Mos Craciun l-a invins pe Isus Hristos

Motto Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip, caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare.

Mos Craciun l-a invins pe Isus Hristos! Foarte bine! Din punctul meu de vedere este mai bine si mai cinstit asa. Ziua de 25 decembrie, ziua in care cica s-a nascut Isus Hristos pe planeta Pamant, nu are nimic de-a face cu nasterea Mantuitorului lumii. Este doar o minciuna gogonata, o plasmuire a mintii umane, un fals eveniment crestin. Este doar o facatura satanica, ca atatea altele din lumea noastra de prosti prostiti de Dracu’. Mai bine sa ne jucam de-a Mos Craciun in aceste zile de iarna, care este doar un basm, un mit, o poveste inventata de oameni, decat sa sarbatorim o falsa zi de nastere a lui Isus Hristos. Este corect asa. Ne jucam si noi cateva zile de-a bunatatea, de-a generozitatea, de-a mila, de-a neprihanirea omeneasca data in dar de Mosu’ pentru cateva zile, adica  de-a… spiritul Craciunului, valabil doar cateva zile, ca doar n-o s-o tinem langa cu „prostiile” astea, si o dam la gunoi pe cea adevarata, a lui Isus Hristos, care trebuie sa tina toata viata, zi de zi, nu doar cateva zile amarate, si care neprihanire ne incomodeaza grav in viata noastra de zi cu zi. Asa ca ne jucam si noi de-a neprihanirea pe care o contrafacem pret de cateva zile, adica ne dam buni si generosi, milosi si pasatori, dupa care ne intoarcem voiosi si zglobii la viata noastra pacatoasa, egoista si nelegiuita, traita ca robi ai pacatului, la faradelegile noastre zilnice care ne sunt atat de dragi, si care ne aduc atatea satisfactii si bucurii majore! Dupa cateva zile de „bunatate” contrafacuta, de mesaje ipocrite de iubire si de urari de bine in care nu credem cu adevarat, si care nici nu sunt reale in marea lor majoritate, adica nu sunt adevarate in toate cazurile, ci doar niste minciuni conventionale, niste mesaje si urari de convenienta, pe care in realitate, in cele mai multe cazuri, nu dam doi bani, le spunem si le trimitem doar pentru ca asa se face in aceste zile, ca sa ne punem bine cu sefii sau cu unii la care avem interese, etc… Apoi… ne intoarcem la viata noastra efemera, de slugi ale lu’ Dracu’, viata pe care nu am parasit-o niciodata in realitate!

In Romania, televiziunile s-au intrecut in promovarea lui Mos Craciun, si l-au lasat balta pe Isus. Foarte bine au facut, zic! Este mult mai bine asa! De ce sa fim ipocriti! Ne doare fix in plachiuri de Isus cel Viu, si de Viul Dumnezeu Tatal! Porcul si zaibarul sa traiasca! Matul, pantecele! Pentru asta traim in realitate. Dumnezeu sa ne mai lase, ca avem treaba sa parlim porcul si sa pregatim soricul, in numele Lui, of course. Am vazut la porci sacrificati, la carnati, slanina, tuici si tot felul de ritualuri si de obiceiuri culinaro-bahice, asa zis crestine, de mi-au sarit sigurantele bunului simt, si imi venea sa spun cate ceva de dulce, de cate ori deschideam televizorul. Noroc ca are si buton de oprire teveul asta, precum si alte canale, ca altfel o luai cu capul in Romania asta de 2 lei, cu o media de 2 bani. Ziceai ca romanaul nu are alta treaba pe planeta in aceste zile, decat sa bea vin si tuici, si sa manance porci, lucruri care sunt cam adevarate. Oricum Craciunul a devenit doar un prilej de a manca si de a bea ca… porcii ?! De a te distra cu orice pret, un motiv de pileala si de haleala maxima, pana auzi sunetul salvarii la poarta sau la scara blocului. Adica este ceva de genul fotografiei de mai jos. Acesta este spiritul Craciunului de astazi! Este o tusa groasa, recunosc, dar exprima o realitate, fara doar si poate. Na ca si rimeaza! Despre paganismul Craciunului am mai scris pe acest blog, in postul: Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana ? 

Enjoy, is Christmas!

Craciun

Tot cu ocazia asa zisei nasteri a lui Isus Hristos in data de 25 decembrie, am vazut cea mai penibila, cea mai groteasca faza religioasa de cand mama mea m-a facut pe planeta asta plina de prosti prostiti de Dracu. Doar mozolirea frenetica a moastelor o mai poate intrece! Am vazut pe unul din capii unei mari biserici asa zis crestine, pe numele lui Papa Francisc, care se plimba prin biserica lui, aia mare si celebra de la Roma, cu un prunc de lemn sau din ce-o fi fost el, in brate, jucandu-se de-a nasterea lui Isus! Asa cevaaa! Atata penibil?! Atata grotesc n-am mai vazut! In secolul 21, cand lumea face tot ceea ce stiti ca face, adica se joaca din frageda pruncie cu cele mai diverse tehnologii pe care le poti avea in buzunarul de la camasa, tu, cap al unei biserici cu sute de milioane de credinciosi, te joci in biserica cu papusile, ca un batranel senil si dus cu capu’, si te inchini lor ca la Dumnezeu insusi, lucru interzis clar de Dumnezeul pe care crezi tu ca il slujesti! Iti jignesti astfel atat Dumnezeul care este viu, nu papusa, cat si pe credinciosii tai, pe care ii consideri niste handicapati mintal! Crezi despre ei ca nu pot sa-si imagineze un copil nou nascut, si vrei sa le arati tu cum arata, si cum se face inchinarea la… Dumnezeu, printr-o PAPUSA! Tu, ditamai Papa de la Roma, te inchini la … O PAPUSA! Asa cevaaaa?! Da, asa ceva! Asta este IDOLATRIE dragii mei! Aici ne-a adus prostia noastra! Asta inseamna lepadare de credinta, nu altceva. Cum sa ne jucam si sa adoram papusile, in numele lui Dumnezeu, ca si cum ar fi Dumnezeu?! De aceea oamenii care mai gandesc cat de cat, se indeparteaza scarbiti de o astfel de religie, de prosteala, si ce este mai rau, devin atei, spunandu-si ca nu pot sa achieseze in secolul 21, la astfel de infantilisme puerile. Pe buna dreptate asi zice eu, numai ca Viul Dumnezeu, nu are nicio vina ca unii, in numele Lui, doresc sa fie penibili si grotesti!

FOTO Reuters

Alte comentarii sunt de prisos!

Dragi prieteni si neprieteni! Peste cateva ore trecem in noul an, adica in 2014. Fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna sau an, ne apropie de ziua cea mare, ziua intalnirii cu Viul Dumnezeu. Politica, economia si mersul acestei lumi, ne arata ca acea zi se apropie cu pasi repezi. Va doresc din tot sufletul sa nu ramaneti doar niste prosti prostiti de Dracu, marele si intaiul prostitor al Universului! Va doresc sa iesiti din intuneric la lumina, din minciuna la adevar, si din moarte la viata, prin Isus Hristos! Nu exista nimic mai important in aceasta viata, decat cunoasterea lui Dumnezeu. Luati-va timp pentru asta. Este tot ce conteaza, restul, orice ar fi, este doar maruntis. Aurul curat este cunoasterea lui Dumnezeu. Sapte miliarde de viitoare cadavre, inca misuna in aceasta lume, crezandu-se si comportandu-se ca si cum ei ar fi vesnici. Sapte miliarde de viitoare cadavre sunt mintite si prostite de Dracu, tatal minciunii si al mortii, si toti acestia vor ramane cadavre pentru vesnicie, fara Isus cel Viu in vecii vecilor. Va doresc sa nu fiti ignoranti in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu. Noi, crestinii adevarati, suntem sortiti vietii si neprihanirii vesnice prin Isus Hristos, nu mortii vesnice prin Dracu.

Va doresc viata si fericire vesnica, alaturi de VIUL DUMNEZEU!

Mos Craciun l-a invins pe Isus! Perfect! Nu-i bai! Cine vrea sa-l urmeze pe Mos, sa-l urmeze. Este treaba lui. In spatele Mosului e Dracu si moartea, nu Dumnezeu si viata. In lumea aceasta iubitoare de basme si de minciuni, adica pregatita temeinic pentru ultima mare minciuna si inselaciune, mai trebuie sa apara Antihristul, si gata, totul se va termina. Jocurile sunt deja facute, vremea este tarzie, iar semnele timpului sunt din ce in ce mai clare si mai multe. Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti… pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi….  Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe, cine este intinat sa se intineze si mai departe, cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe! „Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la Pomul Vietii, si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!

Pentru crestinii adevarati din aceste vremuri, si din toate timpurile, este valabila doar bucuria si speranta! „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

  • Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si inveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana! (Psalmul 32)
  • Bucurati-va, ceruri! Inveseleste-te, pamantule! Izbucniti in strigate de bucurie, muntilor! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau si are mila de nenorocitii Lui.” (Isaia)
  • Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune… Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang. (Romani)
  • Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! (Filipeni)

La multi ani cu sanatate, si cat mai multe bucurii! Bucurati-va!

Cu respect,

 

Martisorul, obicei pagan

„In vechiul calendar lunar al romanilor 1 martie coincidea cu inceputul Anului Nou, iar luna respectiva era dedicata zeului Marte, care, inainte de a deveni intruchiparea razboiului, era o divinitate a vegetatiei si protector al casatoriilor.

Romanii mai celebrau la 1 martie „Matronalia”, sarbatoarea femeilor, cand barbatii ofereau daruri sotiilor.

In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de 8000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta sau inmormantare. Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respestiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.

La 1 martie, la romani este si ziua Babei Dochia personaj mitofolcloric descinzand din stravechiul cult al Marei-Mame, zeita a pamantului si vegetatiei. In aceasta zi, femeile si fetele (uneori si copii) puneau la gat o moneda gaurita din metal stralucitor, de regula, din argint, legata de un snur impletit din lana, alcatuit din doua fire: unul rosu si altul alb, pentru a avea noroc la rodirea campului si pentru a nu se parli de soare sau ca sa se faca frumoase si dragastoase. Intre 1 si 9 martie, in „Zilele babelor”, primavara se lupta cu iarna alungand-o. In cele noua zile, baba Dochia apare torcand pe langa oi, imbracata in noua cojoace, scuturand in fiecare zi cate unul.

Pentru stramosii nostri, anul nou de la 1 martie insemna reinvierea naturii. Martisorul, simbol al primaverii, se confectiona din fire de canepa sau lana (mai tarziu din bumbac), albe si rosii, care se leaga in forma de 8. De acest snur se atarnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarba, muguri sau flori. In zonele romanesti stravechi, mamele prindeau copiilor martisorul la gat, la mana sau la picior, obiceiul pastrandu-se si astazi in unele sate. Martisoarele se poarta toata luna martie. In ultima zi a lunii martie, inainte de rasaritul soarelui, are loc ritualul scoaterii martisorului si predarii lui catre natura. In localitatile de campie martisorul se pune pe un pom inflorit sau in crengile visinilor, ciresilor, prunilor etc. In satele de la munte si deal, martisorul se pune pe cornul sau macesul inflorit. Cu monedele de la martisoare, fetele cumpara cas, pentru ca toata vara sa le fie fata bucuroasa si alba. Exista credinta ca martisorul este ridicat de randunele si purtat spre soare, binecuvantand astfel norocul celui care l-a pus in pom.

Martisorul (martu la romani) este un obicei specific romanesc mostenit de la daci si romani, inexistent la alte popoare.” (sursa : revista Planeta Albastra)

„Argintul sau arama sunt metale lunare, iar banul gaurit (aidoma pietrei plate cu o gaura la mijloc) este un simbol matricial feminin. In plus, calendele lui Marte marcau la romani inceputul primului patrar al lunii (nonae), cand astrul noptii era in crestere, perioada ce favorizeaza dezvoltarea plantelor si fecunditatea oamenilor. Legarea martisorului de un pom (simbol axial masculin) simboliza conjunctia contrariilor, redata si prin cele doua fire impletite. In pofida modificarilor survenite si a uitarii semnificatiilor ancestrale, martisorul apare in forme ornamentale (floare, fluture, buburuza etc.) specifice constelatiei simbolurilor feminine. El marcheaza ascendenta principiului feminin, vizibila in toate manifestarile calendaristice ale inceputului de primavara. O data cu instalarea verii si a caldurii soarelui, rolul predominant in aceasta complementaritate o va prelua principiul masculin, marcat la noi, printre altele, de jocul calusarilor.”

(Dictionar de Simboluri Si Arhetipuri Culturale – Ivan Evseev)

„In afara de noi romanii, doar bulgarii mai au acest obicei al martisorului. Toata lumea isi decoreaza hainele cu ele. Mai mult, poti sa observi martisoare purtate chiar de caini si pisici. In satele mici din munti, oamenii isi aranjeaza si animalele domestice din ograda (miei, cai, capre etc.) cu astfel de podoabe. Casele au si ele, de asemenea, propriul lor martisor.

Te-ai putea intreba de unde provine acest obicei. In timpurile vechi, „matenitsa” cum sunt denumite martisoarele in limba bulgara, au fost acceptate ca un semn de ritual, ca o amuleta creata special pentru a te proteja de spiritele rele. In zilele noastre, aproape toate aceste simboluri au fost uitate, ramanand doar cel legat de venirea primaverii. Dar si acum, bulgarii cred ca, vor fi sanatosi tot timpul anului daca poarta „martenitsa” in luna martie. Exista o zicala din batrani care spune ca „daca nu porti martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta”. Caracterul mitic Baba Marta personifica primavara si soarele care poate cu usurinta sa arda fetele sensibile ale oamenilor. Conform credintei nationale, Baba Marta este o batrana neputincioasa. Acesta este motivul pentru care are tot timpul la ea un bat de fier in care se spijina. Bulgarii cred ca, temperamentul batranei este foarte instabil. Astfel ca, atunci cand Marta zambeste, soarele staluceste pe cer, iar atunci cand este suparata pe cineva, vremea urata isi face simtita prezenta. Majoritatea ritualurilor aveau ca obiectiv principal multumirea batranei. Baba Marta nu va vizita decat casele curate si bine ingrijite. Din acest motiv, in fiecare an, la sfarsitul lui februarie, bulgarii obisnuiesc sa-si faca curatenie generala in case. Este de fapt un simbol al curatarii de tot ceea ce s-a adunat rau de-a lungul anului, de toate lucrurile vechi si nefertile, si de care trebuie sa te debarasezi odata cu venirea primaverii, pentru a te putea purifica. Baba Marta are cerinte specifice pentru cei cu care se va intalni la inceputul lui martie. Astfel ca, batranii nu trebuie niciodata sa iasa prea devreme din casa in aceste zile pentru ca batrana doreste sa intalneasca doar fete tinere si femei. Doar asa vremea va fi tot anul frumoasa si calduroasa. Trebuie de asemenea sa poriti „martenitsa”. Toata lumea poarta „martenitsa” in Bulgaria, inclusiv necuvantatoarele. Martisoarele bulgarilor sunt asemanatoare celor din Romania. Sunt facute din doua bucati de matase, una alba si cealalta rosie, rasucite intre ele, la care se ataseaza monede, par din coada de cal, margele, usturoi, carcase de melci etc. Impreuna formeaza amuleta. In anumite regiuni din Bulgaria martisoarele sunt purtate in functie de statutul social al persoanelor in cauza. Astfel, fetele nemaritate vor purta martisorul in partea stanga a rochiei, in vreme ce fetele batrane il vor purta pe degetul mic al mainii stangi. Barbatii casatoriti poarta „martenitsa” la soseta dreapta.” (sursa : e-scoala.ro)

Cu respect,

Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana ?

Cultul zeului Mithra isi are radacinile in religia veche a Persiei, fiind grefat pe vechea conceptie dualista iraniana a eternei rivalitati dintre Bine si Rau.

„Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peşteră în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ţinut au venit să i se închine. El s-a luptat cu soarele şi a capturat taurul divin, din al cărui sânge au apărut toate plantele şi animalele folositoare omului. Strabatand ziua cerul, Mithra vede si aude totul in cer sau pe pamant intrucat el are 10.000 de ochi si 1000 de urechi. Este inarmat cu o maciuca de lemn ferecat cu care alunga demonii ( alegorie pentru nori) ce navalesc spre el. In Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Ii erau consacrate ca simbol si emblema, crizantemele, trandafiri si era zeul suprem al ostirilor. La initiere initiatul era adus in mod ritual legat la ochi si de maini apoi legaturile erau taiate, semnificand eliberarea fata de influentele negative ale lumii, apoi era incoronat cu coroana lumii, initiatul trebuia sa o refuze spunand ca Mithras este coroana lui. Cultul lui Mithra a fost introdus de regele persan Artaxerxes II (405-362 i.e.n) Cultul lui Mithras s-a răspândit şi în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul Roman în anul 100 d.Hr., prin intermediul soldaţilor latini, cultul lui Mithras fiind un cult exclusiv pentru bărbaţi. Era cunoscut sub titlul „Deus Sol Invictus”. Împăratul roman Commodus a fost iniţiat în cultul lui Mithras. După convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism, în anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzaţia de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulius Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariţia completă a lui din lumea romană. Cultul lui Mithras a pătruns şi în Dacia după cucerirea traiană din 106 d.Hr. Unele din cauzele dispariţiei cultului Mithras fiind creştinarea Imperiului Roman in 313, iar faptul că acest cult avea multe asemănări voite şi procurate cu creştinismul – ziua de naştere a lui Mithras fiind 25 decembrie, în aceeaşi zi cu naşterea lui Isus, faptul că unul dintre ritualurile cultului este împărtăşania cu pâine şi vin reprezentând trupul şi sângele taurului divin ucis de Mithras. În mod evident, aceste elemente cristologice, specifice creştinismului au un fundament biblic anterior cultului oriental (vezi în Vechiul Testament, cartea Facerii, 14,17-20, Ieşirea, 14; Psalmi 109,4; Noul Testament, Scrisoarea către Evrei, 7,3). Opinia potrivit căreia creştinismul ar fi împrumutat unele particularităţi de la cultul Mithras nu corespunde cronologic şi faptic, decât printr-o pură coincidenţă şi asemănare forţată, fapt pentru care a şi fost respins de creştinii Imperiului Roman.” (sursa: Wikipedia)

„Lungul ciclu care începe la Sfântul Nicolae (Sânnicoară) şi se termină la Sf. Ioan, cunoscut ca „sărbătorile de iarnă” este încărcat de obiceiuri şi tradiţii. Ele sunt sărbători ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman şi care au fost îmbrăcate în haina creştinismului. În trecut, străbunii noştri sărbătoreau cu precădere la solstiţii şi la echinocţii, întrucât religia lor era de natură solară. La 21 decembrie are loc solstiţiul de iarnă, când Soarele are cea mai joasă orbită. Din acest moment Soarele începe să crească şi din „moş” cum era, începe să „întinerească”. Solstiţiul de iarnă era deci sărbătoarea Soarelui divinizat. După cucerirea romană a unei părţi a teritoriului locuit de daci, peste substratul autohton s-a aşezat cel roman legat de Sărbătorile de iarnă. Romanii sărbătoreau în acestă perioadă Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie. Saturnaliile (17-23 decembrie) erau o sărbătoare închinată zeului Saturn şi soţiei sale Ops, care personifica rodnicia pământului. Cronos-Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe. Saturn este comparat de Ovid Densuşianu cu bătrânul nostru Crăciun. La Saturnalii, orice respect faţă de lege şi moralitate dispărea complet. Petrecerile de carnaval se ţineau lanţ, iar stăpânii serveau la masă pe sclavi. În întregul Imperiu roman ordinea era răsturnată. Tot atunci se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn. Se crede că aceasta s-a transmis şi la noi prin obiceiul cu Siva şi Vasile.

Calendele lui Ianuarie marcau începutul anului, fiind sărbătoarea cea mai venerată la romani. Se făceau daruri reciproce şi oamenii îşi transmiteau urări. Darurile pe care le primeau prevesteau cum va fi anul pentru persoana respectivă. De aceea, se ofereau dulciuri, fructe dulci sau bani ca să aibă un „trai dulce”. Se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier numite strenae, pe care erau prinse daruri (smochine, turtă dulce). De acest obicei este legat la noi obiceiul Sorcovei. Însă el nu este un obicei de origine romană exclusiv. În vechime, era larg răspândit la diverse popoare practica magică a lovirii cu o creangă înverzită pentru sănătate, belşug, noroc. La noi, creanga de mesteacăn era folosită de Sf. Gheorghe.

Trebuie spus că nici dacii, dar nici romanii – ca şi celelalte popoare ale Europei – nu sărbătoreau în vechime Anul Nou iarna. El se sărbătorea primăvara, o dată cu renaşterea naturii şi reînceperea muncii. Calendarul avea la bază ocupaţiile umane, putându-se vorbi de un calendar agricol şi unul pastoral. James Frazer spune că „Nu s-a reuşit niciodată să se explice pentru ce o astfel de sărbătoare cădea în plină iarnă”. Faptul trebuie pus pe seama schimbării datei anului nou de la calendele lui Martie (1 martie) la cele ale lui Ianuarie, la jumătatea secolului II î.H. în Imperiul Roman. Până atunci, pe perioada republicii, „Marte era veciul zeu al forţei naturii creatoare şi al primăverii”. La acea vreme trebuie să fi avut loc şi colindatul, care are specific agrar. Odată cu această schimbare de dată, s-au transferat şi multe dintre obiceiuri asupra calendelor lui ianuarie. Cum acestea se înlănţuia cu Saturnaliile, s-a ajuns la o circulaţie a obiceiurilor în ciclul sărbătorilor de iarnă.

De altfel, obiceiurile noastre au mai mult un caracter agrar: pluguşorul, sorcova, capra şi toate celelalte colinde cu măşti, unde animalul moare simbolic şi învie, întocmai ca natura.

Tot soldaţii romani au adus cu ei cultul lui Mithra, care se sărbătorea exact la 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare Invincibil). Cultul lui Mithra ajunsese să fie recunoscut ca religie de stat în vremea lui Aurelian. Elemente ale acestuia s-au suprapus însă la daci peste cultul solar strămoşesc, odată cu cucerirea romană.

Creştinismul a păstrat vechile date ale sărbătorilor creştine, dar în locul zeilor a rânduit treptat sfinţi creştini, Era greu să-i faci pe oameni să renunţe la obiceiurile părinţilor lor. Toţi zeii păgâni au fost înlocuiţi cu sfinţi creştini.

Iată ce scrie papa Grigore cel Mare către nişte călugări, care căutau să facă silă păgânilor încreştinaţi ca să se lepede de zeii lor: ”Spuneţi lui Augustin, că după multă chibzuire, iată la ce convingere am ajuns, în ce priveşte încreştinarea englezilor. Anume, cu nici un chip să nu dărâmaţi bisericile păgâneşti ale lor; ci să daţi jos numai idolii, să stropiţi clădirea cu iasmă, să clădiţi un altar şi să puneţi icoane. Căci dacă acele clădiri sunt trainice, noi trebuie să le facem din clădiri păgâne adevărate case ale lui Dumnezeu, ca astfel poporul, când va vedea că nu i se vor dărâma templele, să aibă tragere de inimă spre creştinism, să se întoarcă cu drag de la păgânism la noi, să cunoască pe Dumnezeul nostru cel bun şi îngăduitor, şi cu atât mai cu drag să s-adune la biserică, cu cât vor şti că se adună la locul unde au fost obicinuiţi să s-adune şi părinţii lor (…) Oamenilor inculţi şi spiritelor înăsprite nu le poţi tăia deodată felul lor de viaţă.” (autor: Cornelia Rosoga)

Raspunsul la intrebarea din titlu este foarte simplu de dat: TOATE Sarbatorile de iarna, nu au nimic in comun cu crestinismul. TOATE sunt PAGANISM curat si atat. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne bucuram in aceste zile, si sa nu fim fericiti. Si povestile au farmecul lor, dar sa nu uitam ca sunt doar povesti, adica plasmuiri ale mintii umane si atat. Mai dur spus, sunt doar niste minciuni frumoase. Sa ne bucuram si sa fim fericiti si in astfel de ocazii, dar sa nu legam sub nicio forma toate aceste sarbatori pagane, de Viul si adevaratul Dumnezeu. Sa le privim doar ca un bun prilej de bucurie colectiva, si impreuna simtire in bine. Ele nu au nici o legatura cu Dumnezeu. Fiul Sau Isus Hristos nu s-a nascut pe 25 decembrie. Biblia nu specifica nimic in acest sens, si in consecinta, NIMENI de pe planeta Pamant nu stie data exacta a nasterii Salvatorului lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om. Bunul Dumnezeu a considerat ca acest lucru nu este important pentru noi nici sa-l stim, si nici sa-l sarbatorim. Important pentru noi muritorii, este doar faptul ca s-a nascut, si ca ne-a salvat de Dracu’. Asta este tot ce conteaza. Dumnezeu nu are nevoie ca sa-i serbam noi zilele Lui de nastere. Este neimportant acest lucru pentru El. Pentru El, lucrul cel mai important, este sa ne aduca pe cat mai multi ACASA, in Imparatia Lui cea vesnica, daca vrem asta, ca sa fim vesnic in siguranta, bucurosi si fericiti, si sa nu ne mai temem niciodata de nimic. Credem sau nu credem asta. Eu va doresc sa CREDETI !

Concluzia: Bucurati-va de aceste sarbatori inventate de om, ca de o poveste, un basm, ceea ce si este, asa cum sunt mii de alte povesti pe planeta Pamant, lasandu-l pe Dumnezeu in pace. El, Dumnezeu, nu are nimic de-a face cu ele. Apoi, nu Mos Craciun a murit pe cruce pentru dumneavoastra, asa ca nu-l amestecati pe Isus Hristos cu Mos Craciun. Nu au nicio legatura unul cu altul. Unul este adevar, Isus, iar celalalt, Mos Craciun, este doar o minciuna, adica Dracu’. Eu nu ma tem de Mos Craciun, in sensul ca ma feresc de el ca de Dracu’, adica sa nu particip la bucuria semenilor mei cu aceasta ocazie, dar nici nu-i incurajez cultul. Nu-i fac reclama, si nu asociez sarbatoarea lui, Craciunul, cu Dumnezeu si cu nasterea Lui. Ma bucur cu semenii mei de bucuria lor, nu fac pe tristul si pe acrul, ca sa le stric bucuria si buna dispozitie, precum si dorinta de mai bine, dar… eu stiu in cine, si in ce cred, si o spun fara ezitare, si fara rezerve. Asta-i tot! Caci Dumnezeu ne spune sa ne bucuram cu cei care se bucura, si sa plangem cu cei care plang. Asa ca cei care stiu adevarul, nu pot sa confunde adevarul cu minciuna, NICIODATA!

Cu respect,