Dumnezeu si Mamona

Motto: Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe
celalalt, sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt, nu puteti sluji lui
Dumnezeu si lui Mamona.”
(Matei 6)

Acest post este cumva in legatura si cu cel despre crestini, politica si Cezar. Si cum nu am pretentia ca le stiu numai eu pe toate, nici nu este adevarat asa ceva, am sa prezint mai jos, un comentariu legat de subiectul de data trecuta: Crestinii, Politica, Dumnezeu si Cezarul. Acest comentariu sintetizeaza cumva ceea ce am discutat acolo, adica in postul trecut. Ceea ce ma bucura pe mine la acest comentariu sunt urmatoarele doua lucruri: unu: nu toti oamenii sunt prosti, unii mai si gandesc, si doi: nu toti cei care citesc bloguri despre crestinism si temele lui, sunt de aceeasi confesiune religioasa sau cult religios. Sunt oameni simpli sau invatati, din diferite biserici, culte, credinte, inclusiv atei, care cauta sa-si lamureasca anumite lucruri cu privire la existenta sau inexistenta lui Dumnezeu. Unii vor sa-si verifice credinta, iar altii necredinta. Asta este minunat. Iata mai intai comentariul promis, care nu este de pe blogul meu:

„Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale
lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: „e text!”. Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar, ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la „spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16,13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.” (Manole)  Mie mi se pare foarte bine spus, si in concordanta cu Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu. Cand Cezarul se transforma in Mamona sau cand in spatele Cezarului este Mamona insusi, Cezarului nu i se mai cuvine niciun respect. Atunci incepe lupta. Pe viata si pe moarte, de fiecare data. Mamona este echivalentul lu’ Dracu’, Satana, Diavolul.

Al doilea aspect legat de aceasta dualitate: Dumnezeu si Mamona, pe care Isus Hristos l-a scos foarte bine in evidenta si l-a explicat, este acesta: „Isus le-a zis: „Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile, pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca)  Ce ne spune acest text extrem de simplu, dar extrem de valoros ? Acest text ne spune ca: ne este imposibil sa-l pacalim pe Dumnezeu, asa cum ne pacalim noi intre noi. Pentru ca Dumnezeu vede ceea ce noi oamenii, nu o sa putem vedea niciodata, unii la altii. Doar faptele ne mai pot trada ceea ce avem in inima, dar Dumnezeu cunoaste mai dinainte esenta izvorului acelor fapte. Stie dinainte daca sursa este curata sau murdara. Nu putem sa-l pacalim. Pe oameni, da, putem sa-i pacalim dandu-ne crestini in fata lor, dandu-ne sfinti si neprihaniti, dar pe Dumnezeu nu-l putem pacalii dragilor. Asta le si spune Isus pe sleau, fariseilor. Le spune ca ei erau cu Dracu’ si doar mimau iubirea fata de Dumnezeu. Doar mimau neprihanirea. Doar mimau credinciosia. Doar mimau ascultarea, ei mimau totul. Ei erau in realitate ai lui Mamona, si Dumnezeu poate sa vada foarte clar asta. Si Isus le-a spus-o, ca sa nu se mai amageasca pe ei, si sa nu mai umble cu prostii. Ei umbalu dupa marirea lumii acesteia, dupa bogatiile ei, dupa gloria ei, dupa puterea ei. Dumnezeu era doar fatada dupa care credeau ei ca se pot ascude. Nimic mai fals! Dumnezeu vede totul. Aviz amatorilor. „Crestinismul” este imbibat, intesat, plin de astfel de comportamente duplicitatare, de la credinciosul simplu si pana la inalta ierarhie a cultelor si a bisericilor. Nimeni nu este in afara pericolului, pentru ca Dracu’ este in noi, si nu-l poate scoate cu adevarat din noi, decat Viul Dumnezeu. Cei care cred si se incred in evanghelia faptelor sunt primii pacaliti. Ei se vaznesc din rasputeri sa se dea neprihaniti in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor, pe multi pot sa pacaleasca, dar pe Dumnezeu, nu. Atentie la neatentie ! Toata puterea si toate talentele adevaratului crestin, vin numai de la Dumnezeu, niciodata din el insusi, sunt darurile lui Dumnezeu, asistenta Lui pentru noi, asa cum ne spune Evanghelia Vesnica. Iata si incheierea simpla si normala a celor doua subiecte: Dumnezeu si Cezarul si Dumnezeu si Mamona:

„Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit. Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu, pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu, prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin. Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru (adica de lupta dintre crestini si Cezarul Mamona sau dintre crestini si Mamona din ei, adica dintre firea pamanteasca si Duhul lui Hristos), care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi. Dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va inveseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi ! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi. (Daca nu ne supunem, daca nu pactizam cu  Cezarul Mamona sau cu Mamona din noi, este perfect, suntem pe calea cea buna) Nimeni din voi sa nu sufere ca ucigas sau ca hot, sau ca facator de rele, sau ca unul care se amesteca in treburile altuia. Dimpotriva, daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine, ci sa proslaveasca pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1Petru)  Lucrurile sunt limpezi, daca un crestin sufera ca un facator de rele, si este cu Cezarul Mamona si cu Mamona din el, nu este un crestin adevarat, dar daca sufera pentru Hristos, adica se opune Cezarului Mamona si lui Mamona din el, prin Duhul si puterea lui Hristos, atunci este invingator pe toata linia. Biruieste si lumea aceasta si pacatul din el. Aceasta este singura solutie salvatoare. Restul… e cancan.

„Nimeni nu poate sluji la doi stapani… nu puteti sluji lui 
Dumnezeu si lui Mamona.” 
Este imposibil !

Cu respect,

„Te voi judeca cu dreptate”

Motto: „Nu judecati dupa infatisare, ci judecati dupa dreptate … Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.” (Ioan, Romani)

Zilele acestea Romania a luat-o razana rau de tot. Se lupta pentru putere pe viata si pe moarte. Se arunca in lupta toate armele de care Iadul este capabil: minciuna, barfa, nedreptatea, judecata stramba, vorba rea, manipularea, etc. Tot acest spectacol mizer si grotesc, ne arata cat de bolnava este societatea romaneasca, si cat de bolnav este poporul roman. Totul este de vanzare: integritatea, demnitatea, morala, cultura, invatamant, armata, politie, servicii secrete, academie, universitatile, opinia publica, presa, televiziunea, media in general, justitia, procuratura, medicina, totul. Fiecare are pretul lui si … gradul lui. Traim intr-o tara de colonei si generali ai minciunii si ai manipularii. Parca oamenii cinstiti au disparut cu desavarsire din Romania. Aparam cu indarjire, cu toate mijloacele si eforturile, toate aceste monstruozitati pe care deja le-am enumerat: minciuna, vorba rea, judecata stramba, necinstea, nedreptatea, crima, etc. Toate aceste lucruri se intampla in sanul unui popor care se declara a fi crestin in proportie de peste 85%. Prieteni, nu va lasati mintiti si nu va mintiti singuri, toate aceste lucruri nu au nimic de-a face cu crestinismul. Daca sprijiniti nedreptatea, minciuna, manipularea, judecata stramba, etc. sunteti oamenii lu’ Dracu’ nu ai lui Dumnezeu. Sa nu va autoamagiti. Sunteti paraleli cu crestinismul si cu Dumnezeu, sau mai bine zis, nu aveti nicio legatura cu El daca sustineti si sunteti de partea nelegiuirii. Sunteti cu Dracu’ original. Nu faceti jocurile Satanei, stand de partea nelegiuirii, indiferent ce veti avea de pierdut in lumea aceasta. Iubiti mai bine adevarul si dreptatea. O sa vedeti in continuare de ce. Nu numai in Romania este strambatate in aceste vremuri, ci in lumea intreaga. Nici democratiile occidentale nu mai sunt ceea ce au foat odata, sau mai bine zis ceea ce au vrut sa para in fata popoarelor de-a lungul timpului. Nu uitati ca traim in Iad, nu in alta parte, iar Iadul are legile lui… strambe, nedrepte, abuzive si criminale.

„Asa vorbeste Domnul: „Faceti dreptate dis-de-dimineata si scoateti pe cel asuprit din mainile asupritorului, ca sa nu izbucneasca mania Mea ca un foc si sa se aprinda fara sa se poata stinge, din pricina rautatii faptelor voastre !” (Ieremia)

Astazi am sa vorbesc despre dreptate, asa cum numai Dumnezeu stie sa o faca. Astazi vreau sa intelegem foarte bine diferenta dintre dreptatea omeneasca si dreptatea divina, adica diferenta dintre Rai si Iad. Astazi vreau sa intelegem clar diferenta dintre justitia omeneasca si dreptatea divina, pentru ca Dumnezeu nu face justitie divina, asa cum invata toti prostii pe alti prosti. Si tot astazi vreau sa mai intelegeti, ca toate aceste lucruri pe care le vedeti cu ochii si le auziti cu urechile dumneavoastra, sunt implinirea profetiilor singurului Dumnezeu adevarat, Dumnezeul iudeo-crestin. Dumnezeul Bibliei. Pana sa se intample fenomenele finale ale lumii noastre, va rog sa le priviti pe cele premergatoare sfarsitului acestei lumi criminale si nelegiuite. Iata ce spune Evanghelia Vesnica ca se va intampla in vremurile din urma: „Ei sunt niste cartitori, nemultumiti cu soarta lor, traiesc dupa poftele lor, gura le este plina de vorbe trufase si slavesc pe oameni pentru castig (economic, politic, etc.). Dar voi, preaiubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, care vor trai dupa poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari (dezbinari pe care le vedem la noi si in multe alte zone ale lumii, dezbinari pe care le vom vedea din ce in ce mai aprige), oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul (adica nu-l au pe isus Hristos in ei, ci pe Dracu’)„.  Stiu ca unii care or sa citeasca aceste randuri, or sa spuna ceva de genul: Fugi ma DT-ule de’aici cu ursu’, ca nedreptatea a fost in toate timpurile, nu numai acum. Da, asa este, dar niciodata la acest nivel mondial, niciodata atat de intensa si de intinsa in mintea, faptele si sufletele oamenilor. Unii, care nu citesc sau nu cunosc Biblia, inca se mai intreaba de ce dupa moartea lui Isus Hristos, nu a pus Dumnezeu capat pacatului din aceasta lume ? De ce a mai lasat sa mai treaca peste omenire inca 2000 de ani de pacat. Simplu de raspuns: pentru ca pacatul nu a ajuns la maturitate deplina. Cupa, masura nelegiuirilor, inca nu s-a umplut. Pacatul mai are inca multe fete hidoase pe care trebuie sa ni le arate, ca sa ne vindecam definitiv de el. De peste 2000 de ani, ni le arata zilnic. Zilnic vedem aberatii pe care le fac oamenii acestei planete blestemate, si mai avem inca multe de vazut. Pustiiri de necrezut, boli, nedreptate, suferinta si moarte.

„La sfarsitul stapanirii lor, cand pacatosii vor fi umplut masura nelegiuirilor, se va ridica un imparat fara rusine si viclean (Antihristul). El va fi tare, dar nu prin puterea lui insusi (ci prin puterea Satanei), el va face pustiiri de necrezut, va izbuti in tot ce va incepe, va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor. Din pricina propasirii lui si izbandirii vicleniilor lui, inima i se va ingamfa, va pierde pe multi oameni care traiau linistiti si se va ridica impotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fara ajutorul vreunei maini omenesti.” (Daniel)

Omenirea, a facut din Justite, in toate veacurile, o curva pe care fiecare a abuzat-o dupa bunul plac, a violat-o, a cumparat-o sau a silit-o sa faca tot ceea ce au poftit ei, mai marii sau mai micii acestei lumi, stapaniti si condusi de Dracu’ insusi. Acolo unde este nedreptate este Dracu’, nu este Dumnezeu. Sa stiti foarte bine acest lucru. Astazi, mai mult ca niciodata, dreptatea lipseste din lumea noasta, si acesta este un semn al sfarsitului. Sunt furate alegeri, se mint popoare intregi cu media, se manipuleaza popoare intregi cu media, se fac nelegiuiri la o scara fara precedent in alte veacuri ale istoriei acestei lumi nefericite. In Iad, dreptatea este stramba, asa cum stiti si dumneavoastra, iar daca ea mai este pe ici pe colo, asta se datoreaza numai faptului ca Dumnezeu este cu noi in Iad. Isus Hristos insusi a fost condamnat pe nedrept in lumea noastra pacatoasa, adica in Iad. Iadul nu iubeste dreptatea. Iadul iubeste doar minciuna si crima, Iadul iubeste banii tradarilor de orice fel. Fiecare dintre noi, intr-o masura mai mare sau mai mica, intr-un un moment sau altul al vietilor noastre, am vrut sa strambam si am strambat, adevarul si dreptatea. Toti am facut cel putin o data acest lucru. Crestinii adevarati iubesc dreptatea si adevarul si urasc nedreptatea si minciuna. Astazi vreau sa facem diferenta dintre justitia omeneasca si dreptatea dumnezeiasca. Astazi vreau sa vedem impreuna de ce dreptatea dumnezeiasca este superioara oricarei justitii omenesti. Nu este deloc greu ca sa vedem aceasta diferenta.

Vreau sa va pun o intrebare: Dumneavoastra ce ati prefera, dreptate sau justitie ? Nu va grabiti sa raspundeti. Ganditi-va mai intai. Stiti care este diferenta dintre cele doua ? Stiti de ce Dumnezeu niciodata nu va face justitie, ci totdeauna va face doar dreptate ? Pentru ca Dumnezeu are deja toate probele cu privire la noi. Vietile noastre traite de partea Lui sau de partea lui Dracu’ sunt proba suprema si irefutabila. Noi singuri furnizam singura proba care poate sa fie in favoarea sau impotriva noastra. Dumnezeu nu ne acuza de nimic. Singurul acuzator este Dracu’, dar el este de la inceput un acuzator nedrept si abuziv. In final va recunoaste si el acest lucru, pentru ca orice genunchi se va pleca in fata lui Dumnezeu si va recunoaste ca in El nu este nedreptate. Hai sa vedem acum impreuna, care este diferenta majora si esentiala dintre cele doua. Asa cum stim cu totii, justitia se bazeaza pe probe ale vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane acuzate de cel putin o alta persoana. Aceste probe pot sa fie drepte, cinstite sau pot sa fie nedrepte, mincinoase, etc. Asta inseamna ca niciodata omul care judeca, nu v-a putea sa faca dreptate adevarata pe pamant. Tocmai din aceasta cauza, Dumnezeu ne sfatuieste sa fim cu mare atentie la dreptate, nu la justitie. Fara dreptate, nu exista justitie dreapta. Daca dreptatea nu este dreapta, ca sa spunem asa, actul justitiei este stramb, este gresit, face rau si distruge vieti. Daca dreptatea este dreptate, atunci si actul de justitie este corect si benefic. Vedeti ce importanta are dreptatea in ecuatia actului de justitie ? Vedeti de ce Dumnezeu cere poporului Sau ca mai intai de toate sa fie drept, si abia pe urma, pe baza acestei dreptati, sa faca judecata si justitie dreapta ? Vedeti ce importanta enorma are dreptatea ?! Acum o sa va mai arat o diferenta majora dintre dreptatea dumnezeiasca si justitia omeneasca. Judecatorul uman, ca sa faca justitie, are nevoie de probe, de fapte, de marturii, etc. El nu stie, si nu va sti niciodata mai dinainte ceea ce are sa se intample cu un caz pe care il judeca, decat daca sentinta este trucata, adica este data mai dinainte, indiferent de problele furnizate, pe cand Dumnezeu, face dreptate si poate sa faca dreptate, pentru ca El stie mai dinainte toate probele, dovezile, faptele si vorbele noastre, iar aceste fapte, El, Dumnezeu, nu le va stramba niciodata in favoarea unuia sau a altuia. Recititi va rog ceea ce am scris in motto. Cand Dumnezeu se refera la fata omului, nu se refera la faptul ca omul poate sa fie frumos sau urat, ci se refera la pozitia lui sociala, si implicit la puterea lui de a influenta actul de justitie, datorita acestei pozitii. Vreau sa retineti ca judecata lui Dumnezeu si implicit dreptatea Lui, nu este si nu se bazeaza pe o condamnare a pacatosului, ci pe o descoperire a propriei sale nelegiuiri, pe care el, omul pacatos, a ascuns-o sau nu a vrut sa o vada, nelegiuire care l-a dus la pierzare, si din cauza careia o sa moara pentru totdeauna. Vedeti esenta ? Vedeti diferenta majora ? Dumnezeu nu da un verdict de condamnare a pacatosului, ci doar ii arata pacatosului probele furnizate de el insusi, consecinta pacatului in care s-a complacut toata viata lui. Ii arata pacatosului, consecinta refuzului de a-l accepta pe El ca Salvator, si de a crede adevarul cuvintelor Sale. Dumnezeu nu condamna pe nimeni. Dumnezeu doar constata nelegiuirea omului, si ii arata asta si pacatosului, verde-n fata, ca sa inteleaga ceea ce l-a dus la pierzare. In asta consta judecata pacatosilor, a celor pierduti, a oamenilor gunoi. „Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite pe care le-au facut in chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocara pe care le-au rostit impotriva Lui, acesti pacatosi nelegiuiti.” (Iuda) Dumnezeu ii incredinteaza, adica le arata, le aduce la cunostinta celor nelegiuiti din toate veacurile, fara echivoc si fara putinta de tagada, dovada, ca nu El este de vina pentru disparitia lor definitiva din Univers, Imparatia Lui, ci ei insisi, dimpreuna cu Dracu’, tatal lor. Refuzand salvarea prin crucea biruintei lui Isus Hristos, refuzam singura cale prin care putem sa fim salvati. Crucea lui Isus Hristos este pentru noi pacatosii din Iad, echivalentul Pomului cunostintei binelui si raului din Eden. O sa vorbim despre asta mai pe larg, cu alta ocazie. Refuzand salvarea oferita gratis de catre Dumnezeu prin Fiul Sau, ramanem in starea de oameni pierduti, in Imparatia Satanei, Iadul. In asta consta judecata lui Dumnezeu, de care se sperie toata lumea: refuzul nostru de a-l crede si a-l accepta pe Dumnezeu in vietile noastre. Dumnezeu nu este nici procuror, nici judecator, nici avocat, in sensul in care se practica justitia in lumea noastra, adica in Iad. Dumnezeu este singurul care poate sa judece drept si infailibil, iar judecata Lui consta in faptul ca ne arata foarte limpede, ca este numai vina noastra pentru ca suntem pierduti. El nu are nicio vina in asta. A facut tot ceea ce era posibil pentru salvarea noastra. Dumnezeu poate sa judece cu dreptate absoluta, din aceste motive: „Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo, ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” (Evrei)  „…Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor.” (1Corinteni)  Pacatosul va intelege foarte clar, ca va putea ascunde nimic de Dumnezeu, si ca Dracu’ l-a dus la pierzare, nu Dumnezeu. Dumnezeu nu l-a impins niciodata pe om la rau. Dumnezeu nu a dorit niciodata moartea pacatosului, ci doar salvarea lui. Dumnezeu nu are, si nu a avut niciodata nevoie de dovezile cuiva. Dumnezeu a stiut si stie totul mai dinainte, si nu poate sa fie indus in eroare de nimeni. Asa ceva este imposibil. De aceea judecata lui Dumnezeu este totdeauna dreapta si singura infailibila. Dumnezeu nu poate sa fie corupt cu coliva, pupat de icoane, sfinti de lemn, de aur si de argint, cu pomeni, acatiste, matanii si alte alea. Crestinul adevarat tanjeste dupa dreptatea dumnezeiasca. Crestinului adevarat nu-i este frica de Dumnezeu. Crestinul adevarat iubeste si abia asteapta dreptatea lui Dumnezeu, ca sa fie reinstaurata pe planeta Pamant.

„…sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu este Cel care face dreptate…. „Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci, toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate (Evrei)

Nu vreau sa inteleaga cineva din acest post, ca Dumnezeu este impotriva actelor de justitie, asa cum se fac ele pe aceasta planeta. Nu asta am vrut sa spun, si nu asta am sustinut. Spun doar ca dreptatea este mai importanta decat justitia, pentru ca este baza justitiei insasi, si am mai vrut sa spun ca dreptatea lui Dumnezeu este imbatabila, si ca ea nu inseamna condamnare, asa cum nici judecata lui Dumnezeu, nu inseamna condamnare. Asa ca iubiti dreptatea si departati-va de nedreptate. Nu faceti nedreptate nici celui mai mare dusman al dumneavoastra, daca vreti sa fiti crestin. Nu va bucurati de nedreptate, pentru ca asta va duce la pieirea dumneavoastra, iar daca in viata aceasta v-ati mai bucurat din cand in cand de dreptate, sa stiti ca acolo a fost mana lui Dumnezeu.

Cu respect,

Despre Sabat (ep.2)

Motto: „…blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, … In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.” (Geneza 3)

Astazi vom continua discutia despre Sabat, adica despre ziua de sambata, discutie inceputa aici. Subiectul numarul doi legat de Sabat, este acesta:

Sabatul ca Odihna Vesnica

Voi scrie astazi despre Sabatul ca Odihna vesnica in Rai, adica ca nemunca, nu ca moarte, sa nu intelegeti gresit, si ca Odihna temporara, adica nemunca din ziua de sambata, in Iadul in care traim noi acum, care este ca o pregustare a odihnei vesnice ce va sa vie. Vom vedea ca cele doua subiecte, cel de data trecuta si cel de astazi, sunt strans legate unul de celalalt. Este foarte greu spre imposibil, sa le desparti si sa le diferentiezi, pentru ca simbolistica lor este extrem de profunda, si ea ajunge de fiecare data la… Dumnezeu, la dragostea si binecuvantarea Sa, in antiteza cu ura si blestemul adus de Dracu’ asupra noastra. Invariabil, tot Dumnezeu este punctul central, culminant si totdeauna terminus, al oricarui rationament si intelegere in ceea ce priveste credinta crestina. Nu ritualurile, nu dogmele, nu traditiile, nu altarele si nu amvoanele, nu bisericile, si nici popii sau pastorii. Doar Dumnezeu. Vom vedea de data aceasta o alta latura profunda a Sabatului, legata in mod evident, de Creatie, Salvare, viata prezenta, dar si cea viitoare. Sabatul este o zi in care tu poti sa faci tot ce-ti place, in tihna si relaxare. O zi in care nu faci nimic sau mai corect spus, faci tot ceea ce ai face si daca ai fi cu Dumnezeu in Imparatia Lui. O zi in care sa te bucuri de toate darurile lui Dumnezeu catre tine: viata, sanatate, lumina soarelui, apa si soare, flori si ciripit de pasarele, casa, masa, adica hrana, masina, banii castigati prin munca cinstita din cele 6 zile, de munti, mari, lacuri, animale, jocuri, prieteni, familie, frati de sange sau de credinta, si nu in ultimul rand de… Dumnezeu. Sa nu uitam ca munca, asa cum o cunoastem noi pe planeta Pamant, este un blestem, nu o binecuvantare dumnezeiasca. Va rog sa recititi textul din motto-ul acestui post. In sensul acesta poporul lui Dumnezeu care este binecuvantat, nu blestemat, nu trebuie sa munceasca in Sabat, pentru ca poporul lui Dumnezeu nu va muncii niciodata in Imparatia binecuvantata a lui Dumnezeu. In sensul acesta Sabatul este binecuvantat si sfintit. In Imparatia lui Dumnezeu nu exista munca asa cum o intelegem noi astazi. Repet, munca este un blestem. Munca este „creatia” lu’ Dracu’, nu a lui Dumnezeu. Munca este o consecinta a pacatului. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sa munceasca, ci doar ca sa se bucure de toate darurile primite de la Creatorul sau. Munca este „creatia” Diavolului. Dumnezeu ne daduse totul gratis. Dracu’ ne pune sa muncim si pentru apa pe care o bem, si pentru aerul pe care il respiram. In Iad, totul se plateste. In Rai, totul este gratis. Aceasta este explicatia, si asa trebuie sa intelegem ceea ce ne spune Dumnezeu in porunca a 4-a din Decalog: ” in ziua a saptea S-a odihnit (Dumnezeu, nu omul creat), de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” Altfel spus, Dumnezeu ne spune ceva de genul: „Adame si Evo, dragii Mei, vedeti voi planeta Pamant pe care am creat-o pentru voi ? Aceasta este o parte din Imparatia Mea, Raiul, adica: odihna si binecuvantare, luati-o si stapaniti-o. Este a voastra, cadou din partea Mea.” Sa retinem si sa nu uitam niciodata ca Raiul este nemunca, binecuvantare, odihna si neprihanire, iar Iadul in care traim noi acum, este munca, blestem, neliniste si pacat. Vreau sa luam acum niste texte din Biblie, care aparent contrazic ceea ce am afirmat eu pana aici, si sa vedem daca este asa sau nu este, adica cum am spus eu pana aici: „Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta, daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov, caci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58)  Intrebarea care se pune imediat in legatura cu acest text, este urmatoarea: Care sunt acele activitati, treburi, etc. cu care nu trebuie sa ne indeletnicim in ziua de Sabat ? Pe vremea Domnului Isus Hristos evreii inventasera tot felul de reguli absurde si imbecile pentru ziua de Sabat, facand-o realmente un chin, un calvar si o teroare pentru evreu, nu o zi de bucurie, de liniste si de pace. Asa este si astazi, atat la evrei cat si la „crestinii” care „pazesc” Sabatul. Va dau cateva exemple de astfel de reguli imbecile cu care erau chinuiti si inspaimantati oamenii, de catre conducatorii lor religioasi, lucru care se intampla pana in ziua de astazi, care le spuneau si le spun credinciosilor ca daca fac aceste lucruri il supara groaznic pe Dumnezeu, care o sa le dea la cap de nu vor putea sa duca: ce noduri ai voie sa faci in sabat, ce distante ai voie sa parcurgi, cat ai voie sa scrii, cu ce litere, pe ce suport, femeile nu aveau voie sa se uite in oglinda, nu aveai voie sa porti pantofi cu cuie, etc. Acestea erau o parte din miile de reguli evreiesti cu privire la Sabat. Puscarie totala. Temnita grea. Ocna. Galere. Mai rau ca la detinutii pe viata. Haideti sa vedem acum care sunt adevaratele lucruri pe care nu trebuie sa le facem in Sabat, si pe care Dumnezeu le doreste cu adevarat de la noi: „Asa vorbeste Domnul: „Paziti ce este drept si faceti ce este bine, caci salvarea Mea este aproape sa vina si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el sarbatorind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau !” (Isaia 56)  Foarte interesant si foarte tare este ceea ce ne spune Dumnezeu aici. Parca este vorba de cu totul altceva decat inventasera evreii ca reguli ale Sabatului. Ca si pe vremea Domnului Hristos, multi interpreteaza total gresit acest text biblic citat mai sus. Ei invata pe oameni ca si evreii in trecut si in prezent, ca trebuie ca in ziua de Sabat sa te mortifici, sa dispari din lumea aceasta si sa-ti pui ochelari de cal, sa nu mai faci nimic, sa nu te mai bucuri de nimic, sa te zombizezi, sa devii din om neom, sa te dai cu curul de pamant la biserica toata ziua si sa te rogi de Dumnezeu sa fie mai bun cu tine, sa nu-ti ia gatii. Multi cred ca in ziua de Sabat, trebuie doar sa stai si sa-i canti osanale lui Dumnezeu, pentru ca orice ai face altceva, este pacat. Asta este o tampenie si o gogomanie. Stiti ce vrea Dumnezeu ? Dumnezeu vrea cu totul altceva. De la a face rau trebuie sa ne oprim in Sabat, si nu numai in ziua de Sabat, ci in toate zilele, si in tot timpul vietii noastre. Pentru ca raul, nu este in Imparatia lui Dumnezeu, cea simbolizata de Sabat. De aceea raul, pacatul, nelegiuirea, nu este si nu trebuie sa fie nici in Sabat, nici intr-o alta zi, si nici in copiii lui Dumnezeu. In copiii lui Dumnezeu, raul nu este datorita lui Dumnezeu care locuieste in ei prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Am explicat cum se face asta, in primul episod despre Sabat. Aceasta este esenta mesajului Dumnezeiesc. De la ce trebuie sa ne oprim in ziua de Sabat ? De la a face rau. Asa se serbeaza Sabatul cu adevarat. Nu muncesti in ziua de Sabat, si nu faci rau in ziua de Sabat. Asta inseamna atat Salvare cat si Creatie. Salvare pentru ca nu faci raul, pentru ca Hristos este in tine prin Duhul Sau, si Creatie, pentru ca te odihnesti, asa cum ar fi trebuit sa te odihnesti pe vecie in Rai, daca nu ne dadeam robi Diavolului. Simplu de inteles. Sa vedem daca este asa. Iata un text pe care l-am prezentat si la postul trecut despre Sabat: Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor, nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea ! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Mare diferenta intre ceea ce cred oamenii ca vrea Dumnezeu de la noi, si ceea ce ne spune Dumnezeu ca vrea de la noi. Dumnezeu ne cere sa ne oprim in ziua Sabatului si nu numai, de la caile neleguirii. De la caile nelegiuirii vrea sa ne opreasca Dumnezeu, nu de la caile odihnei si ale relaxarii, a bunatatii si a facerii de bine. De aceea vindeca Isus Hristos pe oameni in ziua de Sabat, si facea multe alte lucruri in ziua de Sabat, lucuri pe care iudeii le credeau ca fiind interzise de Dumnezeu, pentru ca ei, evreii, nu intelesesera semnificatia mult mai profunda a Sabatului, semnificatie pe care Isus le-o arata prin acele fapte ale Lui, facute in Sabat. Este foarte dur acest text. El ne spune verde-n fata, ca Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dat cu curul de pamant in biserici in numele Lui intr-o anumita zi, ca nu are nevoie de tarat pe coate si pe genunchi, de acatiste si de spovedanii, de icoane si de pupat poala popii sau a pastorului, de tinut zile, luni si ani. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea. El are nevoie doar de oameni care sa creada in El, si sa-l lase pe El sa-i Salveze de pacat. Sa-l lase pe El sa puna in ei Neprihanirea Sa. Acesti credinciosi sarbatoresc Sabatul pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Astfel de credinciosi sunt veseli, bucurosi, si fara de frica in fata lui Dumnezeu. Se apropie fara teama de Dumnezeu, asa cum spune Evanghelia Vesnica. Mare, mare diferenta intre cele doua mentalitati. Sa vedem daca este asa cum spune adevarta Veste Buna (Evanghelia).

„dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.” (Proverbe 1)

„… vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai, caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.” (Proverbe 3)

„Cine umbla fara prihana, umbla fara teama, dar cine apuca pe cai strambe se da singur de gol.” (Proverbe 10)  Cred ca sunt arhisuficiente aceste texte, mai sunt si altele. Sa mergem mai departe. Iata alt text pe care vreau sa-l comentam: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia, pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” (Matei 23) Care sunt cele mai importante lucruri din lege? Cumva jertfele, dusul la Templu, zecimea, darurile si tot ce se facea acolo ? Nici pomeneala. Dreptatea, mila si credinta. Acestea erau cele mai importante, si pe acestea nu le faceau ducatorii la Templu si la biserica. Asta trebuiau ei sa faca, nu ritualuri care nu au folosit niciodata la nimic, ci doar au fost un indrumator spre Dumnezeu, spre Hristos: “Caci pentru mine, a trai este Hristos. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc cu credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Asta nu au inteles evreii si nu inteleg nici crestinii. Marea lor majoritate. Ca nu folosesc la nimic traditiile, ritualurile, dogmele religioase. Pentru evrei, mieii de la Templu nu mai reprezentau de mult pe Mesia, erau doar niste miei care trebuiau sacrificati, pentru ca asa cere bezmeticul ala de Dumnezeu. Asta credeau ei. Evreii pierdusera in ritualuri tocmai esenta a ceea ce faceau: ca toate aceste lucruri de la Templu, Templu insusi, aratau doar spre Salvatorul lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Unsul Domnului. Asta nu intelege nici crestinatatea de astazi, ca nu o zi de odihna, nu o biserica, nu un templu, nu o sinagoga, nu un ritual sau mai multe, nu o dogma, nu o icoana, nu o moasca salveaza, ci o persoana VIE, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce facem, il credem pe Dumnezeu pe cuvant sau nu il credem, si continuam sa practicam tampeniile noastre asa zis religioase si crestine ?

Sabatul in Evanghelia Vesnica reprezinta unul si acelasi lucru: mesajul ca Dumnezeu Tatal nostru si Fiul Sau Isus Hristos, au facut cadou primului Adam viata si neprihanirea, precum si o planeta nou nouta, la cheie. Totul gratis si fara participarea lor, a lui Adam si Eva, la actul Creatiei. La fel este si cu Salvarea (mantuirea) neamului omenesc din nelegiuire (pacat) si din moarte, dupa caderea in pacat, este tot la cheie, tot gratis, si tot fara participarea noastra. Noi nu am fost cu Isus pe cruce. El a fost singur acolo, chiar dac ne reprezenta pe toti, adica intreg neamul omenesc. El a calcat singur in teasc. Nimeni nu l-a ajutat, si nimeni nu a fost cu El, decat Tatal Sau. Prin Isus Hristos avem Viata si Neprihanirea Sa din nou. Ni s-a mai dat o sansa. Asta simbolizeaza Sabatul. Numai Tatal si Fiul au muncit pentru toate acestea. Ei au Creat si tot Ei au Salvat, fara ajutorul nimanui. Cat timp au Creat ? 6 zile. Cand Adam si Eva au primit planeta de la Dumnezeu ca sa o stapaneasca si sa se inmulteasca pe ea, ei, au muncit ceva, au contribuit cu ceva, au ajutat cu ceva ? NU ! Adam, dupa odihna din Sabat, in prima zi a saptamanii, ar fi trebuit sa se duca la munca ? Ce credeti ? Le-a spus Dumnezeu ca dupa Sabat trebuie sa munceasca de-a doua zi ? NU ! Adam si Eva in toata vesnicia trebuiau sa munceasca ?! NU ! Ce trebuiau ei sa faca ? Doar sa se bucure de darul Tatalui si al Fiului. Adica, altfel spus, viata lui Adam si a Evei, ar fi fost un Sabat Vesnic ! O odihna vesnica, binecuvantata, desavarsita. Asta insemna ca planeta Pamant era o planeta sfintita si binecuvantata dupa Creatie ! Asta nu intelege omenirea si nici „crestinii” pana in ziua de astazi, cum nu au inteles nici evreii in trecut. In aceasta odihna nu au intrat evreii, pentru ca nu au inteles mesajul lui Dumnezeu pentru ei. Ei voiau sa faca ceva, sa-l ajute cu ceva pe Dumnezeu ! Voiau sa faca ceva pentru Dumnezeu, nefacand anumite lucruri ! Pare paradoxal, dar nu este. Cand Eva si Adam au dat planeta lu’ Dracu’, cum a devenit planeta ? Blestemata si nelegiuita! Asa a aparut blestemul si munca. Asa s-a pierdut odihna si binecuvantarea care trebuiau sa fie vesnice. Nu Dumnezeu a blestemat planeta noastra, ca o baba cu mainile in sold pe marginea santului, asa cum cred toti prostii. Iata si dovada Biblica ca este asa: “Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale (blestemat e omul care se increde in om), si ai mâncat din pomul despre care îti poruncisem: Sa nu manânci deloc din el, blestemat este acum Pamantul din pricina ta! Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el în toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa manânci iarba de pe câmp. În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat. Caci tarânã esti si în
trâna te vei întoarce.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din Gradina
Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.” (Geneza)

Concluzia nu poate sa fie decat una singura: munca, asa cum o stim noi astazi pe planeta Pamant, este un blestem. Nu a fost in planul lui Dumnezeu asa ceva. Planul lui Dumnezeu pentru oameni era si este: Odihna Vesnica, nu munca. Ce au trebuit sa faca Adam si Eva imediat dupa cadere ? Au trebuit sa-si castige existenta cu sudoarea fruntii, adica sa munceasca, pentru ca nu mai erau in Imparatia lui Dumnezeu, unde toate erau gratis, si unde nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata.Au fost izgoniti de acolo. Acum ei se aflau in Imparatia lu’ Dracu’, Iadul, unde trebuie sa-ti rupi bine oasele pentru o bucata de paine, pentru un pahar de apa si o gura de aer. In Imparatia lu’ Dracu’ trebuie sa platesti pentru tot, nimic nu mai este gratis ! Gratis au mai ramas tot lucrurile daruite initial de Dumnezeu, pe care Dracu’ nu are cum sa ni le vanda: natura, cantatul pasarilor, cerul instelat sau nu, asfintitul si rasaritul soarelui, pasarile, plantele, etc. Munca este un simbol al pacatului si al robiei lui, al apartenentei la Imparatia lu’ Dracu’. Munca nu este un simbol al libertatii, ci al robiei. Simbolul omului liber este Odihna Vesnica, adica Sabatul ! Sa mai vedem niste texte si sa le comentam.

Ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã (dedicata) Domnului, Dumnezeului tãu” Cui este dedicat Sabatul ? Domnului ! Si unde este Domnul ce este ? “Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea !”  Ce fel de libertate ? In toate felurile. Libertatea din robia pacatului, libertatea de munca grea si istovitoare, libertatea de Dracu’ insusi. Este libertatea neprihanirii si a vietii vesnice. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.”

In mila si dragostea Sa fata de noi, Dumnezeu cand a dat Legea Sa muritorilor, a pus in ea o porunca de aducere aminte a tot ceea ce am pierdut: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, si a tot ceea ce vom avea de castigat acum si in viitor, prin Isus Hristos: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, adica nemunca vesnica. Si, ca sa mai guste si omul cazut si muritor, macar putin din acea odihna binecuvantata din Eden, in Sabat, trebuie sa se comporte ca acolo ! Adica in primul rand sa nu mai munceasca absolut deloc, si facand asta, sa stea si sa se bucure de tot ceea ce are. De aceea a fost facut Sabatul pentru om. Sabatul este sluga omului, nu omul sluga Sabatului, asa cum fac evreii si unii „crestini”. Asa cum Cina Domnului ne aduce aminte de jertfa Sa pentru noi, asa Sabatul ne aduce aminte de ceea ce am pierdut: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei, si tot ceea ce o sa avem: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei. Astfel, in fiecare Sabat, gusti starea de bine din Imparatia ce va sa vina. Stii ca esti salvat, ca painea si apa nu-ti va lipsi nici acum, nici in viitor, si chiar daca mori, esti biruitor. De aceea nu trebuie sa muncesti in sabat, pentru ca munca este simbolul pacatului si al robiei. In Sabat iti faci toate micile sau marile bucurii, te intalnesti cu Dumnezeu, cu cei care cred ca tine sau au aceleasi preocupari ca tine, te joci, citesti, razi sau plangi, dupa caz, adica faci tot ceea ce ai face si daca ai fi in Cer. Nu trebuie sa fie nicio diferenta. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa dau un exemplu: daca in cer ar exista televiziune de exemplu, cu siguranta te-ai fi uitat la televizor in Sabat dupa ce veneai de la intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu. Asa cu orice lucru, joc sau bucurie lasata de Dumnezeu. Sper ca m-ati inteles. Sabatul nu este un noian de restrictii, ci un noian de bucurie. In Sabat, crestinul gusta 24 de ore de Imparatie cereasca. Dar tot in Sabat, acolo unde poate si este musai, vezi spitale, transport, electricitate, pompieri, politie, etc…crestinul poate si trebuie sa mearga la munca in Sabat, si nu face nici un pacat, isi ajuta comunitatea care fara astfel de servicii vitale, nu ar functiona cum trebuie. Asta cred eu pe baza Cuvantului lui Dumnezeu. Vesnicia este Sabat, si Sabatul este vesnicie ! Adica odihna, bucurie, fericire si pace vesnica, impreuna cu Dumnezeu !

Cineva poate sa replice ceva de genul: “Cum spui tu ca munca este
simbolul pacatului?” Raspuns: Dumnezeu spune asta, nu eu, am dat textul. Sau poate sa mai spuna asa: “Dumnezeu insusi a spus omului sa lucreze 6 zile, si sa se odihneasca in ziua Sabatului.” Raspuns: Da, asa este, dar asta dupa caderea in pacat, nu inainte ! Oare ma contrazic textele care urmeaza ?

Geneza 2: “În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca, fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.” ….„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca sa o lucreze şi sa o păzească.” Si acum vine intrebarea fireasca: Ce insemna munca, inainte de Pacat ? Era acelasi lucru cu munca de dupa caderea in pacat ? Eu spun pe ce sta scris, ca nu era acelasi fel de munca. Sunt doua munci total diferite, si am sa explic de ce. Daca inainte de cadere, munca era ca un hobby sa zicem, adica faceai si tu cate ceva, doar cand vroiai si aveai chef, daca aveai, sau daca aveai nevoie, puteau sa treaca si 200 de ani pana sa ai chef sau nevoie de ceva, ei bine, in tot acest timp de 200 de ani, nu ti-ar fi spus nimeni absolut nimic. Nu ti-ar fi reprosat nimeni nimic. Nu te-ar fi trimis nimeni la munca. Mancare aveai, casa aveai, soare, aer, apa, aveai, aveai tot ce-ti trebuie. Se compara o astfel de munca, cu dusul zilnic la o munca care de multe ori nu-ti face placere, doar ca sa ai ce pune pe masa, ca sa-ti poti face o casa, si pentru a avea cu ce sa-ti intretii familia ?! Sigur ca nu se compara. Cum muncea Adam inainte de cadere ? Avea foarte mult de munca, intr-adevar, sa dea nume animalelor de pe planeta, si sa faca ceva copii cu Eva ca sa populeze pamantul. Munci grele foc, plictisitoare si anevoioase ! Sper ca ati inteles diferenta dintre cele doua feluri de munca. Altul poate sa spuna asa: „Ce odihna vesnica? Spune Hristos undeva ceva despre vreo odihna vesnica?” Raspuns: Da, spune: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si veti gasi odihna pentru sufletele voastre…“ Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel (adica Hristos):In liniste si Odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” Fiul Omului este Domn al Sabatului !” Adica al Odihnei Vesnice. Dumneavoastra ce credeti, pe noul Pamant ne vom duce 6 zile la servici, la munca si sambata ne vom odihnii sau va fi Sabat mereu ? Cum este ? Dumneavoastra ce credeti? „Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?” (Matei 6) Nu degeaba ne spune Dumnezeu ca viata este mult mai mult decat credem si ne inchipuim noi, asa cum si Sabatul este mult mai mult decat credem si gandim noi ca fiinte proaste si limitate. Doar cand vezi frumusetea si splendoarea reala a vietii, neprihanirii si a Sabatului, abia atunci, si numai atunci, poti sa le apreciezi si sa le iubesti cu tot sufletul tau si cu toata fiinta ta. Alta cale nu exista. Sabatul este farama de Eden pierdut, si de cel ce va sa vie. Sabatul este Imparatia lui Dumnezeu, este bucurie, desfatare, pace, iubire, frumusete, bun gust, bunatate, mila si tot ceea ce este nobil si curat, adica neprihanit. Sabatul este semnul ca Dumnezeu este Creatorul si Salvatorul nostru, si ca isi tine toate promisiunile facute neamului omenesc cazut. Numai cine il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, iubeste cu adevarat si Sabatul. Altfel, Sabatul este o povara si o uraciune care abia astepti sa treaca. 

Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” (Ezechiel 20)

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20)

„Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic, caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat… Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4)  Si aceste texte dovedesc fara echivoc, ca Dumnezeu este pentru noi totul, totului, tot, si ca Lui si numai Lui ii datoram totul. Nu sta in puterea noastra nimic. Sabatul subliniaza foarte clar aceste adevaruri vesnice: Creatia si Salvarea noastra, sunt opera exclusiva a Creatorului nostru, la care noi nu am contribuit cu nimic. Punct !

Eu nu tin Sabatul, pentru ca Sabatul nu are manere, clante, toarte, belciuge, curele, etc… Eu nu pazesc Sabatul pentru ca nu sunt gardian. Sabatul nu a facut nimic rau si nici nu vrea sa evadeze de undeva. Eu ma desfat in Sabat, ca o pregustare a vesniciei ce va sa vina. O vesnicie fara munca si umilinte, fara boala, durere si moarte, fara nelegiuiri de tot felul. Sabatul este o farama de Imparatie cereasca, in Iadul in care traim. Sabatul este Dumnezeu cu noi in IAD. Isus este Domn al Sabatului. Isus este Domnul binecuvantarii si al sfintirii, Isus este Creatorul si Salvatorul. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa-l judece pe Hristos: „Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, Unul socoteste o zi mai presus decat alta, pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Caci voi ati murit (fata de pacat), si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” Atentie, sa nu patiti asa ceva: sa paziti zile, luni, vremuri si ani, fara sa le intelegeti semnificatia dorita de Dumnezeu, spre linistea si bucuria dumneavoastra: „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”

Luati-va timp si pentru dumneavoastra ! Macar timpul unei zile ca cea de Sabat. Bucurati-va de el ! Odihniti-va cu adevarat. Veti fi astfel binecuvantat/a. Dracu’ ne vrea robi la galerele lui de tot felul. Nu-i faceti jocul. Nu o sa va imbogatiti niciodata cu banii castigati dintr-o zi de munca in plus. Este o iluzie asta. Traiti ! Nu va mai lasati pacaliti, mintiti, manipulati si prostiti cu idealuri si tinte false, pompoase si goale, de catre toti nenorocitii care v-ar tine la munca zi si noapte, pentru profitul, puterea si bogatia lor.

Concluzie: Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.” (Evrei 4)

Relaxare

Eu nu ma odihnesc in Sabat de frica unui Dumnezeu tafnos, coleric si dictator, ca nu cumva sa-l supar si sa-mi ia gatul, ci ca sa-i demonstrez lu’ Dracu’ ca nu mai sunt robul lui. Nu mai sunt sub blestemul adus de el pe planeta Pamant. Acum, datorita lui Hristos, sunt sub binecuvantare, si sunt liber. Aceasta este esenta si acesta este simbolul opririi muncii in ziua de Sabat: ca nu mai sunt rob, ci om liber datorita lui Isus Hristos, si a Duhului Sau care locuieste in mine. Evreii, ca si „crestinii” de astazi, pazesc Sabatul de frica lui Dumnezeu. Hristos a transmis omenirii, mesajul clar si fara echivoc, ca nimic nu se face de frica, in raport cu Dumnezeirea, ci doar din dragoste si respect reciproc, iar daca tu omule, te duci la templu, sinagoga sau biserica, in timp ce tu esti acelasi ticalos nemernic si nenorocit care esti in viata ta de toate zilele, degeaba te duci. Nu-ti foloseste la nimic. Poti sa stai linistit acasa. Dusul la biserica, nu face decat sa-l plimbe pe Dracu’ din tine, de acasa la biserica, si inapoi acasa. Asta este tot ceea ce faci. Daca viata ta este nelegiuita, adica esti inca robul lu’ Dracu’, si doar in Sabat faci pe sfantul si pe credinciosul, pe dreptul si pe moralul, tu nu apartii lui Hristos, ai de tata pe Diavolul, si implinesti voia si poftele lui, nu ale lui Dumnezeu, asa cum te minti, te iluzionezi si te pacalesti singur. Asa spune Evanghelia Vesnica.

Cu respect,

Despre Sabat (ep.1)

Motto: „Apoi le-a zis: „Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat, asa ca Fiul Omului este Domn si al Sabatului.” (Marcu 3)

Este sambata, si deci este Sabat, asa ca astazi voi vorbi despre Sabat, care este Odihna Raiului si Salvare din Iad, deopotriva. Vreau ca prin acest post, sa incercam sa gandim altfel despre acest foarte important subiect iudeo-crestin. Eu cred ca abordam unul dintre cele mai interesante, mai frumoase si mai fascinante subiecte ale iudeo-crestinismului biblic: Sabatul. Sabatul este un subiect fascinant si foarte important in puzzle-ul de subiecte si adevaruri care exprima chintesenta lui Dumnezeu, a Imparatiei Sale si a Evangheliei Vesnice. Corect inteles, acest subiect, Sabatul, intra in armonie cu tot ceea ce am prezentat pana acum pe acest blog ca subiecte religioase, si deschide larg portile spre adevarata desfatare a crestinului adevarat, cu adevarurile vesnice ale lui Dumnezeu, in ziua sfintita si binecuvantata, ca Dumnezeu insusi: Sabatul. Asupra Sabatului, este revarsata sfintirea si binecuvantarea Creatorului nostru. Nu numai Sabatul este sfintit si binecuvantat, asa cum vom vedea mai departe, ci tot ceea ce este atins de Dumnezeu personal, devine sfintire si binecuvantare, inclusiv omul pacatos, prin Isus Hristos, Salvatorul sau. Sabatul va deveni pentru crestinul autentic, ziua cea mai importanta, cea mai frumoasa, cea mai dorita, si cea mai fericita din viata lui, pe langa alte fericiri ale vietii acesteia, si cea mai plina de semnificatii in raport cu Dumnezeu. O zi pe care o va astepta mereu si mereu, cu nerabdare si cu emotie, ca pe o intalnire cu iubitul sau iubita, ca pe un concediu de odihna intr-o statiune de lux, ca pe cel mai important moment al vietii, cu bucurie si cu speranta pentru prezent, dar si pentru viitor. Viitorul este Sabat, pentru ca Raiul este un Sabat vesnic. „Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii !” (1Corinteni 15)

Asa cum spuneam la inceputul acestui post, Sabatul este deopotriva simbolul si semnul Creatiei noastre, si al Salvarii din pacat si din moarte. Sabatul este chintesenta iubirii lui Dumnezeu fata de creaturile Sale, este darul suprem al Creatorului pentru toate creaturile Sale. Sabatul este toata Creatia si Creatorul insusi, si o sa vedeti imediat de ce afirm asta. Tatal este Sabat, Hristos este Sabat, iar Imparatia Lor este un Sabat vesnic. Salvarea noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis, Viata noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis. Sa nu fiti socati de toate aceste afirmatii, pentru ca asa este. Sabatul este Creatie, adica Imparatia vesnica a lui Dumnezeu ca dar, este viata data de Creator, ca dar, este odihna si libertate, ca dar, neprihanire si salvare din pacat si din moarte, ca dar de la Dumnezeu. Toate acestea si multe altele sunt cuprinse in Sabat, si sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi toti. Sabatul este creatia fara pata a lui Dumnezeu. Sabatul este bucuria vesnica a creaturilor lui Dumnezeu. Va doresc din suflet, sa experimentati bucuria Sabatului, adica bucuria intalnirii personale cu Creatorul si Salvatorul dumneavoastra. Dracu’ a facut din aceasta zi, o zi de intuneric si de uraciune, o zi de inchisoare pentru trup si pentru suflet, o zi de spaima si de groaza, de privatiuni inutile, atat la evrei cat si la „crestinii” de astazi care o sarbatoresc, si care repeta la milimetru greselile evreilor. Dracu’ a reusit sa faca din Sabat o zi de restrictii si de privatiuni inutile, care nu au folosit si nu folosesc la nimic. Evreii si „crestinii” care nu l-au inteles pe Dumnezeu, si il vad in continuare doar prin prisma minciunilor Satanice despre Dumnezeu, adica ca pe un dictator setos de sange, se feresc in fel si chip, sa nu-l supere pe satrapul de Dumnezeu, cel setos de sange omenesc, bucuros sa vaneze greseli omensti, si sa ia gatii tuturor celor care nu-l divinizeaza suficient de mult, si suficient de bine. Acesti „credinciosi”, se chinuiesc realmente sa fie buni si sa nu-l supere pe Dumnezeu, uitand esentialul: nu este job-ul lor acesta. Astfel de inchinatori se duc la templu sau la biserica cu groaza in suflet, tristi si ingandurati, ca nu au facut tot ce a stat in puterea lor, ca sa-l imbuneze pe sangerosul Dumnezeu, care este vesnic nemultumit de ei. Astfel de inchinatori nu cunosc nici odihna, si nici bucuria Salvarii lor de catre Hristos. Astfel de „crestini” se duc in Sabat la biserica, ca sa auda de la pastorii si de la conducatorii lor orbi, cum o sa-i ia Dracu’ daca nu pazesc mai abitir si mai cum trebuie, Sabatul (oare cum trebuie ?), daca nu se strofoaca mai mult si mai bine sa faca voia lui Dumnezeu, sa lupte mai eficient cu pacatul, si sa isi chinuiasca mai mult sufletele si trupurile, ca sa fie astfel cat mai in regula, si cat mai pe placul lui Dumnezeu. Auziti ce gogomanie si ce imbecilitate: sa pazesti TU Sabatul, de parca l-ar fura cineva ! Ce sa pazesti TU la Sabat ? Auzi deasemenea in Sabat, la predica, ca o sa-i ia Dracu’ pe oameni, daca nu implinesc legile si poruncile dumnezeiesti, de parca ar putea cineva sa faca asta de unul singur, prin puterea sa, din robia pacatului in care ne gasim fiecare. De parca noi am putea sa ne opunem Satanei prin fortele noastre. Si mai auzi ca o sa-i ia Dracu’ pe toti, daca nu se mortifica zilnic, ca sa placa unui Dumnezeu de tip Pol Pot, Kim Ir Sen, Stalin, Hitler, etc. Dracu’ a transformat pe Dumnezeu si Sabatul Sau, prin tot felul de invataturi mincinoase, din bucurie in tristete, din libertate in robie, si din binecuvantare in blestem. A transferat asupra Sabatului, prin cei de la Templu si apoi prin cei din biserici, invataturile lui mincinoase, cum ca Dumnezeu nu este decat un dictator inapoiat si primitv, impulsiv, caruia ii sare tandara din orice, si care nu vrea nimic altceva de la supusii Sai, decat osanale cretine si continue, aplauze permanente si nesfarsite, precum si pupincurisme vesnice, de la o gloata de supusi trepanati la creieri, imbecilizati si abrutizati de tirania lui neghioaba, care sa fie spalati la creieri, si sa nu puna prea multe intrebari. Dumnezeu in mintea acestor „credinciosi”, este doar un conducator al carui cult al personalitatii si rautate, intrece orice inchipuire omeneasca. Aceasta este imaginea despre Dumnezeu, pe care Dracu’ a construit-o cu migala si multe minciuni, in mintile credinciosilor lesne crezatori. Asta invata si bisericile „crestine” pe oameni, cu privire la Dumnezeu. Si bietii oameni, incearca cu disperare sa iubeasca un astfel de Dumnezeu, aducandu-si in favoarea Lui, tot felul de argumente care nu tin apa. Se straduiesc si ei cat pot. Surpriza: Dumnezeu nu este deloc asa iubitii mei. Acestea sunt doar minciuni satanice despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este asa cum spune Dracu’. Astazi, vom descoperi impreuna, frumusetea universala a lui Dumnezeu si a Sabatului Sau. Dumnezeu este asa cum spune El ca este, nu asa cum spune Dracu’ ca este. Sper sa aveti curiozitatea si rabdarea sa cititi pana la capat acest post. Recunosc ca este putin cam lung, ca ma repet, dar cred ca merita efortul de a citi pana la capat, chiar si lucrurile care se repeta. Inainte de a incepe acest post, vreau sa comentez putin textul biblic din motto. Acest text ne spune foarte clar, limpede si deslusit, ca Sabatul, adica Creatia si Salvarea din robia Satanei, ca odihna, adica ca daruri, au fost facute pentru om, de Dumnezeu insusi. Fara ajutor din afara a facut Dumnezeu totul, si a daruit totul creaturilor Sale.Omul nu datoreaza nimic lui Dumnezeu. Nici macar ascultare. Omul trebuie doar sa aprecieze sau nu, toate acestea, sa-i placa sau nu, toate aceste daruri. Functie de asta, isi va decide singur soarta. Nu-l pedepseste Dumnezeu, asa cum propovaduiesc toate slugile proaste ale lu’ Dracu’. Altfel spus, omul nu trebuie sa se inchine la Sabat, la dogme, la ritualuri, la popi si la pastori, lu’ Dracu’. Omul nu trebuie sa slujeasca si sa fie sluga Sabatului, adica a Creatiei, asa cum invatau evreii in trecut ca si astazi, si cum invata si anumiti „crestini” care sarbatoresc sau „pazesc” Sabatul… ca sa nu fuga. Omul este beneficiarul acestor daruri, si nu sluga lor. Asta ne spune foarte clar Dumnezeu prin textul din motto. Omul nu trebuie sa faca din Sabat un scop in sine, in detrimentul Viului Dumnezeu, Domnul Sabatului. Domnul Sabatului este mult mai important decat Sabatul, si decat toate sabatele, adica decat toate sarbatorile religioase, care doar l-au reprezentat pe El, dar nu sunt El. Omul „trebuie” si are „obligatia” liber consimtita de el, sa se odihneasca in Sabat, asa cum a stabilit Dumnezeu prin Creatie, sau nu. De aceea am si pus in ghilimele cele doua cuvinte: trebuie si obligatie. Omul nu trebuie si nu este obligat la nimic de catre Dumnezeu. Daca vrea bine, daca nu vrea iarasi bine. Omul trebuie sa inteleaga de ce face un lucru sau altul, altfel nu este decat un papagal prost, ori Dumnezeu nu are nevoie de papagali prosti in Imparatia Sa. Omul trebuie sa profite din plin de ziua de odihna, dupa ce va intelege ce semnificatii profunde are aceasta zi. Omul trebuie sa profite si sa se bucure in Sabat, de lipsa muncii zilnice, simbol si consecinta directa a caderii in pacat, munca istovitoare, care este un blestem, nu o binecuvantare, cum cred si invata toti prostii pe semenii lor, ca sa-i mai prosteasca putin sau mai mult. In Sabat, omul trebuie sa-si aduca aminte de odihna de dupa Creatie, si de odihna salvarii sale. Ca a fost creat gratis, a primit o planeta gratis, si nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata ca sa-si castige existenta, apoi ca a fost salvat gratis, si toate acestea, fara eforturile lui personale. Omul trebuie sa se bucure in Sabat de toate darurile date lui gratis, fara munca, fara sudoare, fara chin, si fara nicio plata, de un Dumnezeu iubitor, care este Creatorul si Salvatorul sau, si care a pus toate acestea in sarbatorirea Sabatului, ca o aducere aminte. Trebuie sa stim cu totii ca numai lui Dumnezeu trebuie sa ne inchinam, nu unei zile de odihna in detrimentul lui Dumnezeu, asa cum au facut si inca fac evreii si anumiti „crestini”. De aceea si textul din motto spune clar, ca Isus Hristos este si Domnul Sabatului. Numai Lui, Domnului, trebuie sa ne inchinam, si nu unei zile. Asa faceau evreii pe vremea Domnului Isus si nu numai atunci, asa fac si astazi, si asa fac si unii „crestini” care au lepadat pe Domnul Sabatului, si se inchina la Sabat, ca si evreii. Paradoxul apare atunci cand ei nu recunosc asta, si spun ca ei in Sabat se inchina lui Dumnezeu, dar nu este deloc asa, dupa cum vom vedea imediat. Sabatul nu este o zi de inchinare, ci o zi de odihna. Astfel de „inchinatori” de Sabat il alungau si il alunga si astazi pe Isus Hristos din templul, sinagoga sau biserica lor, si se inchina doar Sabatului golit de Dumnezeu, dogmelor si ritualurilor lor. Hristos este afara, nu inauntru, pentru ca nu mai are loc de… Sabat. Nu degeaba Isus Hristos a facut lucruri nepermise de religia iudaica, dar permise de Dumnezeu. Evreii habar nu aveau de Dumnezeu, asa cum le-a dovedit Isus Hristos insusi. Erau orbi si surzi. Sabatul este legat de Rai si de Iad, de munca si de odihna, de nelegiuire si de neprihanire, de viata si de moarte, de cadere si de salvare, de trecut, dar si de viitor. Sabatul a fost odihna vesnica daruita de Dumnezeu planetei Pamant prin Creatie, si este acum, in IAD, pregustarea vesniciei ce va sa vina dupa Salvarea din pacat si din moarte. Sabatul este odihna si fericirea vesnica ca fiinte Salvate si libere de robia Satanei, a pacatului si a mortii. Sabatul este expresia iubirii vesnice si nemarginite a lui Dumnezeu, pentru toata creatia Sa.

Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi ? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului ?” (Isaia 58)

Intrebare: Sabatul este o zi de inchinare sau este o zi de odihna ? Eu afirm pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, ca Sabatul este o zi de odihna, si nu o zi de inchinare. Un crestin adevarat se odihneste si se bucura in Sabat, nu se inchina. El sarbatoreste Sabatul pentru ca mai intai de toate s-a inchinat si se inchina zilnic, secunda de secunda, Viului Dumnezeu, Creatorul si Salvatorul sau, si pentru ca a inteles de la Dumnezeu ce este Evanghelia Vesnica a iubirii si a bunatatii lui Dumnezeu fata de el, atat inainte de cadere, cat si dupa. Dupa aceasta inchinare sincera si dezinteresata, vine odihna si bucuria, nu inaintea ei. Inchinarea la Dumnezeu este permanenta, zilnica, secunda de secunda, odihna nemuncii este doar in ziua de Sabat, iar odihna Salvarii din pacat este permanenta. Aceasta odihna de Sabat in Sabat, este simbolul Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu, unde omul nu o sa mai fie nevoit sa munceasca ca sa-si castige existenta, si ea se prelungeste si in celelalte zile ale saptamanii, ca odihna a Salvarii noastre prin Isus Hristos. Odihna Salvarii noastre prin Isus Hristos este permanenta, adica zilnica, secunda de secunda. Odihna este darul lui Dumnezeu pentru credincios, in toate felurile posibile, asa cum vom vedea mai departe, dupa ce credinciosul isi inchina viata lui Dumnezeu. Sabatul este odihna nemuncii pentru castigarea traiului zilnic, este odihna de eforturilor noastre inutile, zadarnice, de a ne salva singuri din pacat sau de a colabora cu Dumnezeu la salvarea noastra, lucru imposibil dupa cum afirma Dumnezeu insusi. Sabatul este odihna increderii absolute (credintei) in Dumnezeu. Sabatul devine permanent ca odihna a Salvarii noastre, datorita increderii noastre depline in Dumnezeu si promisiunile Sale fata de intreg neamul omenesc. Salvarea noastra, ca si odihna a Sabatului, este darul lui Dumnezeu pentru noi toti, in Isus Hristos Fiul Sau, asa cum a fost si Creatia. „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna… caci Eu sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.” (Matei 11)  Sa vedem daca este asa. Prima intrebare de bun simt care se poate pune ar fi aceasta: Care zi din cele 7 zile ale saptamanii este ziua de Sabat ? Biblia raspunde fara echivoc, ca Sambata este ziua de Sabat. Sambata este ziua a 7-a a saptamanii. Duminica este ziua intai a saptamanii, asa cum foarte clar arata Evangheliile:

  • „La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.” (Matei 28)
  • In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.” (Marcu16)
  • „In ziua dintai a saptamanii (Duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.” (Ioan 20)

Intrebati pe orice popa sau pastor, si daca sunt onesti, vor recunoaste asta: ca Sabatul este ziua de Sambata. Sa nu cadeti in capcana sa spuneti ca Sabatul este al evreilor si numai pentru evrei, pentru ca atunci inseamna ca toate cele 10 porunci din Decalog sunt numai pentru evrei, noi ceilalti, putand sa facem tot ceea ce vrem, si tot ce ne taie capul. Sabatul este porunca a 4-a din Decalog, Decalog care este valabil pentru intreaga umanitate, nu numai pentru evrei. Acesta este cel mai simplu argument pe care pot sa-l invoc pentru a demonta prostia, ca Sabatul este o chestiune strict evreiasca. Un alt argument forte este acela ca Dumnezeu leaga Sabatul de Creatia Sa, deci de Eden, ori in Eden nu erau evrei, in Eden erau doar Adam si Eva ca si creaturi. Mai sunt si alte argumente, dar nu ma voi ocupa acum de ele. Este suficienta literatura pe aceasta tema. Sabatul este ziua de sambata, ca odihna a Creatiei, dar este si ziua de astazi, ca odihna a Salvarii noastre. Vom vedea de ce si cum. Porunca a 4-a din Decalog spune asa:Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea, este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” (Exod 20)

Adu-ti aminte… Ce frumos incepe totul. Omule, Adu-ti aminte de unde a pornit totul, ce ai avut, si ce ai pierdut. Adu-ti aminte de Creatorul tau Sfant, si de Creatia care ti-a fost daruita de El, Raiul, binecuvantat si sfintit, ca si Creatorul sau, ca sa fii stapan peste el. Creatie la care TU omule, nu ai contibuit cu nimic, ai primit totul in dar. Adu-ti aminte ca erai liber, fericit si stapan pe planeta daruita tie de Creatorul tau iubitor, si ai pierdut totul. Ai devenit doar un simplu rob a’ lu’ Dracu’, al pacatului si al mortii. Adu-ti aminte ca puteai sa fii nemuritor mancand in fiecare luna din Pomul Vietii, dar ai ajuns muritor, pentru ca ti s-a oprit accesul la Pomul Vietii, datorita refuzului tau de a ramane cu Dumnezeul tau. Ti s-a respectat si aceasta dorinta, aceasta alegere a ta, pe cand erai un cetatean liber al Universului. Adu-ti aminte ca erai iubitor, frumos, bun, generos, si ai devenit un egoist rau, mincinos si criminal. Adu-ti aminte ca vorbeai cu Dumnezeu fata catre fata in gradina Raiului, iar acum esti un proscris, care tremura de frica in fata lui Dumnezeu, si te ascunzi de El, de frica. Adu-ti aminte ca traiai pe o planeta superba si curata, binecuvantata si sfintita, peste care erai stapan, iar acum traiesti pe una otravita, nelegiuita si decimata, unde esti rob… Adu-ti aminte… de tot ceea ce ai pierdut… O zi pe saptamna, Sambata, Dumnezeu iti daruieste 24 de ore de odihna, ca sa ai timp sa te gandesti in liniste, la toate acestea. Sa te gandesti la El, si la ceea ce ti-a oferit, si… inca iti mai ofera. In sensul acesta ii inchini Lui ziua aceasta, adica i-o dedici Lui. Daca vrei. Nu este obligatoriu. Gandeste-te la toate aceste lucruri. Dumnezeu iti daruieste saptamanal, acest timp special, sfant si binecuvantat, ca sa intelegi ce ai fost si ce ai ajuns, si ca poti recastiga totul GRATIS, ca dar din partea Lui, care nu oboseste iertand, si care te iubeste cu o iubire vesnica.

Spuneam ca Biblia ne arata fara echivoc, ca Sabatul este ziua a 7-a a saptamanii, adica sambata, dar… tot Biblia ne spune ca Sabatul mai este si ziua de… astazi !  Se contrazice Dumnezeu? Cu siguranta ca nu ! Sa vedem despre ce este vorba in realitate. Sa vedem lucrurile profunde ale acestei afirmatii biblice, ca Sabatul poate sa fie si ziua de astazi, adica orice zi a saptamanii, ca sa nu ne zapacim si sa ne smintim, spre satisfactia lu’ Dracu’, dusmanul nostru de moarte. Dupa aceasta introducere destul de lunga, dar cred eu, foarte necesara, iata subiectul pe care vreau sa-l prezint astazi:

Sabatul ca Odihna a Salvarii 

(a salvarii din Iad, de Dracu’, de moarte si de pacat, prin Isus Hristos)

De aceea, cum zice Duhul Sfant:Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta si am zis: „Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! Am jurat, dar, in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea !” (Evrei 3)  Ce vrea sa spuna Dumnezeu in acest text ? Ca Salvarea noastra, adica odihna Salvarii prin Hristos si in Hristos, ne este oferita in fiecare zi ? In fiecare astazi ? Astazi daca auziti Vestea Buna a Salvarii dumneavoastra, nu-i dati cu piciorul ! Nu va impietriti inimile ! Nu o ignorati ! Astazi puteti sa intrati in odihna si bucuria Salvarii dumneavoastra de pacat si de moarte ! Cum adica evreii nu au cunoscut caile lui Dumnezeu ? Cum adica sa nu intre in odihna lui Dumnezeu ? Dumnezeu le daduse si le explicase caile, sabatul, legea, si evreii le respectau cu sfintenie ! Vrea cumva Dumnezeu sa ne spuna altceva? Vrea sa ne spuna ca ei, evreii, ca si „crestinii”, nu au inteles ceva mult mai important si mai profund decat pazirea ad literam a acelor legi, porunci, zile, luni si ritualuri ? Da ! Asta vrea sa ne spuna Dumnezeu. “Luaţi seama fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasa, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.” (Evrei) Inima necredincioasa in ce ? Nu cumva in Dumnezeu insusi ? Ba da. “Ci, îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astazi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelaciunea Păcatului.” (Evrei)  Ce inseamna acest indemn cu astazi ? Sa ne indemnam unii pe altii ca sa nu ajungem prea tarziu sau niciodata la acel astazi salvator, si sa ratam astfel foarte multi de astazi spre pierzarea noastra? Da, asta ne spune si ne sfatuieste Dumnezeu. Cu ce ne insala Pacatul (Dracu’) ? In primul rand ne insala ca ne place mocirla in care traim, si de aceea tot amanam pe astazi cel salvator, apoi ca mai avem destul timp sa alegem, adica mai avem destui de astazi ca sa ne punem vietile in regula, si nu in ultimul rand, ca ne putem salva si singuri sau prin colaborare cu Dumnezeu, adica prin faptele noastre, refuzand darul Salvarii prin Hristos ! Nu cumva asa s-au inselat si evreii la vremea lor, si se insala si crestinii ? “Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit increderea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: Astazi, daca auziţi glasul Lui, nu va împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce Păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în Odihna Lui ? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera ?” (Evrei)  Ce se poate intampla daca tot il ratezi pe astazi ? Daca nu asculti si nu iei aminte la ce iti spune prin Biblie? Crapi ! De cine nu ascultasera evreii ? De Dumnezeu ! Asta-i buna ! Are tupeu Dumnezeu asta, sa le spuna tocmai lor, evreilor, ca nu-l asculta ! Dar…asa era, acesta era adevarul ! Oamenii au pierit si pier, pentru ca nu asculta, si nu il cred pe Dumnezeu. Nici „crestinii” nu asculta de Dumnezeu, la fel ca si evreii in trecut. Istoria se repeta, adica, nimic nou sub soare. “Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredintei lor.” (Evrei)  Necredintei lor in cine sau in ce ? In Dumnezeu, in cine altcineva ! Pare paradoxal ca niste oameni care se declara credinciosi lui Dumnezeu, in realitate ei sa nu creada in El, sa nu-si puna nicio baza in El si in fagaduintele Lui, dar acesta era si este adevarul. Evreii, in realitate, nu-l credeau pe Dumnezeu. Daca va veti uita atent si onest la dumneavoastra, si la ceea ce credeti in legatura cu Dumnezeu si cu alte lucruri „religioase”, veti vedea ca faceti foarte multe lucruri legate de „crestinism”, doar pentru ca asa ati apucat si asa se face, dar in realitate, nu dati doi bani pe acele lucruri sau nu credeti cu adevarat in ele.

“Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare fagaduinta intrării în Odihna Lui (adica astazi), nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.(si sa-si rateze astfel propria Salvare) Caci si nouă (crestinilor) ni s-a adus o Veste Bună (Salvarea doar prin Hristos) ca si lor (evreilor), dar lor, cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinta la cei ce l-au auzit.” (Evrei)  Nu au intrat in odihna lui Dumnezeu, din cauza necredintei lor in Dumnezeu si in promisiunile Sale ! Ce sa insemne asta ?! Ce vrea sa spuna Dumnezeu, ca evreii nu intelesesera mesajul Lui ? Da. Dar ce trebuiau sa inteleaga evreii ? Ce trebuiau sa creada evreii ? Raspuns: Ca nu se pot mantui prin Sabat, prin jertfe, prin Templu, prin organizatie, prin preoti, prin legi, prin porunci, prin dogme, prin Ierusalim, prin sange de tauri si tapi, ci doar prin ceea ce simbolizau toate acestea: adica pe Isus Hristos. Aceasta nu au inteles evreii, cum nu inteleg nici „crestinii”. Evreii ca si „crestinii”, vroiau o salvare prin faptele lor, nu prin credinta intr-un Dumnezeu salvator. Pe Dumnezeu il dadusera la o parte. Ei voiau salvarea prin jertfele aduse la Templu, prin Templu, prin zile de odihna, prin mancaruri, bauturi, zecimi, ritualuri, etc…asa cum fac si „crestinii”. Adica prin celebrul Vom face tot ce a spus Domnul”, iar Dumnezeu voia sa-i faca sa inteleaga ca ceea ce vor ei este imposibil, ca este o cale gresita, care nu-i va duce nicaieri. Doar prin credinta, increderea, in EL, ca EL va face pentru ei tot ceea ce le-a promis, se obtine Salvarea ! Ei nu pot contribui cu nimic la salvarea lor, pentru ca nu pot. Este o sarcina care ii depaseste, de aceea a fost nevoie de un Salvator in persoana Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu le atrasese atentia ca ei nu pot face ceea ceea ce le cere El, adica sa se salveze singuri sau in colaborare cu El. Ei se agatau cu disperare de ceea ce faceau ei la Templu sau la biserica. Credeau ca asta vrea Dumnezeu de la ei. Gresit ! Asta a fost si este si acum problema majora, ratacirea, „conflictul” dintre Dumnezeu si cei care afirma ca sunt poporul Sau, atat evreii cat si „crestinii” ! Va suna familiar asta ? Va suna cumva a „crestinismul” din ziua de astazi si din secolele trecute ? Sigur ca da.

“Pe când noi (credinciosii adevarati), fiindcă am crezut (in Hristos, ca numai El ne salveaza, fara contributia noastra), intrăm în Odihna despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în Odihna Mea !” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.”  Iata calea corecta si adevarata a intrarii in odihna lui Dumnezeu: credinta ca Dumnezeu, prin Hristos, ne-a salvat, ne salveaza si ne va salva. Ne-a facut, ne face si ne va face neprihaniti, nu noi si faptele noastre, oricare vor fi acestea: dusul la biserica, pomeni, lumanari, sfinti, dat cu curul de pamant toata ziua, matanii, acatiste, jertfe de tot felul, moaste, „impliniri” de legi si porunci, etc. Acesta era mesajul lui Dumnezeu, pe care nu l-au inteles nici evreii, si nu-l inteleg nici „crestinii”: credinta ca Dumnezeu, si numai El, te poate duce in odihna Lui. Prin credinta in Dumnezeu, intri sub protectia celei mai puternice fiinte din Univers. Intrarea in odihna lui Dumnezeu, este echivalenta cu Salvarea si intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Iata dovada: “Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a Odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” (aici, in acest moment, in primul Sabat al planetei Pamant dupa Creatiune, Dumnezeu si creatia Sa erau fara pacat, si erau in odihna vesnica, binecuvantate si sfintite, si asa trebuiau sa si ramana).Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în Odihna Mea!” (aici este vorba despre cei pacatosi, care nu pot intra prin eforturi personale in odihna lui Dumnezeu, nu se pot reantoarce singuri in Rai, asa cum s-a vazut in textele de mai sus) Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în Odihna aceasta (adica in odihna de a fi Salvati de Dumnezeu prin Hristos, si numai de Dumnezeu), si pentru ca aceia carora li s-a vestit întâi Vestea Buna (adica evreilor care trebuiau sa inteleaga ca numai Dumnezeu salveaza) n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, (ei nu L-au crezut pe Dumnezeu, nu au crezut ca asta este singura cale posibila) El hotărăşte din nou o zi: Astazi” ….. „Astazi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Astazi daca auziti Vestea Buna a salvarii dumneavoastra, nu va impietriti mintea si inima ca evreii in trecut. Nu repetati greselile lor. Evreii trebuiau sa inteleaga ca: “Legea a fost data prin Moise, dar Harul si Adevarul au venit prin Isus Hristos. Caci Hristos este sfârsitul Legii, pentru ca oricine crede în El, sa poata capata Neprihanirea. Caci nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea care a fost pusa si care este Isus Hristos….fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin Faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, de aceea am crezut si noi în Hristos Isus, ca sa fim socotiti Neprihaniti, prin credinta în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru ca nimeni nu va fi socotit Neprihanit prin faptele Legii. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos…” Simplu, clar si la obiect. Prin ritualuri nu se ajunge la Dumnezeu, prin temple si biserici nu. Dumnezeu spune limpede aici, ca Salvarea prin eforturi omenesti este imposibila. Daca neprihanirea se putea obtine prin toate acestea, prin legi si porunci, fie ele si divine, nu mai trebuia sa mai vina Hristos pe Pamant. Cine crede inca, ca neprihanirea omului este posibila prin respectarea de legi si porunci, fie ele si dumnezeiesti, de ritualuri si de traditii, de dogme si de reguli, spune in fapt, ca nu are nevoie de Isus Hristos, adica: „Degeaba a murit Hristos”. Evreii ca si crestinii de astazi, nu puteau sa vada ca: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, (adica Dumnezeu nu vrea ritualuri, jertfe, etc,) ci Mi-ai pregatit un trup (adica L-a pregatit pe Isus Hristos), n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat (Dumnezeu nu avea nevoie de asa ceva)pentru ca este cu neputinta ca sângele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele Jertfele si tot ceea ce se facea la Templu, aratau in fapt, doar spre Mesia ce avea sa vina pe Pamant. Ele nu aveau alt rol, nu puteau sa stearga niciun pacat, al nimanui. Dumnezeu nu avea nevoie de ele, si nu a intentionat niciodata ca oamenii sa fie salvati prin ele, prin implinirea lor. Iata ce voia Dumnezeu ca sa vada evreii si crestinii in toate acestea: Domnul Neprihanirea noastra”. Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dusul la biserica, de pupat icoane, statui, morti, nu are nevoie de acatistele noastre, de posturile noastre, nu are nevoie de basmalele noastre, de mataniile noastre, de batut cruci, nu are nevoie de sarbatorile noastre, nu are nevoie de nimic din toate acestea. El vrea doar ca noi sa-l acceptam pe El in vietile noastre, daca chiar vrem asta, si sa credem ca El va face pentru noi, tot ceea ce ne-a promis. Asta este tot. Acesta este job-ul Lui, nu al nostru. Salvarea din pacat este job-ul lui Dumnezeu, nu al nostru, asa cum a fost si Creatia. Cum noi nu am participat cu nimic la Creatie, tot asa nu putem participa cu nimic nici la Salvarea noastra. La Creatie nu puteam sa participam pentru ca nu existam, iar la Salvarea noastra nu putem participa pentru ca suntem robii lu’ Dracu’. Legea pacatului si a mortii este mai puternica decat noi. Asta nu au vrut sa vada evreii, si nu vad nici crestinii. Iata dovada: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da Odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi Odihna pentru sufletele voastre.” Cine este singurul care este capabil sa ne ofere adevarata odihna ? Numai Dumnezeu. Cum face asta ? Asa :Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut !” Clar, nu ? Auziti mai departe: In liniste si Odihna va fi Salvarea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra… Da, Eu am spus si Eu voi implini, Eu am planuit si Eu voi infaptui.” Cine face totul pentru salvarea noastra, noi sau Dumnezeul nostru ? Numai Dumnezeu. Cine a facut si a implinit aceste lucruri ? Acela care a chemat neamurile de la inceput, Eu, Domnul, cel dintai si acelasi (adica voi proceda la fel) pana in cele din urma veacuriDoamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi, Tu implinesti pentru noi.”…. Acesta este Domnul, in care ne incredeam, acum sa ne inveselim  si sa ne bucuram de Salvarea Lui !” Toate aceste versete si multe altele sunt echivalentul lui: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.” Altfel spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-am salvat din pacat, de nelegiuire si de moarte, din casa robiei lu’ Dracu’, adica din Iad, si din groapa in care vei ajunge inevitabil din cauza lu’ Dracu’ si a pacatului care este in tine, pacat pe care de unul singur, tu nu ai cum sa-l biruiesti. Numai Eu, Dumnezeul tau, am biruit pentru tine, pe Dracu’, pacatul si moartea, adica Iadul, iar TU, nu ai cum sa faci toate acestea de unul singur. Nu-ti sta in putere asa ceva. Asa ca primeste darul Meu si bucura-te de el ! Primeste odihna Salvarii tale, pe care Eu ti-o daruiesc. Sabatul inseamna Salvare si odihna Salvarii, asa cum inseamna Creatie si odihna vesnica a Raiului, adica a nemuncii si a grijilor, adica a binecuvantarii lui Dumnezeu. Eu nu am nici cea mai mica indoiala. Nu degeaba in Deuteronom 5 Dumnezeu ne spune: Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, (adica robu’ lu’ Dracu’ in Iad) si Domnul Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa sarbatoresti ziua de odihna.” Din nou acel Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob al lu’ Dracu’, in IAD, pe planeta Pamant, si Isus Hristos, Domnul tau, te-a salvat. L-a biruit pe Dracu’, Iadul, Pacatul si Moartea, de aceea adu-ti aminte de asta prin Sabat, sarbatorindu-l. Astazi poti sa fii Salvat, si sa intri in odihna Salvarii lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Fiul Sau. Vrei ? Poti sa si refuzi, nu se supara nimeni. Dumnezeu poate suporta asta. Nu din cauza asta vei ajunge in focul gheenei, pentru ca l-ai refuzat pe Dumnezeu, si de oftica Dumnezeu iti da la cap, ci pentru ca ai ramas in continuare robul lui Dracu’, adica al pacatului si al mortii. Dracu’ te duce in focul gheenei, nu Dumnezeu. Toate aceste texte si multe altele, sunt si exprima cu adevarat o Veste Buna ! Prin credinta in Isus Hristos, intram in odihna Salvarii noastre de catre Dumnezeu. Salvare care este oferita gratis, si ne odihnim astfel, de toate incercarile noastre inutile si penibile, de a ne salva prin faptele noastre. Aceasta zi a acceptarii lui Dumnezeu in viata noastra, poate sa fie pentru oricine: astazi. Si acest lucru il simbolizeaza si este ziua de Sabat: odihna vesnica a salvarii noastre, bucuria salvarii si a apartenentei noastre la Imparatia lui Dumnezeu, ca daruri ale lui Dumnezeu. Evanghelia Faptelor este o vestea rea, o veste mincinoasa, o veste a robiei, a chinului, a tristetii si a neputintei, a necredintei noastre ca Viul Dumnezeu, a facut si face totul pentru noi, asa cum a promis, si cum ne spune in Biblie. Oricine va dori sa se salveze prin faptele sale, este un necredincios. Dumnezeu spune foarte clar si explicit acest lucru. Eu nu am nici o retinere sa ma cred sfant, mantuit, copil al lui Dumnezeu, posesor al Duhului lui Hristos, prietenul lui Isus, avand de Tata pe Dumnezeu si frate pe Isus Hristos, pentru ca asa mi-a spus Dumnezeu sa ma consider, si eu il cred pe cuvant. Eu cred ca am toate acestea, pentru ca asa a spus Dumnezeu despre cei care cred in El, si eu il cred pe cuvant. Nu cred ca ma minte, de aceea ma bucur si am speranta. Iata si alte dovezi ca este asa: “…multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos ! Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspândeste prin noi în orice loc mireasma cunostintei Lui. Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu si ati biruit, pentru ca cel ce este in voi (Hristos, prin Duhul Sau), este mai mare decât cel ce este în lume (adica Dracu’)….“Pentru cã oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea (adica pe Dracu’ si firea pamanteasca)„… “Si sunt socotiti Neprihãniti, fara plata (adica fara a face noi ceva), prin Harul Sau, prin rascumpararea, care este în Hristos Isus…. sa socoteasca Neprihanit pe cel ce crede in Isus….Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. “….ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru. Pentru ca, odatã socotiti neprihaniti prin Harul Lui, sa ne facem, în nadejde, mostenitori ai Vietii Vesnice.”

Aceasta este Evanghelia Vesnica. Dar crestinii nu cred o iota din ea. Ei nu se considera sfinti, nu se considera neprihaniti, nu se considera biruitori in si prin
Hristos. Nu ! Ei inca se mai intreaba zilnic, daca au dat suficienti pumni firii lor pamantesti si lu’ Dracu’, ca sa biruiasca pacatul. Crestinii adevarati se odihnesc in Sabat, pentru ca in toate zilele vietii lor, se inchina la adevaratul Dumnezeu. Crestinii adevarati se odihnesc in odihna Salvarii lor. Crestinii nu se inchina in Sabat, ci se odihnesc si se bucura de si cu Creatorul lor. Crestinii se odihnesc in Sabat pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Unii “crestini” vin cu alte versete din Biblie ca sa contracareze ceea ce am spus pana acum. Iata cateva:  “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” sau “Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” (Ioan)  Astfel de “crestini” nu cunosc nici Vechiul si nici Noul Legamant. Astfel de „crestini” nu au inteles nimic din crestinism. Uitati ce simplu este: Hristos este tot ! Vechiul Legamant este de fapt Noul Legamant, si viceversa. Amandoua vorbesc despre acelasi lucru, despre: Dumnezeu Tatal, despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupat in Om, despre Imparatia lui Dumnezeu si despre Dracu’ si Imparatia lui, Iadul. Despre Creatie, Cadere si Salvare. Numai ca unul o face in mod simbolistic, Vechiul Legamant, iar altul in mod real, prin implinire, Noul Legamant. Altfel spus, ce spunea Vechiul Legamant in simboluri, s-a implinit in Noul Legamant in realitate, prin Isus Hristos. Dumnezeu a facut tot ceea ceea ce a transmis poporului Sau prin simbolurile Vechiului Legamant. Tragedia cu evreii si cu lumea „crestina” de astazi, este ca ei au inteles ca si ei trebuie sa faca ceva. Ei nu au inteles ca Noul Legamant consta in : “Iata Legamântul (Nou) pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor, si le voi scrie în mintea lor. Cine le pune si cine le scrie ? Dumnezeu insusi ! Cum se face asta ? Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, se face asa: Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.” Asa se face. Este o interventie strict supranaturala, facuta in noi doar de catre Dumnezeu, la care omul nu are cum sa colaboreze cu Dumnezeu, si nici nu are cum sa o priceapa, sau sa o inteleaga. Si noi, crestinii, trebuie sa nu ne îndoim de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, cum au facut si evreii, ci, întariti prin credinta noastra ca El poate sa faca tot ceea ce ne-a promis, sa dam slava lui Dumnezeu, deplin încredintati, ca El, ce fagaduieste, poate sa si împlineasca. Asta este tot ce trebuie sa facem noi ! Cand Hristos i-a trimis pe ucenici sa spuna oamenilor poruncile Sale, la ce se referea oare ? La poruncile de la Templul evreiesc, la mancare si bautura, la spalari si la jertfe, la vechile legi si porunci, asta i-a trimis Isus sa predice ? Nu cumva altele erau „poruncile” de data aceasta ? Nu cumva asa ceva? “Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii, si în rugaciuni.” Care era invatatura apostolilor ? Nu cumva Hristos, si numai Hristos ?! Ba da ! Asta era singura invatatura reala. Uitati ce spuneau apostolii in primele predici: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi. Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inimã, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem? Fiecare din voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Sfântului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Noi (apostolii) propovaduim pe Hristos cel rastignit. Caci n-am avut de gând sa stiu între voi altceva decât pe Isus Hristos si pe El rastignit. În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.” Apostolii au inteles foarte bine Evanghelia Vesnica. Au inteles ca numai Hristos poate si este Salvatorul lor, si al oricui altcineva. Ca Isus este totul, ei fiind nimic fara El. Ce spun ei mai departe: Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia, pentru ca credinta voastra sã fie întemeiata nu pe întelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. El va va întari pâna la sfârsit, în asa fel ca sa fiti fara vina în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos, pentru ca, dupa cum este scris: “Cine se laudã, sã se laude în Domnul.” Aici apostolii ne spun, ca nici macar botezul crestin nu este mai important decat cel in numele caruia ne botezam. Nimic nu este mai important in religia crestina decat Viul Dumnezeu. Nimic. Asta nu au inteles evreii, si au gresit fundamental. Caci daca nu se naste cineva din Duhul lui Hristos, cu nici un chip nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu. Unde este omul si faptele lui aici ? Nicaieri. Apostolii falsi, propovaduiau poruncile, nu pe Hristos, cititi epistola catre Galateni.

Altcineva poate sa mai spuna asa: „Ratacirea asta ca nu trebuie sa faci nimic, e veche omule. Cele 4 Evanghelii sunt pline cu indemnuri si somatii din partea lui Hristos, sa luptam cu pacatul, sa ne nastem din nou, sa ne pocaim, sa pazim poruncile, sa vindem tot ce avem si sa il urmam. Unde vezi tu odihna in tot ceea ce ne spune El sa facem?! Nicaieri nu spune ca El intra in tine si face ceva in locul tau, pentru ca tu sa te odihnesti. De trait in locul nostru, nici pomeneala. Astea sunt rataciri menite sa ne abata de la adevar.”

Raspuns: “Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu traiesc dupã îndemnurile firii pamântesti, ci dupã indemnurile Duhului Lui Hristos. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Voi însa nu mai sunteti pamântesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste în adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii (lui Hristos care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau care locuieste in voi. Dumnezeul pacii sa va sfinteasca EL însusi pe deplin, si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite întregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos, prin sfintirea lucrata de Duhul, (cine lucreaza sfintirea in noi ? Duhul lui Hristos)… ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru…” Deci cine face toata treaba ? Duhul Domnului ! Adica Domnul insusi !  “Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele !” Atunci ce mai faci tu mai omule ? Cum te nasti tu din nou, singur, prin lupta ta cu pacatul, si prin “pazirea” legilor si a poruncilor ? Esti tu mai tare ca Dracu’ ? Nu. Du-te si intreaba-l pe Nicodim cum se face, ca i-a spus Isus Hristos. Numai prin Duhul lui Hristos putem sa ne nastem din nou. Altfel nu se poate.

Altul poate sa spuna asa ceva: “Dar ascultarea de Lege se realizeaza numai prin lupta personala cu firea pamanteasca. Pavel spune asta.”

Raspuns: “Caci lucru cu neputinta Legii, întrucat firea pamânteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteascã, trimitând, din pricina pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa indemnurile Duhului.”  Tu omule cu ce te mai lupti, ca iar ai ramas fara obiectul luptei ?! Se vede treaba ca tot Isus Hristos face tot ce trebuie pentru tine. Tot ce-si doresc crestinii sa devina sau sa fie in viata aceasta si cea viitoare, este numai roada Duhului lui Hristos din ei, care este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege, pentru ca Hristos este sfarsitul legii, prin implinirea ei, nu prin desfiintarea ei, asa cum bat campii bisericile, pastorii si popii. „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”“Oare nu v-a dat Moise Legea? Totusi, nimeni din voi nu tine Legea !” Ce tare este afirmatia asta ! Dumnezeu i-a rupt pe micutii care credeau ca sunt ei mari si tari in impliniri de legi si de porunci ! „Crestinii” prostiti de Dracu’, ca si evreii in trecut, cred ca Dumnezeu a dat niste legi si porunci unor biete fiinte de pe planeta Pamant, si ele, fiintele, trebuie sa se chinuiasca din rasputeri sa le implineasca, ca sa faca astfel pe plac satrapului absolut care se numeste Dumnezeu, dar nu le iese deloc. Atunci, exasperat de neputinta lor, stapanul, adica Hristos, a coborat din cer pe Pamat, si ca un veritabil campion, le-a aratat cum se pot tine legile si poruncile Lui, le-a aratat ca nu este deloc greu sa le implinesti, le-a aratat ca se poate, si ca e musai sa le tina si ei la fel ca El, pentru ca altfel, El se enerveaza maxim, si ii arunca in foc, cu parere de rau. Dupa ce le-a aratat la fraieri cum se face, Isus a urcat din nou in cerul Lui, de unde coborase, si-a luat pixul si carnetelul, si de atunci incoace, se uita incruntat si nemultumit la bietii muritori, cum se chinuiesc ei sa faca tot ceea ce le-a cerut El. Dar vai…. nu prea le iese, pentru ca sunt prea putini campioni, si prea multi perdanti. Asa ca… majoritatea vor merge in foc. Dumnezeu a mai trimis si pe Duhul Sfant cu rol de indrumator, adica de supraveghetor de sclavi, ca sa-i indemne zilnic : haidiii baiii, hai, hai, faceti si asta, si asta, si ailalta, asa, s-asa, exact ca cei care bateau pe vremuri ritmul pe galere. Ca daca nu faceti ce va spun eu va ia Dracu’ pe toti. Doamne Dumnezeule, ce viziune draceasca despre Dumnezeu. Cum sa creada ei ce spune Dumnezeu?  Oamenii uita ca: “…nu atârnã nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” Pentru ei, astea sunt vorbe goale. Ei lupta, dau cu pumnii in Dracu’ si toti ingerii lui, tot timpul sunt in garda, zi si noapte, iar Dracu’ cu cohortele lui de draci, sunt la degetul lor mic !? Poate cineva sa creada asa ceva ?! Daca te duci la biserica si vrei sa stii cum se invinge pacatul, afli ca omenirea bate la Dracu’ ca la fasole ! Si cu cat bate ea mai mult la Dracu’ si la pacat, cu atat este mai pacatoasa si mai invinsa de Dracu’. Nu-i tare asta ?! Dar cel mai mult imi place cand aud in bisericile „crestine”, ca Isus Hristos l-a invins doar pe Dracu’, nu si firea pamanteasca. Pe asta ne-a lasat-o noua ca sa o invingem. Hristos nu a putut, asa ca s-a dat batut si s-a uschit in cer. Evanghelia Vesnica spune ca tocmai de aceea a coborat Hristos pe pamant, ca sa rezolve problema asta cu firea pamanteasca, draceasca. Si atunci, cand „crestinii” cred astfel de gogomanii satanice, cum sa le mai spuna Dumnezeu ca esenta a toate poruncile si legile Sale este: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau, si pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Ca in aceasta afirmatie a lui Dumnezeu, se topesc si sa nu furi, si sa nu curvesti, si sa nu ai alti dumnezei., si sa nu poftesti, si sa nu minti, etc…

Concluzie: Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Daca tineti orice sarbatoare in numele lui Dumnezeu, chiar si Sabatul, dar Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra prin Duhul Sau cel Sfant, totul este zadarnic. Nu este decat o unire a sarbatorii cu nelegiuirea. Nu sunteti cu Dumnezeu, nu sunteti salvati, nu aveti nimic. Dar daca zilnic, adica in fiecare astazi, Hristos este in noi, suntem zilnic in Sabat, iar ziua de Sabat este doar un popas lumesc si trecator, doar cateva ore de aducere aminte, a tot ce am pierdut, dar vom avea din nou. Crestinii adevarati se odihnesc in ziua de Sabat, sambata, pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Sabatul, sambata, este adevarata zi de odihna, nu de inchinare.

„Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” ? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni 2)

(va urma)

Cu respect,

Noul Legamant sau Noul Testament

Motto: „Ignoranţa este de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii, şi când ştii ce nu trebuie.”

Ieri am fost la o biserica. Una din aceea care se crede deschisa, toleranta, de secol 21, cu oameni bine scoliti, bine imbracati, cu pretentii de cultura si de educatie, cu pozitii bune si foarte bune in societate, multi dintre ei. Ei si ?! La ce le-a folosit toate acestea?! La nimic! Reactia lor la auzirea adevaratei Vesti Bune, a fost exact ca aceea a unei gloate amorfe, inculte, manipulata si manipulabila, prostita si prostibila. O gloata fara minte, carte si cultura, o gloata indoctrinata cu tone de minciuni si de balarii teologice, incapabila sa asculte si sa priceapa, sa-si puna in ordine si sa inteleaga, adevarurile simple si clare ale Vestii Bune, adica ale Evangheliei Vesnice. O gloata inspaimnatata realmente de nou, de Duhul Viu al lui Isus Hristos, o gloata inchisa intr-un ghetou religios, din care nu vrea sa iasa. O gloata care refuza sa gandeasca. Foarte putini au puterea sa gandeasca cu mintea lor, in afara doctrinei oficiale a bisericii din care fac parte, si curajul de a-si sustine public credinta dobandita in urma unui astfel de exercitiu intelectual. Foarte putini spre deloc, au curajul sa asculte si alte lucruri nestiute de ei, legate de Dumnezeu, fara sa arate celor care nu gandesc ca ei, vorba rea, privirea piezisa, pumnul, scuipatul, piatra sau usa. Asa a patit si Isus Hristos. Nimic nou sub soare. Reactiile oamenilor sunt aceleasi de mii de ani. De la caderea in neascultare a omului, nimic nu s-a schimbat, si nici nu o sa se schimbe, decat la cei care chiar il urmeaza pe bune, pe Viul Dumnezeu. Restul, sunt morti in pacatele lor, citeste: anchilozati in nestiinta si prostia lor, si nu vor sa dea nicio sansa luminii, sa patrunda in intunericul din mintea lor. Numai prostii pot crede ca am evoluat sau ca am descoperit noi ceva nou sub soare, sau ca omul se schimba asaaaa, prin cultura, arta, tehnologie, scoala si civilizatie. Cu sau fara cultura, cu sau fara carte, cu sau fara stiinta, cu sau fara arta, cu sau fara religie, ura impotriva lui Hristos cel Viu, este aceeasi, neostoita de trecerea veacurilor, de scolile absolvite sau de biserica la care mergi ca enorias. In realitate, eu am fost la o institutie rece si searbada, un club, un SRL, unde Dumnezeu este mai mult sau mai putin acceptat sau tolerat, de obicei mai putin, dar niciodata primit cu bucurie, decat de foarte, foarte putini oameni. O minoritate, sau cum spune Dumnezeu: o ramasita. S-a dat iar lupta dintre falsa evanghelie, cea mincinoasa, satanica, cea a faptelor facute de om, si Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, cea a credintei in Viul si atotputernicul Dumnezeu, ca unic Creator si Salvator. Au fost argumente pro si contra, si de o parte, si de cealalta parte. Cand partea cu evanghelia faptelor a pierdut teren, s-au simtit cumva in inferioritate, si oamenii s-au suparat. S-au auzit din nou, spuse altfel, cu ajutorul unor argumente stupide, de gradinita, vechile cuvinte:Rastigneste-l !”. Argumentele celor cu faptele omului au fost realmente puerile, de genul: au vorbit mai mult ca noi, cei care propovaduiesc Vestea Buna cea adevarata, deci au fost avantajati, si al doilea argument a fost acela ca ei vor liniste in biserica lor, nu dispute teologice !?! Ei vin la biserica pentru liniste. Ei vin la biserica sa asculte de fiecare data, aceleasi si aceleasi lucruri. Atunci sa taca toti. Sa fie liniste! Si daca tac toti, de ce se mai aduna impreuna ?! Parca si lui Isus Hristos i s-a spus ca dezbina poporul, ca agita masele, si ca mai buna este linistea mortii, decat miscarea binecuvantata a vietii. Asa ca: „Rastigneste-l !” sau altfel spus: mai carati-va d’aici, ca ne stricati linistea cavoului nostru, in care ne dormim somnul de veci. Reactiile umane ca robi ai lu’ Dracu’, sunt aceleasi in toate veacurile, de la al mai mic cu tata-n gura, pan’ la al batran cu barba sura. Iar nimic nou sub soare! Atata poate omenirea asta! Aici vreau sa fac o paranteza si sa mai spun ceva ce am mai spus. Exista foarte multi prosti prostiti de Dracu’ pe planeta Pamant, care au in ei o ura antisemita total imbecila, si care vin cu argumentul total cretin, ca doar evreii l-au rastignit pe Isus Hristos, noi toti ceilalti fiind nevinovati. Este o mare prostie si o mare gogomanie imbecilitatea asta. Lumea intreaga l-a rastignit pe Isus Hristos. Nu credeti ? Sa credeti, pentru ca asa este. Cand TU omule, te duci dupa Budha, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii, cand TU omule esti ateu, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii, cand TU omule esti hindus, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii, cand TU omule esti orice altceva, dar nu crestin, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii,  si tot asa. Cand TU omule, nu crezi Evanghelia Vesnica a lui Dumnezeu, si crezi evangheliile contrafacute ale lu’ Dracu’, TU il rastignesti pe Hristos. Cand TU omule, faci toate acestea si multe altele, cand TU pupi morti, statui de piatra si de lemn, icoane de lemn, de aur sau de argint, cand te duci dupa alti dumnezei ai lumii acesteia, indiferent care, TU, si numai TU, strigi impreuna cu evreii de atunci: „Rastigneste-l !” Vedeti cat este de simplu ca sa intelegem ? De ce-i culpabilizam doar pe altii pentru faptele noastre, adica pe evreii de acum 2000 de ani ?! De ce ? Raspuns: pentru ca ne convine asta, pentru ca ne este mai comod asa, pentru ca este mai bine ca altii sa fie vinovati, de tot ceea ce facem si noi cu varf si indesat, pentru ca suntem ipocriti, si pentru ca ne-a luat Dracu’ mintile, inca din Rai. De atunci incoace, ne-a ticalosit si ne-a imbecilizat de tot.

Controversa este in fapt foarte simpla, si am tratat-o mai pe larg in pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Cine are curiozitatea, poate sa citeasca acolo mai pe larg, despre ce este vorba. Pe scurt, exista oameni si religii, cele pagane, si falsul crestinism este tot paganism, care sustin ca omul trebuie sa faca si el ceva, pentru mantuirea, adica pentru salvarea lui. Sa pupe oase de morti de exemplu (moaste) sa se dea cu curul de pamant in biserica, sa pupe lemne si carpe, adica icoane si statui de „sfinti”, giulgiuri si alte alea, sa tina o anumita zi de odihna, sambata sau duminica, sa stea in pozitie de lotus, sa manance numai vegan, sa aprinda lumanari sau betisoare, sa, sa… Aceasta este evanghelia FAPTELOR, o evanghelie straina de Dumnezeu, o evanghelie falsa, contrafacuta de Dracu’. In Evanghelia Vesnica, Dumnezeu ne spune foarte, foarte, foarte clar: ca noi nu trebuie sa facem nimic din toate acestea, pentru ca nu sta in puterea noastra sa ne salvam din pacat, ca noi nu putem sa-l ajutam pe El cu nimic, ci trebuie doar sa credem in El, si ca EL, va face tot ceea ce ne-a promis in Biblie. EL va face, nu altcineva. El va lucra in noi si vointa si infaptuirea, nimeni altcineva. Stiti de ce? Pentru ca NOI i-am dat voie sa faca asta, atunci cand am trecut de partea Lui, atunci cand am intrat in legamant cu El, atunci cand l-am parasit pe Dracu’ si am ales sa fim crestini. Nici noi pentru noi, nici popa pentru noi, nici pastorul pentru noi, nici biserica pentru noi, nici mama sau tatal, nici sora sau fratele, nu poate sa ne salveze din pacat. Nimeni. Doar Dumnezeu poate sa faca asta. Punct. Asta spune Vestea Buna, adica Evanghelia Vesnica.

Vreau sa arunc o intrebare in oceanul internetului, pentru toti cei care se cred crestini: Care credeti dumneavoastra ca este Noul Testament sau Noul Legamant crestin ? Ce inseamna el ? In ce consta el ? Nu cititi mai departe ce am sa scriu eu. Luati o pauza, si ganditi putin cu mintea dumneavoastra, ca sa vedeti ce stiti DUMNEAVOASTRA cu adevarat, despre acest subiect. Eu va spun ca veti avea mari surprize, va asigur. Nu am nici cea mai mica indoiala ca va fi asa! Puteti sa scrieti asta pe o bucata de hartie, inainte de a citi mai departe, si apoi sa confruntati ceea ce ati scris, cu ceea ce ati aflat dupa citirea acestui post. Sau sa comentati pe blog ceea ce ati crezut, daca doriti. Este un exercitiu interesant. Veti constientiza astfel mult mai bine, molozul, minciunile, intunericul care este in mintea dumneavoastra, pe aceasta tema crestina fundamentala.

In „crestinismul” clasic, atat cel traditional cat si cel neoprotestant de astazi, lucrurile stau cam la fel. Bisericile istorice au „taine” ca: botezul, impartasania (Cina Domnului), nunta, slujba de inmormantare, miruirea, rugaciunea preotilor pentru enoriasi, puparea de moaste (oase de oameni morti, brrrr!!) puparea de icoane „facatoare de minuni” sau nu, si or mai fi cateva, nu mai conteaza care, ca sa le insiruiesc aici, pentru ca oricum toate sunt apa de ploaie. Nu inseamna si nu valoreaza absolut nimic, si nu au nicio putere de la Dumnezeu, ci doar de la Dracu’. La neoprotestanti lucrurile stau exact la fel, cu diferenta ca ei au renuntat la icoane, moaste, lumanari si cam atat, in rest, fac si cred la fel ca ceilalti. Si la neoprotestanti biserica ca si cladire este sfanta, amvonul este la fel de sfant ca altarul la istorici, pastorul ca si preotul, administreaza „tainele bisericii”, ca doar este unsu’ Domnului (sic!), ritualul de impartasire care la neoprotestanti se numeste „Cina Domnului” este cam la fel, iar enoriasii sunt considerati o turma de prosti, pastorita de iluminati, adica o turma de niste nimeni in drum, buni doar ca sa sustina sistemul religios cu bani, si sa-i aduleze pe conducatorii lui, preoti sau pastori, in care au incredere oarba, pentru ca nu-i asa, sunt unsii Domnului, si stiu ei mai bine ce spun, si ce fac. Noi, turma, nu ne asumam riscul de a gandi si noi macar putin, preferam sa fim condusi, ca este mai simplu si mai comod, nu-i asa? Ce spune Dumnezeu despre toate acestea ? Ca toate, sunt vax albina !  Adica nimic important, canci, apa de ploaie, niente. Stiu ca ce am scris aici este hrana foarte tare, pentru unii care vor sa ramana vesnic copii in gandire, care se agata si ei de ceva palpabil: un botez, o impartasanie, o moasca, ceva, pentru ca pe Dumnezeu nu pot inca sa-l atinga cu mana, ci doar cu mintea se poate deocamdata, si atunci au si ei nevoie de poala popii, de mana pastorului, de o icoana, un mort (o moasca) o zi de odihna, o lumanare, etc… Apoi, unii vor spune ca Cina Domnului sau botezul nu pot sa fie chiar nimic important. Ba da, pot sa fie. Cu siguranta pot sa fie! Fara dubii! Singurii importanti din tot crestinismul, sunt doar Dumnezeu Tatal, si Fiul Sau Isus Hristos. Nimic altceva. Talharul de pe cruce, nu s-a botezat, si nu a luat impartasanie niciodata, si va fi in Imparatia lui Dumnezeu. Tot ceea ce a contat pentru el, si a fost suficient ca el sa fie salvat, a fost cuvantul lui Hristos, spus lui pe cruce: „Adevarat iti spun, ca astazi vei fi cu Mine in Rai.” (Luca 23) Nebotezat si neampartasit, talharul a ajuns sau va ajunge in in Rai. Absolut sigur! Hristos nu minte! Pe talharul de pe cruce, Isus Hristos personal l-a luat in Imparatia Sa, asa cum o sa faca cu fiecare dintre noi, cu toti care ne lasam pe mana Lui, care avem incredere in El si in spusele Lui, daca vrem. Daca nu, nu. Talharul rastignit langa Isus, nu a facut nimic special, pentru a ajunge in Imparatia lui Dumnezeu, ritualuri, doctrine, slujbe, etc., el doar l-a crezut pe Isus, a crezut in vorbele Lui, si a crezut in Isus, adica a crezut ca este ceea ce EL spune ca este. Punct! Asta a fost tot! Isus a spus, si tot Isus a si facut. Simplu. Nu a avut nevoie de ajutorul nimanui, nici macar al talharului care era vizat direct. Vedeti cat este de simpla salvarea noastra ? Nu costa nimic, si nu trebuie sa faci nimic. Trebuie doar sa-l credem pe Isus Hristos si pe Tatal Lui, care l-a trimis. A avut nevoie Isus, ca talharul sa faca ceva pentru El, sa-l ajute pe El cu ceva, sa respecte ceva anume, un ritual, o dogma? Nu. A pus Isus Hristos vreo conditie talharului? Nu. Talharul nu a ajuns in Rai nici datorita botezului, nici datorita impartasaniei sau pupatului de icoane, nici datorita tinerii unei anumite zile de odihna, nici ca a aprins lumanari, etc. Talharul a ajuns in Imparatia lui Dumnezeu, doar pentru ca l-a crezut pe Isus Hristos. Punct! A avut o incedere deplina, in tot ceea ce i-a spus Hristos. Asta a fost tot ceea ce a trebuit el sa faca. Trista realitate, este ca majoritatea „crestinilor”, cred ca toate acestea despre care am vorbit pana acum: botezul, impartasania (Cina Domnului) moasca sau icoana, ziua de odihna, nunta, inmormantarea, lumanarea, etc… reprezinta Noul Testament sau Noul Legamant, adica tot ce vrea Dumnezeu de la noi, ca si credinciosi, si ca facand noi toate acestea, implinindu-le, sigur, sigur ajungem in Rai. Greska ! Niet! Canci ! Nimic mai fals! Pacaleala draceasca maxima! Nu este deloc asa. Iata ce spune Dumnezeu ca este Noul Legamant sau Noul Testament: Iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inauntrul lor, o voi scrie in inima lor si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: „Cunoaste pe Domnul!”, ci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul, caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor.” (Evrei)  Ce lege va scrie Dumnezeu in noi? Legea celor 10 porunci? Raspuns: Orice lege considera El de cuviinta ca este buna pentru binele nostru actual si etern. Este treaba Lui ce legi scrie El in noi. Va scrie legile Imparatiei Sale. Punct! Simplu. Adica legea iubirii, legea bunatatii, legea dreptatii, legea milei, legea bucuriei, legea de a nu mai dorii sa fii mincinos, ucigas, curvar, ticalos, nelegiuit, hot, etc… Este acesta, si numai acesta, Noul Legamant sau Noul Testament ? Raspuns: DA! Acesta este singurul legamant, corect si valabil. Cat de nou este Noul Legamant ? Raspuns: Noul Legamant este dinaintea facerii lumii. Va surprinde? Sa nu va surprinda. Noul Legamant, ca si Vechiul Legamant, sunt amandoua Tatal si Isus Hristos, si nimic altceva. Noul Legamant este implinirea Vechiului Legamant. Vechiul Legamant nu a fost niciodata desfiintat, ci implinit de si in Isus Hristos: Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii, am venit nu sa stric, ci sa implinesc.” (Matei) Isus Hristos este singurul uns al lui Dumnezeu, catre care arata intreaga Biblie. Nu popii, nu pastorii, nu regii sau imparatii pamantului. Vechiul Legamant arata prin toate simbolurile, legile, poruncile si ritualurile lui, de la Cortul Intalnirii si de la Templu, spre singurul Uns al lui Dumnezeu: Isus Hristos. Isus Hristos este turturica, mielul sau vita de jertfa. Isus Hristos este sfesnicul din templu, adica lumina lumii. Isus Hristos este painea vietii, acele paini ale punerii inainte din Templu, asa cum este si painea de la Cina Domnului sau impartasania. Isus Hristos este Marele Preot din Templu. Isus Hristos este aurul, argintul si lemnul Templului. Isus Hristos este Chivotul din Templu, este Imparatul. Isus Hristos este totul totului tot. Noul Legamant este dinainte de facerea lumii, si va fi pana la sfarsitul ei, apoi in vesnicie, pentru ca Dumnezeu este vesnicia insasi. Este Evanghelia Vesnica!

Mai ramane o intrebare, care cu siguranta este in mintea oricarui crestin, si care a fost in mintea oricarui om care a trait vreodata pe planeta Pamant. O intrebare pe care si evreii au pus-o Domnului Isus Hristos. O intrebare care naste multa tulburare si neliniste: Ce trebuie sa fac EU, muritorul, ca sa fiu in regula cu Dumnezeu? Ce legi si porunci mai trebuie sa respect eu? Face Dumnezeu totul pentru mine, si eu nu mai trebuie sa fac nimic sau trebuie sa particip si eu la mantuirea, salvarea, mea? Ce a vrut sa spuna Isus Hristos cand a spus ucenicilor Sai: „Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” (Matei 28) Care sunt aceste porunci care trebuiesc sa fie pazite? Cele privitoare la botez, la impartasanie (Cina Domnului), la nunta, inmormantare, etc? Raspuns: Nu, nu despre acestea este vorba, ci despre acestea: Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.” Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.” (Matei 22) Cum asa, asta este tot? Doar 2 porunci au mai ramas, din toate? Da, doar doua. Bine Doamne, am zice noi, dar noi nu prea putem sa te iubim pe tine, si nici pe semenul nostru, pentru ca nu prea avem chef, nu ne place, iar daca ne place, observam ca nu putem sa facem asta, adica ce trebuie. Si atunci care este solutia? Raspuns: „Eu sunt calea…” Tu omule, nu poti face nimic, esti neputincios in aceasta problema, dar Eu, Dumnezeul tau, Eu pot sa fac totul pentru tine, si o sa si fac tot ce trebuie pentru tine, daca tu vrei asta cu adevarat, si ai incredere deplina in Mine. Asta se numeste credinta in Mine, adica credinta in Dumnezeu, adica incredere. Aceasta este misiunea Mea, job-ul Meu, slujba Mea, ne spune Isus Hristos in Evanghelia Vesnica. Pentru asta am venit in lumea ta pacatoasa, pentru asta am biruit. Numai Eu pot sa fac asta pentru tine: sa te scot din pacat, din robia Satanei, daca vrei, daca iti doresti cu adevarat, sa fii cu Mine aici pe pamant, si in Imparatia Mea. Daca iti place ceea ce iti ofer Eu, daca vrei sa fim impreuna, ACUM si IN VECI, daca vrei ceea ce iti ofer Eu, Eu si numai Eu, iti voi da puterea sa ma iubesti pe mine si pe ceilalti semeni ai tai, si sa implinesti orice lege si orice porunca pe care Eu vreau ca tu sa o implinesti. Prin puterea Mea vei face toate acestea. Tu singur nu poti sa faci asta, pentru ca esti doar un rob al Satanei, si ca rob al Satanei, nu mai poti sa faci ceea ce iti doresti tu sa faci, ci implinesti dorinta stapanului tau Dracu’, care pe Mine ma uraste de moarte, si de aceea este normal sa nu-ti placa de Mine, sa Ma urasti si sa fugi de Mine, sa fii un nelegiuit. Daca dupa ce ai auzit si varianta Mea despre lume si viata, prin Vestea Buna pe care ti-am dat-o, despre ceea ce pot Eu sa-ti ofer acum si in viitor, si daca aceasta varianta iti place si ti-o doresti din tot sufletul tau, EU voi face pentru tine, un lucru care tie nu-ti sta in putere, si care este imposibil pentru tine. Un lucru pe care tu nu ai cum sa-l faci niciodata, niciodata, niciodata:Va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou, (Duhul Meu) voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele, si sa paziti, si sa impliniti legile Mele… voi veti fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezechiel 36)  Toate acestea le fac Eu si numai Eu. Tu nu poti. Tu muritorule pacatos, nu vei intelege cum fac Eu asta, pentru ca nu am cum sa-ti explic ACUM, esti prea retardat, si nu ai cum sa intelegi. Stiinta ta este primitiva. Esti un inapoiat in Universul si in Imparatia Mea, de aceea ACUM, in aceasta faza, trebuie sa ai incredre deplina in Mine, adica CREDINTA. Trebuie sa crezi ca tot ceea ce ti-am promis Eu este adevarat, si voi face pentru tine. Tu trebuie sa faci un singur lucru: sa ai incredere deplina in Mine. Atat. Nu-ti cer nimic mai mult. Daca acestea sunt singurele porunci pe care trebuie sa le ducem lumii in numele lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, atunci ele mai pot sa fie traduse si asa: Aveti credinta in Dumnezeu si aveti incredere in Mine, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Cine crede in Mine are Viata Vesnica si la judecata nu va veni, Cine crede in Mine nu va fi dat de rusine. Eu sunt Lumina Lumii, Eu sunt Painea Vietii, Eu sunt Pastorul cel Bun, Eu sunt usa, Eu sunt apa vietii, Eu sunt cel ce sunt. Eu voi scrie Legile si Poruncile Mele in mintea si inima voastra (sa ma iubiti pe Mine si pe aproapele vostru), Eu voi scoate inima de piatra din pieptul vostru, si o voi inlocui cu una de carne.” Spuneti-le oamenilor despre Mine si jertfa Mea pentru ei, spuneti-le oamenilor ca Eu sunt cu ei pana la sfarsitul veacului, spuneti-le oamenilor ca painea si apa nu le va lipsi de pe masa, spuneti-le oamenilor sa nu se ingrijoreze pentru ca Eu si ingerii Mei le vom purta de grija. Spuneti-le oamenilor ca Duhul Meu va fi cu ei in permanenta, si ca va locui in ei, ca sa stie ca Eu sunt Domnul care fac toate aceste lucruri pentru ei. Iar la sfarsitul veacului acestuia, ii voi ridica pe toti ai Mei la viata, din tarana pamantului in care dorm. Toate acestea si multe altele le voi face pentru voi, cei care ati acceptat de buna voie  si nesiliti de nimeni, din dragoste pentru Mine si nu de frica Mea, sa fiti cu Mine in Imparatia Mea, Raiul. Bucurati-va si odihniti-va de orice efort inutil din partea voastra pentru a va salva din Pacat, pentru ca oricum nu puteti sa faceti asta, si pentru ca Eu va ofer Salvarea aceasta din robia lu’ Dracu’, Gratis ! Bucurati-va ! „Si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati.” (Luca 9)

Concluzia: De aceea Duhul lui Hristos prin Pavel spune foarte limpede: „Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos, si pe El rastignit.” (1Corinteni 2) Nu legi, nu porunci, nu ritualuri, doar Isus. In Isus Hristos toate acestea sunt DA si AMIN. Sunt implinite de El pentru noi, ele inseamna NEPRIHANIREA LUI, care ne este data si noua in dar, gratis, prin locuirea Duhului Sau in noi. Cum se face asta nu avem cum sa stim. Aici tacerea este elocventa. Cine va dori sa stie cum face Dumnezeu asta, va intra intr-un hatis din care nu are cum sa iasa, decat smintit. Intreaga Biblie nu vorbeste decat despre un singur lucru major si singurul important: Isus Hristos. Moise si toti proorocii, despre asta au vorbit. Si Pavel a inteles bine aceasta lectie, prin Duhul, si de aceea face afirmatia citata mai sus. Isus Hristos insusi spune: „Voi oamenii, cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele (Scripturile), marturisesc despre Mine Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. (Ioan)  Demonstratia este cat se poate de clara. Ce trebuie sa fac eu, ca un  crestin adevarat ce sunt ? Asta: sa il cred pe Dumnezeu pe cuvant, si atunci, si numai atunci, se intamapla asta: „Ma bucur in Domnul, si sufletul Meu este plin de veselie in Dumnezeul Meu, caci M-a imbracat cu hainele mantuirii, M-a acoperit cu mantaua izbavirii, ca pe un mire impodobit cu o cununa imparateasca si ca o mireasa impodobita cu sculele ei. Caci, dupa cum pamantul face sa rasara lastarul lui si dupa cum o gradina face sa incolteasca semanaturile ei, asa va face Domnul Dumnezeu sa rasara mantuirea si lauda in fata tuturor neamurilor.” (Isaia 61)

Ce a facut omenirea de-a lungul veacurilor ? Asta a facut: „Domnul a zis lui Moise: „Iata, tu vei adormi impreuna cu parintii tai. Si poporul acesta se va scula si va curvi dupa dumnezeii straini ai tarii in care intra. Pe Mine Ma va parasi si va calca legamantul Meu pe care l-am incheiat cu el.” (Deuteronom 31)

Cu toate acestea, o mica parte din omenire, o ramasita, in toate veacurile, de la inceput si pana la sfarsitul lumii acesteia de Pacat, l-a crezut pe cuvant pe Dumnezeu.

Cu respect,

Muritorii NEMURITORI (ep.1)

Motto: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii.” (Matei)

Caderea in pacat a lu’ Dracu’, adica flituirea lui Dumnezeu si a tot ceea ce ofera El, adica sinucidera creaturilor care dau cu piciorul lui Dumnezeu care este viata lor, a insemnat caderea nemuritorilor din Imparatia lui Dumnezeu, Raiul, in moarte, devenind muritori. Salvarea oferita de Tatal ceresc prin fiul Sau Isus Hristos, insemana trecerea muritorilor din nou la nemurire. Asta este esenta crestinismului si promisiunea oricarei alte religii din lumea noastra. Toate religiile lumii promit nemurirea in diferite feluri, dar numai Dumnezeul crestin poate sa o realizeze. Dracu’ a venit si el cu varintele lui mincinoase pe care le-am descris pe pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Eu nu o sa fiu niciodata adeptul unei religii care ma invata sa ma inchin la soare, la luna, la stele, la lemne, la carpe desenate (icoane), statui de tot felul, de piatra, de aur si de argint, la animale sculptate, desenate sau vii, religii care ma invata sa ma inchin la o mancare sau la o zi de odihna, la cadavre umane (moaste) si nu la Viul Dumnezeu. Toate aceste religii care fac si invata aceste lucruri nu sunt de la Dumnezeu. Scurt si la obiect. Dumnezeu este o fiinta VIE. Dumnezeu ne spune sa ne inchinam Lui ca unei persoane VII. Dumnezeu nu are nevoie de statui ale Lui, de lemne si carpe picatate cu asa zisul Sau chip, etc…

In textul din motto se spune foarte clar ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii. Pare a fi o afirmatie simpla si banala, nu-i asa ? Nu, nu este deloc asa. Cine stie Evanghelia Vesnica, stie ca in aceasta propozitie simpla se poate cuprinde toata tragedia Pacatului. Dumnezeu ne spune in aceasta propozitie ca El nu are nimic de-a face cu muntii acestia de oase ale oamenilor morti de pe planeta Pamant. Dumnezeu ne spune ca nu El este autorul si Dumnezeul MORTII. Dumnezeu ne spune ca El este Dumnezeul Vietii si nu are nici in clin nici in maneca cu Moartea. Dumnezeu ne spune ca nu El ne trimite in IAD, adica la Moarte Vesnica, ci Dracu’ de care ascultam si pe care il slujim in fel si chip, dand cu flit Dumnezeului Vietii. Dumnezeu ne spune aici ca Dracu’ este dumnezeul Mortii. Dracu’ este dumnezeul veacului acestuia, adica conducatorul Iadului in care traim scurta noastra viata chinuita si in care murim. Dracu’ este responsabil si vinovat de toata aceasta grozavie a umanitatii, nu Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeul unui popor de vii nu al unui popor de morti. Dracu’ domneste peste un popor de morti si viitori morti, nu Dumnezeu. Vedeti cate adevaruri minunate se ascund intr-o simpla afirmatie a lui Dumnezeu ? Vedeti cate adevaruri minunate contine o astfel de afirmatie: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii.” ?!

„Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta ?” (Ioan 11)

Sigur ca totdeauna se va trezi un prost care sa argumenteze impotriva Bibliei spunand ceva de genul: „Auzi ba ce spune Dumnezeu, ca cine crede in El nu va muri niciodata, dar noi murim. Atunci cum vine asta ? Vedeti ca Bibila in care voi credeti este mincinoasa si aiurea !” Sigur ca un astfel de prost, ca nu degeaba ne numeste Dumnezeu asa, eludeaza alte afirmatii din Biblie care clarifica ce ne spune Dumnezeu. Ia uitati aici una din ele: „Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi.” (Ioan 6) In sensul acesta nu vom muri niciodata, pentru ca vom fi inviati la sfarsitul istoriei Pacatului. Deci chiar daca acum murim, murim cu certitudinea Invierii, bazandu-ne pe Cuvantul lui Dumnezeu care nu ne minte. Dumnezeu ne spune adevarul ca daca credem in El nu vom muri niciodata. Asa si este. Sa nu uitam ca exista 2 morti: prima moarte si a 2-a moarte. Prima moarte este doar un somn de-o clipa, ca somnul unei nopti normale, chiar daca el dureaza „n” mii de ani, iar abia a 2-a moarte este cea vesnica, cea definitiva. Si asa cum vom vedea mai departe, faptul ca trupul nostru actual o sa putrezeasca nu este nicio paguba in ciuperci, pentru ca oricum nu vom mai avea nevoie de el in viitor. Acest trup de acum oricum va disparea si trebuie sa dispara, asa cum ne spune Dumnezeu. Nu o sa mai avem nevoie de el in starea in care este el acum. Dumnezeu ne spune si de ce trebuie sa se intample asta. Acest trup este un trup al pacatului nu al neprihanirii, este un trup al mortii nu al vietii, de care nu mai avem trebuinta in viata viitoare. O sa vedem in textele urmatoare de ce trebuie sa se intample asta si o sa le discutam la timpul potrivit. Iata si un alt text care sustine ceea ce am spus pana acum si asupra caruia voi mai reveni in acest serial: Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” (Romani)  Vom discuta mai pe larg acest text in episodul urmator.

„…si am in Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care o au si ei insisi, ca va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti.” (Faptele Apostolilor)

„…in nadejdea vietii vesnice, fagaduite mai inainte de vesnicii de Dumnezeu, care nu poate sa minta…” (Tit)

Minciuna primordiala a lu’ Dracu’ ca „Nu veti muri” o veti gasi in multe religii ale lumii, inclusiv in falsul crestinism. Se promite sub diferite forme nemurirea sufletului. Este atata nemurire a sufletului pe planeta asta… incat te apuca groaza. Ia priviti aici cata nemurire este, ia priviti la acesti nemuritori:

Vedeti cata nemurire este pe pamantul acesta ? Este pentru toata lumea. Toti o sa nemurim intr-o zi. Absolut toti. Fiecare la vremea nemuririi lui. Si vom fi nemuritori exact ca in fotografia asta. Vom fi niste nemuritori oale si ulcele. Pai cat de prost trebuie sa fii ca sa crezi asa ceva: ca sufletele noastre sunt nemuritoare si ca dupa moartea noastra ele se duc si traiesc undeva… la Dracu’-n praznic ? Asa… de capul lor. Foarte prost trebuie sa fii ca sa crezi asa ceva, exact asa cum ne spune si Dumnezeu ca suntem fara adevarul venit de la El. Poate unii dintre dumneavoastra o sa va simtiti vexati, dar acesta este adevarul fara moate.

„Cine este prost, sa vina incoace !” Celor lipsiti de pricepere le zice: … Lasati prostia si veti trai, si umblati pe calea priceperii !” (Proverbe 9)

Ca Dracu’ a mintit-o pe Eva, nu incape indoiala. Dovada ? Toti crapam intr-o zi, exact asa cum a spus Dumnezeu, nu cum a mintit Dracu’ ca nu vom muri. Nimeni nu scapa. Nici regele, nici cersetorul, nici inteleptul nici nebunul, nici bogatul, nici saracul.

 

Sa intram mai adanc in subiect. Va invit sa cititi urmatorul text din Biblie:

„Mana Domnului a venit peste mine si m-a luat in Duhul Domnului, si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase. M-a facut sa trec pe langa ele, de jur imprejur, si iata ca erau foarte multe pe fata vaii si erau uscate de tot. El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invie ?” Eu am raspuns: „Doamne Dumnezeule, Tu stii lucrul acesta !” El mi-a zis: „Proroceste despre oasele acestea si spune-le: „Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului ! Asa vorbeste Domnul Dumnezeu catre oasele acestea: „Iata ca voi face sa intre in voi un duh, si veti invia ! Va voi da vine, voi face sa creasca pe voi carne, va voi acoperi cu piele, voi pune un duh in voi, si veti invia. Si veti sti ca Eu sunt Domnul.” Am prorocit cum mi se poruncise. Si pe cand proroceam, s-a facut un vuiet, si iata ca s-a facut o miscare, si oasele s-au apropiat unele de altele ! M-am uitat si iata ca le-au venit vine, carnea a crescut si le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era inca duh in ele. El mi-a zis: „Proroceste si vorbeste duhului ! Proroceste, fiul omului, si zi duhului: „Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vanturi, sufla peste mortii acestia ca sa invie !” Am prorocit cum mi se poruncise. Si a intrat duhul in ei, si au inviat si au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la numar. El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toata casa lui Israel. Iata ca ei zic: „Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nadejdea, suntem pierduti !” De aceea, proroceste si spune-le: „Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel. Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu ! Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai, va voi aseza iarasi in tara voastra, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut, zice Domnul.” (Ezechel 37)

Asta este MOARTEA oameni buni. Sa nu fiti oripilati de aceste imagini de la acest post. Intr-o zi toti vom fi asa. Nimeni nu scapa asa cum am mai spus si o sa mai spun. Nu vreau sa va stric cheful de viata cu aceste imagini, dar ele fac zilnic parte din viata noastra in mii de feluri, fie ca vrem, fie ca nu vrem, fie ca ne convine, fie ca nu ne convine. Tragedia umanitatii este ca multi in timpul vietii lor se comporta ca si cum ar fi nemuritori si vesnici. O alta tragedie este aceea ca multi „crestini” nu cred ca va exista o inviere, iar altii, din alte religii, cred tot felul de minciuni pe aceasta tema. Eu ca de obicei, merg pe mana Dumnezeului iudeo-crestin. Vom vedea cum si de data aceasta, adevarul lui Dumnezeu este frumos si curat, si ca fiecare piesa a acestui adevar se potriveste perfect in locul ei, ca un puzzle perfect, relevand intregul adevar. Evanghelia Vesnica a lui Dumnezeu, este un puzzle perfect de adevaruri care intregesc marele si unicul adevar, ca Dumnezeu exista si are o Imparatie, Raiul, in care doreste sa ne readuca. Ca altii nu cred in adevarul iudeo-crestin, nu are relevanta in ceea ce vreau sa scriu aici, tragedia tragediilor este ca si „crestinii”, ca si evreii in vechime, NU CRED in aceasta inviere. Si atunci ma intreb: de ce mai sunt crestini ?!

„Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau.” (1Ioan)

„Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii !” (1Corinteni)

„Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor? Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si, daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si, daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii ! Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea.” (1Corinteni)

„Dar va zice cineva: „Cum invie mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?” Nebun ce esti ! Ce semeni tu nu invie, daca nu moare mai intai. Si cand semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intampla: fie de grau, fie de alta samanta. Apoi Dumnezeu ii da un trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei. Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pasarilor, altul al pestilor. Tot asa, sunt trupuri ceresti si trupuri pamantesti, dar alta este stralucirea trupurilor ceresti, si alta a trupurilor pamantesti. Alta este stralucirea soarelui, alta stralucirea lunii, si alta este stralucirea stelelor, chiar o stea se deosebeste in stralucire de alta stea. Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si invie in neputrezire, este semanat in ocara, si invie in slava, este semanat in neputinta, si invie in putere. Este semanat trup firesc si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc, Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?” Boldul mortii este pacatul si puterea pacatului este Legea. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, preaiubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica.” (1Corinteni)

In episoadele urmatoare vom discuta fiecare text in parte, ca sa vedem adevarurile marete pe care ni le spune Dumnezeu spre salvarea noastra, a tuturor celor care vor sa-l creada si sa-si puna increderea lor numai in El. Adevaruri pe care nu le puteti auzi in bisericile acestei lumi, biserici care isi apara asa zisele lor adevaruri intepenite in dogme tembele si prostesti, aruncand la gunoi adevarul salvator al lui Dumnezeu.

Vorba cantecului care urmeaza:Pomul Vietii creste mandru unde spiritul e VIU…”

 

„Daca nu invie mortii, atunci „sa mancam si sa bem, caci maine vom muri”. (1Corinteni)

 (va urma)

Iata cateva titluri ale posturilor viitoare:
„Primul Adam si al doilea Adam”,   „Moartea intai si Moartea a doua”,  „TRINITATEA, adevar sau minciuna”,  „Mentalitatea de Nemuritor”.

Cu respect,

P.S. Voi termina si povestea cu vizita de la Paris, dar toate la timpul lor. 

 

Adevarata biserica (ep.4)

Motto: “Toti suntem ignoranti, dar nu toti ignoram  aceleasi lucruri.” (Einstein)

Iata-ne ajunsi cumva la capatul micului nostru serial despre adevarata biserica a lui Dumnezeu. Sa nu credeti ca sunt atat de nesabuit incat sa cred ca am spus totul despre acest subiect, dar nici atat de modest incat sa nu stiu cu siguranta ca am atins punctele cheie ale subiectului. Nu am false pudori si modestii. Meritul nu este al meu ci al lui Dumnezeu. Nu m-am citat pe mine in aceste articole, ci pe Dumnezeu. Nu mi-am pierdut simtul masurii ca popii si pastorii care numai ei se cred luminati si desteptizati de Dumnezeu, iar ceilalti sunt doar niste prosti pe care ei trebuie sa-i lumineze cu lumina lor. Duhul lui Hristos este peste intreaga omenire, asa cum este si Dracu’. Nimeni nu are monopol pe Dumnezeu. Dumnezeu poate fi al tuturor. Oricine poate sa-si schimbe ADN-ul daca vrea. Oricine poate sa treaca de la ADN-ul lu’ Dracu’ la ADN-ul lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. Numai sa vrea si sa stie de ce vrea asta. Nimeni nu este fortat sau amenintat cu nimic ca sa vrea asta, asa cum propovaduieste Dracu’ prin bisericile „crestine”. Trebuie sa intelegi din Biblie cine este Dumnezeu, ce-ti ofera El si de ce vrei sau nu sa ajungi in Imparatia Lui, RAIUL. Acestea fiind zise, sa mergem mai departe spre cele desavarsite, adica spre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul. Astazi vom vorbi despre cum se organizeaza si cum se conduce „Casa de Rugaciune” care reprezinta pe acest pamant „Clubul iubitorilor de Dumnezeu”. Ca in orice loc de pe pamant, fie el propria familie, o vacanta la munte sau la mare, locul de munca sau de distractie, camara sau pivnita, etc… trebuie sa existe niste reguli elementare unanim acceptate de membrii care se strang impreuna intr-un loc, ca lucrurile sa functioneze cum trebuie. Nimeni nu poate sa sustina ca in „Casa de Rugaciune” trebuie sa fie neoranduiala si vraiste, sa nu fie o minima organizare si oameni care sa se ocupe de toate acestea… DAR… nu trebuie ca aceasta organizare si oamenii care o pun in practica sa ia locul lui Dumnezeu, asa cum se intampla acum in TOATE bisericile „crestine”, si cum a fost si in Templul evreiesc din vechime. Sa citam cateva texte relevante pentru acest subiect si sa le comentam putin. O sa vedem impreuna ce simple sunt toate lucrurile daca il lasam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca, si dam la oparte prostelile bisericilor. Celula de baza a oricarei biserici este FAMILIA. Cercul intim al familiei este prima biserica de pe Pamant, si este si in ziua de astazi. Nimic nu s-a schimbat. Asa a fost incepand cu Adam si Eva. Au fost ei, Dumnezeu si Dracu’. Acestia sunt protagonistii dramei cu final fericit pentru cei care se vor salva prin Hristos si cu final tragic pentru cei care vor muri vesnic prin Dracu’. In orice familie vor fi si adeptii lui Dumnezeu si adeptii lu’ Dracu, chiar daca ies din aceeasi mama, vezi Abel si Cain. Abel a ramas in biserica lui Dumnezeu, adica cu Dumnezeu, iar Cain a fondat prima biserica apostaziata, mincinoasa, ratacita, de capul ei, ramanand cu Dracu’. Credeti ca ne-am indepartat macar cu un micron de aceasta formula de evolutie a umanitatii ? Nu prieteni. Suntem exact in aceeasi matrice si nici nu avem cum sa iesim din ea, chiar daca intre timp am mai zburat si in Univers cat o aruncatura de bat.

„Acuila si Priscila, impreuna cu biserica din casa lor, va trimit multa sanatate in Domnul.” Primii crestini, ca si Adam si Eva, se intalneau cu Dumnezeu sau cu Dracu’ in biserica din casa lor, adica FAMILIA lor si locul in care locuiau. La o familie se poate adauga apoi alta, si apoi alta, si apoi alta, precum si oameni singuri, barbati si femei, nu este exclus, si uite asa apare o comunitate care o sa vrea sa depaseasca spatiul propriei case si sa-si doreasca unul mai mare. Asa se formeaza „Clubul Iubitorilor de Dumnezeu”, adica „Casa de rugaciune”.  Cand sunt din ce in ce mai multi, acesti oameni animati de aceleasi crezuri si valori, vor dori sa faca o constructie mai mare in care sa incapa toti. Asa se naste „Casa de Rugaciune”. Aceasta casa trebuie sa fie administrata si condusa, nu ? Normal. Adica sa existe un management si niste manageri, niste oameni care sa faca ce trebuie in locasul respectiv. Avand in vedere ca locasul respectiv este construit in jurul dragostei fata de Dumnezeu si valorile Imparatiei Sale, RAIUL, ce fel de oameni trebuie sa fie manageri ? Hotii, curvarii, mincinosii, pedofilii, ucigasii ? Nu, pentru ca astia sunt copiii lu’ Dracu’. Atunci nu este normal ca sa fie manageri oamenii lui Dumnezeu ? Ba da. Din aceasta cauza Dumnezeu spune in Biblie ceea ce spune si nu din alte motive. Aceste slujbe de manageri in biserica crestina poarta numele de episcop sau presbiter, preot, pastor, diacon. Nu este nimic senzational a fi asa ceva in biserica lui Dumnezeu, dupa cum vom vedea, dar Dracu’ a reusit ca si prin aceste slujbe omul sa-si batjocoreasca semenul, sa-l umileasca, sa-l prosteasca si sa-l indeparteze de Viul Dumnezeu asa cum deja ati vazut si in episoadele trecute. Iata ce spune Dumnezeu de toata aceasta organizare a „Casei de Rugaciune”:

„Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de faradelege !… Atunci Isus a sezut jos, a chemat pe cei doisprezece si le-a zis: „Daca vrea cineva sa fie cel dintai, trebuie sa fie cel mai de pe urma din toti si slujitorul tuturor!”(vedeti undeva in vreo biserica crestina, fie ea istorica sau neoprotestanta, aplicat acest principiu spus de Hristos Isus ? NU, si nici nu veti vedea. Preotii si pastorii se ingamfa zilnic in fata enoriasilor ca fiind ei cu stea in frunte. O minciuna. Primul ingamfat din Univers a fost Dracu’ nu Dumnezeu) Si atunci de ce voi vreti sa fiti primii ?  „Adevarat este cuvantul acesta: „Daca ravneste cineva sa fie episcop (presbiter), doreste un lucru bun.” Dar trebuie ca episcopul (presbiterul) sa fie fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, intelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeti, in stare sa invete pe altii. Sa nu fie nici betiv, nici bataus, nici doritor de castig marsav, ci sa fie bland, nu galcevitor, nu iubitor de bani, sa-si chiverniseasca bine casa si sa-si tina copiii in supunere cu toata cuviinta. Caci, daca cineva nu stie sa-si carmuiasca bine casa lui, cum va ingriji de Biserica lui Dumnezeu? Sa nu fie intors la Dumnezeu de curand, ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda Diavolului (ingamfarea fiind osanda lu’ Dracu, ea il va duce la pieire vesnica, nu Dumnezeu). Trebuie sa aiba si o buna marturie din partea celor de afara, pentru ca sa nu ajunga de ocara si sa cada in cursa Diavolului.” Vi se pare ceva senzational, ceva iesit din comun la aceste cerinte ale lui Dumnezeu ? Sunt absolut normale cerintele lui Dumnezeu. De bun simt. Nu este nimic senzational in ele, asa cum exagereaza bisericile, hiperbolizand orice nimic al lor. Sunt multe firme comerciale in ziua de astazi care au cam aceleasi principii de management. Multi isi doresc oameni morali si competenti. De ce Dumnezeu nu ar dori asta, mai ales ca peste acesti oameni este chemat Numele Sau, adica ei se lauda cu brandul Dumnezeu ? Acesti oameni au pretentia ca il iubesc si il onoreaza pe Dumnezeu CU TOT CEEA CE FAC. Adica este un fel de „Dumnezeu S.R.L.” Nu-i normal sa fie asa cum spune Biblia? Sa onoreze acest brand ? Ba da. Hai sa vedem administratia clubului acum.  „Diaconii, (administratorii Clubului, ai Casei de Rugaciune) de asemenea, trebuie sa fie cinstiti, nu cu doua fete, nu bautori de mult vin, nu doritori de castig marsav, ci sa pastreze taina credintei intr-un cuget curat. Trebuie cercetati intai, si, numai daca sunt fara prihana, sa fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie sa fie cinstite, neclevetitoare, cumpatate, credincioase in toate lucrurile. Diaconii sa fie barbati ai unei singure neveste si sa stie sa-si carmuiasca bine copiii si casele lor.  Pentru ca cei ce slujesc bine ca diaconi dobandesc un loc de cinste si o mare indrazneala in credinta care este in Hristos Isus.” (1Timotei) Si pentru administratori trebuie puse in fata aceleasi lucruri curate, morale si de bun simt, aceleasi standarde inalte atunci cande te lauzi cu Numele lui Dumnezeu, brandul, si ai pretentia ca ii slujesti. Ce este asa de senzational in asta ? NIMIC. Bisericile insa au exacerbat rolul episcopului sau presbiterului si al diaconiei, al preotului si al pastorului, facand din acesti slujbasi niste semizei cu puteri de viata si de moarte asupra credinciosului de rand, asa cum s-a vazut de multe ori in istorie, si se mai vede pana in ziua de astazi. Se comporta de parca EI sunt Dumnezeu pe pamant. Nimic nou sub soare ca deobicei. Cand acesti slujitori ca si membrii de rand, il parasesc pe Dumnezeu si standardele Lui, aceasta Casa, Club, devine o pesterea de talhari, asa cum o spune insusi Dumnezeu. Ceea ce este perfect adevarat. Nimeni nu poate nega asta. Acest lucru se intampla cand Dracu’ si dracii lui preiau controlul oamenilor care conduc si gestioneaza Casele de Rugaciune, adica bisericile. Cu cat Dracu’ este mai adanc infiltrat in acea biserica cu atat mai mult acea biserica si membrii ei devin mai ticalosi si mai nemernici. Asa a fost tot timpul in istoria omenirii. Toata istoria poporului evreu este o continua departare si apropiere de Dumnezeu. In epocile cand faceau din Templu pestera de talhari ii lua Dracu’ si deveneau robi, mureau de foame, etc…, iar cand strigau la Dumnezeu si se reantorceau la El, revenea si prosperitatea si linistea. Toata Biblia arata retardatilor de pacatosi acest mecanism simplu. Acum, ca ne indreptam spre finalul istoriei lu’ Dracu’ si al pacatului pe planeta Pamant, lucrurile sunt din ce in ce mai rele, mai vizibile si mai pe fata. Se umple paharul neleguirii zi de zi, clipa de clipa.

Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” (1Timotei)  Ce vreti mai clar de atata ?

Cei care se ingijesc cu destoinicie de o „Casa de Rugaciune”, adica de „Clubul iubitorilor lui Dumnezeu”, trebuie sa fie apreciati si pastrati. Nici aici nu este vreo mare filozofie sau vreo mare sfaraiala asa cum baga bisericile in mintile oamenilor. Este ceva cat se poate de normal si de firesc. Nimeni nu trebuie sa se ploconeasca in fata cuiva ca isi face bine treaba, dar nici nu trebuie sa-l desconsidere. Nimeni nu devine semizeu ca slujeste asa cum trebuie pe Dumnezeu si pe cei facuti dupa asemanarea Sa. Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datoratPrezbiterii care carmuiesc bine sa fie invredniciti de indoita cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovaduirea si cu invatatura pe care o dau altora. Caci Scriptura zice: „Sa nu legi gura boului cand treiera bucate” si: „Vrednic este lucratorul de plata lui.” Impotriva unui prezbiter sa nu primesti invinuire decat din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce pacatuiesc mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica. Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu, inaintea lui Hristos Isus si inaintea ingerilor alesi, sa pazesti aceste lucruri, fara vreun gand mai dinainte, si sa nu faci nimic cu partinire.”  (Romani 4) (1Timotei) Daca Dumnezeu spune ca nu trebuie sa existe partinire intre copiii Sai, de ce aceasta partinire este litera de lege in bisericile „crestine” ? De ce unii sunt mai sfinti ca altii ? Nu exista asa ceva.

Dragi prieteni acum ajungem din nou la esenta a ceea ce discutam in acest articol. La Isus Hristos si Duhul Sau. Nici nu aveam cum sa ajungem in alta parte sau la altcineva. Sper ca va reamintiti ca Biblia=Isus si Tatal Sau. Niciodata, niciodata nu poti sa ajungi in alta parte. Daca o invatatura, oricare ar fi ea, va duce in final la alte concluzii si finalitati decat descoperirea lui Isus Hristos si a Tatalui Sau ceresc, este gresita. Daca o invatatura va duce si ramaneti in experienta dumneavoastra crestina si a vietii de crestin doar la punerea mainilor, la botezuri, la judecata vesnica, la nunti si inmormantari, la pupat de moaste si icoane, la pupat poala popii sau costumul pastorului, si va bazati mai mult pe aceste ritualuri ale bisericii dumneavoastra decat pe Hristos cel Viu, crezand ca asa sunteti crestini, va inselati amarnic, nu ati inteles nimic din crestinism. Sa vedem acum care este adevarul si in ceea ce priveste managementul si managerii. Dumnezeu nu doreste sa fim in necunostinta. Acum am ajuns la miezul a ceea ce vreau sa va spun cu acest ultim articol, care reprezinta la creme de la creme:

„In ce priveste darurile duhovnicesti, fratilor, nu voiesc sa fiti in necunostinta. Cand erati pagani, stiti ca va duceati la idolii cei muti, dupa cum erati calauziti. De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus sa fie anatema!”(altfel spus, nimeni nu-l da pe Hristos la oparte ca sa puna in locul Lui tot felul de bazaconii asa cum vedem in „crestinism”, daca este condus de Duhul lui Hristos. Daca este condus de Dracu’, poate) Si nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decat prin Duhul Sfant. (altfel spus, nimeni nu poate sa ajunga sa-si puna toata increderea si sa-l accepte ca Domn al vietii lui pe Hristos, daca nu este locuit de Duhul Lui, popii si pastorii nu pot face asta) Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh, sunt felurite slujbe, dar este acelasi Domn, sunt felurite lucrari, dar este acelasi DumnezeuCARE LUCREAZA TOTUL IN TOTI. Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora. De pilda, unuia ii este dat, prin Duhul, sa vorbeasca despre intelepciune, altuia, sa vorbeasca despre cunostinta, datorita aceluiasi Duh, altuia, credinta, prin acelasi Duh, altuia, darul tamaduirilor, prin acelasi Duh, altuia, puterea sa faca minuni, altuia prorocia, altuia, deosebirea duhurilor, altuia, felurite limbi si altuia, talmacirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul si acelasi Duh, care da fiecaruia in parte, cum voieste. Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, tot asa este si Hristos. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, si toti am fost adapati dintr-un singur Duh.” (1Corinteni)

Am subliniat cu rosu ca deobicei, lucrurile esentiale din text. Cel mai des apare expresia „prin DUHUL”, dupa cum ati vazut. Numai datorita botezului cu Duhul lui Hristos, adica numai datorita lui Hristos este cineva in stare sa faca ce trebuie pentru Dumnezeu si in Numele lui Dumnezeu si sa fie un CRESTIN adevarat, autentic. NIMIC ALTCEVA NU-L CALIFICA pentru asa ceva. Nici botezul cu apa, nici punerea mainilor cuiva, nici Cina Domnului sau Impartasania, niciun popa si niciun pastor, ci doar Hristos PERSONAL, prin Duhul Sau. Punct. Capisci ?! Asta este tot ce trebuie sa stim in final. Iar daca cei care se declara slujitorii lui Dumnezeu fac nenorocirile pe care le stim cu totii si va invata numai prostii despre Dumnezeu, nu sunt oamenii lui Dumnezeu, ci oamenii lu’ Dracu’. Asta ca sa nu mai umblam cu vrajeli inutile. Nu va incredintati sufletul lor, nici bisericilor, adica zidurilor, nici dogmelor si nici ritualurilor, popilor si pastorilor, ci doar Viului Dumnezeu. Toata stiinta noastra despre Dumnezeu si toate capacitatile noastre crestine sunt doar DARURI ale lui Dumnezeu cel Viu catre si pentru noi, prin Duhul lui Hristos. Aceasta este Evanghelia Vesnica. Va mai amintiti de invataturile acestea ?

  • „Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?” (1Corinteni)
  • „Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu?” (1Corinteni)
  • „Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1Petru)
  • In El (Isus Hristos) toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 3)
  • Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata.” (1Petru)
  • Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi!” (1Petru1)

Vedeti ce frumos se leaga invatatura Bibiliei ? Vedeti ca Hristos si Duhul Sau este TOT CE CONTEAZA ? Vedeti cum molozul tuturor invataturilor incepatoare ale lumii despre Hristos este aruncat la lada de gunoi a istoriei ?  Si daca totul se face PRIN Dumnezeu si CU AJUTORUL lui Dumnezeu, de ce se impauneaza astia ? De ce se cred astia mai cu mot ? De ce fac ei legea in materie de credinta umana ? De ce binecuvanteaza si anatemizeaza ei pe oameni dupa bunul lor plac ? Cine le-a dat dreptul asta ? Dumnezeu in niciun caz ! De ce ne impaunam noi toti cu ceva ce am primit in dar ? De ce ? Nu este schizofrenie asta ? Dar stiti care este cel mai tare lucru in toata aceasta nebunie ? Ca astia traiesc din banii prostilor pe care ii mint si ii calca in picioare ! Oamenii dau din banii lor munciti cu greu ca sa sustina tot acest sistem religios bolnav, format mai mult din mincinosi, hoti, curvari, etc…care ii duce direct in bratele lu’ Dracu’ nu ale lui Hristos. Este uluitor asta ! Mai bine dau un ajutor la un orfan sau la o vaduva amarata decat la acesti nelegiuiti. Culmea este ca enoriasii stiu pacatele preotilor si ale pastorilor lor, ale bisericilor din care fac parte si cu toate acestea ii sustin prin munca si banii lor ! Incredibil ! Aceasta este orbirea de care ne vorbeste Dumnezeu. Cand eu mi-am dat seama ca pe viata si pe banii mei stau intr-o biserica care ma minte si vrea sa ma si manipuleze, si ca isi bat joc de mine toti neleguitii si slugile lu’ Dracu’, am plecat fara sa ma uit inapoi, si nu regret nici macar o secunda. Cum sa fiu atat de idiot si de cretin incat sa raman ca sclav pe plantatie in astfel de organizatii ? Dumnezeu m-a luminat si am mers mai departe alaturi de El. Asta s-a intamplat si cand am parasit biserica ortodoxa in care m-am nascut, si cand am parasit biserica neoprotestanta al carui membru am fost. Nici o diferenta esentiala intre cele doua biserici. Doar pretentii goale la amandoua.

Analogia cu trupul omenesc este geniala in Biblie. Explica pe intelesul retardatilor si prostilor din toate veacurile niste lucruri esentiale si usor de inteles in orice generatie. Aici Dumnezeu explica genial cum functioneaza poporul Sau in viata de zi cu zi si in „Casa de Rugaciune”. Asa functioneaza intreaga lume dealfel, cu niste diferente notabile functie de cel care conduce, Dumnezeu sau Dracu’. Nu tot corpul omenesc poate fi ochi asa cum nu toata lumea este formata doar din pompieri. Nu tot trupul este mana sau picior asa cum nu toata lumea este doar medic sau director. Asa este si cu organizarea si conducerea „Casei de Rugaciune”. Nu este nimic complicat si nimic special nici in casa nici in cei ce o conduc, pentru ca nu de la ei sunt capabili sa faca asta ci destoinicia lor este venita de la Dumnezeu. Si atunci nu au nici un motiv de lauda. Asa cum toate partile corpului sunt importante, inclusiv anusul prin care defecam, asa ORICE MEMBRU AL TRUPULUI ESTE IMPORTANT in fata lui Dumnezeu. Capul nu este mai bine vazut decat curul, dimpotriva, iata ce frumos si bine vorbeste Biblia, adica Dumnezeu, despre toate acestea:

 „Astfel, trupul nu este un singur madular, ci mai multe… Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul ? Fapt este ca sunt mai multe madulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mainii: „N-am trebuinta de tine”, nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinta de voi.” Ba mai mult, madularele trupului care par mai slabe sunt de neaparata trebuinta. Si partile trupului care par vrednice de mai putina cinste, le imbracam cu mai multa podoaba. Asa ca partile mai putin frumoase ale trupului nostru capata mai multa frumusete, pe cand cele frumoase n-au nevoie sa fie impodobite. Dumnezeu a intocmit trupul in asa fel, ca sa dea mai multa cinste madularelor lipsite de cinste, pentru ca sa nu fie nicio dezbinare in trup, ci madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele. Si daca sufera un madular, toate madularele sufera impreuna cu el, daca este pretuit un madular, toate madularele se bucura impreuna cu el.” Perfect ! Superb ! Minunat ! In viziunea lui Dumnezeu curul, urechea, etc… adica madularele lipsite de cinste, adica oamenii simpli cum am zice noi, desi Dumnezeu nu imparte lumea in oameni simpli si oameni complicati, sofisticati cum am spune noi, sunt mai de pret decat episcopii, presbiterii, diaconii, etc… Se aplica principiul „cine vrea sa fie cel mai mare sa fie slujitorul tuturor”. Tocmai asta NU fac bisericile „crestine”. Este exact pe dos. Capul bisericii este Papa infailibil sau Patriarh preafericit, in timp ce enoriasii sunt preatristi. La neoprotestanti, organizatia bisericii striveste pe credincios si orice initiativa a lui, dar il minte ca el, credinciosul, este cel mai de pret, dar doar daca se supune. Daca nu se supune este azvarlit afara cat ai clipi. In numele lui Hristos fireste ! Daca unul este mai istet in ceva decat semenul sau, sa nu foloseasca aceasta istetime spre unilirea semenelui, ci spre ajutarea lui, spune Dumnezeu. Dar cine se uita in gura lui Dumnezeu ? Nimeni ! Unde vedeti dumneavoastra aplicate aceste invataturi in bisericile „crestine”. NICAIERI ! IN NICIUNA ! Totul este o prosteala pentru prosti si la bisericile istorice si la cele neoprotestante. Exista adevarate mafii care o duc bine pe spinarea enoriasilor creduli care ii poarta in carca pe nemernici. Ba la cele neoprotestante mi se pare mult mai gretoasa situatia, deorece ele se prefac a nu avea cler, dar clerul lor este mai afurisit decat la bisericile istorice. Este mult mai pervers si mai dur. Cica toti sunt egali ! O minciuna ordinara, gogonata, jegoasa, pentru credinciosii lor care se fac ca nu vad ca si ei au cler ca toti ceilalti. Abject ! Pe cine cred ca pacalesc toti pacalicii astia ? Pe Dumnezeu ? Vedeti cat sunt de retardati si de prosti ?! Bine le spune Dumnezeu la toti astia: „Ce? De la voi a pornit Cuvantul lui Dumnezeu? Sau numai pana la voi a ajuns el?” Tradus in limbaj accesibil ar fi ceva de genul: „De ce va credeti voi buricul pamantului ma prostilor ce sunteti, voi sunteti alfa si omega ? Din intelepciunea voastra stiti voi tot ce stiti despre Mine sau Eu v-am luminat pe voi ma nebunilor ? Voi sunteti importanti sau EU ?”

Nu uitati va rog: Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui. Si Dumnezeu a randuit in Biserica, (cine a randuit in biserica pe fiecare ? Dumnezeu, nu oamenii. Acum in bisericile crestine se aleg oamenii intre ei fara Dumnezeu. De unde stiu ? Uitati-va la slujitorii bisericilor si vedeti cati sunt dupa cum spune Biblia ? Foarte putini ! Si atunci ?!) intai apostoli, al doilea proroci, al treilea, invatatori, apoi, pe cei ce au darul minunilor, apoi pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor si vorbirii in felurite limbi. Oare toti sunt apostoli? Toti sunt proroci? Toti sunt invatatori? Toti sunt facatori de minuni? Toti au darul tamaduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti talmacesc? Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna.” Este numai normal ca Dumnezeu sa dea astfel de daruri poporului Sau ca sa faca treaba buna in Imparatia lu’ Dracu’ si sa stie ce sa spuna oamenilor despre El. Nici nu ar putea altfel oamenii pacatosi retardati si prosti. Dar nu trebuie facut din asta ceva mai important decat insusi Dumnezeu, si nici nu trebuie sa te lauzi cu ceea ce nu-ti apartine. Aici este greseala FATALA pe care au facut-o toti de-a lungul veacurilor, si evreii si crestinii.

„Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte, dar, cand va veni ce este desavarsit, acest „in parte” se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil, cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos, dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte, dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta. Dumnezeu este DRAGOSTECaci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta. Fratilor, nu fiti copii la minte ci la rautate fiti prunci, iar la minte fiti oameni mari.”  Iata de ce este atat de importanta Dragostea: pentru ca Dumnezeu ASTA ESTE! Vom vorbi alta data si despre DRAGOSTE, un alt adevar pe care „crestinii” nu il inteleg deloc. Predica in biseriicile lor numai aberatii si prostii si despre asta.

Dragii mei, sa retineti un adevar mare si minunat ca sa nu cadeti in plasa Diavolului: bisericile nu se reformeaza NICIODATA, si nu se pot reforma NICIODATA. Cine crede asa ceva este doar un imens dobitoc, si credeti-ma ca nu vreau sa jignesc pe nimeni. Bisericile doar se parasesc la timpul hotarat numai de Dumnezeu pentru fiecare om, in favoarea Viului Dumnezeu. Atat. Nici Martin Luther nu a reformat biserica catolica, ci oamenii au parasit-o in favoarea lui Hristos. Isus Hristos insusi a parasit pentru todeauna Templul si iudaismul cu tot ceea ce a insemnat el, pentru ca El era implinirea a tot ceea ce se facea acolo, si nu a mai permis niciodata ca sa existe asa ceva. Adica o BISERICA CLADIRE, RITUAL, DOGMA, ci doar BISERICA CARAMIZI VII, construita DE DUMNEZEU din OAMENI credinciosi Lui, in care locuieste Duhul lui Hristos. Atat, si nimic mai mult. Asta invata Evanghelia Vesnica a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu vreau sa spun prin aceste articole ca in bisericile crestine existente pe planeta sau ca aiurea in lumea asta nu sunt si oameni sinceri in cautarile si in credinta lor, care il iubesc sincer pe Dumnezeu, si il vor si gasi, caci Dumnezeu cu siguranta se va descoperi lor asa cum a promis. Nu asta am vrut sa spun. Am vrut sa spun ca pentru noi TOTI va veni un moment cand fiecare va trebui sa mearga numai pe mana lui Dumnezeu si nu pe a bisericii lor. Vor lasa in urma tot ceea ce au facut si au crezut aiurea si il vor urma numai pe Hristos. Asta nu inseamna ca se vor muta dintr-o biserica cladire, dogma, ritual in alta biserica cladire, dogma, ritual. Nici vorba de asa ceva. Se vor muta in biserica caramizi vii, singura adevarata. Acest moment este inevitabil pentru oricine. Fiecare mai devreme sau mai tarziu vom auzi glasul Lui: „Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine…te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc.” (Apocalipsa 3)

Sa rezumam putin cele discutate in cele 4 articole. In loc de concluzie: „…noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei (lumea „crestina”) este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri (lumea pagana), o nebunie… Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos, si pe El rastignitAm fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Caci noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem lua cu noi nimic din ea. (Corinteni, Galateni, 1Timotei)

„Paziti-va de prorocii mincinosi ! (preoti si pastori curvari, mincinosi, hoti, adulterini, homosexuali, pedofili, etc… care va pun sa pupati morti, lemne si carpe sau va invata ca dvs. trebuie sa va luptati cu Dracu’ sau sa paziti zile, luni si ani…) Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinauntru sunt niste lupi rapitori. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor (fie ca este popa, pastor, enorias) Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut, departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege

„Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra…Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta !… Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Cine are urechi sa asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Isus Hristos cere lumii religioase „crestine” si nu numai ei, ci tuturor oamenilor de la sfarsitul veacurilor, sa se intoarca la El si sa-l primeasca inauntrul Clubului iubitorilor de Dumnezeu din care EL a fost dat afara. Hristos este la usa. El nu intra cu anasana acolo unde nu este dorit. Daca vreti bine, daca nu iarasi bine, sau mai bine zis rau pentru viitorul dumneavoastra. El continua sa iubeasca aceasta lume care nu-l doreste, pentru ca nu se poate nega pe sine insusi. Dumnezeu este dragoste. Dar asta nu inseamna ca nu vom culege ce am semanat. Vrem cu Dracu’, vom crapa pentru totdeauna impreuna cu el, vrem cu Hristos, vom trai pentru totdeauna impreuna cu El. Multi, foarte multi „crestini” nu stiu acest adevar simplu si elementar, adevarul etern al Evangheliei Vesnice: Hristos in noi prin Duhul Sau, nadejdea invierii, a vietii si a slavei viitoare, a intrarii in Imparatia lui Dumnezeu, RAIUL. Adevarata biserica, cea pe care nu o vor birui fortele IADULUI, este cea fondata de Tatal ceresc si de Isus Hristos pe piatra din capul unghiului lepadata de oameni si de biserici, care este Isus insusi. Din Isus, noi toti in care vrem sa locuiasca Duhul Sau, suntem adevaratul templu si adevarata biserica, caramizile si epistolele vii ale lui Dumnezeu. „Indrazniti, Eu am biruit lumea !”  Veti cunoaste pe Hristos, si Hristos va va elibera din lantul sclaviei teologice a lumii acesteia, si a bisericilor ei mincinoase.” 

Dupa cum ati putut vedea si in acest articol, „Casa de rugaciune” cu slujitorii si cu ritualurile ei, botezul cu apa, Cina Domnului sau Impartasania, Nunta sau Inmormantarea nu folosesc la absolut nimic fara Hristos si Duhul Sau. Botezul cu Duhul lui Hristos este tot ce conteaza, restul e nimic. Acest botez nu-l poate face decat Hristos, nu oamenii, oricare ar fi ei. Managmentul acestei case nu este cu nimic iesit din comun, iar acest management nu trebuie sa-i transforme pe manageri in semizei, inlocuitorii lui Hristos, iar casa in sine nu foloseste la nimic. Miliarde de oameni de pe aceasta planeta merg regulat la biserica, la moschee, la sinagoga, la tot felul de temple si templisoare, iar lumea noastra devine din ce in ce mai rea, mai neleguita, mai robita Diavolului. Asta nu va pune pe ganduri ? Nu va face sa va ganditi mai serios si sa vedeti cu ochii dumneavoastra ca dusul la biserica si toate ritualurile pe care le faceti acolo, nu sunt atat de importante pe cat credeti dumneavoastra si ca nu va rezolva problema esentiala a salvarii dumneavoastra din pacat si din moarte ? Mai ganditi-va ! Nu va lasati pacaliti de Dracu’ dragii mei !

Cu respect,