolizat aceasta aparitie si acest mesaj transmis prin melodie, text, prin infatisare, prin decor, prin grafica, prin lumini, prin toata aparitia si evolutia Carnatei, este satanism curat. Totul a fost un mesaj satanic, de la un capat la altul al reprezentatiei Carnatei cu barba. Si Tapul, care este un binecunoscut simbol al Satanei, are barba, nu-i asa?! Ce chestie! Puuuu, la asta nu v-ati gandit?! Credeti ca este intamplator tot ceea ce se intampla?! Nu dragilor! Nimic nu este intamplator! Totul are un scop precis, un mesaj clar! Trebuie doar sa-l acceptati pe Scaraotchi, cat mai multi, sub toate formele, inclusiv cea de Carnata. Asta se doreste.

Dar cel mai tare este cu astia care se cred trendy flendry in creierii capului lor de prosti, si care se considera a fi open mind, progresisti nevoie mare, culti in creieri, toleranti, etc… si care cand aud, vad sau citesc ziceri si pareri ca aceasta a mea, stramba superior din nas, si spun oricui ii asculta, ca cei care pun problema asa cum o pun si eu in acest post, sunt niste inapoiati, niste ingusti, niste neevoluati, niste taranoi prosti, care se incapataneaza sa nu progreseze, adica sa nu le placa femeile cu coaie. DA, recunosc, eu sunt un retrograd, un inapoiat, un taran prost, un neevoluat, un ingust, caruia nu-i plac femeile cu coaie! Idealu’ meu in viata, nu-i femeia cu mustata! Si nici cea cu barba si prostata! Punct! Tot open mainzi astia, mai spun despre unii ca mine, ca suntem intoleranti. Sa stiti ca eu nu vreau sa-i fac nimic Conchitei, nici in pat (ptiu drace!), si nici pe strada. Mie nu-mi place violenta. Este numai treaba ei ce vrea sa faca cu viata si cu corpul ei/lui. Daca vrea sa fie doar o sluga proasta a Satanei, carne de tun pentru Necuratu’, un propagandist al satanismului, n-are decat. Este alegerea lui/ei, dar sa fie mai modesta cu anusu’, sa nu-l mai arate tuturor, ca noi, astia normalii la cap, heterosexualii, nu ne mandrim pe strada cu ce facem noi in pat, asa cum fac cei din lumea GAY, care parca acum au descoperit si ei gaurile din corpul uman, si din aceasta cauza, se entuziasmeaza ei maxim pe strazile si bulevardele lumii. Eu atat imi doresc: mai subtire cu propaganda GAY, nimic mai mult. Ca am si eu dreptul la opinie, nu-i asa, nu numai ei, Carnatii Ieuropei si ai lumii.

Conchita Wurst

Ia uite-o ma pe coana Ieuropa libera, unita si PISata toata! Adica impacata cu sine insasi, si impaciuita cu toti, ca in motto! Ia uitati-o ma ce chipesa este, si cum ne face ea ochi dulci din ochiu’ maro! Avem toate sansele ca in Ieuropa asta, sa avem o viata si un viitor de… cacat, pardon, de fecale. Asa cevaaaaa!

Cand am auzit Carnata vorbind de PIS, adica de pace, mi-au venit instantaneu in minte, cuvintele lui Dumnezeu pentru vremurile din urma. Dupa ce Dracu’ va persecuta maxim pe adevaratul popor al lui Dumnezeu, silindu-l sa accepte tot felul de astfel de anormalitati, sub pedeapsa legii, cica discriminam pacatul, si cand va dori sa-l cipuiasca ca pe vite, ca sa-l controleze total, si cand cei care vor refuza asta vor fi omorati fara mila, iar dupa aceea, lumea controlata total de Dracu’ va zice usurata: „Pace si liniste”, pentru ca au scapat de impotrivitorii care-i mustrau pentru nelegiuirile si blestematiile lor, atunci… in acel moment, va interveni Dumnezeu insusi : „Cand vor zice „Pace si liniste„, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata, si nu va fi chip de scapare.” (1Tes.5:3)

Cine citeste, sa inteleaga! Vremurile se apropie cu pasi repezi, dupa cum se vede, si se si aude! Treburile sunt din ce in ce mai pe fata. Mai neascunse. Conchita Wurst, adica Pasarica Carnat, nume pus intentionat asa, ca sa fie o bataie de joc maxima la adresa normalitatii, in acest nume si in aceasta persoana, dupa cum se vede, convietuiesc pasnic, adica in PIS, si puta si pasarica, nu a fost singura care l-a promovat pe Dracu’. Nuuuuu! Au mai fost si multi altii. Priviti si va minunati! Enjoy cu satanism curat, pur sange! In lumea lu’ Darcu’, pasaricile pot sa devina oricand carnati, adica pute, iar carnatii, adica putele, pot sa devina oricand pasarici! Acesta este mesajul, si multe altele. Cui nu-i convine… il ia Dracu’. Adica este pus la zidul infamiei intolerantei, cica, al ingustimii mintii si a sufletului, cica, al ignorantei, cica, etc…

Cu respect,

Fatarnicii sau ipocritii, adica curvele viclene

Motto: Hai sictir sau… inapoia mea Satano!

Ma viziteaza destul de des pe acest blog, ipocritii sau fatarnicii, asa cum spunea insusi Isus Hristos cand a fost pe Pamant, adica „cre(s)tinii” sau mai bine zis „smecherii” cocliti ai bisericilor de tot felul, „crestinii” cu tone de moloz satanic in neuroni, citeste: religie, dogme, ritualuri si teologie in creiere, dar fara Viul Dumnezeu in viata si cunoasterea lor. Pe Viul Dumnezeu, pe Dumnezeul Bibliei, „cre(s)tinii” apartinatori de biserici, de culte sau de ce mai vreti dumneavoastra, nu-l cunosc cu adevarat. Habar nu au cine este! Acesti „cre(s)tini” imbecilizati la si de biserica lor, habar nu au ca Dumnezeul Bibliei este total diferit de dumnezeul bisericilor lor. Ei doar isi inchipuie ca-l cunosc pe Dumnezeul Bibliei. Ei doar isi inchipuie ca daca se duc la o biserica, indiferent la care, daca se duc pe muntele Athos, la Ierusalim sau aiurea, daca asculta zicerile asa zis intelepte ale unor popi sau ale unor pastori, daca respecta niste ritualuri stupide si niste doctrine de multe ori impotriva Bibliei, deci impotriva lui Dumnezeu, gata, ei stiu totul despre Dumnezeu, sunt cu Dumnezeu, sunt crestini adevarati, si sunt indreptatiti sa dea lectii altora! Nici vorba de asa ceva! Astfel de specimene nu sunt crestini adevarati, ci doar niste impostori gretosi, niste prosti prostiti de Dracu’, ca de aceea si spune Dumnezeu ca ii varsa din gura Lui, adica nu-i recunoaste ca fiind al Lui, deci ii varsa direct in… focul ghenei, acolo unde ajung toate gunoaiele! Subiectul preferat al unor astfel de idioti, „crestini” sau atei, dar mai ales „crestini”, care intra pe acest blog, este… ati ghicit: limbajul meu! Limbajul meu ii oripileaza, ii socheaza, ii enerveaza, ii dezgusta, si ii face sa joace imediat rolul curvei care se crede si se da virgina in usa bordelului, desi ea are kilometri de pacat in ea, si este inca angajata cu acte in regula, a bordelului condus de insusi Dracu! Bordelul se numeste Babilon, si este mama tuturor curvelor si spurcaciunilor pamantului! Vai ce descriere urata, dar… surpriza, asa il descrie … Biblia, adica Dumnezeu insusi!!! Asa cevaaa ?! Da, asa ceva! Mama si ce mimoze sensibile se dau idiotii astia! Mama ce-si mai dau ei ochii peste cap a indignare si a inocenta, si ce academici in creierii capului se dau si se cred ei! Mama ce mai moralizeaza ei in dreapta si-n stanga, in numele lui Dumnezeu of course, desi ei sunt slugile, citeste curvele, lu’ Dracu’, si ce palme si suturi morale imi trag ei mie cu sete, in toate comentariile lor cre(s)tine, despre limbajul meu, asa zis satanic. Stiu, ca sa dai nas in nas cu adevarul pur, gol golut, oblu, nu este lucru usor. Este al dracului de greu, pentru ca insusi Dracu’ a construit aceasta societate a minciunii si a ipocriziei generalizate pe planeta Pamant, cu numele de Babilon, inclusiv in bisericile Babilonului. Babilonul iti suceste mintile. Babilonul te prosteste, nu te lumineaza. Babilonul imbata cu prostie si nebunie, cu minciuna si curvasarie spirituala si nu numai! Babilonul este mama curvelor si a tuturor spurcaciunilor de pe planeta Pamant, iar stapanul sau absolut este Dracu’! Apoi, este foarte, foarte greu sa accepti ca esti prost si prostibil. Este foarte greu sa accepti ca alti prosti prostiti de Dracu’, preoti si pastori, enoriasi, guru de tot felul, te-au prostit si pe tine al dracului de bine, de ti-au bagat in cap la biserica ta stupida, oricare ar fi ea, tot felul de invataturi si de practici idioate, tampite, satanice, prin care tu trebuie sa faci si sa crezi lucruri pe care adevaratul si Viul Dumnezeu nu da doi bani, ba chiar le combate, le interzice categoric prin Evanghelia Vesnica, spunand verde-n fata tuturor, ca sunt invataturi si practici dracesti, satanice, diavolesti!. Stiu, este foarte nasol sa auzi asta, cum ca esti doar un prost pacalit, un prost prostit de Dracu’, spus asa… pe sleau, de Dumnezeu in Biblie, si de unii ca Tanase pe net, despre lucrurile pe care tu le crezi si le practici, si mai ales… pe care tu le crezi adevarate si corecte, si in concordanta cu voia lui Dumnezeu! Niet! Nu este asa cum credeti voi, pacalitilor! Si evreii din vremea lui Isus s-au oripilat si au ramas masca cand Isus le-a spus ca se inchina lu’ Dracu’, nu lui Dumnezeu, desi ei credeau ca se inchina de mii de ani, numai lui Dumnezeu. Cand auzi asta, te infiori pe moment, te enervezi maxim pe toti cei care iti arata clar ca esti pe cai gresite, dar prostia din creieri nu te lasa, si incepi sa gasesti carje si argumnete imbecile pentru idioteniile din mintea ta bolnava de religie si de teologie stupida, satanica, si atunci gasesti si invoci orice argument, ca sa respingi adevarul care te doare. Si pentru ca adevarului nu i te poti opune fara riscul de a te face de un mare handel, citeste cacat, atunci apelezi la alte si alte smecherii penibile, de care sunt atat de capabile curvele viclene. Iata unele dintre ele: ba ca autorul spuselor este ochelarist si deci automat este nasol si nu are dreptate, ba ca nu este popa sau pastor, si atunci automat nu stie ce vorbeste, si nu poate sa aiba dreptate in ceea ce spune, ba ca este cam chel, si automat bate campii, ba ca schiaza in loc sa mearga la biserica sau sa dea la saraci cativa firfirici, si din toate aceste cauze si din multe altele, nu este cu Dumnezeu, ci sigur este cu Dracu’. Iar cea mai gogonata este aia ca esti posedat de insusi Dracu’, pentru ca vorbesti exact in aceiasi termeni ca… Biblia, adica ca… Dumnezeu! Si tot asa! Deci Tanase are drac. Nimic nou sub soare! Si lui Isus Hristos i s-a spus ca are drac in El, cand le spunea si le arata evreilor adevarul, deci istoria se repeta si cu mine, si cu altii ca mine, care arata limpede, pe fata, erorile din crestinismul actual, Crestinismul SRL. Acestea si multe altele, sunt smecheriile coclite, de care se agata astfel de prosti, ca sa-ti demonstreze tie, ca tu nu esti cu Dumnezeu daca faci si spui lucrurilor pe nume, adica altfel decat spun, scriu si cred ei ca este bine si frumos! Asa cevaaa?! Dovada ca eu folosesc limbajul Bibliei, este chiar aici, in acest post, si in… Biblie of course: Dumnezeu vulgaru’ .

Astazi, vreau sa privesc acest subiect si din alt punct de vedere, mai pe sleau, mai direct, poate, poate or intelege si prostii prostiti de Dracu’. Sa luam niste texte din Biblie, relevante pentru ceea ce vreau sa spun. Primul este acesta:

„Isus le-a zis: „Cand se insereaza, voi ziceti: „Are sa fie vreme frumoasa, caci cerul este rosu.” Si dimineata, ziceti: „Astazi are sa fie furtuna, caci cerul este rosu-posomorat.”  Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o deosebiti, si semnele vremurilor nu le puteti deosebi? Un neam viclean si preacurvar cere un semn, nu i se va da alt semn, decat semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lasat si a plecat.” (Matei)  Ce spune acest text? Din diferite motive pe care nu vreau sa le discutam acum si aici, oamenii, in general, de foarte multe ori, de cele mai multe ori, cand vor sa se faca ca nu inteleg ceva, ca nu pricep ceea ce nu le convine, cand vor sa se dea ceea ce nu sunt in realitate, sa se infatiseze altora ca fiind mai buni decat altii, cand vor sa fie ticalosi, cand vor sa fie fatarnici, cand nu vor sa accepte ceea ce nu le convine lor, joaca diferite scenete si isi pun diferite masti. Se fac ca nu stiu, ca nu pricep lucrurile evidente, ca ce stiu ei este este mai tare decat ceea ce stii tu, chiar daca le arati negru pe alb cum se spune, ca ei cred in balariile lu’ Dracu’, iar tu in adevarul lui Dumnezeu! Ce spune Isus despre astfel de mizerii umane, despre astfel de gunoaie? Ca sunt doar niste curve viclene! Vai ce urat! Asa cevaaaa?! Cum sa spuna Isus, Fiul Viului Dumnezeu, asa ceva?! Uite ca spune! Stiti de ce sunt oamenii curve penale?! Pentru ca preacurvesc cu minciunile Diavolului, si pentru asta, sunt vicleni, smecheri cocliti, pentru ca in realitatete, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei pot intelege lucrurile care se intampla sub soare, dar din diferite motive, nu vor sa inteleaga ceea ce nu le convine, ceea ce le strica linistea si confortul lor fizic sau spiritual, de curvari vicleni. D’aia imi place mie maxim de Isus Hristos, ca a fost Om si Dumnezeu dintr-o bucata! Nu i-a mangaiat pe cap, si nu i-a incurajat in prostia lor, pe toti idiotii pe care i-a intalnit in viata. Cand era nevoie, ca sa-i trezeasca pe idioti, a lasat academia cerului la o parte, si le-a zis de la obraz ipocritilor cocliti din vremea Lui, ca sunt doar niste curve viclene, curve la modul cel mai penibil, din acelea de pe centura Babilonului.

Acum sa vedem un alt text foarte interesant: „Cu cine voi asemana neamul acesta de oameni? Seamana cu niste copilasi care sed in piete si striga la tovarasii lor: V-am cantat din fluier, si n-ati jucat, v-am cantat de jale, si nu v-ati tanguit.” Caci a venit Ioan, nici mancand, nici band, si ei zic: „Are drac! A venit Fiul omului mancand si band, si ei zic: „Iata un om mancacios si bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor!” Totusi, Intelepciunea a fost indreptatita din lucrarile ei.” (Matei)  Acesta este un text tare de tot. Imi place MAXIM! Ce spune el? Lucruri simple, dar dure rau pentru fandositii ipocriti, pentru curvele viclene. Acest text spune ca sunt unii fatarnici, care se dau drept oamenii lui Dumnezeu, copiii Lui, crestini autentici, dar in realitate ei sunt doar slugile proaste si viclene ale lu’ Dracu’, si ca in realitate ii doare fix in cur de Dumnezeu, si ca orice ar face si ar zice oamenii lui Dumnezeu, ei vor avea mereu pretexte ca sa nu creada adevarul lui Dumnezeu. Robii si roabele lu’ Dracu’ sunt ale dracului de viclene, perverse, parsive si coclite. Astfel de idioti si de idioate, intra si pe acest blog, si fac fix aceleasi lucruri ca si in trecut: se dau ceea ce nu sunt. Natura pacatoasa a omului este previziblia pentru cei cu mintea deschisa de Dumnezeu, ca sa inteleaga cu ce se manaca pacatul asta jegos. Eu si altii ca mine, nu mai pot sa fie surprinsi de astfel de curve. Deci ce fac astfel de mizerii umane?! Stiti ce fac? Ei vin cu discursul acesta: „Domnuleeee Tanase, daca dumneavostra ne-ati fi vorbit noua pe acest blog despre Dumnezeu, intr-un limbaj academic, intr-un limbaj minunat, frumos, superb, angelic, care sa ne mearga la inima, noi am fi crezut imediat in Dumnezeu, am fi cazut lati de admiratie pentru Dumnezeu si adevarurile Sale, si am fi renuntat la toate idioteniile pe care le practicam si le credem noi despre Dumnezeu, dar pentru ca dumneata esti un vulgar, un mitocan si un violent in limbaj, noi nu mai putem sa credem in Dumnezeul prezentat de tine, si in adevarurile Lui spuse de dumneata. Daca dumneata ne vorbeai noua frumos, elegant si elevat, noi imediat nu mai pupam oase de morti, citeste moaste, nu ne mai inchinam la bucati de lemn, citeste icoane sau statui de sfinti, nu ne mai bazam mai mult pe o zi de odihna decat pe Dumnezu, nu mai eram Darwinisti, hindusi, yoghini, budisti sau atei, etc…” Stiti ce le raspund eu unor astfel de curve viclene? Asta: Hai sa mori tu ipocritule sau ipocrit-o, ca asa ai fi facut! Hai du-te tu la oglinda perversule/o, uitat-te in ea la tine, curva vicleana ce esti, si spune ca asa este 100 la 100! Ca daca limbajul meu ar fi fost altul, TU credeai in Dumnezeu si in adevarurile Lui! Hai curva vicleana, fa asta daca poti!

Isus Hristos descrie si arata magistral in textul de mai sus, ca de fiecare data, viclenia, parsivenia si jigodismul unor astfel de specimene umane, cand le demasca ipocrizia de curve viclene ale Babilonului spiritual si nu numai. Ioan Botezatorul nu a baut vin si nu a mancat in sensul lumii, a trait aproape ascetic, si tot nu a fost bun pentru curvele viclene, lumea a zis despre el ca are drac, adica e cu Dracu’, Isus a venit mancand si band cu toata lumea, sfinti sau curve si talhari, si au spus si despre El ca are… drac, adica nici asa nu este bine, si este tot cu Dracu’ si El. Adica li s-a cantat de jale si nu s-au tanguit, li s-a cantat din fluier si nu au jucat, in concluzie: nicicum nu-i bine. Orice ai face si orice ai zice, curvele viclene ale Babilonului condus de Dracu’, vor sa ramana tot curve viclene. Nu accepta niciun argument, indiferent cum este rostit sau trait el, si gasesc mereu si mereu, alte si alte smecherii coclite de fraieri cocliti, prin care sa ramana tot cu Dracu’ si minciunile lui, si sa-i dea cu flit lui Dumnezeu. Asa fac si cre(s)tinii care ma mustra pe mine pe blogul meu, pentru limbajul pe care il folosesc, si care imi spun ca daca asi fi scris in alt fel, tot ceea ce am facut si am scris pe acest blog, ei, curvele viclene, ar fi primit cu bucurie, si ar fi cazut pe spate in adulare fata de Dumnezeu! Pentru toti acestia, am doar acest mesaj: Hai sictir curvelor viclene! Inapoia mea Satano! Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit de niste gunoaie mincinoase ca voi. Pentru unii ca voi este acest text din Biblie: „Preaiubitul meu avea o vie pe o campie foarte manoasa. I-a sapat pamantul, l-a curatat de pietre si a sadit in el vitele cele mai alese. A zidit un turn in mijlocul ei si a sapat si un teasc, apoi tragea nadejde ca are sa-I faca struguri buni, dar a facut struguri salbatici. „Acum, dar – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului si barbati ai lui Iuda, judecati voi intre Mine si via Mea! Ce as mai fi putut face viei Mele, si nu i-am facut? Pentru ce a facut ea struguri salbatici, cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni? Va voi spune insa acum ce voi face viei Mele: ii voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite, ii voi surpa zidul, ca sa fie calcata in picioare, o voi pustii, nu va mai fi curatata, nici sapata, spini si maracini vor creste in ea! Voi porunci si norilor sa nu mai ploua peste ea.” Via Domnului ostirilor este casa lui Israel, si barbatii lui Iuda sunt vita pe care o iubea. El se astepta la judecata, si cand colo, iata sange varsat! Se astepta la dreptate, si cand colo, iata strigate de apasare!” (Isaia)  Iata de ce vor muri pacatosii de pe aceasta planeta, adica curvele viclene din Babilon, indiferent daca sunt sau nu sunt credincioase! Nu vor muri ca o pedeapsa a lui Dumnezeu impotriva lor, asa cum cred si invata toti prostii prostiti de Dracu’, ci ca o consecinta a propriilor lor fapte, a propriilor lor nelegiuiri, a propriilor lor curvasarii, pentru ca au fost si au vrut sa ramana, doar niste curve viclene, in loc sa devina oameni adevarati. Acest text este si o explicatie a Apocalipsei. Din cauza ca marea majoritate a omenirii vrea sa ramana la stadiul de curva vicleana, adica la stadiul de spurcaciune, adica de gunoi, trebuie sa vina si ziua in care Dumnezeu sa curete via, bordelul, sa dea afara gunoiul si curvele din casa Lui, si sa-l arunce in ghena, la foc. Sa distruga Babilonul, mama curvelor si spurcaciunilor Pamantului. Pentru ca nu poate sa stea la infinit cu gunoiul si cu curvele in mijlocul casei. Dumneavoastra ati sta?!

Apoi tot unor astfel de comentatori curve viclene, li se mai potrivesc cuvintele de mai jos ale lui Dumnezeu: „… tu, (crestinule ortodox, catolic, baptist, penticostal, adventist, tu ateule, liber cugetatorule, tu hindusule, yoghinule, shintoistule, etc.) care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric, povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului, tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: „Sa nu furi”, furi? Tu care zici: „Sa nu preacurvesti”, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele? Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi? Caci „din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri„, dupa cum este scris.” (Romani)  Acest text spune cu o foarte mare forta, ca milioanele si milioanele de crestini falsi, fatarnici, ipocriti, care sunt doar niste curve viclene care se lauda cu Dumnezeu, in realitate, toti acestia, il dezonoreaza cel mai mult pe Viul Dumnezeu, si ii indeparteaza pe oameni de o astfel de credinta fatarnica si mincinoasa. In realitate, toti acesti „crestini”, sunt robii Satanei, si implinesc poftele lui. Dupa cum se vede si din acest text, Dumnezeu nu se oripileaza deloc de numirea cu numele lui, a pacatului, ci se oripileaza de cu totul altceva: doar de pacatul insusi. Dumnezeu nu condamna pe nimeni ca ii spune hotului hot, prostului, prost, nebunului ca este nebun, curvei ca este curva, mincinosului ca este mincinos, ucigasului ca este ucigas, etc. Dumnezeu se oripileaza doar de cei care fac toate aceste pacate, si multe altele. Eu personal m-am saturat de astfel de crestini descrisi de textul de mai sus. Toti penalii, toti mincinosii, toti hotii, toti inchinatorii la idoli, toti smecherii cocliti, toate curvele viclene si spurcate, sunt mari crestini si mari povatuitori de bine pe internet si pe planeta Pamant. TOTI dau sfaturi in dreapta si in stanga despre Dumnezeu, dar vietile lor colcaie de pacate, de stricaciune, de gunoi. Pentru toti acestia, am doar textul din motto: Hai sictir! 

Am scris acest post pentru ca nu mai pot cu ipocritii si cu fatarnicii care se dau academici in cap si in creieri, in timp ce ei sunt doar niste curve viclene prostite de Dracu’. Curve care mint ca daca altele ar fi circumstantele, altul limbajul, ei ar fi credinciosi maxim. Numele lui Dumnezeu este hulit din cauza unor astfel de fatarnici ca ei, care in biserici spun una, iar in viata reala fac alta. Curve viclene care cred ca il pacalesc pe Dumnezeu. Niste prosti! Am auzit atatea glasuri mieroase si fatarnice in biserici si in afara lor, atatea cuvinte frumoase si goale, iar posesorii lor erau in realitate, doar slugile pe fata ale lui Dracu’. Eu prefer adevarul curat, spus clar, dintr-o bucata, oricat de dur ar fi el, decat „mierea” minciunii si a ipocriziei bisericesti si lumesti. Chiar si spus mai bolovanos, mai agresiv, mai verde-n fata, adevarul are farmecul lui inegalabil! El devine pentru cautatorul sincer al lui, giuvaierul de mare pret, de care nu mai vrea sa se desparta niciodata. El, adevarul, si implicit Viul Dumnezeu, care este inventatorul adevarului si adevarul insusi, devin comoara vesnica a celui care il cauta. Te bucuri ca l-ai descoperit, chiar daca la inceput te-a socat si te-a pus pe ganduri, te-a enervat si te-a indignat, pentru ca tu aveai in cap minciunile si balariile Satanei. Adevarul este frumusete pura, este aur curat, este diamant sclipitor, este Dumnezeu insusi. Adevarul nu se negociaza niciodata. Adevarul este, pur si simplu, ca si Dumnezeu. Daca eu am folosit si am sa mai folosesc un astfel de limbaj, biblic dealtfel, este doar pentru a-i trezi la realitate, pe cei care sunt adormiti de minciunile Satanei si imbatati de vinul Babilonului. Sunt doar glasul disperat care striga in pustiul pacatului si a mortii, doar, doar o sa auda cineva strigatul. Pacatului trebuie sa-i spui pe nume, asa spune Dumnezeu in Biblie, si eu asta am de gand sa fac si in continuare. Pentru mine, ca si pentru Dumnezeu, hotul este hot, prostul este prost, nebunul este nebun, curva este curva, ucigasul este ucigas, mincinosul este mincinos, etc. Cui nu-i convine asta, sa ma lase. Nu fortez pe nimeni la nimic. Stiu ca prostii vor continua sa fie prosti, iar curvele viclene sa fie curve viclene, dar macar le-am spus adevarul lui Dumnezeu, despre unii ca ei. Iata adevarul biblic despre curvele viclene din Babilonul teologic, si nu numai:

„din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri”

Isus Hristos si pacatele noastre

Cu respect,

Isus Hristos sau nimic

Motto: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostruNimeni nu vine la Tatal decat prin MINE.”

Isus darama templul, ritualurile, sarbatorile, adica tot ce au simbolizat acestea. Isus Hristos a daramat totul, si a ramas doar El si Tatal Sau. Carjele, cartea de colorat, cubuletele prin care Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, au facut pedagogie si au invatat omenirea proasta si nelegiuita despre planurile lui Dumnezeu pentru noi toti, despre Creatie, despre Salvare, despre pacat si despre moarte, despre neprihanire si despre viata, despre Dracu’ si despre Isus Hristos, au fost distruse pentru totdeauna, ca sa ramana esentialul, adevarul pur si vesnic: Viul Dumnezeu, Tatal si Fiul. „Eu sunt calea, adevarul si viata.”

Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, Isus Hristos darama tot sistemul iudaic, prin implinirea a tot ceea ce a simbolizat el, adica pe El insusi ca apa, lumina, preotie, animalul de jertfa, etc. Cortul Intalnirii si apoi Templul evreiesc, au fost cartile de colorat ale omenirii proaste si pacatoase. ABC-ul invataturilor despre Dumnezeu. ABC care a avut implinirea totala, deplina, si ireversibila in Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. Multi credinciosi „crestini”, din toate bisericile, majoritatea credinciosilor, inca nu vor sa accepte acest adevar maret, rostit de Isus Hristos acum peste 2000 de ani, si intarit ulterior de apostolii Sai, prin Duhul Sau. Oamenii se agata cu disperare de forme, de ziduri, de practici inutile, aruncand la gunoi esentialul, adica pe Isus Hristos. Se agata de preoti si de pastori, de slujbe si de predici tampite, de ritualuri, de zidurile bisericilor, de asa zisele sarbatori religioase, de asa zisele taine crestine, etc… desi Dumnezeu ne-a spus cu subiect si predicat inca din Vechiul Testament, ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru El, atata timp cat neprihanirea Lui este alungata din vietile inchinatorilor, a credinciosilor. Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! „Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata!” (Amos)  Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu si-a schimbat gandirea, mentalitatea si atitudinea in zilele noastre?! Nu! Categoric ca nu, dar noi asa credem in prostia noastra, si ne ducem la biserica ca la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este acolo. Dumnezeu nu este in sarbatorile noastre, crestine sau necrestine, nu este in darurile noastre de mancare, in pomenile noastre, in lumanarile noastre, in serviciile noastre asa zis divine, care sunt doar niste mascarade penibile pentru nelegiuitii care se cred crestini, ca sa le dea iluzia ca sunt in regula cu Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa fie in noi, iar daca El este in noi, este si neprihanirea Sa in noi. Neprihanire care trebuie sa se vada in noi, obligatoriu. Daca neprihanirea Lui nu este in noi, Dumnezeu nu este nicaieri, in sensul ca noi nu avem nimic, nu suntem crestini si inchinatori adevarati. Suntem inca in pacatele noastre, si… morti, chiar daca suntem inca vii. Asa a spus Isus Hristos: „Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” (Ioan)  Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, atat Adevarul cat si Duhul, sunt cei doi Dumnezei: Tatal si Fiul. In sensul acesta Dumnezeu este Duh, nu ca este El un abur asaaa…. care pluteste pe undeva prin Univers. Va amintiti si zicerea: „Eu sunt calea ADEVARUL si viata.” Isus, si implicit Tatal Sau, caci cei doi sunt una, sunt Adevarul, si nu exista alt adevar. Cine se inchina lui Dumnezeu, adica inchinatorii adevarati, singurii adevarati, trebuie sa se inchine in Duh, adica sa aiba in ei Duhul lui Isus Hristos, si in Adevar, care este… tot Isus Hristos. Adevarul crestin final si fundamental fiind acela, ca nu mai avem nevoie de nimic altceva, decat de Isus Hristos. Nu mai avem nevoie nici de temple/biserici, nici de popi sau pastori, nici de ritualuri, indiferent care sunt ele, nici de sarbatori, indiferent care sunt ele, nici de …, nici de… Avem nevoie doar de Isus Hristos. Punct. Vedeti cat este de simplu?! Vedeti de ce trebuie sa intelegem corect si subiectul legat de TRINITATE? Daca Duhul Sfant din Biblie, ar fi o alta persoana a dumnezeirii, a treia, atunci lucrurile s-ar complica inutil, totul devine o balamuceala greu de explicat, si nu am mai intelege nimic. Din aceasta cauza „crestinii” fac un balet intelectula penibil, ca sa explice inexplicabilul, adica minciunile pe care Dracu’ le-a presarat pe ici pe colo in falsul crestinism. Apoi tot cu subiect si predicat, Isus spune: „Fariseii au intrebat pe Isus, cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luca) Acest text spune fara echivoc, ceea ce am argumentat mai sus. Imparatia Viului Dumnezeu, si implicit Dumnezeu, nu este nici la catolici, nici la ortodocsi, nici la baptisti, nici la adventisti, nici la mormoni, nici la evanghelici, nici la metodisti, adica nici aici si nici acolo, ci doar in noi. Imparatia lui Dumnezeu nu este nici in sarbatoarea cutare sau cutare, nici in ritualul cutare sau cutare, crestin sau necrestin. Daca Dumnezeu nu este in noi, adica inauntrul nostru, nu este nicaieri, altfel spus, noi nu avem nimic, nu suntem crestini cu adevarat, ci doar cu numele, adica niste impostori, niste falsi crestini. Tot ca o confirmare a celor spuse pana acum, tot Isus Hristos spune cu subiect si predicat, dar „crestinii” nu cred asta, urmatoarele: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant. Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.” (Romani)  Dupa cum vedeti, ca si in textele din Vechiul Testament, Dumnezeu spune fix acelasi lucru. El vrea neprihanire, nu sarbatori, ritualuri si vrajeli asa zis crestine, facute de bisericile asa zis crestine. Acesta este adevarul, fie ca va convine, fie ca nu va convine. Biblia este foarte clara si explicita. Ca sa fie si mai evident adevarul discutat astazi in acest post, ca Isus Hristos este totul totului tot, vreau sa va mai arat un text care devoaleaza tot ceea ce am spus pana acum. Iata textul:  „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” (2Corinteni)  Dupa parerea mea, acest text este unul din textele magistrale care explica „diferenta” dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Arata cum Vechiul Testament se implineste fara putinta de tagada, in Noul Testament, „desfiintandu-l” pe acesta din urma, prin implinirea lui. Sa comentam putin acest text minunat. Ce spune el? El spune niste adevaruri extrem de importante pentru noi toti. Acest text confirma ceea ce este cu adevarat Noul Testament: „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor (Evrei)  Acelasi lucru il spune si textul din 2Corinteni: „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.”  Pefect, nu-i asa?! Un alt adevar maret din text, care este legat de cele de pana acum confirmandu-le, este acesta: „Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata.” Adica tot de la Duhul lui Isus Hristos vine destoinicia crestina, adica stiinta si neprihanirea, nu de la oameni, nu de la  popi sau de la pastori, nu de la biserici sau de la moaste, nu de la apostoli, care si ei erau condusi tot de Duhul lui Isus. Iar cel mai tare este ca slova omoara, si doar Duhul lui Isus da viata. Ce vrea sa insemne asta?! Sa citim mai departe: „Daca slujba aducatoare de osanda (de moarte) a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?” Slujba aducatoare de moarte a fost Cortul Intalnirii, apoi Templul, iar slujba aducatoare de neprihanire este ceea ce a facut Isus Hristos pentru noi toti. Templul evreiesc a fost ceva trecator, cartea de colorat, cuburile copilariei, chiar daca a avut si el slava lui. Slava Templului este intrecuta cu mult de cel care era simbolizat de tot Templul si de slujbele lui, adica de Isus Hristos. Marama, adica simbolistica Templului, a fost data la o parte de Isus Hristos, adica implinita de Isus Hristos, si inteleasa prin Isus Hristos. Isus Hristos este cheia intelegerii depline a sibolurilor Templului, si interpretarea corecta a lor si a Templului, iata si dovada suprema de necontestat si de neclintit, ca asa este: „marama este data la o parte in Hristos … ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia… si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.Da, oricine se uita la Isus, intelege Templul evreiesc, si se elibereaza de tot ceea ce a insemnat el. Da, slujba de la Templu, cea aducatoare de moarte, in sensul ca slujbele de la Templu nu puteau sa salveze pe nimeni din pacat si din moarte, asa cum numai Isus Hristos o poate face, au fost date la o parte pentru totdeauna. La rastignirea lui Isus catapeteasma Templului se surpa, perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sinteleor se rupe pentru totdeauna. Totul se darama pentru totdeauna. Cand venim la Isus Hristos, nu mai venim la slujbe si la sarbatori, nu mai venim la biserici, ci doar la Isus si punct. Asta inseamna slobozenie in toate felurile: de pacat, dar si de ritualuri. Nici asa zisele slujbe „crestine” de astazi din bisericile „crestine”, de care se agata cu disperare „crestinii”, nu sunt mai cu mot, sunt tot aducatoare de moarte, in sensul ca numai Hristos in noi este adevarata nadejde a slavei viitoare, adica a salvarii si a ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu. Numai Duhul lui Isus Hristos da viata si neprihanire, slujbele, chiar si cele in Numele Lui, sunt doar slova fara putere, slova care omoara, adica sunt doar moarte. Nu au nimic viu in ele. Nici macar botezul, Cina Domnului si restul. Sunteti socati? Sa nu fiti! Fara Hristos in noi, totul este apa de ploaie, niente. Multi „crestini” botezati si impartasiti, foarte multi, majoritatea, sunt marii sau mici nelegiuiti ai lumii noastre, slugile fidele ale Satanei. Doar Isus este viata si neprihanire. Talharul de pe cruce este dovada suprema ca asa stau lucrurile, ca esti acceptat de Dumnezeu si fara toate acestea: botez, Cina Domnului, si toate celelalte. Am scris despre asta aici: Talharul de pe cruce si Evanghelia Vesnica Nicio sarbatoare, nici macar sabatul nu este mai valoros si mai important decat Isus, si degeaba il cinstiti si il sarbatoriti ca zi de odihna fara Hristos in dumneavoastra. Nu are nicio valoare. Puteti sa va botezati cat vreti, puteti sa luati Cina Domnului (Impartasania) cat vreti, puteti sa sarbatoriti sabate sau duminici cate vreti, puteti sa mergeti regulat la biserica, puteti sa faceti tot ce vreti, daca Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra cu adevarat, totul este in zadar. Totul nu foloseste la nimic. Sunteti pierduti, adica morti, vii fiind. Sunteti inca robii Satanei. Sunteti inca tributari slovei, adica nu ati inteles nimic din crestinism, si nu ati inteles Evanghelia Vesnica.

Isus Hristos

Concluzie: “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.(Galateni)  Dragii mei prieteni si neprieteni, daca veti continua sa sarbatoriti zile, luni, vremuri si ani, adica: Sabatul, Cincizecimea, Sarbatoarea Corturilor, Craciunul, Pastele, Luna noua, Ziua Ispasirii, si adaugati dumneavoastra ce sarbatori mai vreti, dar Isus Hristos cel viu in vecii vecilor nu este in dumneavoastra, sarbatoriti degeaba, ca nu va foloseste la absolut nimic. Nu sunteti crestini, si nu aveti nicio legatura cu crestinismul autentic, pentru ca nu aveti nicio legatura cu Hristos. Sunteti doar niste manipulati de Dracu’. Puteti sa va duceti la biserica, sa stati la slujbe, sa va dati cu curul de pamant cat vreti, sa sarbatoriti tot ce vreti, dar daca Isus nu este in voi, totul este degeaba. Nu are nicio valoare. Ma repet, dar este esential sa intelegeti asta. Daca Isus Hristos nu este in dumneavoastra, Dumnezeu dispretuieste si detesta toate sarbatorile dumneavoastra, indiferent care ar fi acestea, chiar si cele dorite de El, ca botezul, Cina Domnului, etc. pentru ca Dumnezeu nu poate sa vada niste nelegiuiti care se dau si se cred copiii Lui, in timp ce ei sunt fiii lu’ Dracu’, iar El sa aprobe asta, si sa se bucure cand vede asa ceva. Nu exista asa ceva. Este o minciuna, o autoinselare, asa cum spune Dumnezeu. Daca veniti la Dumnezeu, daca il vreti pe Dumnezeu, trebuie sa-l acceptati pe Isus Hristos, care ghiciti ce o sa faca: va pune in dumneavoastra, neprihanirea Sa, adica viata Sa. Isus nu vine niciodata singur, ci cu viata Sa, care viata este NEPRIHANITA. Daca in timp ce mergeti la biserica, dumneavoastra sunteti in continuare un iubitor si un rob al pacatului, adica un mincinos, un hot, un criminal, un nelegiuit, inseamna ca nu l-ati acceptat pe Isus in viata dumneavoastra. Inseamna ca il urati pe Isus, ca il detestati, si ca nu-l vreti ca Domn al vietii dumneavoastra. Dar daca il veti accepta cu adevarat, veti vedea fara sa faceti nimic deosebit, ca incet, incet, mintea si gandirea dumneavoastra va functiona altfel. Veti intelege altfel viata, si veti vedea altfel lumea aceasta. Duhul lui Hristos va va lumina si va va calauzi permanent, atata timp cat doriti. Puteti sa-l alungati oricand pe Isus din viata dumneavoastra. El nu sta cu forta nicaieri, pentru ca sunteti liberi, iar daca veti dori sa va intoareceti in robia pacatului, puteti sa o faceti oricand. Dar din robia pacatului la neprihanire, numai Isus poate sa va salveze, pentru ca dumneavoastra sunteti neputinciosi, oricat de mult veti merge la biserici, veti pupa moaste, icoane, veti serba zile de sarbatoare sau de odihna, etc.. Aceasta este Evanghelia VesnicaIsus Hristos si neprihanirea Sa, si nimic altceva. Nu uitati niciodata asta: Isus vine si cu neprihanire. Obligatoriu. Intreaga viata a lui Isus, simbolizata de sangele animalului de jertfa de la Templu, viata prin care noi suntem salvati, este neprihanita. Nu se poate Isus fara neprihanire, cum nu se poate neprihanire fara Isus. Nu se poate crestinism pacatos, pentru ca acela nu este crestinism, ci doar o alta facatura satanica, pentru prostii prostiti de Dracu’..

„Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava… pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru… Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. … Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu (adica acceptati pe bune Duhul lui Isus in voi), ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre(acceptand Duhul neprihanit al lui Isus), ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege (adica sub Templu si slujbele lui), ci sub har (adica sub iertare, adica sub Isus Hristos) … Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Proverbe, Romani) Simplu si superb! Iata Evanghelia Vesnica, in frumusetea ei simpla si nepieritoare!

Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

Foloseste-l este GRATIS

Stiu, ceea ce am scris astazi aici, este hrana tare, foarte tare, hrana pentru adulti, pentru barbati si pentru femei, nu pentru prunci, si nu pentru copilasi. Multi nu vor intelege nimic, ba mai mult, vor crede ca eu atac biserica crestina si crestinismul. Asa au crezut si evreii cand Isus Hristos le explica tot ceea ce faceau ei fara sa inteleaga. Sper ca dumneavoastra sa nu faceti aceeasi greseala ca ei.

Cu respect,

Dumnezeu nu este jignitul de servici al omenirii

Motto: “Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El (Coloseni 2)

Sambata trecuta am fost la o biserica. Ma duc rar la biserica. De cateva ori pe an. Imi este foarte greu sa mai ascult aberatiile despre Dumnezeu, care se spun in bisericile „crestine”, unde se propovaduieste in draci, frica de Dumnezeu. In fiecare sambata si duminica oamenii sunt amenintati de la amvoane, de catre preoti si pastori, ca ii ia Dracu’ daca nu-si baga mintile in cap, si nu se pocaiesc. Pana la un punct este adevarat, dar dupa ce faci legamant cu Dumnezeu, chestia asta nu mai este deloc valabila. Hrana tare este ca nici macar pana la acel punct al legamantului nu este valabila, dar hai sa zicem ca ar fi asa. O sa vedeti de ce fac aceasta afirmatie tare, dupa ce veti citi intregul post. Eu ma mai duc la biserica de cateva ori pe an, si ca sa vad cum mai gandesc oamenii care sunt preocupati de Dumnezeu. Sa vad si sa aud cum mai gandesc si ce mai cred „crestinii”. Cei in mijlocul carora am fost sambata, discutau niste lucruri copilaresti, adica infantile, daca este sa te iei dupa Evanghelia Vesnica, pe care ar cam trebui sa o stie la ora asta, pentru ca stau de ani de zile cu Biblia in mana, si cu toate acestea, habar nu au despre ea. Se ingrozeau unii pe altii, ca nu sunt suficient de pocaiti, ca nu s-au caznit destul sa-l multumeasca pe Dumnezeu, si de aceea, Dumnezeu le-a intors spatele, si nu ii desteapta. Era propovaduita aceeasi frica de Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu fata de pacatos este aruncata la gunoi. Oamenii vin la biserica sa se zvarcoleasca in fata lui Dumnezeu pentru iertare, asa cum au fost si sunt invatati de catre preoti si pastori. Ei nu vin la biserica sa se bucure impreuna pentru salvarea oferita gratis, in dar, de Isus Hristos si de Tatal Sau. Nu. Ei vin doar ca sa-l imbuneze pe jignitu’ Universului, pe Dumnezeul mofturos si neiertator cu greselile oamenilor, pana cand oamenii nu se zvarcolesc in fata Lui. In mintea lor, iertarea si salvarea lor, este doar o licenta trecatoare, care poate sa fie ridicata de catre licentiator, adica de Dumnezeu, la fiecare greseala omeneasca, adica la fiecare pacat. Cum ai pacatuit/gresit, Dumnezeu iti ia imediat licenta de om iertat si salvat, si te trimite inapoi la Dracu’. Apoi, tu pacatosule nenorocit ce esti tu, mizerie umana, trebuie sa te zvarcolesti in genunchi, ori acasa ori la biserica, in fata lui Dumnezeu, sa-l implori cu lacrimi in ochi sau nu, sa te ierte, si sa-ti dea inapoi licenta de iertat si de salvat, de fiu al Sau, de crestin. Si tot asa, in fiecare zi, in fiecare sambata si duminica la biserica, tot timpul vietii tale, trebuie sa fii un trist macinat de ganduri negre. Asta este in mintea bietilor „crestini” prostiti de Dracu’, prin bisericile „crestine”. Asa ceva este un calvar, nu o bucurie! Evanghelia Vesnica spune cu totul altceva. Evanghelia Vesnica spune ca iertarea, Salvarea, Neprihanirea si Viata, in Hristos si prin Hristos, sunt date inainte de a aparea noi pe lume, inainte de a face noi pacate, si este de neretras. Singurul in stare a fi capabil (sic!) sa-si retraga licenta de iertat si de salvat, este doar omul insusi. Dumnezeu nu retrage nimic. Dumnezeu daruieste iertarea si salvarea, si punct. Dumnezeu daruieste, iar darul, dar ramane, in veci. Dumnezeu nu-si ia jucariile inapoi de fiecare data cand noi gresim sau ii dam noi cu flit. O asemenea viziune despre Dumnezeu, este satanica, si este combatuta clar de Biblie. Dar cum vorba lunga este saracia omului, sa vedem ce spune Biblia. Trebuie sa ne pocaim zilnic, sau este suficient o singura data?

„De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu, invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.” (Evrei 6)  Cat de tare este textul acesta! Acum ia cititi-l si pe acesta: Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1Corinteni) … „Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.” (Romani)   Sa retinem aceste texte si sa mai citam altele, ca sa intelegeti exact ce vreau sa spun in acest post. Este foarte important sa intelegem acesta aspect, ca sa nu mai fim ingroziti de pacatele noastre, si sa ne bucuram de salvarea noastra. Iata acum si aceste texte, si apoi o sa le comentam pe toate. „Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale,… In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;… In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale,… Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia salvarii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit, si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” (Efeseni) … „Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.” (Matei)

Intrebare: De cand ne-a ales si ne considera Dumnezeu Tatal iertati, dragii mei prieteni si neprieteni ? Raspuns: inainte de intemeierea lumii. De cand ne considera Dumnezeu Tatal infiati si rascumparati, adica copiii Sai iubiti si dragi ? Raspuns: inainte de intemeierea lumii. De cand ne considera Dumnezeu mostenitori ai Imparatiei Sale ? Raspuns: inainte de intemeierea lumii. Atunci de ce mai suntem infricosati de popi si de pastori cu pocainte zilnice, cu jale zilnica, cu mortificari de tot felul, de cate ori mergem la biserica? De ce mai suntem amenintati de preoti si de pastori cu rautatea lui Dumnezeu fata de noi pacatosii? De ce mai suntem pusi sa ne umilim, sa ne mortificam zilnic in fata lui Dumnezeu, pentru greselile noastre ? De ce?! Auziti si dumneavoastra ce inseamna cu adevarat sfintenia si neprihanirea crestina, adica desavarsirea crestina: Isus Hristos. Iertarea, Salvarea, Viata si Neprihanirea, precum si Imparatia lui Dumnezeu, au fost daruite omenirii intregi de catre Dumnezeu Tatal nostru, prin Isus Hristos Fiul Sau, inainte de intemeierea lumii, si toate acestea sunt continue, neantrerupte, nu au sincope, nu au intreruperi justificate de toane sau de jigniri, adica de pacatele noastre accidentale. Asa cum am spus, Dumnezeu ce a daruit, nu mai ia inapoi, daruit ramane. Dumneavoastra luati inapoi lucrurile daruite cuiva ? Nu! Este o tampenie, un gest abject, o impolitete sa faci asa ceva. Daca in lumea noastra de pacat, in lumea noastra grosolana, in lumea noastra mizerabila, consideram retragerea darului o mitocanie, un lucru de neacceptat, ei bine, cu atat mai mult, nici Dumnezeu nu face asa ceva. Crestinii nu trebuie sa-si cerseasca zilnic iertarea la Dumnezeu sau lui Dumnezeu. Iertarea este mereu acolo, continua, secunda de secunda, dinainte de intemeierea lumii, si pana la sfarsitul ei, adica atat cat este nevoie de ea, si fiecare dintre noi, poate sa beneficieze de ea sau sa o refuze, in orice moment al vietii. Ea nu este retrasa si nici intrerupta de pacatele noastre, si nici de catre Dumnezeu. Numai noi putem sa intrerupem aceasta iertare continua, in sensul ca nu o dorim, nu o vrem, nu ne intereseaza, sau nu o mai dorim, nu o mai vrem, nu ne mai intereseaza, daca am acceptat-o candva in viata noastra, dar ea, iertarea, ramane tot acolo, permanent, indiferent de comportamenul nostru, chiar daca noi nu o vrem sau nu o mai vrem. Dumnezeu nu o retrage, asa cum gresit credem noi, si asa cum gresit suntem invatati la biserici si de biserici. Dumnezeu nu o da azi si o ia maine. Asa ceva este exclus. Bibila nu spune asa. Dimpotriva, asa cum ati vazut din textele biblice. Si oamenii sunt invatati de catre biserici, de catre preoti si pastori, sa se umileasca zilnic la biserica si nu numai, sa se autoflageleze zilnic fizic sau mental, ca sa-l imbuneze pe jignitu’ de Dumnezeu. Asa ceva dragii mei prieteni si neprieteni, este un lucru satanic. Este viziunea, falsa, mincinoasa, satnica, despre Dumnezeu, pe care Dracu’ vrea si a reusit s-o bage in capul oamenilor prosti si lezne crezatori, care nu vor sa stie adevarul prin propriile forte, adica sa citeasca singuri Bibila, ci iau de bun, ceea ce le spun altii despre Dumnezeu.

Ce trebuie sa intelegem de aici, din tot ceea ce am prezentat, este faptul ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat, si singurii care putem sa renuntam la aceasta dragoste de tata si la toate darurile ei, suntem doar noi insine. DA, am fost sfintiti, DA, am fost spalati de pacate, DA, am fost infiati de Tatal, DA, suntem socotiti neprihaniti, datorita lui Isus Hristos, si prin Isus Hristos. A pune mereu si mereu temelie pe pocainta de faptele moarte ale pacatului, asa cum faceau acei oameni in acea biserica, a ne intoarce mereu si mereu la botez, la punerea mainilor, la judecata, la invierea din morti, este o copilarie, un infantilism cronic pentru femeile si barbatii in Hristos. Cei care fac asta, care se intorce mereu si mereu la lucrurile incepatoare, nu vor, nu doresc sa se maturizeze. Cine crede cu adevarat in Dumnezeu, crede ca va fi inviat, crede ca nu mai este judecat de Dumnezeu, crede ca este iertat fara sa faca el ceva sau sa se dea el cu curu’ de pamant in fata Creatorului Sau, crede ca este socotit neprihanit, crede ca este considerat fiu si prieten al lui Dumnezeu, crede ca este mostenitor al Impatiei lui Dumnezeu, crede ca nu mai are de ce sa-i fie frica de Dumnezeu, si, in consecinta, se bucura de toate aceste daruri dumnezeiesti, si… il iubeste cu tot cugetul si cu tot sufletul sau, pe Creator! Asta este Evanghelia Vesnica! Cine nu face asta, se va intoarce mereu si mereu catre lucrurile incepatoare, cu frica si cu groaza, si nu va inainta niciodata catre lucrurile desavarsite, reprezentate de Isus Hristos. Si ca sa intelegem si mai bine acest subiect, si ca sa avem o ilustrare perfecta a pocaintei asa cum o vede Dumnezeu insusi, sa ne uitam putin la pilda fiului risipitor. Vom intelege exact ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, adica nimic, cum ne priveste Dumnezeu pe noi, cei razvratiti impotriva Lui, si vom sti exact comportamentul Sau fata de toti cei pacatosi.

„Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi zice: „Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau, fa-ma ca pe unul din argatii tai.” Si s-a sculat si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult. Fiul i-a zis: „Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau.” Dar tatal a zis robilor sai: „Aduceti repede haina cea mai buna si imbracati-l cu ea, puneti-i un inel in deget si incaltaminte in picioare. Aduceti vitelul cel ingrasat si taiati-l. Sa mancam si sa ne inveselim, caci acest fiu al meu era mort, si a inviat; era pierdut, si a fost gasit.” Si au inceput sa se inveseleasca.” (Luca)  Parabola fiului risipitor este simpla. In biserici este predicata si explicata enoriasilor astfel incat sa fie bagata groaza in ei. Aceasta parabola a fost maltratata in bisericile „crestine”, in sensul ca nu s-a pus si nu se pune accentul pe marile adevaruri ale Evangheliei Vesnice, despre omul pacatos si Dumnezeu, care sunt in aceasta pilda. Iata despre ce este vorba: Unul din fii, erau doi, pleaca de la tatal sau, cu bogatii cu tot, partea lui, exact asa cum au plecat Eva si Adam din gradina Raiului, impreuna cu partea lor de bogatie data lor de Dumnezeu, in dar, adica planeta Pamant, pe care ei au daruit-o, au predat-o lu’ Dracu’. Au dat de Dracu’ si la propriu si la figurat, si au dus la inceput o viata de bogatie temporara si de mizerie nemasurata, asa cum a dus si fiul risipitor, pentru ca asa este in iad. Apoi, fiul nesabuit, care dupa ce a cheltuit toate bogatiile, a ajuns vai mama lui, isi vine in fire, si vrea sa se pocaiasca, adica sa ceara iertare tatalui sau pentru imensa prostie pe care a facut-o, si sa revina acasa la tatal sau, adica in gradina Edenului, in Rai, in Imparatia lui Dumnezeu, cum ar veni. El isi imagineaza cum are sa fie, si memoreaza chiar si vorbele de regret, de pocainta, pe care o sa i le spuna tatalui sau, si porneste spre casa parinteasca, asa cum crestinul, prin credinta, porneste spre cer, spre Tatal ceresc. Aproape de casa, tatal il vede, il vede de departe, si se duce la el, si in timp ce el isi punea in aplicare planul copt de mintea lui, adica cerea iertare tatalui sau, tatal sau il saruta mult, intr-o imbratisare suprema de dragoste parinteasca. Tatal nu avea nevoie de regretele lui. Tatal nu avea nevoie de nimic de la el. Foarte interesant este faptul ca Tatal ceresc, Dumnezeu, ne vede inca de la momentul cand noi suntem departe de El, adica inainte de a ne naste noi pe planeta. Inainte de a aparea si noi in aceasta lume blestemata, Dumnezeu are pregatita pentru fiecare dintre noi, iertarea, salvarea, neprihanirea si viata, prin Isus Hristos, Fiul Sau. Viata noastra cu pacatele noastre, nu diminueaza cu nimic dragostea Lui fata de noi. Tatal este pregatit oricand, de la intemeierea lumii, si chiar inainte de asta, ca noi sa ne intoarcem acasa la El. Oricare dintre noi. Tatal nu avea nevoie de vorbele fiului sau pacatos ca sa-l ierte, asa cum Dumnezeu nu are nevoie de regretele noastre formale. Numai regretele sincere, din suflet, din inima, pe care Dumnezeu poate sa le vada, sunt pe placul lui Dumnezeu, si El vede asta inainte de a le marturisi noi, asa cum a facut si tatal din pilda fiului risipitor. Numai faptul ca l-a vazut de departe pe fiul sau, pe drumul spre casa parinteasca, a fost suficient, ca sa inteleaga ca fiul sau a invatat lectia plecarii din casa parinteasca, si a dezertarii la Dracu’, si ca acum, fiul sau, poate sa-i aprecieze dragostea lui dezinteresata fata de el, la adevarata ei valoare, si el stie ca fiul s-a intors acasa din tot sufletul, si pentru toteauna. Nu s-a intors acasa ca sa mai ceara niste bani si sa plece iar. In timp ce fiul nelegiuit, nerecunoscator, fugit de acasa, isi cerea iertare, tatal il saruta cu dragoste si il imbraca regeste, si poruncea sa se taie un vitel gras, ca sa inceapa petrecerea, bucuria, si veselia, impreuna cu cel care era mort in Imparatia lu’ Dracu’, si s-a intors la viata in sanul familiei dumnezeiesti. Fiul risipitor nu s-a intors la tatal sau in genunchi, facand matanii, sarutand icoane, moaste sau aprinzand lumanari. Nu s-a intors in umilinta, asa cum predica si isi imagineaza „crestinii” prostiti de Dracu’. S-a intors pe deplin constient, ca nu aceea era calea cea buna pentru el, cale pe care el a ales-o la un moment dat, si ca tot ceea ce este mai bun in lumea aceasta si mai de pret, este dragostea adevarata a tatalui sau, caldura caminului parintesc, nu fatarnicia prietenilor falsi din lumea lu’ Dracu’, dragoste parinteasca care este mai de pret decat orice altceva pe lume. Acesta este adevaratul mesaj al acestei pilde. Tatal fiului risipitor nu a fost suparat, si nu l-a urat pe fiul sau nesabuit si nerecunoscator, atunci cand acesta a parasit casa parinteasca. Ba mai mult, tatal i-a dat fiului, tot ceea ce i se cuvenea, nu i-a oprit nimic din drepturile sale de fiu, care i se cuveneau pe/de drept. Asta  si tot ceea ce a facut tatal ulterior, dovedeste fara echivoc faptul ca tatal si-a iubit neconditionat si in permanenta, fara sincope, fiul risipitor. Asa ca cei care va mai duceti la biserica cu gandul sa va umiliti, sa va injositi, sa va tarati in fata lui Dumnezeu, adica sa va pocaiti, pentru ca sa vi se ierte greselile, sa nu uitati, ca Tatal nostru din ceruri, nu doreste asa ceva. Il „jigniti”, dar in alt sens decat credeti dumneavoastra ca este jignit Dumnezeu de catre pacatosi, adica il mahniti pe Dumnezeu prin pacat, il dezamagiti, dar nu-l faceti pe Dumnezeu prin asta, ca sa va urasca si sa va dispretuiasca, si sa va retraga din aceasta cauza, iertarea si tot ceea ce v-a daruit. Dumnezeu stie ca suntem pacatosi, inainte de a ne naste noi pe Pamant, nu trebuie sa-i reamintim noi zilnic. Dumnezeu stie ca avem nevoie de ajutorul Lui, singurul ajutor eficient in lupta cu Dracu’ si cu pacatul. Pentru asta l-a trimis in lumea noastra pacatoasa si blestemata, pe Fiul Sau Isus Hristos. Dumneavoastra il „jigniti”, citeste: mahniti, pe Dumnezeu, cu astfel de practici, pentru ca nu credeti in dragostea si in iertarea Sa neconditionata, si il „jigniti” cand dumneavoastra credeti despre El, ca pentru fiecare pacat comis de dumneavoastra, El doreste umilirea dumneavoastra in fata Lui. Nici vorba de asa ceva! Dumnezeu nu se uita cu ochi rai la caderile dumneavostra, ci abia asteapta sa va sarute si sa va imbratiseze, sa va dea putere, sa va doriti sa nu mai fiti invinsi, sa va puna la loc de cinste, si sa se veseleasca impreuna cu dumneavostra, daca asta va doriti cu adevarat. Aceasta este adevarata fata a pocaintei dorita de Dumnnezeu: dragostea dumneavostra dezinteresata pentru ceea ce este El cu adevarat, si acesta este comportamentul lui Dumnezeu fata de pacatosi: imbratisari, sarutari, haina neprihanirii, si mancare buna, veselie, si un loc in casa parinteasca. Sa nu credeti cumva ca asta inseamna liber la pacat. Hai sa pacatuim ca Dumnezeu ne iarta. Nu, nu inseamna asa ceva, dar pacatul, chiar daca se mai iveste in vietile noastre, sa nu ne speriem de asta, caci dragostea Tatalui nostru ceresc, este mult mai puternica decat orice pacat. Tatal vede regretul sincer din inima noastra, inainte ca noi sa-l exprimam in cuvinte si rugaciuni, si nu are nevoie de frica si de umilinta noastra in fata Lui, asa cum dovedeste si pilda fiului risipitor. Daca totusi ne cerem iertare Tatalui nostru ceresc, nu facem rau si nu gresim, pentru ca tot noua ne este benefic sa facem asta, pentru ca acest lucru dovedeste ca am constientizat clar diferenta dintre bine si rau, si este la fel de normal ca atunci cand ne cerem iertare parintilor nostri pamantesti, sau celor care le gresim in anumite momente ale vietii. Este de bun simt un astfel de comportament. Nu facem asta ca sa scapam de vreo pedeapsa, de vreo anatema, ci pentru ca asa este civilizat, asa este frumos, asa este omeneste, asa este normal. Asta dovedeste ca Dumnezeu ne mentine o inima de carne, si nu o lasa sa se impietreasca. Nu de frica, ci din dragoste pentru cei pe care i-am ranit si i-am dezamagit ne cerem iertare la ei, nu ca ne-ar bate, ne-ar injura sau ne-ar lua viata, facem asta. Asa si cu Dumnezeu. Ce trebuie noi sa facem? Bucurati-va! Sa ne bucuram ca avem un asa Dumnezeu milos, iubitor si iertator. Daca vom respinge definitv dragostea Lui vindecatoare si iertatoare, abia atunci vom fi pierduti. Pana atunci, in orice clipa, de la intemeierea lumii si pana la sfarsitul ei, pacatosii au acces liber la dragostea si iertarea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Cand mergeti la biserica sau pe drumurile vietii, mergeti fara frica, mergeti cu bucurie si cu speranta. Nu va ingrijorati de nimic.

Fiul risipitor

Bucurati-va totdeauna in Domnul ! Iarasi zic: Bucurati-va ! Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape. Nu va ingrijorati de nimic, ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filipeni)

Ma uitam la prietenii mei din acea biserica la care am fost sambata, si imi dadeam seama ca ei traiesc o drama zilnica, nu o bucurie zilnica, drama accentuata sambata, prin amenintarile de la amvon, ca nu si-au biruit pacatele. Nici nu pot, fara Isus Hristos. Ei cred despre Tatal lor ceresc, ca este jignitu’ de servici al omenirii, si ca de fiecare data cand vin la biserica, ei trebuie sa-l imbuneze cu ceva. Cu lacrimile lor, cu ingenuncherile lor, cu rugaciunile lor, nestiind ca toate acele manifestari ale lor, il ranesc pe Tatal lor iubitor si iertator. Ma uitam la frica pe care o au ei fata de Dumnezeu. Groaza si spaima cu care vin la biserica, ca nu si-au rezolvat pacatele, ca nu s-au strofocat suficient, ca nu s-au tavalit destul in fata lui Dumnezeu, si ca din aceasta cauza, vor fi pierduti. Ei nu-l iubeau pe Dumnezeu, si nici nu credeau in dragostea Lui neconditionata fata de ei. Ei nu cred in Evanghelie. Lor le era doar frica de Dumnezeu! Frica ca au gresit, si ca din aceasta cauza, Dumnezeu se simte extrem de jignit, si este suparat maxim pe ei. Oribil! Asa ceva nu este adevarat in legatura cu Viul Dumnezeu. Aceasta este ceea ce vrea Dracu’ ca noi sa credem despre Dumnezeu. Evanghelia Vesnica nu sustine aceasta invatatura satanica. Va rog sa nu uitati niciodata adevarul Evangheliei, care este acesta:

In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan)

Domnul mi Se arata de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti
pastrez bunatatea Mea !” (Ieremia)

Cu respect,

Boschetarii geniali

Motto: dnhjfkgy

Zilele acestea am auzit un banc genial, adica adevarat si hazos maxim. Vi-l spun si dumneavoastra, pentru ca nu ma pot abtine:

„Doi boschetari treceau intr-o zi pe o strada. Unul vede o firma pe o cladire, si citeste cu voce tare ce scrie pe ea: „Medicina muncii”, la care celalalt boschetar ii spune: „Vezi ba, ti-am zis io ca munca e o boala !”  

Cat de tare este asta ?! Foarte tare ! Si este si adevarata 100%. Iata si dovada, pe bune:

„Omului i-a zis (Dumnezeu): „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.” (Geneza 3)  Acesta este episodul din Biblie, care ne arata geneza muncii pe planeta Pamant. Munca este un blestem, ceva ce Dumnezeu nu a dorit pentru rasa umana, dar deh, noi nu am vrut sa huzurim si sa avem totul gratis pe o planeta binecuvantata, si de fraieri ce-am fost, ne-am bagat robi la Dracu’, si acum ne vinde asta si aerul pe care il respiram, si apa pe care o bem, pe o planeta blestemata din cauza pacatului . Asa ca…

Omenirea proasta

Pentru cei care sunt interesati, si care vor sa aprofundeze subiectul, pot sa citeasca acest post: Despre Sabat (ep.2)

Cu respect,