Paste in Cipru

Motto: Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu. A dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in Templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casa de rugaciune.” Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.” (Matei)

Anul acesta, in scurta vacanta de Paste, am fost impreuna cu niste prieteni minunati, in Cipru. A fost realmente superb! Oamenii au fost minunati, vremea minunata, hotelul, mancarea, locurile vazute, totul a fost foarte frumos! Doar un mic nor a fost in tot acest paradis. La sfarsitul excursiei, adica in ultimele ei ore, o raceala care incepuse timid in primele zile, s-a declansat cu forta, si am zburat spre Romania cu 39 de grade febra. Acum mie imi este bine, dar… acum a luat-o si Carmen, intr-o varianta mult mai usoara ca a mea!

Vreau sa va vorbesc neaparat despre un simtamant care ma incearca tot mai des cand vizitez moschei. Pentru mine, este ceva foarte placut sa intru in ele, si am sa va explic de ce. In primul rand, este acea simplitate extraordinara, care parca iti limpezeste gandurile. Nu te disturba nimic. Nicio icoana, niciun sfant, nicio statuie, nicio lumanare, niciun traseu prestabilit de altii ca sa te inchini, NIMIC din toate acestea. Ti se ofera ocazia sa fii doar tu cu Dumnezeul tau. Poti sa te asezi unde vrei si cum vrei. Poti sa stai in picioare sau pe jos, mai turceste sau  mai normal ca sa spun asa, nu conteaza. Podeaua este totdeauna moale, de parca pasesti pe nori, pentru ca este acoperita cu covoare foarte placute, atunci cand pasesti pe ele. Se stie ca in moschee intri descult, fara pantofi, iar multi musulmani se spala pe picioare inainte de a intra. Cand incepi sa pasesti pe acele covoare moi, deja incepi sa te relaxezi, sa te simti bine, sa fii degajat, sa te simti ca acasa, ca intr-o Casa de rugaciune cumva?!. In aceste conditii, gandurile iti pot zbura in liniste catre Dumnezeu, daca vrei. Dumnezeul tau personal, nu al acelei cladiri, nu al acelui cult. Un crestin adevarat nu se fereste de cladiri, de alte culte, de alti oameni, de alte obiceiuri. Isus Hristos mergea si intra peste tot, atat la evrei cat si la pagani. Nu avea taboo-uri. Daca eu ma duc la o moschee, asta nu inseamna ca ma inchin lui Allah, si nici ca sunt de acord cu tot ceea ce fac musulmanii in religia lor, iar daca ma duc cu alti oameni la o biserica ortodoxa sau catolica, asta nu inseamna ca ma inchin acelui Dumnezeu sinistru care ii pune pe oameni sa pupe carpe, lemne si morti. Nu! Eu raman in continuare cu Dumnezeul meu, ei cu al lor, doar ca nu-i privesc rau, nu-i privesc cu manie, si incerc sa le spun adevarul atat cat pot. Faptul ca intru incolo si incoace, nu schimba cu nimic acest adevar: ca eu am Dumnezeul meu si ei pe al lor..

„Daca va pofteste un necredincios la o masa, si voiti sa va duceti, sa mancati din tot ce va pune inainte, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului.” (1Corinteni)

Sa nu uitam niciodata, ca Dumnezeu nu uraste oamenii, ci ii iubeste. Pe toti! Musulmanii, cu toata indaratnicia lor in unele privinte, ca si unii „crestini” de altfel, sunt iubiti si protejati de Dumnezeu, desi nu sunt considerati ca fiind poporul Sau, asa cum sunt considerati evreii, prin legamintele facute de Dumnezeu cu ei, dar… cu toate acestea, si ei, musulmanii, sunt tot fratii nostri, sunt la fel de iubiti de catre Dumnezeu, cu sanse egale la salvare, ca si noi crestinii, si ca oricare alt om, indiferent de religia lui. Iata ce spune Biblia despre Ismael, parintele musulmanilor:

„Ingerul Domnului i-a zis: „Iata, acum esti insarcinata si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ismael, caci Domnul a auzit mahnirea ta. El va fi ca un magar salbatic printre oameni, mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor, si mana tuturor oamenilor va fi impotriva lui, si va locui in fata tuturor fratilor lui. … Agar a nascut lui Avram un fiu, si Avram a pus fiului, pe care i l-a nascut Agar, numele Ismael. … Dumnezeu a zis: „Cu adevarat, nevasta ta, Sara, iti va naste un fiu, si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheia legamantul Meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el. Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca si il voi inmulti nespus de mult, doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare. Dar legamantul Meu il voi incheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta.” Cand a ispravit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a inaltat de la Avraam.” (Geneza)

Aceasta este pe scurt, istoria lui Ismael, cel din care s-au inmultit musulmanii de astazi. Dupa cum se vede si din textul Bibliei, Ismael nu este urat, dispretuit sau blestemat de catre Dumnezeu, ci dimpotriva, este ajutat sa supravietuiasca si sa se inmulteasca, este binecuvantat si el de catre bunul Dumnezeu, si facut un neam mare. Apoi, din toate aceste texte se vede cum s-a implinit profetia fata de urmasii lui Ismael, care traiesc exact asa cum a prezis Dumnezeu: ca niste catari salbatici printre oameni, toti vor fi impotriva lor, si ei impotriva tuturor. Si mai sunt oameni care spun ca Biblia este doar o invetie, basme pentru prosti! Uite ca „basmele” se implinesc. Cum comentati asta dragilor?!

Sa nu intelegeti cumva, ca scriind ceea ce am scris pana acum, sustin cumva comportamentele aberante din Islamism, asa cum nu sustin nici comportamentele aberante din crestinism, si din oricare alta religie. Extremismul de orice fel, nu poate sa duca la nimic bun, nu poate sa duca decat la moarte si la distrugeri de bunuri materiale si de vieti omenesti. Terorismul este o aberatie, este o crima care nu poate sa fie explicata si justificata de absolut nimic. Nicio religie si nici ideologie nu poate sa aduca argumente in favoarea asasinatelor comise in numele lui Dumnezeu. Doar niste minti bolnave pot sa faca asta. Dumnezeu nu este vinovat ca Dracu’ manipuleaza mintile umane prin religie, ca sa faca din oameni, demoni adevarati. Sa nu uitam ca demonii sunt in noi toti, nu numai in unii sau in altii. Cand mintiti, cand furati, cand inselati, cand manipulati, etc… nu sunteti cu nimic mai prejos in fata lui Dumnezeu, decat acela care se detoneaza intr-o gara, autobuz sau statie de metrou. Sunteti la fel de vinovati. Sa nu va faceti iluzii desarte in privinta pacatului, cum ca ar fi pacate mai acceptabile si mai putin acceptabile, pacate mai negre, si pacate mai albe. Nu exista asa ceva! Pacatul este pacat, fie ca este crima, fie ca este furt, fie ca este minciuna sau oricare alta nelegiuire care se face sub soare, de catre muritorii condusi de Dracu’.

Ceea ce vreau sa spun in final, este faptul ca in mintea mea, moscheea este mult mai aproape de ceea ce inseamna Casa de rugaciune, asa cum este ea definita in Biblie, decat bisericile stupid impopotionate cu tot felul de zorzoane inutile, cu tot felul de practici inutile, cu tot felul de slujbe inutile. Cand spun asta, ca moscheea este mai aproape de ceea ce inseamna o Casa de rugaciune, ma refer desigur, doar la acele momente, cand in moschee nu se desfasoara activitati coordonate de clericii musulmani. In acele momente, cand clerul musulman isi face slujbele, moscheea este la fel ca oricare alt locas de cult. Inchinatorii se supun regulilor religiei lor. Eu ma refer aici, doar la momentele cand spatiul moscheii este liber de orice activitate religioasa organizata, si oricine poate intra sa viziteze sau sa se roage, oricarui dumnezeu care este in mintea si in sufletul lui. Bisericile crestine, datorita multiplelor lucruri inutile din ele, nu iti ofera aceasta simplitate pe care ti-o ofera o moschee. Bisericile „crestine”, chiar si atunci cand nu se desfasoara slujbe in ele, sunt reci, neprimitoare in marea lor majoritate. Ori sunt ca niste muzee cavou, datorita multiplelor forme de arta din interior si a numeroaselor sarcofage de personalitati inhumate acolo, ori inutil impopotionate cu tot felul de lucruri care nu au ce cauta intr-un astfel de spatiu ce inchinare: icoane, moaste, statui de sfinti, etc…. Ma refer aici la bisericile istorice, cele protestante sau neoprotestante nici nu au usile deschise in cursul saptamanii. Ele se joaca de-a Dumnezeu, doar sambata sau duminica, dar sunt la fel de reci si de neprimitoare. Ele nu au moaste, icoane sau sfinti, dar in schimb au doctrine, reguli, coduri vestimentare, alimentare, etc… ceea ce le face la fel de reci si de neprimitoare. Daca intri in ele se vede imediat ca nu esti unul de-al lor si se uita la tine ca si cum ai fi unul de pe alta planeta, care trebuie musai dresat sa arate si sa se comporte ca ei. Vor sa te zombizeze. Asta iti fura placerea de Dumnezeu si de viata. Daca vrei sa ramai un inchinator normal, inseamna in mintea lor schilodita, ca inca iti place lumea de afara, nu mica lor lume de interior.

Am sa va prezint acum si cateva imagini, imagini in antiteza. Imagini din moscheea Lala din Famagusta, si din biserica Arhiepiscopala din Nicosia. Moscheea Lala este o fosta catedrala crestina, transformata de musulmani in moschee, prin adaugarea unui minaret in partea din stanga a ei, si prin eliminarea inutilelor zorzoane „crestine”. Asta, faptul ca moscheea Lala a fost candva o catedrala crestina, ajuta si mai mult la antiteza pe care vreau sa o vedeti si sa o intelegeti, pentru ca pana la urma, comparam doua catedrale crestine, doua biserici crestine. Moscheea Lala din Famagusta, este intruchiparea simplitatii, iar biserica Arhiepiscopala din Nicosia, este intruchiparea aglomerarii inutile si nefolositoare, care iti oboseste mintea si sufletul, cel putin in viziunea mea.

Judecati singuri, unde v-ati simti mai bine, mai linistiti, mai liberi, mai aproape de Dumnezeu.

Biserica Arhiepiscopala din Nicosia.

IMG_0683

IMG_0684

IMG_0692

IMG_0717

IMG_0696

IMG_0698

Moscheea Lala Mustafa Pasa din Famagusta

IMG_2231

IMG_2237

IMG_2249

IMG_2263

IMG_2248

IMG_2224

Fiind in Cipru, majoritatea greaca fiind de religie ortodoxa, si cum majoritatea grupului nostru era de crestini ortodocsi, normal ca in seara de inviere, am fost cu ei la biserica. Eu nu ma feresc sa merg in orice biserica, si la orice cult. Eu stiu ceea ce cred, si fiecare trebuie sa stie ce face si ce crede. Am fost primiti foarte bine, la o biserica romaneasca de langa Nicosia, si ne-am simtit minunat. Putem sa traim frumos impreuna, chiar daca credem lucruri diferite. Pentru asta nu trebuie sa ne uitam urat unii la altii, si nici sa ne dusmanim unii pe altii. Nici macar pe musulmani nu trebuie sa-i dispretuim apriori. Si intre musulmani sunt oameni de toata isprava, si de o moralitate si cinste, impecabile. Apropo de asta, cand am vizitat Famagusta, localitatea care se afla in partea turca a Ciprului, cineva si-a uitat camera de filmat intr-un magazin, cu patron musulman desigur, deoarece ne aflam in zona turca a Ciprului. Ajunsi la hotel si constatand lipsa camerei, pagubitul, mai, mai ca a renuntat, dar Dumnezeu i-a pus in gand sa incerce sa o gaseasca. A doua zi de Paste, in timp ce noi petreceam la hotel cu tot felul de bunatati, prietenul nostru a plecat din nou prin locurile in care banuia ca a putut sa piarda camera. A trebuit sa se duca evident, si in zona turca, adica sa treaca din nou frontiera dintre greci si turci, ce imensa prostie si divizarea asta a Ciprului, si sa mearga din nou in Famagusta, la magazinul musulman, de unde cumparase cu o zi inainte, cateva nimicuri. Tot acest periplu a durat o zi intreaga, deoarce in ziua cand a pierdut camera, am vizitat mai multe locuri si orase, si a trebuit sa treaca pe la toate. Camera fusese pierduta in Famagusta, in magazinul musulman. Patronul, om simplu, modest si moral, il astepta parca, ca sa-si recupereze bunul pierdut. Negustorul, turcul musulman, i-a inapoiat cu bucurie proprietarului ghinionist, camera de filmat pierduta. Trebuie sa va spun ca turcii, chiar si negustorii ca cel din Famagusta, nu sunt asa de bogati, de instariti, de plini de bani, asa ca gestul turcului, a fost si este cu atat mai valoros. Pentru el, ca si pentru oricare alt om, acea camera pierduta, putea sa fie o sursa de venit. Putea sa minta ca nu a gasit-o, ca nu este la el, ca nu a vazut-o, si asa mai departe. Ce ziceti de intamplarea asta?! Credeti ca in Romania ortodoxa in proportie de peste 80%  o mai gasea?! Eu sincer cred ca erau foarte putine sanse sa se intample asa ceva.

Iata si cateva fotografii de la biserica romaneasca de langa Nicosia.

IMG_2351

IMG_2354

IMG_2371

Aceasta a fost mica mea poveste pe Paste, din Cipru. Daca am sa am timp si chef, pentru ca raceala este pe ultima suta de metri, am sa mai postez fotografii, si niste ganduri despre aceasta experienta frumoasa. Pana atunci, sa nu uitam in nicio zi a anului si a vietilor noastre, nu doar o data pe an, ca… Hristos a INVIAT! Bucurati-va!

Umblarea cu Dumnezeu este simpla, usoara si frumoasa. Nu va complicati inutil!

Cu respect,

Paste la Istanbul

Această prezentare necesită JavaScript.

Cum eu nu am nimic de-a face cu piesa religioasa care se joaca in fiecare an de Paste, am plecat la Istanbul, pentru un Paste exotic, printre musulmani. A fost mult mai placut si mai normal. Atmosfera din Istanbul a fost mult mai propice meditatiei si relaxarii, decat potopul de obiceiuri si traditii „crestine” de pe la noi sau de aiurea. Atmosfera din moschei este mult mai aproape de ceea ce isi doreste Dumnezeu de la cei credinciosi Lui, adica foarte putine ritualuri, si multa intimitate religioasa. Adica mai mult TU cu EL. Fara sfinti si icoane pe pereti, fara statui de sfinti, fara moaste, fara multe balarii din astea „crestine” cu care Dracu’ a invadat crestinismul simplu si curat. Nu vreau sa spun ca tot ceea ce fac musulmanii este bine, dar este mult mai simplu si mai corect. In moscheea de la Edirne, chiar m-am simtit aproape de Dumnezeu. Era o atmosfera intima, placuta, relaxanta, fara constrangeri inutile, decat aceea de a te descalta la intrarea in moschee de incaltamintea pe care o porti. Asta a fost tot. In schimb, puteai sa faci ce vrei, in limitele bunului simt. Moscheea este foarte frumos ornamentata, are caldura, la propriu si la figurat, si poti sa stai in voie, cat vrei, fara fum de tamaie, lumanari si alte alea. Te poti aseza pe covor, si poti sa stai de vorba cu Dumnezeul tau, cum vrei si cat vrei. Nimeni nu te deranjeaza si nimeni nu are nimic cu tine. Mi-a placut maxim. Am iesit din ea bucuros, multumit, si intarit in convingerea mea ferma ca ura interreligioasa este o imbecilitate, si ca noi nici nu vom putea visa pe cine va aduce Dumnezeu in Imparatia Sa. Tot in acest sens, vreau sa mai spun ca turcii, in seara de Paste, ne-au pregatit miel si oua rosii ! Va puteti imagina asa ceva ? Nu am nicio indoiala ca multi „crestini” nu ar fi facut asa ceva pentru un ritual si o credinta straina lor. Ar fi fugit ca Dracu’ de tamaie, vorba vine, ca nu fuge Dracu’ de tamaia noastra. Il doare in plachiuri de ea. Ar fi spus ca este anticrestin si antidumnezeiesc sa faci asta. Turcii musulmani nu au gandit asa. Ne-au respectat religia si obiceiurile. Era numai traba noastra in ce vrem sa credem. Au fost toleranti si cu zambetul pe buze, fara urma de imbecila crispare religioasa, ca faceau hatarul unor credinciosi straini de religia lor. Cred ca turcii musulmani au inteles mult mai bine decat milione de „crestini”, vorbele lui Dumnezeu: „Fariseii au vazut lucrul acesta si au zis ucenicilor Lui: Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii ?” Isus i-a auzit si le-a zis: „Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Duceti-va de invatati ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa!” daca iubeste cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. Deci, cat despre mancarea lucrurilor jertfite idolilor, stim ca in lume un idol este totuna cu nimic, si ca nu este decat un singur Dumnezeu.” Cred ca acesti musulmani pe care multi dintre noi ii dispretuim, poate, au inteles si pun in practica aceste invataturi dumnezeiesti, citate mai sus. Pot sa va mai spun ca Istanbulul este un oras minunat, cu o atmosfera placuta si relaxata, foarte curat si primitor, iar turcii se poarta foarte frumos. Istanbulul are peste 13.000.000 de locuitori, si cu toate astea are o infrastructura de invidiat, si este mai curat decat Parisul, Roma sau alte orase occidentale. Totul functioneaza ceas. In ciuda acestui numar mare de locuitori, sistemul de transport in comun este foarte bine pus la punct. Se circula putin mai anevoios, dar se circula. Disciplinat si fara probleme majore. Noi, intr-un Bucuresti de 2.000.000 de locuitori, ne miscam mult mai prost la capitolul transport, decat Istanbulul. Fabuloasa istorie otomana are ce sa-ti arate in oras, prin vestigiile lasate mostenire posteritatii.

Toate fotografiile pe care le postez eu pe acest blog, au rolul de a arata si altora, de a vedea si altii, ca mai exista si altceva decat universul lor stramt prin care privesc lumea aceasta, nu de a ma lauda eu pe unde colind prin lumea aceasta. Cunoasterea de orice fel iti largeste orizonturile, te ajuta sa intelegi mai bine lumea in care traiesti. Cand am vizitat Israelul, am aflat de la ghida israeliana care ne insotea, un lucru foarte interesant, care mie mi-a placut foarte mult, acela ca tinerii evrei, functie de posibilitatile materiale ale familiei lor, dupa terminarea studiilor, sunt trimisi prin lume, ca sa colinde lumea aceasta dupa posibilitati, timp de un an sau doi, in care nu fac nimic altceva. Fac asta ca sa-si faca o imagine despre alte popoare si alte culturi, pentru a intelege mai bine viata si lumea in care or sa traiasca toate zilele vietii lor. Foarte inteleapta aceasta practica, care este benefica pentru noi oamenii. Interactiunea cu alti oameni, cu alte culturi si alte credinte, te mobileaza intelectual si te poate face mai tolerant. 

Istanbulul mi-a placut maxim. Vi-l recomand cu caldura. Sa nu mai credeti basmele si miturile urbane despre Istanbul, ca el inseamna numai prostitutie si Marele Bazar, asa cum credem noi romanii. Este o imagine falsa, departe de realitate. Istanbulul insemna astazi civilizatie, cultura, arta, viata pe doua continente, cel european si cel asiatic, mancare buna, distractie si tot ce mai vreti, dar in niste limite ale decentei, pe care eu le apreciez. Istanbul inseamna viata simpla si frumoasa, dar si sofisticata. Si nu uitati ca… E viata pe pamant !

 

Or sa mai urmeze si alte fotografii din aceasta vacanta minunata, petrecuta impreuna cu un grup de oameni minunati, printre cateva milioane de oameni minunati. A fost superb ! De exceptie ! Am facut multe vacante in Turcia, dar Istanbulul in care acum am fost pentru prima oara, este fabulos ! Nu-l ratati ! Merita toti banii ! Pana atunci, pana cand il veti vizita, dati drumul la melodia lui Tarkan si uitati-va la fotografii. Or sa va faca pofta ! Sper !

Cu respect,

Hristos A INVIAT!

Motto: „Caci daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat.” (1Corinteni)

Eu nu sarbatoresc Pastele asa cum se face acum, in zilele noastre, pentru ca nu mai este necesar, Biblia o spune, nu eu, si puteti sa cititi argumentele AICI. Si pentru ca nu mai sunt membru in nicio biserica de pe planeta pamant, nu mai trebuie sa indeplinesc tot felul de ritualuri, impuse de acea biserica al carui membru as fi. Sunt liber, asa cum a spus Hristos: „veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” Pentru mine este Paste in fiecare zi, pentru ca Isus Hristos, adica Pastele nostru, simbolizat de mielul vechi testamentar, este adevaratul Miel al lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii noastre, deci si al meu, si care a fost jertfit o data pentru totdeauna, si gata. Nu mai trebuie ca in fiecare an sa omoram miei in Numele Lui. Dar, cu toate acestea, nu pot sa nu ma bucur de bucuria semenilor mei, indiferent de ocazie. De aceea va doresc sa va bucurati de Invierea lui Isus Hristos, Fiul singurului Dumnezeu, in toate zilele vietii dumneavoastra, nu doar o zi pe an, iar ea, Invierea Lui, sa se vada zilnic in viata dumneavoastra, prin schimbarea in bine, prin biruirea raului. Asta se va intampla daca il veti accepta pe Isus Hristos ca Salvator al sufletului dumneavoastra. Altfel nu se poate ca sa biruim raul, adica pacatul si moartea. Este tot ceea ce conteaza in viata. Asta va doresc eu, din tot sufletul meu!

Hristos in noi, nadejdea slavei, a vietii prezente, dar si a celei viitoare!

Hristos a Inviat !

Caci nu-i asa,Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti… Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos…” (1Corinteni)

Daca crestinismul este o minciuna, daca Isus Hristos nu a inviat, deci nu ne-a salvat, adica “Daca nu invie mortii, atunci “sa mancam si sa bem, caci maine vom muri.” (1Corinteni) si nimeni nu poate sa mai schimbe asta.

Cu respect,

„Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit”

Motto: „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” (Ioan 8-32)

Vreau cu aceasta ocazie, sa privim si sa analizam mai atent, principalele simboluri Pascale, si sa vedem daca ele au ceva in comun cu Dumnezeu, cu Evanghelia Vesnica, cu crestinismul sau nu au nimic de-a face cu toate acesta. Sigur ca trebuie sa ne bucuram in orice ocazie se iveste, si nu vreau sa stric nimanui bucuria unei sarbatori, oricare ar fi ea, religioasa sau nu, dar este bine sa facem diferenta dintre adevar si minciuna, dintre Dumnezeu si Dracu’, atunci cand este in joc soarta noastra vesnica. Facand asta, ne vom bucura si mai tare, si mai mult, adica o vesnicie. Cu astfel de lucruri nu este bine sa ne „jucam” teologic, religios, si in niciun alt fel, pentru ca de adevar atarna totul: salvarea sau pieirea noastra. Eu unul o sa ma bucur si de „Pastele” acesta, impreuna cu semenii mei, dar fara sa-l consider ca fiind o sarbatoare religioasa de niciun fel, si nici ca parte a crestinismului adevarat. Important pentru mine va fi ca sunt din nou cu prietenii mei din toate bisericile: ortodocsi, catolici, neoprotestanti si atei of course. Vom fi iar impreuna, ne vom veseli si ne vom bucura de tot ceea ce avem, si mai ales de viata, darul suprem al lui Dumnezeu pentru noi toti. Vom petrece, iar asta nu este rau, dar… sa nu uitam adevarul dumnezeiesc salvator, ca sa nu putem sa fim manipulati de Satana, asa cum vrea el, spre pierzarea noastra.

Sa incepem!

Simbolistica OULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

„Simbolistica oualelor dateaza dinainte de nasterea lui Hristos, din timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii. Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, al repaosului creator, laolalta cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern. Obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. In urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a se face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite. La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. Lebada Hamsa din mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere Cerului si Pamantului. Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau al lui Pangu – primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care vor aparea zeii. In America pre-columbiana, oul isi continua epopeea revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul reprezinta menstruatia feminina, iar albusul – sperma masculina. InRoma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole. Pentru daco-geti, ouale vopsite erau o ofranda rituala destinata divinitatilor si stramosilor. Geto-dacii vopseau ouale cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasca sau in portocaliu, culoarea discului solar la rasarit si apus. Ca o ramasita a acelor vremi, folclorul romanesc retine Pastele Blajinilor, cand daco-romanii dau pe apa cojile oualelor rosii, spre a se duce in „Tara Blajinilor”. Obiceiul colorarii oualor a fost preluat de  crestini din paganism, si este inca practicat de popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul a disparut, la noi romanii, el a inflorit. Acest obicei nu are nimic in comun cu crestinismul. Este paganism curat.

Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului, sugereaza inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim, citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive, insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis, neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si plumb – bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.

Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Oamenii au considerat si mai considera ca oul contine germenele misterios al Creatiei. Mircea Eliade a demonstrat in scrierile sale ca in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii, functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin sine. Oul, in esenta, cuprinde aceleasi mituri primordiale care vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea. Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele.”

sursa: „Descopera.ro”

Iata cate interpretari au fost date oului, si cate povesti si basme lumesti au fost puse pe seama bietului ou, cate povesti si basme lumesti au fost tesute si spuse despre el, in incercarile omului de a-si explica lumea si viata de pe planeta Pamant, indiferent de locul unde a trait el pe aceasta planeta. Nu este nimic rau ca incerci sa-ti explici lumea in care traiesti, sa incerci sa o intelegi si sa-i dai de capat. Nu este nimic rau in asta, raul vine abia atunci cand respingi ADEVARUL dumnezeiesc, si urmezi o minciuna, adica il urmezi pe Diavol in detrimentul lui Dumnezeu, Diavol despre care Dumnezeu spune ca este mincinos si TATAL MINCIUNII. Fara etalonul numit ADEVAR, adevarul dumnezeiesc, nu mai poti sa iesi afara din intuneric si din labirintul minciunilor satanice, tesute cu atata dibacie si viclenie veac dupa veac. Nu mai poti sa iesi din labirintul acestor invataturi nastrusnice, bizare si…  de ce sa nu o spunem transant: mincinoase si prostesti!

Simbolistica IEPURASULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

Iepurasul de Pasti, este echivalentul lui Mos Craciun de… Craciun, daca vreti. Ambii, si Mos Craciun si Iepurasul, la cele doua sarbatori asa zis crestine, aduc daruri copiilor. Ambii nu au nimic in comun cu religia crestina si cu crestinismul in general. Ambele sunt povesti lumesti, mituri, paganism, si nu au nimic in comun cu crestinismul. Se pare ca prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, in jurul anului 1500. Primii care au facut dulciuri in forma de iepurasi au fost tot germanii. Unele povesti spun ca sarbatoarea Pastelui (“Easter” in engleza) si-a luat numele de la zeita fertilitatii Eostra sau Eastre. Simbolurile zeitei fertilitatii erau oul si iepurele de camp, in unele statui fiind reprezentata cu oul in mana stanga si iepurele in dreapta. Acest iepuras al zeitei Eostre a facut primul ou colorat. Anglo-saxonii spun ca zeita Eostra – de la care se crede ca provine si cuvantul englez care defineste Pastile – Easter, a transformat o pasare intr-un mamifer cu patru picioare: iepurele. De aceea, copiii englezi cred ca ouale de Pasti sunt facute de iepuras.
Ca si oul, iepurasul reprezinta simbolul fertilitatii si al naturii care renaste odata cu venirea primaverii. Iepurasul este tot un simbol pagan, care nu are nimic in comun cu crestinismul si cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 Simbolistica MIELULUI

Hristos a fost simbolizat in Biblie pe parcursul intregului Testament Vechi, printr-un miel de jertfa. Acest miel care era jertfit pe altar din cauza pacatului, il simboliza pe Mesia ce va sa vina, adica pe Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, Tatal nostru. Dar… dupa intruparea si jertfa Sa ca adevaratul si singurul „miel al lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”, Salvatorul Isus Hristos nu mai poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata, cu jertfirea si mancarea unui miel intr-o anumita zi a anului, si cu nicio sarbatoare religioasa. Asta, jertfirea mielului, nu mai reprezinta Pastele in Noul Testament. Mielul de-a lungul istoriei Vechiului Testament, asa cum am spus deja, a fost si era doar un simbol al lui Isus Hristos si atat. Acest simbol s-a terminat pentru totdeauna dupa intruparea si jertfa lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, care a ridicat pacatul lumii. Pastele nu mai este cu miel. Pastele pentru crestinii adevarati este numai cu Isus Hristos si cu Duhul Sau. Cu Isus Hristos cel omorat de pacat, si Inviat de Tatal Sau, din cauza neprihanirii Sale, adica a vietii Sale fara de pacat. Pastele actual este cu Isus Hristos cel care este Viu in vecii vecilor, cu Duhul Sau, cu Tatal si cu nimic altceva. Asta spune Dumnezeu in Cuvantul Sau, care este Biblia. Sarbatorirea cu miel si azimi a Pastelui vechi, din Vechiul Testament, s-a transformat in Noul Testament in altceva. S-a transformat in asta, in imaginea deplina si pe intelesul tuturor, a felului cum se face salvarea noastra din pacat si din moarte, care inseamna „Hristos in noi nadejdea slavei”, adica Duhul lui Hristos care este in noi, este garantia ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu, daca ne dorim asta. Iata cum se face salvarea noastra: „Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau un mijloc cum sa omoare pe Isus, caci se temeau de norod. Dar Satana a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece. Iuda s-a dus sa se inteleaga cu preotii cei mai de seama si cu capeteniile strajerilor Templului cum sa-L dea in mainile lor. Ei s-au bucurat si au cazut la invoiala sa-i dea bani. Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit. Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan si le-a zis: „Duceti-va de pregatiti-ne pastile, ca sa mancam.” „Unde voiesti sa pregatim?”, L-au intrebat ei. El le-a raspuns: „Iata, cand veti intra in cetate, va va iesi inainte un om, ducand un ulcior cu apa, mergeti dupa el in casa in care va intra si spuneti stapanului casei: „Invatatorul iti zice: „Unde este odaia pentru oaspeti in care sa mananc pastile cu ucenicii Mei ?” Si are sa va arate o odaie mare de sus, asternuta gata: acolo sa pregatiti pastile.” Ei au plecat si au gasit asa cum le spusese El. Si au pregatit pastile. Cand a sosit ceasul, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de patima Mea, caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu.” Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu si a zis: „Luati paharul acesta si impartiti-l intre voi, pentru ca va spun ca nu voi mai bea de acum incolo din rodul vitei, pana cand va veni Imparatia lui Dumnezeu.” Apoi a luat paine, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si le-a dat-o, zicand: „Acesta este trupul Meu care se da pentru voi, sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, dupa ce au mancat, a luat paharul si li l-a dat, zicand: „Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu care se varsa pentru voi. Eu sunt Painea vietii. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii.” Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Pentru ca ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.”  Sigur ca ucenicii au ramas interzisi la auzul acestor cuvinte ale lui Hristos, care aparent semanau a canibalism mai mult decat ca o relatie adevarata si curata cu Dumnezeu, dar Isus nu ii lasa in bezna, in nestiinta, ci le talcuieste ucenicilor ce a vrut sa spuna cu a manca trupul Lui, si a bea sangele Lui, ca nu cumva sa se sminteasca ucenicii, ci sa inteleaga clar despre ce este vorba. Iata ce spuneau de fapt, vorbele lui Hristos:

Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic, cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh si Viata. Cuvantul Tau este Adevarul. Ori tocami ele (Scripturile) marturisesc despre Mine. Eu sunt duh si viata. Eu Sunt Cel ce Sunt, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, Eu sunt Dumnezeu si nu este alt dumnezeu afara de Mine, Eu sunt Domnul care te vindeca, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din casa robiei (a Pacatului), Eu sunt milostiv, Eu sunt sfant, Eu sunt Domnul care va sfintesc, Eu sunt Domnul, Mantuitorul tau, Rascumparatorul tau, Eu sunt Domnul, si afara de Mine nu este niciun Mantuitor ! Eu sunt Domnul Ostirilor, Eu sunt un Imparat mare, Eu sunt bland si smerit cu inima, Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, Eu sunt Hristosul, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Eu sunt cel ce cercetez rarunchii si inima, Eu sunt Usa, Eu sunt Vita, Eu sunt Painea vietii, Eu sunt Lumina lumii, Eu sunt Pastorul cel bun, Eu sunt Invatatorul, Eu Sunt, inainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, si dupa Mine nu va fi. Eu sunt Cel dintai si Cel de pe Urma, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Eu sunt Invierea si Viata, Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica la Isus.”  A-l manca si a-l bea pe Isus Hristos in simbol, prin paine si prin vin, reprezinta toate acestea. Este simbolistica a tot ceea ce inseamna Isus Hristos pentru lume si pentru Univers. Inseamna locuirea Lui reala in noi, prin Duhul Sau, si este cel mai bun si mai de pret dar al lui Dumnezeu pentru creaturile Sale, dar prin care ni se da din nou viata neprihanita a lui Dumnezeu, ca si la Creatie, prin suflarea de viata a lui Dumnezeu. Nimic altceva. Asta le-a spus Hristos ucenicilor ca simbolizeaza mancarea trupului si a sangelui Sau: „Hristos in voi, nadejdea slavei.” Nimic altceva nu mai conteaza. Absolut nimic. Asta este totul, este esentialul, este calea si modul prin care are loc Salvarea noastra din Pacat si din Moarte, Este Evanghelia Vesnica. Asta si reprezinta Noul Legamant in esenta lui, Legamant care nu este nou deloc. El a fost mereu acelasi, de la inceput si pana la sfarsit, si niciodata nu a fost un alt legamant intre Dumnezeu si oamenii pierduti, in afara de Isus Hristos, care a fost, este, si va fi Salvatorul, singurul Salvator (Mantuitor) si garantul vietilor noastre prezente si viitoare, prin Tatal Sau. Fiul lui Dumnezeu intrupat in Om, biruitor al Satanei si implicit al Pacatului si al mortii, ca al 2-lea Adam, a salvat lumea pierduta de Eva si de primul Adam.

„De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam (Hristos), a fost facut un duh datator de viata.” (1Corinteni)   

Ce inseamna asta? Daca la Creatie Dumnezeu a dat primului Adam, o suflare de viata, si astfel el, Adam, a devenit un suflet viu, dupa caderea in pacat si in moarte, al doilea Adam, Isus Hristos, ne daruieste Duhul Sau, si prin el viata si neprihanirea Sa, ca sa putem sa traim in continuare, dupa somnul mortii, cand vom fi inviati.

Aceasta biruinta a lui Isus Hristos este pentru toti oamenii de pe planeta Pamant, indiferent daca noi credem sau nu in El, si poate fi pusa, realizata in noi, prin Duhul Sau, daca vrem asta. Biruinta asupra pacatului si a mortii ne este daruita de Hristos noua tuturor, prin locuirea Duhului Sau in noi, daca vrem si daca ne dorim asta. Aceasta este Vestea Buna Vesnica: Ca ne putem reantoarce acasa din IAD, imparatia mortii, in Rai, Imparatia vietii, prin Isus Hristos, care poate sa locuiasca in noi prin Duhul Sau, daca vrem. Asta este tot. Este asa de simplu ! Asta este, asta inseamna si asa se explica toata religia crestina, prin ceea ce este scris in continuare: 

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.”„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: „Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.”

Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatati, va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele, si sa paziti, si sa impliniti legile Mele. Veti locui in tara (pe Noul Pamant) pe care am dat-o parintilor vostri (Adam si Eva), voi veti fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru. Va voi izbavi de toate necuratiile voastre. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: „Cunoaste pe Domnul !”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul, caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor. Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel (adica Imparatia lui Dumnezeu, Noul Pamant). Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu ! Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai. Va voi aseza iarasi in tara voastra (Noul Pamant), si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut, zice Domnul.” 

Asta este TOT dragilor! Asta este TOT! Acesta este crestinismul condensat in esenta lui cea mai pura daca pot sa spun asa: Viata nepacatoasa, neprihanita a lui Hritos, este pusa in noi prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Asa se face salvarea noastra! Doar daca vrem, desi ea ne este oferita GRATIS tuturor! Unii nu o vor dori. Asta este. Trebuie sa ne impacam cu acest gand, ca nu toti doresc sa-l creada pe Dumnezeu, si nu toti pun pret pe darurile Sale.

Hristos nu trebuie si nu poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata cu oua rosii sau de alte culori, cu iepuri, cu simboluri ale fertilitatii, cu renasterea naturii, cu primavara, cu alte simboluri pagane, cu nimic de genul acesta. Isus Hristos nu este absolut nimic din toate acestea. El este Creatorul. Acestea sunt PAGANISM, si nimic mai mult, sunt satanisme, minciuni satanice batjocoritoare. Nu au nimic de-a face cu Hristos, cu invatatura lui Hristos, cu adevarul lui Hristos, cu crestinismul, cu Evanghelia Vesnica. Toate acestea nu sunt decat o batjocura la adresa lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos Fiul Sau. Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Salvatorul nostru. Este invingatorul lu’ Dracu’, al pacatului si al Mortii. Hristos nu poate sa fie asociat decat cu El insusi, si cu nimic altceva. Chiar daca aparent ar putea sa se faca unele conexiuni, indiferent cate si indiferent care, intre renasterea si perpetuarea naturii si a speciilor, cu invierea lui Isus Hristos, diferentele sunt enorme, ca dintre cer si pamant, ca dintre Dracu’ si Dumnezeu, ca dintre lumina si intuneric, ca dintre adevar si minciuna, ca dintre creaturi si Creator. Din Pacat, care este Neleguire de orice fel, si din MOARTE, fara Hristos, nu poate nimeni sa redevina, sa renasca, NEPRIHANIT, adica bun si cu viata vesnica. Din Locuinta Mortilor, mormantul, daca nu ne-a scos Hristos prin Intruparea, Viata, Moartea si Invierea Sa, nu ne mai poate scoate nimeni. Din Moarte, fara Hristos care este viata noastra, nu mai renaste nimeni, nici omul, nici natura, nimic. Primavara, oul, iepurasul, nu pot face asta. Fara Hristos, nu mai exista nici primavara, nici oua, nici iepurasi, nici renastere, nici oameni, nimic. Este si ramane doar moarte. Isus Hristos este TOTUL, si nu ouale, iepurii, primavara, fertilitatea sau orice altceva. Isus Hristos este mereu ASTAZI, si maine, si poimaine. Este tot timpul, si nu doar timpuri anume. El nu mai are sarbatori stabilite pentru a fi sarbatorit, iubit si respectat. Umblarea cu El, sarbatorirea Lui, iubirea pentru El, respectul pentru El, trebuie sa fie ZILNICE, secunda de secunda, TOATA VIATA aceasta, si cea care va urma. Daca vrem. Daca-L vom considera vrednic de a fi iubit, sarbatorit si respectat. Daca nu vrem, se poate si asa. Hristos nu vrea nimic de la noi cu forta sau cu amenintarea fortei, cu IADUL. Emigrarea in Imparatia Sa se face numai benevol, din dragoste pentru ceea ce este ea si conducatorii ei, Tatal si Fiul Sau. Nici un alt motiv nu este valabil. Orice dezlipire de Hristos inseamna pentru oricine si orice, moarte eterna, adica moartea a 2-a. Fie ca este om, animal, insecta sau floare, stele, soare sau luna, Fara Hristos nu poate exista nimic. Sa ne bucuram ca Hristos este Viu. Sa ne bucuram de asta, si sa ne bucuram ca stim asta. Sa fim veseli, fericiti si multumitori, toata viata noastra prezenta si viitoare, daca vrem. Avem o nadejde si o speranta, daca vrem. Daca vrem sa ne jucam in continuare cu oua colorate si cu iepuri, sa mancam miei, putem sa o facem, nimeni nu ne opreste, nici macar Dumnezeu, dar sa-l lasam in pace pe Dumnezeu cu toate acestea. Sa nu punem toate aceste simboluri si practici pagane, in relatie directa cu crestinismul si cu Viul Dumnezeu. Dumnezeu si crestinismul, nu au nimic de-a face cu ele, nu au nimic in comun cu ele. Hristos nu este ou, nu este iepure, nu mai este miel, pentru ca nu a fost niciodata, decat simbolic. Vremea aceea a trecut. El este acum Dumnezeu intrupat in OM. Nu poate exista nimic mai bun, nimic mai frumos si nimic mai perfect decat acest imens si superb adevar. Sa ne bucuram de vestea aceasta. Fiul lui Dumnezeu este ca noi: Om. Fiul Omului, sta pe scaunul de domnie al Universului, langa Tatal Sau. Aceasta este suprema garantie crestina! Acesta este supremul adevar al Salvarii si al Evangheliei Vesnice.

„Hristos, Pastele nostru a fost jertfit.” A ramas ca de acum inainte, sa ne amintim de tot ce a facut El pentru noi, ce face si va mai face, acum, in viitor si in vesnicie, mancand simbolic trupul Sau si band simbolic sangele Sau. Asta este tot ce a mai ramas sa facem din vechiul ritual al Pastelui evreiesc. De cate ori in viata noastra sa facem asta ? De cate ori vom voi. Asa spune Dumnezeu. Nu este nici o regula si nici o restrictie. Asta va fi sursa noastra permanenta de bucurie acum si in viitor, adica in vesnicie: Tatal ceresc si Isus Hristos Salvatorul nostru, ” Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii !” si „Isus in noi nadejdea slavei.”

Sa ne bucuram ! Hristos a INVIAT, si este viu in vecii vecilor ! Hristos a Inviat ! Adevarat a Inviat !

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile Mortii si ale Locuintei Mortilor.” (nu Petru).” (Apocalipsa 1)

Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor ? Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca nu invie mortii, atunci „sa mancam si sa bem, caci maine vom muri„. (1Corinteni)

Cu respect,