Lumea prescurtarilor, a sabloanelor si a expertilor, adica a prostiei si a robiei

Motto: „Astazi avem multa informatie, dar nu si adevarul.”

Traim intr-o lume a cliseelor, a sabloanelor si a prescurtarilor. Datorita faptului ca lumea in care traim noi astazi este intr-o goana nebuna dupa nimic si spre nimic, pentru ca, oricum am da-o, totul este desertaciune atata timp cat totul se termina in moarte, si datorita faptului ca tehnologia de astazi ne pune la dispozitie variate unelte de transmitere a informatiei, fara precedent in veacurile trecute; o avalansa de informatii ne inunda toate spatiile vitale: calculatoarele, strazile, restaurantele, pungile de cumparaturi, tricourile, hainele, telefoanele mobile, corpurile noastre, pielea noastra (tatuajele), ochii si mintea, prin tampeniile cu care suntem hraniti si indobitociti zilnic. Toate acestea si multe altele, ne fac sa ne pravalim la propriu si la figurat, sub acest noian de informatie. Oamenii sunt pur si simplu striviti si buimaciti de atata informatie, care in marea ei majoritate este doar un gunoi, si din nevoia ca informatia asta sa poata fi sintetizata, scurtata, aranjata si retransmisa spre semenii nostri, am inceput sa gandim, sa vorbim si sa scriem, in clisee si in prescurtari. Nu mai avem timp sa gandim, sa ne formam opinii propri, sa ne exprimam din mintea noastra, cu cuvintele noastre, si atunci apelam din ce in ce mai mult si mai des, la sabloane si clisee. Adica la produsele mintilor altora. Si uite asa ne imbecilizam ! Lumea internetului este plina de prescurtari de tot felul, iar vorbirea in sabloane si clisee, este acum in toate domeniile: politic, religios, sportiv, afaceri, cultural artisitc, etc… Cea mai buna dovada este perioada sarbatorilor, oricare ar fi ele. Perioade in care toti trimit mesaje mai mult sau mai putin sablonizate. Din nefericire, mai mult. Din ce in ce mai mult. Iata cateva exemple de sablonizare moderna: azi, noi nu mai vorbim unii cu altii, ci comunicam ! Azi, noi nu mai iesim cu prietenii, colegii de facultate sau de servici, la o bere, la teatru, la cinema sau la o discutie, nuuu, noi socializam ! Azi, noi nu ne mai imprietenim unii cu altii, ci facem team building ! Azi, noi nu mai avem un iubit sau o iubita, ci avem o relatie. Si tot asa. Recunosc cu modestie (hi ! hi !) ca urasc acest limbaj de lemn al secolului nostru, pe care il consider imbecil si imbecilizant, si nu-l folosesc deloc.

In alta ordine de idei, cu tot acest potop de informatie care cade zilnic peste noi, nu inseamna ca noi suntem acum mai informati, si ca descoperim astazi mai multe ca alta data. Dimpotriva, putem sa fim si mai simplu si mai usor de manipulat. Ne mai avand timpul necesar sa filtram lucruruile care ni se servesc, luam de bun/a ceea ce ni se spune de catre altii, asa zisii experti in domeniul respectiv. Experti care la randul lor fac tot felul de jocuri, pentru tot felul de interese: politice, economice, religioase, etc. Pentru un credincios, popa sau pastorul sunt experti in religie si in Dumnezeu, si ne incredintam lor pentru asta. Popoarele iau de bun/a ceea ce le spun conducatorii lor, si tot asa. Informatiile mincinoase se propaga aproape instantaneu la miliarde de oameni, prin media. Daca dumneavoastra credeti ca prin media vi se spune adevarul, sunteti niste naivi, ca sa nu spun: prosti de-a dreptul. Exista o cardasie mondiala ca masele, popoarele, sa afle doar ceea ce vor cei care le conduc, sa afle. Nu spun nimic nou, dar foarte multi nu constientizeaza deloc acest pericol, iau de bun ceea ce li se spune in media, si cad prada celor care in fapt, isi bat joc de ei. La noi in tara se vede perfect aceasta tactica, de peste 20 de ani, ca si aiurea de altfel. Si ca miniaturizarea, anihilarea si inregimentarea fiintei umane sa fie perfecata, vom fi in curand cipizati, pe mana sau pe frunte, exact ca la Auschwitz, care a fost doar o avanpremiera (nu singura) a lagarului mondial in care vom locui in curand, noi toti, cetatenii acestei planete blestemate. Omul va fi si el prescurtat, redus, la un CNP, si la un cip. Atata va mai ramane de el. Un sclav banal si neimportant, numai bun de prostit si de exploatat, asa cum a fost totdeauna pentru Dracu’, stapanul lui nemilos, abuziv, mincinos si criminal.

Dragi prieteni si neprieteni ai acestui blog. Asa cum ati observat deja, cei care intra mai des pe acest blog, eu nu scriu zilnic pe blog. Asa consider eu ca este mai bine pentru ceea ce fac eu pe acest blog. Stiu ca „regula” este sa scrii zilnic pe blog, ca sa nu te uite lumea, sa te citeasca si sa te bage in seama cat mai multi cititori. Putin imi pasa mie de regula asta ! Nu o consider asa de aur cum pare. Dimpotriva, este o tampenie. Inca mai cred in viata cu ritm normal, si ca anumite lucruri trebuiesc facute, cititie, rascitite, impartasite, comentate, citite iar daca este cazul, ca sa intelegi ceva cu adevarat, ori asta cere timp. In epoca vitezei si a prescurtarilor de tot felul, care ne-a facut si ne face din ce in ce mai superficiali si mai roboti, mai idioti si mai retardati, eu refuz sa traiesc asa. Nu marjez, pe cat posibil, la gandirea in sabloanele societatii, si nu vreau sa vorbesc ca din carti, asa cum fac multi oameni in ziua de astazi, care iti recita propozitii si fraze intregi din cartile da managment de tot felul, de self made, de PR (Public Relations) si alte rahaturi din astea, care te invata cum sa nu mai fii tu, sa fii mai mincinos, mai aburitor, adica mai „descurcaret”, adica mai neom, adica mai smecher prost, desi tu te consideri in sinea ta proprie si personala, un mare smecher destept. Cum eu nu vreau sa ajung nici vedeta prin acest blog, nici guru, nici 12 si nici 14 din carti, si nici nu sunt vreun jurnalist ca sa analizez imediat orice imbecilitate si orice basina „intelectuala” aruncata pe piata, de orice imbecil manipulator de oameni si constiinte (daca se poate !) am sa scriu doar atunci cand am ceva de spus. Cum temele abordate pe aceste blog sunt mai mult legate de religie, cu atat mai mult consider ca aceste teme trebuiesc aprofundate, gandite, analizate, comentate, citite cu ragaz, recitite, etc. Acest blog, autorul lui, isi doreste doar sa puna oamenii pe ganduri, in legatura cu temele tratate. Sa il prezinte pe Dumnezeu altfel decat il prezinta religia institutionalizata, adica asa cum este El in realitate, si sa darame pe cat posibil, toate imbecilitatile cu care am fost hraniti in viata religioasa, economica, politica, culturala, etc. Poate suna arogant, dar imi asum „aroganta”, pentru ca nu este o aroganta. Concluzia la ceea ce am scris pana acum, este ca noianul de informatie nu te face mai destept, ci mai prost, pentru ca nu mai ai timp sa aprofundezi si sa gandesti cu mintea ta ceea ce-ti vine ca informatie, indiferent pe ce cale, si iei de bun/a, parerea „expertilor” in toate, care au invadat planeta. Eu vreau sa gandesc cu mintea mea, vreau sa inteleg cu mintea mea, vreau sa vorbesc in cuvintele mele si sa vad realitatea cu ochii mei, nu ai altora. Sigur ca fiecare face ce vrea. Eu asta imi doresc pentru mine si pentru dumneavoastra ! Convingerile si credintele dumneavoastra de orice fel, este bine sa va apartina in totalitate, adica sa le intelegeti foarte bine, sa vi le insusiti, si astfel sa fie ale dumneavoastra, nu ale altora.

Eu ma bucur ca acest blog pluteste pe oceanul internetului ca o sticla cu un mesaj in ea, si oricine gasete sticla, poate sa citeasca mesajul. Pentru mine este suficient.

„Adevarul este interesant, dupa ce-l descoperi.”

Cu respect,

Corporatistu’

„E Brand Manager sau Group Brand Manager intr-o „multinationala” si incepe toate discutiile cu „din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Da vina pe colegii de la „sales” ca nu i-a iesit lui campania publicitara, ca „nu au inteles mesajul reclamei” sau ca „nu sunt in target”.

Are totdeauna „manager” in titlul jobului, chiar daca jobul sau presupune sa care baxuri de hartie la imprimante sau sa le schimbe tonerele. In cazul asta particular jobul e „network printers assistant manager”.

Primeste fel de fel de reviste moca, gen Biz, sau EWeek, şi le afisează mandru pe birou. Nu plateste întretinere, închide caloriferele, doarme în frig, ca sa aiba bani de rată la VW Golf, sau Peugeot 307 sau ceva similar. Similar, pentru celular ultimul tip, eventual cu touch screen (care e jegos de grasime, ca îi e lene sa scoată pen-ul din celular sa apese cu el pe ecran, asa ca apasa cu mana unsa de la mititei). Îi plac mititeii, berea la PET, si semintele, dar acasa; în oras, îi place sa bea Mai Tai sau Bacardi Breezer, sa pară cool. Mananca (ocazional) la La Mama, City Grill, La Sosea sau la diverse pizzerii. Vrea sa intre în lumea buna cu cardul de debit sau de credit, dar habar nu are pin-ul.

Calculatorul sau laptop-ul de la birou e plin de pornache, mp3-ul şi bancuri. Si de virusi. Tot desktop-ul este plin de documente (din care majoritatea ar trebui sterse), dar i se falfaie, pare ocupat daca are desktop-ul plin.

Unii corporatisti pleaca la Vama Veche sa faca team building.
In general sunt previzibili, plini de ei, de salariul lor, de pozitia lor sociala.
Daca se intampla sa critici corporatismul si atitudinea corporatista iti zic ori ca esti un comunist sarman care respinge societatea capitalista, ori iti arunca in fata conceptul de „corporate social responsability”. Orisicum ai lua-o, corporatiile fac un mare bine umanitatii, iar cei ce le contesta sunt niste antiglobalisti si anarhisti imputiti, care nu inteleg ideea de progres.

Poarta „badge”-ul la gat si cand iese in oras la bere, sa vada lumea unde lucreaza el. Are 1000 Euro pe luna, si se considera un om realizat. Isi ia Clio in leasing din salariu, si apartament din banii de nunta. In orice discutie face cumva se se vorbeasca despre job-ul lui atat de cool. Despre cum nu are timp de nimic altceva ca e „overworked”. Este plin de deadline-uri, targete, brainstorming, ATL, BTL, projects, pitch, review-uri, out-door, rate card, packaging, positiong, market share, consumer, retail, brief, etc.

Corporatistul e mandru ca primeste al 13-lea salar.
Corporatistul celibatar e rebel in concediu si se duce la Sziget. Cand e insurat cu corporatista (astia se intalnesc la team buildinguri) se duce catinel spre Grecia ca „e mai ieftin ca la noi, si serviciile sunt ireprosabile”

Isi umple CV-ul cu tot felul de training-uri, cursuri de specializare si team-buildinguri organizate de niste redusi, prin sali de curs pe la ASE sau alte facultati mai trendy. Neaparat consemneaza ca a luat premiul I in clasa a 7a. Citeste „Expat Life” si jumatate din frazele pe care le pronunta sunt in engleza. Are intotdeauna o parere despre oricare spot de pe TV. Scrie pe forumurile de „advertising” si are intodeauna o idee mai buna de campanie decat aia care au facut-o.

El nu are servici, are job. Merge la training-uri. Face team-building si brainstorming zilnic. In general e un jeg de om care nu se da in laturi de a pupa in cur pe cine trebuie si a sapa pe restu’ pentru a urca si el o treapta. Are multe prietenii de interes si se da cu cel putin 10 ani mai matur decat este. Poarta tot timpul costum, uneori fara sacou.
Transformarea in corporatist are loc foarte rapid, in maxim o saptamana dupa ce ocupa o pozitie de cacat intr-o companie multinationala specializata pe comercializarea echipamentelor de birotica (agrafe si pixuri).

Are Palm luat in rate si inevitabil il scoate cand e vorba de iesit la bere ca sa isi verifice programul. Asculta Guta dar in discutiile cu colegii de munca vorbeste numai de Cafe del Mar si Chillout Moods. Are carti de vizita comandate cu plata in 2 rate la salariu si la ofera oricui si oricand se iveste ocazia. E mandru de costumul lui luat prin cine stie ce Cora sau Carrefour. „Am un sef de cacat ajuns sus pe pile. Eu sunt mai capabil ca el dar la noi in firma nu se promoveaza pe criterii de competenta”. Se da la toate proastele din firma la care lucreaza si intr-un final victorios (dupa cateva salarii cheltuite ca sa scoata prostele in oras) se alege cu cea mai urata si cu o portie de pasarica la 4-5 zile.

De fiecare data cind vede o reclama care il depaseste are o singura replica: „cea mai supertare reclama pe care a vazut-o vreodata”. De fapt toate reclamele pe care le vede sunt catalogate ca „cele mai supertari”. De obicei se strofoaca fix ca in comediile americane de 2 bani, crezand ca e cul. Utilizeaza extrem de multe englezisme, pentru ca asa e la moda: maaaaan si fachin shit sunt doar o parte din ele. Cand se intilneste cu prietenii discuta cu ei in engleza pana cand uita cum se zice la „scaun”, si atunci trece la limba romana.”

De adaugat ca nu lipseste de la fiecare cocktail unde se bea si se mananca moca, eventual participa si la o tombola, si pe care – culmea – o si castiga ! Deja „vad” vreo 5 persoane care se incadreaza atat de bine in cele de mai sus !”

Cu respect,