Despre dragoste si responsabilitate

Motto: “Cei pregatiti sa inteleaga un lucru, n-au nevoie oricum, ca acel lucru sa le fie strigat in urechi.” (Octavian Paler)

Astazi simt nevoia sa las la o parte „teologia” (ce-o fi aia ? imi place sa cred ca eu nu practic sportu’ asta p’aici) si sa vorbesc mai laic, cum ar spune indobitocitii cu „teologie”. Pun intre ghilimele cuvantul teologie, deoarece teologia ca „stiinta” dezvoltata de o umanitate care nu da doi bani pe Cuvantul lui Dumnezeu, si aici ma refer chiar la lumea „crestina” si apoi la altii, este o aberatie. Asa ceva nu se ezista ! Dumnezeu este singurul, unicul teolog adevarat, din tot acest Univers. Restul e cancan ! Oamenii nu pot sa fie teologi, decat in masura in care Marele si Singurul Teolog, Dumnezeu, le incredinteaza si lor cate ceva despre El insusi. Restul, sunt invataturi omenesti, basme lumesti, legende urbane sau neurbane, fara nicio valoare, adica fix apa de ploaie, adica prosteala pentru prosti. Pe acest blog, majoritatea subiectelor prezentate, vorbesc despre lumea noastra vazuta prin prisma afirmatiilor Bibliei, carte pe care eu, Danut Tanase, o consider Cuvantul autorizat al singurului Dumnezeu adevarat, din tot acest Univers in care traim si noi, pe o planeta numita Pamant. De ce il consider eu pe Dumnezeul iudeo-crestin ca fiind singurul Dumnezeu adevarat este simplu de raspuns: pentru ca tot ceea ce a spus acest Dumnezeu, s-a implinit. Alti dumnezei nu au aceasta performanta in Curriculum Vitae. Am citit si eu la viata mea cativa pereti de carti, dar nimeni si nimic nu a reusit sa-mi explice mai bine ca Biblia, ce este cu mine pe aceasta planeta, si de ce se intampla toate, asa cum se intampla. Nici filozofii, nici fizicienii, nici matematicienii, nici biologii, nici alte religii, nu au reusit sa ma convinga asa cum m-a convins Biblia, ca acesta este adevarul pe care il cauta fiecare, daca il cauta, in legatura cu rostul acestei vieti efemere pe care o traim fiecare dintre noi. Sigur ca atunci cand vorbesti despre un Dumnezeu, oricare ar fi acela, aduci ca suprem argument in favoarea lui, propriile lui cuvinte, invataturi sau fapte. Asa se intampla si in viata reala, si asa se intampla si in crestinism sau oriunde altundeva. Crestinii se bat intre ei, atat la propriu cat si la figurat, ca sa-si sustina fiecare „dreptatea” propriei invataturi, doctrine, traditie sau dogma, pe care au imbratisat-o si in care cred. Sigur ca fiecare crede, si unii chiar sunt dispusi sa moara, pentru adevarul bisericii sau a cultului sau, dar prea putini sunt dispusi sa-l creada si sa-l urmeze pe Viul Dumnezeu si invatatura Lui. Asa cum este ea, simpla si neinterpretabila in mii de variante. Oricat de groasa ar fi Biblia, sau oricat de subtire ar fi ea, am spus-o si nu o sa obosesc sa o repet, in final, se reduce la doua persoane si o Imparatie: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Imparatia lor cea vesnica, Raiul, adica Universul intreg. Sigur ca in duelurile teologice se aduc argumente tot din Biblie, si de o parte si de cealalta parte, fiecare toarna in fata si in capul preopinentului sau, tone de versete Biblice care sa-i argumenteze teoria si sa-i sustina invatatura. O fi bine sa se intample asta ? Asta doreste Dumnezeu de la noi ? Pana la un punct da, este bine sa apelam la Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca trebuie sa intelegem cat mai logic lucrurile, intr-o anumita cronologie, etc. Dar peste acel punct de intelegere simpla si onesta, totul devine nebunie, sminteala, prosteala, vorbiri fara rost, certuri de cuvinte, demagogie, adica… nimic folositor. Pierdere de vreme, de energie, de emotii, de timp din viata, pe care le poti folosi altfel. Sa traiesti pur si simplu de exemplu, si sa te bucuri de tot ce poti in viata ta. Asta mi se pare mult mai important decat sa despici firul in patru, cu privire la tot felul de invataturi, adica sa te ocupi cu cercetari fara rost. Vorba Eclesiastului: „…daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.” (Eclesiastul 12) Solutia nu este sa stai toata ziua si sa toci anumite lucruri. Ele trebuiesc intelese si apoi traite, bucurandu-te de ele la modul cel mai simplu cu putinta. Asa a facut si famenul etiopian, caruia i s-a prezentat Evanghelia Vesnica in cuvinte simple, pe intelesul tuturor, iar apoi omul a plecat, si prin puterea lui Dumnezeu a trait-o. Simplu. Am sa scriu un post separat pe acest episod senzational, cu famenul. Pana atunci, puteti sa cititi intamplarea in Biblie, in Faptele Apostolilor 8. Iata ce simplu si clar trateaza Dumnezeu lucrurile discutate pana aici: „Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita, si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Hristos, si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mandrie si nu stie nimic, ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de castig. Fereste-te de astfel de oameni.” (1Timotei)

„Batjocoritorul cauta intelepciunea si n-o gaseste, dar pentru omul priceput, stiinta este lucru usor.” (Proverbe 14)

Spuneam inca din 2011, ca vom intra din ce in ce mai profund in lucrurile profunde ale Cuvantului lui Dumnezeu, lasand la o parte balariile si maracinii teologiei, in care multi oameni s-au incurcat si si-au ranit iremediabil vietile, devenind niste speriati de viata, niste abuzati de invataturi religioase tampite si inutile, devenind astfel niste handicapati, nu este deloc tare acest cuvant, vom lasa la o parte si interpretarile imbecile ale Bibliei. Vreau sa va prezint astazi un text de Octavian Paler, pe care sa-l discutam apoi, din perspectiva Evangheliei Vesnice. Iata textul:

„Una dintre cele mai mari controverse ale istoriei omenirii se leaga de raspunsul la intrebarea: Dumnezeu este dragoste sau lege ? Mintile justitiare are spune ca e lege, insa Dumnezeu este de fapt alt nume dat dragostei. Cei care traiesc doar prin lege si scutul ei protector, nu pot patrunde si accesa dimensiunile dragostei responsabile. Legea este un aranjament defensiv si o viclenie a mintii pentru a te proteja permanent, insa atunci cand iubesti cuvantul tau nu este lege. Cugetul care judeca dupa lege nu poate fi iubitor, iar cel iubitor nu poate judeca dupa lege. Moise, Marx, Mao sunt personalitati care au dat lumii legea; Iisus, Buddha, Lao Tze au fost oameni ai dragostei care au transmis viziunea transformarii fara efort a omului in fiinta iubitoare. Cu ochii limpezi, cu claritate, patrunzand in natura lucrurilor fara obstacolele impuse de prejudecati, incepem sa  intelegem valoarea responsabilitatii, si ne dam seama ca nu avem ce proteja, fiindca cel care cersea protectie, era un ego pustiu, pe care dragostea l-a curatat de zgura.” (Octavian Paler)   Superb a scris Octavian Paler despre acest subiect.

Ceea ce spune in acest text Octavian Paler, este si esenta adevaratului crestinism. Paler spune ca Legea este ceva sec, ceva lipsit de viata, ceva lipsit de orice sentiment, de orice emotie, de orice traire a unei fiinte vii, asa cum este omul. Legea este lipsita de dragoste, este incapabila de dragoste. Asta ne spune si Dumnezeu in Biblie. Exista acea dragoste responsabila, spune Paler, care intelege situatia, intelege starea lucrurilor, intelege totul, si accepta varianta buna in detrimentul celei rele. Dragostea responsabila iubeste legile, iubeste regulile, normele, cutumele de bine, pentru ca le-a inteles si le-a acceptat in sensul lor cel mai profund, si are dragoste pentru ele. Nu mai trebuiesc sa-i fie impuse intr-un fel sau altul. Dragostea responsabila le-a inteles si le-a acceptat pentru totdeauna. Dragostea responsabila intelege ca lipsa acestora, duce inevitabil la instalarea raului in toate domeniile vietii. Sunt doua cai gresite in falsul crestinism. Prima, incercarea de a-l iubi pe Dumnezeu cu orice pret de frica pedepsei. A doua, pentru ca iti doresti cu ardoare sa traiesti si sa nu mori, si pentru asta te chiuiesti sa-l iubesti pe Dumnezeu, dar… constient sau inconstient, iti doresti, daca se poate, sa traiesti tot in pacat, nu in neprihanire. Ambele variante sunt false, ambele variante sunt gresite, ambele variante nu duc nicaieri. Aceste doua variante nu sunt dragoste pentru Dumnezeu, sunt doar Frica de Dumnezeu in stare pura. Iar Dumnezeu nu doreste, nu a dorit, si nu va dori niciodata ca noi sa traim cu frica de El. Dumnezeu nu doreste sa-l iubim din frica. Se poate asa ceva ?! Sigur ca asa ceva nu exista si nici nu poate exista. Despre dragoste si frica, Dumnezeu ne spune asta: In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan 14)  Care este atunci adevarata cale, adevarata varianta ? Simplu si foarte complicat in acelasi timp. Spun complicat, pentru ca oamenii nu vor nici in ruptul capului sa priceapa ca Dumnezeu nu este punitiv, si ca Imparatia Sa nu inseamna frica, ci doar dragoste. Ca nu degeaba ne prezinta Dumnezeu ca pe o casatorie, relatia dintre El si fiecare membru al poporul Sau, sau ca pe o relatie iubit – iubita. Dragostea curata si reciproca, este cheia, este esenta, este chintesenta Imparatiei lui Dumnezeu si a crestinismului. Nu frica de nu stiu ce pedeapsa, si nici frica de moarte, nu te pot face sa iubesti cu adevarat pe cineva. Bisericile lumii asta tuna de la amvoanele lor: Frica de Dumnezeu si Frica de Moarte. Altfel spus: Iubiti-l pe Dumnezeu ca va ia Dracu’ ! Iubiti-l pe Dumnezeu ca sa nu ardeti in foc sau ca sa va dea si voua viata vesnica in schimbul „dragostei” voastre. Cu asta sunt speriati, amenintati si momiti credinciosii, ca sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Ce aberatie ! Ce nonsens ! Ce dracovenie ! Dumneavoastra va iubiti sotul sau sotia, iubitul sau iubita, pentru ca va este frica de el sau de ea ? Sau o iubiti sau il iubiti pentru ca va place din tot sufletul acea persoana ?! Raspunsul este simplu de dat si de inteels. Si cu toate acestea…asta nu au inteles nici evreii, si nu inteleg nici majoritatea „crestinilor”. Ca si in povestea din filmul „Love Story”, Dumnezeu este cu noi in toate clipelesi etapele vietilor noastre, mai fericite sau mai nefericite, este cu noi patul de spital, si in clipa mortii noastre. Diferenta dintre finalul acestui film extraordinar si Dumnezeu, este ca El, Dumnezeu, ne poate scoate si din mormant, si o va face la vremea stiuta numai de El. Daca ar fi sa trag o concluzie la ceea ce am scris pana aici, asi spune ca indiferent daca exista sau nu exista Dumnezeu, eu, Danut Tanase, tot asa vreau sa traiesc, pana la moarte, ca iubitor de bunatate, de frumos, de respect, de moralitate, si pentru ca imi place maxim acest stil de viata, il voi pastra pana la finalul vietii mele, indiferent daca Dumnezeu exista sau nu. Asta cred eu ca este esenta. Asta este totul. Cand vom ajunge sa gandim asa, curat si simplu, despre viata si despre Dumnezeu, fara sa asteptam nimic de la nimeni, nici de la oameni si nici de la Dumnezeu, nici pedeapsa, dar nici rasplata, atunci cred ca am atins desavarsirea. Am atins esenta tuturor lucrurilor, am atins pe Dumnezeu. Am inteles esentialul. Am inteles ca facand pacat, neleguire sau cum vreti sa-i mai spuneti, ne facem noua insine, societatii in care traim si tuturor semenilor nostri, mediului nostru, numai rau. Si am mai inteles pentru totdeauna, poporul lui Dumnezeu, ca asa ceva noi nu ne mai dorim sa facem niciodata. Asta inseamna Responsabilitate. Asta inseamna cea mai inalta constiinta umana. Nu mai iubim deloc acest stil de viata, al pacatului, pentru ca am inteles esenta raului. Am inteles ca lipsa dragostei responsabile este esenta raului. Este IADUL insusi. Asta a facut Satana pentru prima oara in Univers. Numai un om egoist, lipsit de dragoste, poate sa devina mincinos si criminal. Caci vorba aceea:Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragosteCaci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta. Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste !” (1Ioan 4, 2Timotei 1, 1Corinteni 16)

„Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic…Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunostinta va avea sfarsit… Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1Corinteni 13)  Dragostea este vesnica ca Dumnezeu insusi, pentru ca este temelia Imparatiei Sale. Crestinul adevarat il va iubi pe Dumnezeu total dezinteresat, ca raspuns la uluitoarea dragoste pe care Dumnezeu i-a aratat-o lui. Isus Hristos s-a straduit sa le arate evreilor inchisi in cercul lor stramt de legi si porunci, esenta Imparatiei Sale: Dragostea. Dar evreii nu au inteles, cum nu inteleg nici „crestinii”. Ei au vrut si vor legi si porunci, dogme, doctrine, ritualuri, asa cum vor si „crestinii”. Oamenii inca mai cred ca RAIUL este un cod de legi pe care musai trebuie sa le accepti si sa le implinesti. Oamenii cred ca Dumnezeu insusi este un lung sir de nu lua, nu gusta, nu pune mana. Esenta crestinismului este alta. In adevaratul crestinism, totul este liber consimtit, nimic nu se face de frica. Totul se face din dragoste si din responsabilitate profunda. Din dragoste pentru regulile Imparatiei Dumnezeiesti, si nu de frica lor, din dragoste pentru toate fiintele create, din dragoste pentru stilul de viata din RAI, din dragoste fata de valorile RAIULUI, din dragoste pentru Creator. Aceasta este Evanghelia Vesnica. Totul este atat de simplu si de curat. Nimic complicat, nimic greu de inteles. Lipsa dragostei si a responsabilitatii, este raul suprem.

Relatia dintre Dumnezeu si poporul Sau, este o lunga si frumoasa poveste de dragoste. Un „Love Story” etern. Cine nu intelege asta, nu va calca niciodata in aceasta Imparatie a dragostei si a responsabilitatii vesnice.

Cine nu intelege o privire, cu atat mai mult nu va intelege o lunga explicatie…” (Ralu)

„Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.”

Cu respect,