New MARIZA la Bucuresti

Motto: „FADO, Patrimoniu Imaterial al Umanitatii”

Aseara, 15 Mai 2014, am fost sa o revad pe Mariza, care dupa 4 ani, a revenit la Bucuresti pentru un nou concert, in cadrul turneului „Mariza World Tour 2014„. Ce repede au trecut 4 ani! Asa cum am promis dupa ultimul ei concert la Bucuresti, din noiembrie 2010, cum ca am sa merg sa o revad daca mai vine la Bucuresti, concert despre care acum 4 ani am scris AICI, am fost joi 15 Mai, la Sala Palatului, sa o revad pe Mariza, dupa acesti 4 ani scursi atat de repede. Am descoperit cu surprindere, o… NEW MARIZA. O alta Mariza. Mariza nu a mai cantat ca acum patru ani. Mariza a fost alta. O New Mariza, adica un pic mai vivace, mai saltareata, mai plina de viata in tot ceea ce a facut ea pe scena, inclusiv cu cantecele. Aproape totul a fost reinterpretat. A aparut in 2014 la Bucuresti, o Mariza mai… comerciala, mai „rock”, mai fara… emotie transmisa, asa cum bine a remarcat Carmen, sotia mea. O astfel de Mariza prindea contur in fata noastra. DA, acestui spectacol, i-a lipsit emotia, adica sufletul! Vocea Marizei: impecabila, superba, unica. Tinuta scenica, la fel. Interpretarea… in unele momente, cam putine din nefericire, superba, minunata, iar in multe altele, cam prea „fortata” pe alocuri, prea „vivace”, cu accente prea tari pe anumite pasaje si cuvinte ale pieselor, accente care mie nu mi-au placut deloc. Acest vivace, acest saltaret putin prea apasat, dupa gustul meu, aceste accente putin prea tari, dupa gustul meu, au facut ca emotia si farmecul fado-ului marizian de acum 4 ani, sa paleasca, sa dispara in mare parte. Sa nu mai fie acelasi. Nici emotia, si nici fado-ul. Eu asta am simtit, in ciuda catorva momente memorabile, ca acela in care Mariza a cantat fara microfon, si se auzea foarte, foarte bine, in Sala Palatului, care dupa cum se stie, este o sala surda, adica fara rezonanta, totul bazandu-se doar pe amplificare. Ei bine, in aceasta sala surda, Mariza a cantat minunat FARA MICROFON, o parte dintr-o melodie. O performanta extraordinara. Vocea a sunat perfect.

Mariza.jpg

Spectacolul a inceput la ora 20.10. Se stie ca romanii vin greu la spectacole. Se lasa asteptati. Adica nu prea sunt punctuali. Prima melodie din spectacol s-a auzit destul de prost, atat vocea cat si instrumentele. Probabil ca nu era reglajul bun. Apoi, la urmatoarea melodie, totul s-a reglat, si a fost mult mai bine. Mariza a inceput sa cante si sa povesteasca. Prea mult cred eu. Prea multe povesti, si prea multa interactiune cu sala. Era foarte vie, foarte vioaie, foarte pusa pe povesti. Nimic rau mi-am spus. Un pic de veselie, de ritm mai alert, nu strica niciodata intr-un concert de fado. Dar lucrurile au continuat cam in acelasi fel, aproape tot concertul, cu mici exceptii. Mariza ne-a spus ca in acesti 4 ani de cand nu ne-am mai vazut, au avut loc cateva schimbari importante in viata ei. S-a casatorit si a devenit mama. Frumos! De aici pofta aceasta de viata si de vorba in plus?! Poate da, nu stiu, dar nu a fost benefica pentru stilul ei, si pentru economia concertului. Sigur ca in acest punct, poate sa mi se spuna ca este chestie de gust. Ceea ce nu-mi place mie, poate sa placa altora. De acord. Asa este. Dar eu cred ca Mariza de data aceasta, a dus lucrurile putin prea in extrem, spre comercial chiar. A fost prea fusion stilul abordat. Un fusion care a ucis cumva fado-ul si spiritul lui, emotia transmisa de acel fado, hai sa-i spunem clasic. Nu vreau sa se inteleaga ca asi fi vrut sa ascult toata seara numai niste tanguieli dramatice, numai cantece de dor si jale, numai balade triste si lacrimogene. Nu! Nu despre asta este vorba. Pot sa inteleg in muzica Marizei influentele africane, ea fiind nascuta in Africa, arabe, etc.. Pot sa inteleg influentele braziliene si tot felul de alte influente. Dar… dar, fado-ul, este si trebuie sa ramana fado. Chiar daca putin mai mult sau mai putin influentat, colorat, imbogatit mai mult sau mai putin, tot fado trebuie sa fie, ori aseara nu am mai avut senzatia ca sunt la un concert de fado, ci poate la unul gen: „Buena Vista Social Club”. Stiu, exagerez putin, dar o fac ca sa ma intelegeti. Sincer, am plecat putin dezamagit de la acest concert. Am plecat neemotionat. Ne uns pe suflet. S-a abuzat de relatia cu publicul. Prea mult a fost implicat publicul in concert, iar dupa gustul meu, la concertele de fado, asta nu prea merge. Mai putin era mai bine. De aceea am si spus ca a fost impins spre comercial tot acest spectacol. Dialogul si cantatul permanent aproape, impreuna cu sala, publicul, a rupt acea atmosfera vrajita creata de fado. Accentele despre care vorbeam, au facut acelasi lucru: au indepartat vraja, magia, emotia. Nu am mai simtit marile, aroma vinurilor, a tavernelor, oceanul, iubirea, tristetea din fado. Am auzit prea mult si prea des publicul, accentele din cantece, cuvintele apasate, si povestile dintre ele. Aproape toate interpretarile pieselor arhicunoscute, au fost altfel, in stilul descris mai sus. Piese ca „Primavera”, „Terra”. Regula de aur in fado, celebrul „Silencio, que se vai cantar o fado!” (Liniste, se va canta fado!) nu a mai fost de actualitate la Bucuresti, pe 15 Mai 2014, la Sala Palatului. A fost doar un show, putin mai altfel.

Cam aceasta a fost si este impresia mea dragilor, care veti citi aceste randuri, prieteni sau neprieteni. Stiu ca sunt cativa fani ai Marizei, care, din cand in cand, citesc acest blog, pe acest subiect, iar daca au fost la concert, m-ar interesa sincer si parerea lor, pe care asi vrea sa o am in comentarii, daca se doreste. Vreau sa vad daca senzatiile mele au fost si senzatiile lor. Sa fie obiectivi. Sa nu fie fani cu orice pret, daca intelegeti ce vreau sa spun. Adica sa trecem cu vederea ceea ce nu este bine, de dragul artistului indragit. Pe mine, de data aceasta, Mariza m-a dezamagit un pic. Un pic mai mult. Pe voi?! Ati plecat emotionati de la acest concert?!

Concertul s-a incheiat la ora 22.15, si… surprinzator, cel putin pentru mine, publicul nu a mai vrut niciun bis! Nu a insistat deloc ca Mariza sa revina pe scena! Mie nu-mi venea sa cred ca s-au lasat asa de usor! Cum sa se incheie un concert, fara macar un bis?! Au fost cateva tentative firave de aplauze prelungite, dar care s-au stins rapid. Oare de ce nu s-a bisat?! Nu stiu.

Asa a cantat Mariza la Bucuresti, in majoritatea timpului, pe 15 Mai 2014, si este cumva un exemplu audio-video, a ceea ce am spus pana acum in cuvinte. Spun, cumva, pentru a fost si mai rau uneori, in timpul concertului. Clipul de mai jos, este chiar din concertul de la Bucuresti, din 15 Mai 2014.

 

Aceasta este Mariza care imi place mie:

 

Presa din Romania, penibila ca de obicei, a prezentat si a promovat anost si sablonard acest eveniment. Daca veti da o cautare pe net, veti gasi acelasi text insipid, inodor, incolor, repetat peste tot. Anuntul despre concertul Marizei, este un penibil copy-paste, peste tot pe net. Jalnic! Cu toate acestea, a fost SOLD OUT. Adica toate biletele au fost vandute. Asta e de bine. Sala Palatului din Bucuresti a fost arhiplina.

Sala Palatului Mariza poză (2)

poză (3)

poză (4) poză (5) poză (6) poză (9) poză (11)

poză

Pelerini din tara nimanui

Joi seara am fost la Sala Palatului din Bucuresti, sa vad si sa ascult concertul extraordinar al lui Tudor Gheorghe, „Pelerini din tara nimanui”, muzica fiind pe versurile poetilor Grigore Vieru si Mircea Micu.

Tudor Gheorghe

Ca orice seara si ca orice concert cu Tudor Gheorghe, si aceasta seara, si acest concert, au fost frumoase, chiar daca in Bucuresti ploua putin. Muzica excelenta, versuri bune si foarte bune, doar ca totul a fost putin prea trist, prea melancolic, prea blues, prea plangacios… Poate ca si Tudor Gheorghe imbatraneste, si lehamitea de tot si de toate, incepe sa se instaleze incet, incet…. Nu stiu. Daca o tine tot asa, m-a pierde de client.

Rostesc cuvinte
Ca sa iau aer.
Adorm,
Ca sa nu mai stiu.

Tai pîine,
S-o bucur pe mama.
Ascult mierla,
Ca sa nu mint.

Ma uit la tei,
Ca sa nu uit.
Am rupt acest
trandafir. De ce?

Grigore Vieru

Tudor Gheorghe

 

Eram in pasare ascuns
Uns cu nesomn, de noapte uns
Si in lumina diafana
Pierdeam incet cate o pana.
Ele cadeau in lenes dans
Purtandu-si jertfa in balans
Si-mi era frig si tot mai gol
stateam pe un pustiu atol
Departe, poate langa mare,
Langa un tarm albit de sare.
A inceput sa ninga lin
Si m-a acoperit putin
Zapada ca o mangaiere
Cazand din doua emisfere.
Eram in pasare ascuns
uns cu nesomn, de roua uns
Si am inceput incet sa plang
Din ochiul drept, din ochiul stang.

Mircea Micu

Nu-mi ramane decat sa subscriu 100% la ceea ce urmeaza. Intr-o lume care se pregateste frenetic pentru propriul ei dezastru, credeti-ma ca nu mai aveti nimic altceva de facut, decat sa fiti impacati cu Dumnezeu, si sa va bucurati de viata.

Cu respect,

Diana Krall la Bucuresti

Aseara, duminica 30 iunie 2013, am fost la Sala Palatului pentru a o vedea si a o asculta pe Diana Krall, una din marile voci ale jazz-ului mondial. Diana Krall, isi promoveaza printr-un turneu international, noul album „Glad Rag Doll” , album pe care l-am si cumparat. Programul turneului puteti sa-l vedeti aici. Aseara, Diana Krall a fost la Bucuresti.

Poster Diana Krall 2013

Concertul a inceput cu 15 minute intarziere, nu stiu de ce, adica la ora 20 si15 minute, in loc de ora 20.00. La ora 20 si15 minute, a intrat pe scena Salii Palatului din Bucuresti, impreuna cu alti cinci muzicieni, Diana Krall, una dintre cele mai mari dive ale jazz-ului mondial, si una dintre marile voci ale jazz-ului timpului nostru. Impreuna cu cei cinci muzicieni de exceptie, Diana Krall, ne-a incantat ploioasa seara de duminica, 30 iunie 2013, si intamplator sau nu, sigur ca nu, multe din melodiile cantate de ea in concert, au avut ca tema… ploaia. Cantareata a si glumit pe seama ploii cazuta non stop in Bucuresti, spunand ca se simte exact ca acasa, deoarece la ea, in British Columbia, Canada, de unde este originara, ploua la fel de mult, cum a plouat la noi duminica. Iata una dintre melodiile „ploioase” din concert, superba, of course!

Au fost momente senzationale, cand muzicienii de exceptie care erau pe scena cu Diana Krall, au creat momente de virtuozitate personala, fantastice. Rar auzi asa ceva. Foarte, foarte tare a fost momentul cand unul dintre muzicieni a cantat la vioara ca la chitara electrica. A fost ceva….. rar auzibil.

diana-krall-sala-palatului-bucuresti-2013-glad-rag-doll BAND

Aceasta este o fotografie cu Diana Krall, si band-ul cu care a cantat la Bucuresti, pe scena Salii Palatului. Mai multe fotografii foarte frumoase de la acest concert, puteti sa vedeti aici.

Pacat ca sala nu a fost chiar plina, plina. Asa cum bine se stie, romanii nu sunt mari amatori de jazz. Diana Krall a fost super. Cu un decor simplu, adica deloc, si cu o mana de muzicieni foarte buni, si fara fite in cap, Diana Krall ne-a daruit o seara minunata. Muzicienii prezenti pe scena erau foarte degajati, foarte naturali, aveau partiturile pe jos, o parte dintre ei, si s-au comportat toti, de parca erau impreuna cu spectatorii, intr-un grup de prieteni, carora le cantau din placerea pura de a canta, fara multe fandoseli inutile. Totul a fost foarte tare! Mie mi-a placut ! Merci Diana Krall !

diana-krall-sala-palatului-bucuresti-2013-glad-rag-doll EA

Fotografiile: Daniel Robert Dinu / iConcert.ro

In incheierea acestor mici impresii de la concert, mai postez o melodie minunata, cantata si ea in concert, ca si cea postata mai sus, in acest post. Enjoy!

Cu respect,

ADAMO, in concert la Bucuresti

Motto: „Adamo, le tendre jardinier de l’amour” (Jacques Brel)

In 1964, Adamo vindea in Franta mai multe discuri decat „Beatles”. A cantat de multe ori la „Olympia”, celebra sala de spectacole din Paris. Acesta este artistul despre care vorbim aici, astazi. Sa intram putin in atmosfera concertului, cu cateva fotografii si filme.

 

Prietena mea Mako, cu putin timp inaintea inceperii concertului.

Acum am sa va arat momentul in care Mako primeste autograful de la Adamo, pe cartea scrisa de el „Le souvenir du bonheur est encore du bonheur„.

Iata autograful pentru Mako, de la Adamo !

 Acum va prezint si cateva filmulete de la concert. Autor si vocea care se mai aude cantand din cand in cand, Mako !

Mako ii ofera un buchet de flori lui Adamo, in timpul concertului.

Acesta este omul, artistul, poetul, cantaretul, care la 68 de ani, dupa o operatie pe cord deschis si un atac cerebral, canta si danseaza la Bucuresti, pe scena Salii Palatului, timp de peste 2 ore, LIVE ! Jos palaria Salvatore Adamo ! Esti un artist adevarat, care nu-si minte publicul ! Adamo, ca si altii din generatia lui, este o legenda vie ! Cantaciosii nostri, nu toti, dar majoritatea, obosesc si cand fac playback. Acesta este artistul care in 2011, intr-o lume din ce in ce mai grosolana si lipsita de maniere, el inca ingenuncheaza galant pe scena, pentru a saruta mana care ii ofera flori. Acesta este Salvatore Adamo, un artist de mare bun simt, un poet al cantecului, si un cantaret al poeziei. Merci Salvatore ! Merci Adamo ! Merci Salvatore Adamo !

Inchei postul meu, cu acest cantec superb !

Cu respect,

ADAMO, din nou la Bucuresti

Motto: Pentru prietena mea Mako, cel mai mare fan Adamo pe care il cunosc eu.

Acest post il dedic lui Mako, care este fan Adamo de peste 40 de ani. Acum, la ora la care eu scriu acest post, ea a intrat deja in fibrilatiile pregatirii pentru concertul din seara aceasta. Emotiile ei cresc cu fiecare ora care trece. Dragostea ei pentru acest artist nu s-a diminuat odata cu trecerea timpului, dimpotriva. Seara aceasta este seara lui Mako si a tuturor fanilor lui Adamo din Romania si de aiurea.

Mako s-a intalnit ieri cu fani Adamo veniti de la Bruxelles si din alte colturi ale Europei, pentru acest concert. Este seara lor, seara reantalnirii cu tineretea, cu anii trecuti ai vietii, dar si cu bucuria revederii si a reascultarii melodiilor preferate, cantate de cel pe care il apreciaza si il iubesc. Tuturor, le doresc o seara si o noapte frumoasa !

Asta seara la ora 20.00, concerteaza la Sala Palatului din Bucuresti, SALVATORE ADAMO. Marea vedetă europeana a muzicii uşoare din anii ’60-’70 va susţine un nou concert in Romania, după 40 de ani, pe aceeasi scena a Sălii Palatului, unde a concertat si cu 40 de ani in urma. Daca veti avea curiozitatea sa cititi ce a scris presa romaneasca in avanpremiera acestui eveniment, veti vedea ca majoritatea publicatiilor si a site-urilor care au scris despre acest eveniment, unele cu pretentii, spun ca Adamo concerteaza pentru prima oara in Romania. Fals ! Va dati seama cat de superficiali sunt ziaristii nostri ? Va dati seama cat de prost informati sunt ? Si multi romani se uita in gura ziaristilor, ca la Dumnezeu. Cred tot ce spun ziarele si televiziunile. Va dati seama la ce nivel scazut de profesionalism suntem in tara noastra ? Si foarte multe victime ale acestei mass media jalnice din punct de vedere profesional, manipulativa si rau intentionata, ti-ar crapa cu placere capul de dragul unui CTP, Plesu, Patapievici, Hurezeanu, Liiceanu, etc… asa cum se poate observa si din unele comentarii de pe acest blog. Salvatore Adamo a mai dat 4 concerte in Romania, tot la Sala Palatului, in anul 1970, in perioada 23-28 iulie. A venit in Romania pe 23 iulie, a concertat pe 24, 25, 26 si 27, si a plecat pe 28 iulie. Prietena mea Mako mi-a oferit aceste informatii amanuntite, deoarece ea a fost si la unul din concertele de atunci. Eu stiam ca Adamo a mai concertat in Romania, dar nu mai tineam minte toate amanuntele, asa cum le tine minte un fan ca Mako. Ziaristii lu’ peste fript, nu au putut sa afle aceste informatii. Jalnic ! Jalnic ! Jalnic ! Nu mai spun ca cei tineri habar nu au de Adamo. Am inteles ca la „show-ul” lui Capatos, se facea mare bascalie pe acest subiect, in sensul ca: „Cine mai e si Adamo asta ?!” Va dati seama ce nivel jos are aceasta emisiune, moderatorul ei, si telespectatorii ei ? Va dati seama cat de inapoiati suntem ca si cultura generala ? Este ingrozitor ! Iar cireasa de pe coliva „profesionalismului” media, a fost ca ora concertului era anuntata ba la 19.00, ba la 21.00, ba la 20.00. Fara comentarii !

Acest slagar al lui Adamo, a fost preluat la vremea respectiva si de actorul Stefan Banica senior, care ca mai toti actorii, a cochetat si el cu muzica, intr-o versiune romanesca, cu tenta şugubeaţa, pe care o puteti asculta acum.

Salvatore Adamo este unul dintre cei mai mari interpreti ai Europei, a fost si este aclamat si iubit în întreaga lume, si isi interpreteaza melodiile în nouă limbi străine. Adamo are peste 100 de milioane de discuri vândute, el înregistrând discuri în nouă limbi, asa cum am mai spus. Salvatore Adamo s-a nascut la 1 noiembrie 1943 în Comiso, Sicilia, si este un muzician belgian de origine italiană, avand dubla cetatenie: belgiana si italiana. Prin decret regal, la 4 iulie 2001, regele Albert al II-lea al Belgiei i-a acordat titlul nobiliar de cavaler, iar un an mai târziu i-a acordat titlul de Ofiţer al Ordinului Coroanei. Adamo a suferit o operatie de bypass, pe cord deschis in anul 1984, si a trecut cu bine peste un atac cerebral. Are de asemenea si un premiu pentru poezie. In anul 1993, Adamo a devenit ambasador UNICEF pentru Belgia. Adamo a mai fost in Romania si la o emisiune „Surprize, Surprize”, prezentata de Andrea Marin Banica.

Si pentru ca suntem in decembrie, luna de iarna, nu putem sa nu ascultam unul din hit-urile lui Adamo pe aceasta tema, a dragostei si a iernii. O melodie superba.

Nu pot sa inchei acest post despre ADAMO, decat asa:

Cu respect,

UPDATE: Mako l-a intalnit pe ADAMO ! Au stat de vorba si a primit autograf pe cartea scrisa de el, „Le souvenir du bonheur est encore du bonheur”. Am sa revin cu un nou post, cu fotografii si filmulete de la concert.