Isus Hristos sau nimic

Motto: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostruNimeni nu vine la Tatal decat prin MINE.”

Isus darama templul, ritualurile, sarbatorile, adica tot ce au simbolizat acestea. Isus Hristos a daramat totul, si a ramas doar El si Tatal Sau. Carjele, cartea de colorat, cubuletele prin care Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, au facut pedagogie si au invatat omenirea proasta si nelegiuita despre planurile lui Dumnezeu pentru noi toti, despre Creatie, despre Salvare, despre pacat si despre moarte, despre neprihanire si despre viata, despre Dracu’ si despre Isus Hristos, au fost distruse pentru totdeauna, ca sa ramana esentialul, adevarul pur si vesnic: Viul Dumnezeu, Tatal si Fiul. „Eu sunt calea, adevarul si viata.”

Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, Isus Hristos darama tot sistemul iudaic, prin implinirea a tot ceea ce a simbolizat el, adica pe El insusi ca apa, lumina, preotie, animalul de jertfa, etc. Cortul Intalnirii si apoi Templul evreiesc, au fost cartile de colorat ale omenirii proaste si pacatoase. ABC-ul invataturilor despre Dumnezeu. ABC care a avut implinirea totala, deplina, si ireversibila in Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. Multi credinciosi „crestini”, din toate bisericile, majoritatea credinciosilor, inca nu vor sa accepte acest adevar maret, rostit de Isus Hristos acum peste 2000 de ani, si intarit ulterior de apostolii Sai, prin Duhul Sau. Oamenii se agata cu disperare de forme, de ziduri, de practici inutile, aruncand la gunoi esentialul, adica pe Isus Hristos. Se agata de preoti si de pastori, de slujbe si de predici tampite, de ritualuri, de zidurile bisericilor, de asa zisele sarbatori religioase, de asa zisele taine crestine, etc… desi Dumnezeu ne-a spus cu subiect si predicat inca din Vechiul Testament, ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru El, atata timp cat neprihanirea Lui este alungata din vietile inchinatorilor, a credinciosilor. Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! „Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata!” (Amos)  Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu si-a schimbat gandirea, mentalitatea si atitudinea in zilele noastre?! Nu! Categoric ca nu, dar noi asa credem in prostia noastra, si ne ducem la biserica ca la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este acolo. Dumnezeu nu este in sarbatorile noastre, crestine sau necrestine, nu este in darurile noastre de mancare, in pomenile noastre, in lumanarile noastre, in serviciile noastre asa zis divine, care sunt doar niste mascarade penibile pentru nelegiuitii care se cred crestini, ca sa le dea iluzia ca sunt in regula cu Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa fie in noi, iar daca El este in noi, este si neprihanirea Sa in noi. Neprihanire care trebuie sa se vada in noi, obligatoriu. Daca neprihanirea Lui nu este in noi, Dumnezeu nu este nicaieri, in sensul ca noi nu avem nimic, nu suntem crestini si inchinatori adevarati. Suntem inca in pacatele noastre, si… morti, chiar daca suntem inca vii. Asa a spus Isus Hristos: „Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” (Ioan)  Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, atat Adevarul cat si Duhul, sunt cei doi Dumnezei: Tatal si Fiul. In sensul acesta Dumnezeu este Duh, nu ca este El un abur asaaa…. care pluteste pe undeva prin Univers. Va amintiti si zicerea: „Eu sunt calea ADEVARUL si viata.” Isus, si implicit Tatal Sau, caci cei doi sunt una, sunt Adevarul, si nu exista alt adevar. Cine se inchina lui Dumnezeu, adica inchinatorii adevarati, singurii adevarati, trebuie sa se inchine in Duh, adica sa aiba in ei Duhul lui Isus Hristos, si in Adevar, care este… tot Isus Hristos. Adevarul crestin final si fundamental fiind acela, ca nu mai avem nevoie de nimic altceva, decat de Isus Hristos. Nu mai avem nevoie nici de temple/biserici, nici de popi sau pastori, nici de ritualuri, indiferent care sunt ele, nici de sarbatori, indiferent care sunt ele, nici de …, nici de… Avem nevoie doar de Isus Hristos. Punct. Vedeti cat este de simplu?! Vedeti de ce trebuie sa intelegem corect si subiectul legat de TRINITATE? Daca Duhul Sfant din Biblie, ar fi o alta persoana a dumnezeirii, a treia, atunci lucrurile s-ar complica inutil, totul devine o balamuceala greu de explicat, si nu am mai intelege nimic. Din aceasta cauza „crestinii” fac un balet intelectula penibil, ca sa explice inexplicabilul, adica minciunile pe care Dracu’ le-a presarat pe ici pe colo in falsul crestinism. Apoi tot cu subiect si predicat, Isus spune: „Fariseii au intrebat pe Isus, cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luca) Acest text spune fara echivoc, ceea ce am argumentat mai sus. Imparatia Viului Dumnezeu, si implicit Dumnezeu, nu este nici la catolici, nici la ortodocsi, nici la baptisti, nici la adventisti, nici la mormoni, nici la evanghelici, nici la metodisti, adica nici aici si nici acolo, ci doar in noi. Imparatia lui Dumnezeu nu este nici in sarbatoarea cutare sau cutare, nici in ritualul cutare sau cutare, crestin sau necrestin. Daca Dumnezeu nu este in noi, adica inauntrul nostru, nu este nicaieri, altfel spus, noi nu avem nimic, nu suntem crestini cu adevarat, ci doar cu numele, adica niste impostori, niste falsi crestini. Tot ca o confirmare a celor spuse pana acum, tot Isus Hristos spune cu subiect si predicat, dar „crestinii” nu cred asta, urmatoarele: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant. Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.” (Romani)  Dupa cum vedeti, ca si in textele din Vechiul Testament, Dumnezeu spune fix acelasi lucru. El vrea neprihanire, nu sarbatori, ritualuri si vrajeli asa zis crestine, facute de bisericile asa zis crestine. Acesta este adevarul, fie ca va convine, fie ca nu va convine. Biblia este foarte clara si explicita. Ca sa fie si mai evident adevarul discutat astazi in acest post, ca Isus Hristos este totul totului tot, vreau sa va mai arat un text care devoaleaza tot ceea ce am spus pana acum. Iata textul:  „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” (2Corinteni)  Dupa parerea mea, acest text este unul din textele magistrale care explica „diferenta” dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Arata cum Vechiul Testament se implineste fara putinta de tagada, in Noul Testament, „desfiintandu-l” pe acesta din urma, prin implinirea lui. Sa comentam putin acest text minunat. Ce spune el? El spune niste adevaruri extrem de importante pentru noi toti. Acest text confirma ceea ce este cu adevarat Noul Testament: „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor (Evrei)  Acelasi lucru il spune si textul din 2Corinteni: „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.”  Pefect, nu-i asa?! Un alt adevar maret din text, care este legat de cele de pana acum confirmandu-le, este acesta: „Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata.” Adica tot de la Duhul lui Isus Hristos vine destoinicia crestina, adica stiinta si neprihanirea, nu de la oameni, nu de la  popi sau de la pastori, nu de la biserici sau de la moaste, nu de la apostoli, care si ei erau condusi tot de Duhul lui Isus. Iar cel mai tare este ca slova omoara, si doar Duhul lui Isus da viata. Ce vrea sa insemne asta?! Sa citim mai departe: „Daca slujba aducatoare de osanda (de moarte) a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?” Slujba aducatoare de moarte a fost Cortul Intalnirii, apoi Templul, iar slujba aducatoare de neprihanire este ceea ce a facut Isus Hristos pentru noi toti. Templul evreiesc a fost ceva trecator, cartea de colorat, cuburile copilariei, chiar daca a avut si el slava lui. Slava Templului este intrecuta cu mult de cel care era simbolizat de tot Templul si de slujbele lui, adica de Isus Hristos. Marama, adica simbolistica Templului, a fost data la o parte de Isus Hristos, adica implinita de Isus Hristos, si inteleasa prin Isus Hristos. Isus Hristos este cheia intelegerii depline a sibolurilor Templului, si interpretarea corecta a lor si a Templului, iata si dovada suprema de necontestat si de neclintit, ca asa este: „marama este data la o parte in Hristos … ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia… si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.Da, oricine se uita la Isus, intelege Templul evreiesc, si se elibereaza de tot ceea ce a insemnat el. Da, slujba de la Templu, cea aducatoare de moarte, in sensul ca slujbele de la Templu nu puteau sa salveze pe nimeni din pacat si din moarte, asa cum numai Isus Hristos o poate face, au fost date la o parte pentru totdeauna. La rastignirea lui Isus catapeteasma Templului se surpa, perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sinteleor se rupe pentru totdeauna. Totul se darama pentru totdeauna. Cand venim la Isus Hristos, nu mai venim la slujbe si la sarbatori, nu mai venim la biserici, ci doar la Isus si punct. Asta inseamna slobozenie in toate felurile: de pacat, dar si de ritualuri. Nici asa zisele slujbe „crestine” de astazi din bisericile „crestine”, de care se agata cu disperare „crestinii”, nu sunt mai cu mot, sunt tot aducatoare de moarte, in sensul ca numai Hristos in noi este adevarata nadejde a slavei viitoare, adica a salvarii si a ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu. Numai Duhul lui Isus Hristos da viata si neprihanire, slujbele, chiar si cele in Numele Lui, sunt doar slova fara putere, slova care omoara, adica sunt doar moarte. Nu au nimic viu in ele. Nici macar botezul, Cina Domnului si restul. Sunteti socati? Sa nu fiti! Fara Hristos in noi, totul este apa de ploaie, niente. Multi „crestini” botezati si impartasiti, foarte multi, majoritatea, sunt marii sau mici nelegiuiti ai lumii noastre, slugile fidele ale Satanei. Doar Isus este viata si neprihanire. Talharul de pe cruce este dovada suprema ca asa stau lucrurile, ca esti acceptat de Dumnezeu si fara toate acestea: botez, Cina Domnului, si toate celelalte. Am scris despre asta aici: Talharul de pe cruce si Evanghelia Vesnica Nicio sarbatoare, nici macar sabatul nu este mai valoros si mai important decat Isus, si degeaba il cinstiti si il sarbatoriti ca zi de odihna fara Hristos in dumneavoastra. Nu are nicio valoare. Puteti sa va botezati cat vreti, puteti sa luati Cina Domnului (Impartasania) cat vreti, puteti sa sarbatoriti sabate sau duminici cate vreti, puteti sa mergeti regulat la biserica, puteti sa faceti tot ce vreti, daca Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra cu adevarat, totul este in zadar. Totul nu foloseste la nimic. Sunteti pierduti, adica morti, vii fiind. Sunteti inca robii Satanei. Sunteti inca tributari slovei, adica nu ati inteles nimic din crestinism, si nu ati inteles Evanghelia Vesnica.

Isus Hristos

Concluzie: “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.(Galateni)  Dragii mei prieteni si neprieteni, daca veti continua sa sarbatoriti zile, luni, vremuri si ani, adica: Sabatul, Cincizecimea, Sarbatoarea Corturilor, Craciunul, Pastele, Luna noua, Ziua Ispasirii, si adaugati dumneavoastra ce sarbatori mai vreti, dar Isus Hristos cel viu in vecii vecilor nu este in dumneavoastra, sarbatoriti degeaba, ca nu va foloseste la absolut nimic. Nu sunteti crestini, si nu aveti nicio legatura cu crestinismul autentic, pentru ca nu aveti nicio legatura cu Hristos. Sunteti doar niste manipulati de Dracu’. Puteti sa va duceti la biserica, sa stati la slujbe, sa va dati cu curul de pamant cat vreti, sa sarbatoriti tot ce vreti, dar daca Isus nu este in voi, totul este degeaba. Nu are nicio valoare. Ma repet, dar este esential sa intelegeti asta. Daca Isus Hristos nu este in dumneavoastra, Dumnezeu dispretuieste si detesta toate sarbatorile dumneavoastra, indiferent care ar fi acestea, chiar si cele dorite de El, ca botezul, Cina Domnului, etc. pentru ca Dumnezeu nu poate sa vada niste nelegiuiti care se dau si se cred copiii Lui, in timp ce ei sunt fiii lu’ Dracu’, iar El sa aprobe asta, si sa se bucure cand vede asa ceva. Nu exista asa ceva. Este o minciuna, o autoinselare, asa cum spune Dumnezeu. Daca veniti la Dumnezeu, daca il vreti pe Dumnezeu, trebuie sa-l acceptati pe Isus Hristos, care ghiciti ce o sa faca: va pune in dumneavoastra, neprihanirea Sa, adica viata Sa. Isus nu vine niciodata singur, ci cu viata Sa, care viata este NEPRIHANITA. Daca in timp ce mergeti la biserica, dumneavoastra sunteti in continuare un iubitor si un rob al pacatului, adica un mincinos, un hot, un criminal, un nelegiuit, inseamna ca nu l-ati acceptat pe Isus in viata dumneavoastra. Inseamna ca il urati pe Isus, ca il detestati, si ca nu-l vreti ca Domn al vietii dumneavoastra. Dar daca il veti accepta cu adevarat, veti vedea fara sa faceti nimic deosebit, ca incet, incet, mintea si gandirea dumneavoastra va functiona altfel. Veti intelege altfel viata, si veti vedea altfel lumea aceasta. Duhul lui Hristos va va lumina si va va calauzi permanent, atata timp cat doriti. Puteti sa-l alungati oricand pe Isus din viata dumneavoastra. El nu sta cu forta nicaieri, pentru ca sunteti liberi, iar daca veti dori sa va intoareceti in robia pacatului, puteti sa o faceti oricand. Dar din robia pacatului la neprihanire, numai Isus poate sa va salveze, pentru ca dumneavoastra sunteti neputinciosi, oricat de mult veti merge la biserici, veti pupa moaste, icoane, veti serba zile de sarbatoare sau de odihna, etc.. Aceasta este Evanghelia VesnicaIsus Hristos si neprihanirea Sa, si nimic altceva. Nu uitati niciodata asta: Isus vine si cu neprihanire. Obligatoriu. Intreaga viata a lui Isus, simbolizata de sangele animalului de jertfa de la Templu, viata prin care noi suntem salvati, este neprihanita. Nu se poate Isus fara neprihanire, cum nu se poate neprihanire fara Isus. Nu se poate crestinism pacatos, pentru ca acela nu este crestinism, ci doar o alta facatura satanica, pentru prostii prostiti de Dracu’..

„Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava… pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru… Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. … Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu (adica acceptati pe bune Duhul lui Isus in voi), ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre(acceptand Duhul neprihanit al lui Isus), ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege (adica sub Templu si slujbele lui), ci sub har (adica sub iertare, adica sub Isus Hristos) … Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Proverbe, Romani) Simplu si superb! Iata Evanghelia Vesnica, in frumusetea ei simpla si nepieritoare!

Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

Foloseste-l este GRATIS

Stiu, ceea ce am scris astazi aici, este hrana tare, foarte tare, hrana pentru adulti, pentru barbati si pentru femei, nu pentru prunci, si nu pentru copilasi. Multi nu vor intelege nimic, ba mai mult, vor crede ca eu atac biserica crestina si crestinismul. Asa au crezut si evreii cand Isus Hristos le explica tot ceea ce faceau ei fara sa inteleaga. Sper ca dumneavoastra sa nu faceti aceeasi greseala ca ei.

Cu respect,

Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.1)

Motto: „Doamne”, I-a zis Filip, „arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: „De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: „Arata-ne pe Tatal ?” (Ioan)

Reamintesc tuturor celor care citesc acest blog, ca aici nu servim cliseele, imbecilitatile si tampeniile „crestinismului” institutionalizat, adica ale „Crestinismului” si ale Bisericii SRL. Daca vreti sa cititi acest blog, trebuie sa lasati la o parte orice prejudecati. Trebuie sa aveti dorinta de a afla si lucruri noi, altele decat cele pe care le stiti sau pretindeti ca le stiiti, si cu care ati fost indoctrinati in timpul vietii dumneavoastra, si mai trebuie sa aveti stomac tare, ca sa rezistati socului descoperirii ca ceea ce ati crezut si ati stiut pana acum, s-ar putea sa nu fie corect si adevarat, ci doar un balast inutil, un gunoi, povesti si basme lumesti, legende, mituri si minciuni satanice despre Dumnezeu, care vor ajunge la ghena, la gunoi, dimpreuna cu inventatorul lor, Dracu’, si cu toti cei care le-au iubit, propovaduit si crezut. Stiu ca multi sunt socati cand citesc pentru prima data acest blog, dar daca lasati la o parte prima unda de soc, si veti avea curajul sa mergeti mai departe, veti descoperi adevarul curat si simplu, asa cum este el de la Dumnezeu. Fara moate inutile, fara inflorituri inutile, si spus verde-n fata. Daca ceva din ceea ce spun eu aici cu ajutorul lui Dumnezeu, nu sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, inseamna ca bat campii, ca spun minciuni, si trebuie sa nu credeti o iota, dar daca ceea ce scriu aici sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, atunci aveti o problema reala cu religia, credinta si teologia dumneavoastra. Stiu ca suna arogant ceea ce spun eu aici, dar acesta este adevarul. Imi pare rau pentru indoctrinatii si drogatii cu religie, cu doctrine, cu reguli, cu ritualuri, cu traditii, cu fum de tamaie si de lumanari, cu predici si invataturi care nu au nimic comun cu Dumnezeu si cu crestinismul adevarat, dar trebuie sa vina si vremea cand astfel de „crestini”, de oameni religiosi, trebuie sa se trezeasca la realitate, adica sa-si vina in fire cum spune Biblia. Daca vor, nu-i obliga nimeni, nici macar Dumnezeu, iar eu cu atat mai putin. Asa cum spuneam si intr-un comentariu, pe mine nu ma intereseaza cate denominatiuni „crestine” sunt pe planeta Pamant. Adevarul lui Dumnezeu este unul singur. Da, eu il stiu, si orice crestin adevarat trebuie sa-l stie, pentru ca trebuie sa il stim, ca d’aia ni l-a descoperit Dumnezeu. Si pentru ca acest adevar simplu si curat, mi-a fost aratat de Dumnezeu pe vremea cand la randul meu, eram doar un prost prostit de Dracu’, am avut dorinta de a mi se deschde ochii, urechile si mintea, si am spus: “Vorbeste Doamne, ca robul tau asculta !” Si astfel am fost invatat de bunul Dumnezeu, ceea ce stiu la ora actuala. Simplu. Stiu ca nu sunt singurul care il vede pe Dumnezeu asa cum este El in realitate, adica cu totul altfel decat il prezinta bisericile „crestine”. De ce si altii vibreaza la ceea ce se scrie pe acest blog, chiar daca nu se arata prin comentarii ? Pentru ca cineva le spune, ca aici, este ceva de luat in seama. Ca aici se vorbeste despre Dumnezeu in alt fel, sincer si deschis, fara masti si fara prejudecati, fara minciuni si fara manipulari. Cine vrea interpretari „crestine” siropoase si imbecile, in termenii si limbajul de lemn al “crestinismului” inventat de Dracu’, are de unde alege. Sunt bloguri cacalau cu minciuni,  ipocrizii si fatarnicii “crestine”, cu basme „crestine” despre Dumnezeu, si cu un limbaj mult mai cuminte decat gasiti pe acest blog. Bloguri pe care se scriu aceleasi platitudini si prostii despre Dumnezeu si Imparatia Sa, unde se rumega la nesfarsit aceleasi fraze sablon si stereotipii tampite despre Dumnezeu, din care nu se intelege nimic. Nu servesc si nu cumpar asa ceva. Vremea aceea a trecut pentru mine. Eu mi-am propus ca prin acest blog, sa spun adevarul lui Dumnezeu, nu pe cel al unei biserici anume. Adevarul lui Dumnezeu darama „crestinismul” de taraba, „crestinismul” ingust si idiot, sectar, istoric, imbecilizat si imbecilizant, care nu-l reprezinta pe Dumnezeul cel Viu si adevarat, ci doar imagini false despre El. Adevarul lui Dumnezeu are puterea sa darame religii, popoare si imparati. Vreau ca acest blog al meu, sa fie un pericol real pentru prostia si imbecilitatea unor astfel de “crestini” si oameni religiosi spalati la creier sau a oricarui intoxicat cu religie contrafacuta de Dracu’ si de slujitorii sai. Este vremea intelegerilor totale, pentru ca vremea sfarsitului este aproape. Cred ca am sa pun si un avertisment pe blog. Un avertisment de genul:

ATENTIE ! Acest blog este un pericol real pentru prosti si pentru prostia din ei. Citindu-l, riscati sa va pierdeti prostia, precum fetele mari virginitatea ! 

Sa trecem la treaba, si sa mai daramam un mit despre Dumnezeu, mitul ca Dumnezeu este intangibil, distant si rece, intransigent si cam sec in toate sensurile, un dictator fara suflet si fara scrupule care o tine numai pe a Lui, pe care prin religie incercam sa-l umanizam si pe El putin, dar nu reusim decat sa-l facem mai al dracu’ decat este. Desi bisericile „crestine” se straduiesc din rasputeri sa-l prezinte pe Dumnezeu ca fiind iubitor si intelegator, nu reusesc sa transmita decat sentimente de frica si de teroare in legatura cu Dumnezeu si Imparatia Sa. De ce se intampla asta ? Pentru ca Dracu’ a reusit sa aseze „crestinismul” pe baze satanice, nu dumnezeiesti. Invatatura despre Dumnezeu din biserici este o invatatura satanica nu dumnezeiasca. Sunteti socati ? Sa nu fiti ! Asta se intampla cand ii credeti mai mult pe oameni, adica pe popi si pe pastori, si il dati la o parte pe Viul Dumnezeu si Cuvantul Sau autorizat, singurul valabil in materie de adevar si credinta adevarata, care este Biblia. Asa se intampla cand surghiunim adevarul, il persecutam, si punem in locul lui doar minciuni si basme despre Dumnezeu.

  • „si sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta…” (1Timotei)
  • „In adevar, mai ales printre cei taiati imprejur, sunt multi nesupusi, flecari si amagitori, carora trebuie sa li se astupe gura. Ei buimacesc familii intregi, invatand pe oameni, pentru un castig urat, lucruri pe care nu trebuie sa le invete… De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta si sa nu se tina de basme evreiesti si de porunci date de oameni care se intorc de la adevar.” (Tit)
  • Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.” (1Timotei)
  • In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.” (2Petru)

Am sa vorbesc acum despre desacralizarea lui Dumnezeu. Nu sariti ca arsi, nu este nicio blasfemie, este un adevar. Am sa vorbesc despre adevarata fata a lui Dumnezeu, aratata de insusi Fiul Sau, Isus Hristos. Dumnezeu este dragoste, nu frica.

„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri, de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” (1Timotei)

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om, a aratat tuturor oamenilor de pe Pamant, cum este Dumnezeu in realitate. Cum o sa fie viata in Rai alaturi de Dumnezeu si in compania Viului Dumnezeu, si care o sa fie comportamentul lui Dumnezeu in Imparatia Sa, fata de toate creaturile Sale. Dumnezeu merge la petreceri, sta cu oamenii, mananca cu ei, le vorbeste, ii invata, doarme cu ei, rade cu ei, plange cu ei, desi in Rai nu va mai plange nimeni, pentru ca Dumnezeu va sterge orice lacrima de pe chipul noatru, se bucura cu ei, traieste impreuna cu ei ca o fiinta normala, fara fite-n cap, adica desacralizat. Cu fite-n cap, adica sacralizat, il prezinta doar bisericile care au pierdut de mult pe drum, adevarul despre Dumnezeu.

La inceput nu a fost asa, spune de multe ori Dumnezeu in Biblie. La inceput lucrurile erau frumoase si normale, bune si drepte, pana a patruns in lumea lui Dumnezeu uratul si anormalul, raul si nedreptatea. De aceea lumea noastra este atat de imprevizibila, pentru ca in ea exista atat binele cat si raul, iar intre aceste doua stari se efectueaza zilnic transferuri dintr-o parte in alta. Adica cei rai devin buni, si invers, cei buni devin rai. De aceea niciodata nu se poate spune despre aceasta lume ca este in totalitate rea sau in totalitate buna. Asa ceva nu este adevarat. Datorita faptului ca Dumnezeu a permis dezvoltarea raului in Imparatia Sa, iar dupa aparitia raului a coborat cu noi in Iad, in Imparatia acestui rau, planeta Pamant, s-a creat aceasta stare de lucruri. La inceputul tuturor lucrurilor, ca si acum si in viitor, Dumnezeu a fost, este si va fi o fiinta perfect normala si abordabila de catre orice creatura. Crestinismul fals invata exact pe dos, ca Dumnezeu este intangibil, in sensul ca nu oricine poate avea acces la El, decat in anumite conditii si doar prin anumite persoane, preoti sau pastori. Aceasta este o minciuna satanica. Nu este deloc adevarat. Sa vedem daca este asa sau nu. Iata care era in Rai relatia dintre Dumnezeu si omul creat.

„Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti
pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului
si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. …. Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca, si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului, dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca…. Atunci, au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei, si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti ?” El a raspuns: „Ti-am auzit glasul in gradina, si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol ? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.”   Ce releva textele si dialogurile prezentate, precum si cuvintele din ele subliniate cu rosu ? Un singur lucru: ca Dumnezeu vorbea cu primii oameni exact asa cum vorbim noi unii cu altii, si asa cum a vorbit si Isus Hristos cu noi oamenii, cand a fost pe Pamant, intrupat in Fiul Omului. Ca Dumnezeu colabora si avea tot felul de activitati zilnice impreuna cu Adam si cu Eva. Ca Dumnezeu ii trata ca pe prietenii si apropiatii Lui, nu ca pe niste slugi. Ca Dumnezeu nu i-a pus sa se dea cu curul de pamant in fata Lui, nu i-a pus sa aprinda lumanari, nu i-a pus sa se tarasca pe coate si pe genunchi in fata Sa, asa cum fac „crestinii” astazi. Nu i-a pus sa pupe portrete cu El (icoane), nu i-a pus sa-l tamaieze, nu i-a pus sa stea in genunchi in fata Lui, nu i-a amenintat dupa ce au pacatuit cu nimic, nu i-a afurisit dupa ce au pacatuit, nu le-a facut nimic rau, ci doar le-a aratat clar toate consecintele gestului lor nesabuit, si s-a despartit de ei ca de niste prieteni care l-au tradat, si cu care nu mai vrea sa aiba de-a face, pana nu isi recunosc greseala, tot spre binele lor, ca sa inteleaga o data pentru totdeauna, ca pacatul este ceva extrem de rau, extrem de gresit, extrem de contraproductiv, extrem de pagubos, extrem de periculor, extrem de rau si de grav pentru vietile lor si ale urmasilor lor. Ca pacatul aduce numai nenorociri, moarte si nefericire, si foarte putine fericiri de-o clipa, pe care de multe ori le regretam si pe acelea, dupa ce ne lasa in viata destul de multe gusturi amare. Acesta a fost mesajul lui Dumnezeu pentru Adam si Eva, si acelasi mesaj l-a avut si Isus Hristos.

Iata ce s-a mai intamplat dupa caderea in pacat: „Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata. Si Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai maniat, si pentru ce ti s-a posomorat fata? Nu-i asa ? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa;,dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” … Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, si a nascut fii si fiice.” Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu. (Facerea sau Geneza)  Aceste texte spun ca si dupa caderea in pacat a oamenilor, Dumnezeu a umblat cu ei. Cu toti cei care voiau sa umble cu El, dar nu i-a ignorat nici pe cei care i se impotriveau. A continuat sa-i sfatuiasca de bine, sa-i invete si sa-i avertizeze de toate pericolele care-i pandeau. Aceasta umblare a lui Dumnezeu cu oamenii de-a lungul veacurilor, nu a fost doar o umblare spirituala, asa cum incearca unii sa ne minta. A fost o umblare cat se poate de reala. Dumnezeu a vorbit personal cu Cain si cu multi alti oameni, asa cum a vorbit personal cu Adam si Eva, fara sa-i inspaimante cu foc si cu pucioasa, in timp ce statea de vorba cu ei. A avut discutii cat se poate de normale cu oamenii pacatosi. Asa spune Biblia. Cititi-o !

Apoi Dumnezeu a tot fost pe planeta noastra plina de pacat, atunci cand a trebuit sa rezolve problema cu Sodoma si Gomora, si de multe alte ori. Lumea religioasa de astazi si de totdeauna, lasa impresia omenirii, ca Dumnezeu a fost totdeauna asa de distant si de rece cu creaturile Sale, datorita pacatului lor. Nimic mai fals ! Dumnezeu insusi s-a intrupat ca Fiu al Omului si a venit in Iad, ca sa ne dovedeasca ca pentru El, pacatul nu inseamna izolare, carantina, dispret, sete de razbunare si de sange, ci doar mila, compasiune, durere si multa, foarte multa dragoste pentru pacatosii aflati in aceasta inchisoare a pacatului si a mortii, din care El personal a venit sa ne scoata, pentru ca asta a facut si si-a dorit tot timpul. De ce face falsul crestinism asta, adica sa-l prezinte pe Dumnezeu ca pe un satrap psihopat, preocupat in permanenta de pacatele noastre, ca sa ni le contabilizeze tot timpul, clipa de clipa, ca mai apoi, sa ne scoata ochii cu ele si sa ni le scoata pe ochi cu varf si indesat ? De ce il prezinta religiile lumii pe Dumnezeu, asa de dornic de sange de om pacatos ? Simplu de raspuns: ca sa-i fraiereasca mai bine si mai repede pe prosti. Ca sa-i sperie si sa-i tina bine legati de glia numita religie, de dogme, de traditii „crestine” si de bisericile lor. Ca sa-i manipuleze si sa-i inspaimante pe fraieri cu razbunarea lui Dumnezeu, ca sa stea fraierii cuminti in staulul lor, nu al lui Dumnezeu. Ca sa-i stoarca pe fraieri de bani si de bunuri materiale, si ca sa traiasca ei bine si in privilegii de tot felul. Pentru asta este bun un Dumnezeu setos de sange, chitros, chitibusar, razbunator si criminal. De aceea il si prezinta bisericile in halul acesta, ca sa-i sperie in permanenta pe credinciosi, ca acestia sa stea cuminti, si sa nu se razvrateasca impotriva nedreptatilor de tot felul din biserica si din lume. Sa accepte fara sa cracneasca, toate tampeniile, abuzurile si ineptiile bisericilor lor si ale slujitorilor ei, ca venind de la Dumnezeu insusi. Unul din firele rosii ale Bibliei, este acela cand ni se prezinta de fiecare data fara echivoc, faptul ca de cate ori un om sau un grup de oameni, sau chiar un popor intreg se departeaza de Viul Dumnezeu, adica ii dau cu flit, si fac ei ce-i taie pe ei capul ca ar fi sau ca este bine, acestia, de fiecare data, si-o luau urat in freza. Iesind de sub protectia lui Dumnezeu, cadeau invariabil si inevitabil din nou si din nou, in mainile lu’ Dracu’, care-i chinuia si ii belea cum stie el mai bine. Asa au patit si evreii, poporul lui Dumnezeu, care de multe ori in istorie, au ajuns vai de mama lor, sclavi la altii, pentru ca nu si-au mai pus toata increderea lor in Viul Dumnezeu, protectorul lor, ci in tot felul de alte chestii: ba in dumnezei straini, ba in puterile lumii, ba in ei insisi, si tot asa. Asa au ajuns evreii robi la egipteni, de le-a iesit pe nas. Asa fac si „crestinii” de astazi. Nimic nou sub soare. Sigur ca Dumnezeu, dupa un anumit timp, i-a scos din aceasta robie egipteana, precum si din alte robii. Problema a fost ca din Egipt, Dumnezeu a scos un popor de robi, de imaturi religiosi, de panarame umane, aproape de statutul de animal, care se multumeau doar cu munca, patul, painea si carnea de la egipteni. Nu mai aveau chef de libertate, de asumarea responsabilitatilor vietii. si de o noua viziune despre lume si viata. Robia era buna si de dorit, asa cum s-a vazut mai tarziu in atitudinea lor, cand o regretau. Cu un astfel de popor, spalat la creier in robie, Dumnezeu a adoptat o alta tehnica de a-i invata tainele Imparatiei Sale, si a ceea ce este El cu adevarat. Evreii si omenirea intreaga, avea nevoie de o alta abordare, mai palpabila, mai dura, mai reala, in legatura cu problema pacatului si solutia rezolvarii acestei probleme. Vremea folclorului din gura in gura trecuse. Pentru aceasta, Dumnezeu le-a dat evreilor si implicit lumii intregi, Cortul Intalnirii, si mai tarziu Templul, perpetuat sub diferite forme in bisericile „crestine” de astazi, desi nu mai este nevoie de asa ceva. Numai ca Dracu a avut grija sa schimonoseasca si aceasta lectie, asa cum a facut cu toate incercarile lui Dumnezeu de a-i invata pe oamenii prosti si nestiutori, adevarul despre El si Imparatia Sa. Care a fost prima greseala, fundamentala, a evreilor si mai tarziu a tuturor oamenilor care nu au invatat adevarata semnificatie a Cortului Intalnirii si a Templului de mai tarziu ? Greseala fundamentala a fost aceea ca ei au crezut ca toate aceste simboluri, Cortul si Templul, dimpreuna cu tot ceea ce se intampla acolo, precum si legile si poruncile lui Dumnezeu cu privire la viata religioasa, sociala, politica, economica si nu numai, este tot ceea ce doreste Dumnezeu sa-i invete pe ei, si ca asta reprezinta religia adevarata, vointa lui Dumnezeu, viata adevarata in armonie cu Dumnezeu, si regulile Imparatiei Sale. Gresit, si o sa vedem de ce. De la aceasta intelegere gresita s-a perpetuat si imaginea gresita despre Dumnezeu. Evreii si oamenii care au urmat pe planeta in generatiile care au trait pana acum, cu exceptii fireste, in general, au crezut ca legile date de Dumnezeu in Levitic, Deuteronom, etc. sunt exact legile Imparatiei lui Dumnezeu si voia Sa pentru ei. Ca asta este tot ce isi doreste Dumnezeu pentru ei, si ca asta este cumva Raiul. Nimic mai fals, si o sa si vedem de ce. Majoritatea nu a vazut nimic dincolo de toate aceste simboluri, doar cei cu adevarat credinciosi au putut sa vada si sa inteleaga adevaratele simboluri si intelesuri ale Cortului si ale Templului, precum si ale altor legi si porunci. Dovada este ca evreii vor sa reconstruiasca Templul in zilele noastre, iar „crestinii” pastreaza Templul evreiesc perpetuat prin bisericile lor. Am mai scris despre asta AICI. Dumnezeu ne spune foarte clar in Biblie ca nu asta a intentionat El, sa dea oamenilor sarbatori, legi si porunci. Nu are nevoie de asa ceva, ci alta trebuia si trebuie sa fie intelegerea noastra: Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata! … Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul ?! Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor. Nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre. Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi, si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! (Isaia, Amos)   Dumnezeu ne spune aici ce dorea El cu adevarat de la cei care se declarau urmasii Sai: neprihanirea poporului Sau ! Nimic altceva ! Asta cere Dumnezeu si astazi, si a cerut in toate veacurile. Nimic altceva ! Asta spune Dumnezeu in Vechuil Testament, si asta spune si in Noul Testament.

Problema fundamentala care a aparut odata cu darea Legii la Muntele Sinai, si apoi a tuturor legilor si poruncilor din Exod, Levitic, Deuteronom, etc. a fost aceea ca lumea de atunci incoace crede ca Dumnezeu are doua fete. Una rea, dura, inchizitoriala din Vechiul Testament, si una buna, iubitoare si iertatoare in Noul Testament, prin Isus Hristos. Dumnezeu pare extrem de SFANT in Vechiul Testament, sfintenia fiind perceputa ca duritate si intransigenta, sete de sange si crima, si extrem de LAIC prin Isus Hristos, adica DESACRALIZAT, adica imbunat. Oare asa sa fie ? Are Dumnezeu doua fete sau El este acelasi in orice timp, asa cum afirma: Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine, caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.” (Evrei)  Si in Noul Testament, Dumnezeu ne spune ca neprihanirea Lui in noi este totul, ieri, azi si in veci, iar ritualurile, sarbatorile, mancarurile si bauturile, zilele si lunile cu tenta religioasa, adica pentru Dumnezeu, nu mai valoreaza nimic.

„Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.” (Ioan)

Continuarea…. mai tarziu un pic, dar nu foarte tarziu !

(va urma)

Cu respect,

De ce doar Eu si Dumnezeu ?

Motto: „Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul lumii.” (Matei)

Faptele ne tradeaza ceea ce suntem in realitate, nu ceea ce pretindem noi ca suntem. Din vorbe, toti suntem frumosi, destepti, viteji, onesti si devreme acasa. Eu m-am saturat de vorbe, fie ele si frumoase, in orice domeniu al vietii, dar fara continut in fapte. Degeaba spui ca-mi esti prieten, cand faptele tale imi demonstreaza contrariu, de exemplu. Degeaba imi spui ca esti corect cu mine cand eu vad ca ma minti si ma furi. Degeaba imi spui ca ma iubesti daca te duci la altul sau la altele. Pe zi ce trece imi dau sama ca nu am ce cauta in nicio organizatie lumeasca, nicio biserica, nicio grupare, ONG, partid, etc. Toti mint, si popi, si pastori, si artisti, si sportivi, si politicieni, si economisti, si ziaristi, toti. Ticalosia omeneasca creste cu fiecare zi, exact asa cum spune Dumnezeu ca va sa fie la vremea sfarsitului. Astazi vreau sa vorbesc despre iluzia cu atacarea si “distrugerea” sistemelor religioase sau laice din interiorul lor sau din afara lor. Eu unul nu cred in “lupta” cu sistemul (sistemele), din interiorul sistemului, indiferent de sistem, laic sau religios. Sistemele rejecteaza sau ucid. Sau amandoua odata. Sistemele nu se reformeaza. Sistemele nu sunt prietenoase cu schimbarile. Sistemele se schimba doar de nevoie, de cele mai multe ori prin forta, si aproape niciodata de buna voie si din proprie initiativa. De ce ? Pentru ca totdeauna, totdeauna, totdeauna, profitorii sistemelor vor face tot ce le sta in putere ca sa zadarniceasca orice schimbare care le afecteaza interesele. Sistemele nu se reformeaza niciodata in adevaratul sens al cuvantului. Pentru ca sistemele sunt alcatuite din oameni, ori oamenii sunt asa cum stim cu totii ca sunt: cu miliarde de masti si de interese. Cei mai multi uita un lucru elementar: calitatea oamenilor da calitatea sistemelor, nu invers. Sistemele sunt alcatuite tot de oameni, nu vin din neant. Oricare ar fi acele sisteme, de la familie, celula de baza a societatii, si pana la marile corporatii laice sau religioase, popoare si natiuni, regula este aceeasi. Daca calitatea oamenilor care gandesc si alcatuiesc acel sistem este ridicata, atunci si sistemul este asemenea celor care il compun. Nu exista sisteme bune cu oameni de proasta calitate morala si profesionala, cum nu exista sisteme rele cu buni profesionisti si oameni morali si integri. Nici macar firmele private nu fac exceptie de la ceea ce am spus pana acum. Atata timp cat proprietarul firmei este acelasi si are aceiasi gargauni tampiti in cap, lucrurile raman aceleasi in liniile de forta care definesc firma, nu se pot reforma cu adevarat. Ca nu degeaba omul sfinteste sau ruineaza locul. Stiu ca noua ne place numai treaba cu sfintitul, treaba cu ruinatul ne facem ca nu o vedem. Ele, sistemele, incluzand si firmele, doar se cosmetizeaza pe ici pe colo, dar nu prin partile esentiale, cum ar zice nenea Iancu berlinezu’. De regula apar sisteme noi, iar cele vechi ori mor natural, adica pe mana lor, fiindca raman intepenite in proiect si stagneaza sau sunt „distruse” de concurenta sau sunt distruse cu forta. Numai naivii, ca sa nu spun prostii, isi pot imagina ca ei pot sa reformeze ceva, atata timp cat in acel loc proprietarul sau regulile raman aceleasi. Nici Luther nu a reusit sa reformeze biserica catolica, desi este numit reformator. Luther a reusit sa „reformeze” doar oameni luati individual, unul cate unul, in sensul ca acei oameni au acceptat de buna voie si nesiliti de nimeni, un adevar clar ca lumina zilei. Luther nu a reformat sistemul religios numit biserica catolica. Biserica catolica este la fel de mii de ani. Oamenii care au acceptat adevarul lui Dumnezeu spus de Luther, au parasit sistemul catolic, dand nastere la alt sistem, cel protestant. Acesta este mecanismul corect. Acesta este sistemul care a fost corect tot timpul in istorie. Evreii care au vrut sa devina crestini, inainte si dupa crucificarea lui Isus Hristos, au parasit iudaismul. La sfarsitul timpului nu va fi altfel. In Apocalipsa, Hristos spune foarte clar: „Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa 3) Relatia este strict personala intre om si Dumnezeu. Nimeni nu poate sa se interpuna in aceasta relatie. Nici preotii din Vechiul Testament nu faceau asta. Ei il reprezentau tot pe Dumnezeu in Templu, dar ei nu erau Dumnezeu ! Este esential sa intelegem asta ! Relatia credincios pacatos-Dumnezeu, chiar daca era „intermediata” de leviti in Vechiul Testament, de preotii de la Templul evreiesc, in realitate, relatia era la fel de directa ca si in Noul Testament, doar intre credinciosul pacatos si Dumnezeul lui. Asta simboliza tot ceea ce reprezenta Templul evreiesc, preotii si ritualurile lor de la Templu: pe Dumnezeu. Totul era o simbolistica legata doar de Viul Dumnezeu. Totul il reperezenta pe Dumnezeu si ceea ce face El pentru o omenire proasta si cazuta in nelegiuire si moarte. Sigur ca ei, evreii, au pierdut din vedere de multe ori in istoria lor aceasta intelegere corecta a Templului, si au suferit consecintele, de foarte multe ori dramatice si inimaginabile. Hristos insusi le-a spus franc in fata evreilor din vremea Lui, ca Templul lor si tot ceea ce fac ei acolo, fara Viul Dumnezeu este egal cu zero. Au ramas aia masca asa cum raman si „crestinii” de astazi cand le spui ca bisericile lor sunt egal cu zero in fata lui Dumnezeu, si ca tot ceea ce fac ei este egal cu zero pentru Dumnezeu. Ca si evreii in trecut, la fel fac si „crestinii” de astazi, care nu mai au nicio treaba cu Viul Dumnezeu, au traditiile si obiceiurile lor, atat bisericile istorice cat si cele neoprotestante. S-au apucat sa pupe lemne si carpe, adica icoane si sfinti de lemn, de aur si de argint, oase de oameni morti (moaste, brrr !) si alte asemenea blestematii si aberatii. Neoprotestantii, desi spun ca la ei nu se ezista preotie (sic!) corpul pastoral este considerat fix ca o preotie. Enoriasii nu ies din cuvantul pastorilor care si pentru ei sunt tot „unsii lui Dumnezeu”. Este o minciuna si o ipocrizie fara margini ceea ce afirma aceste biserici neoprotestante. Toti se supun pastorilor si organizatiei bisericii, in detrimentul supunerii doar catre Viul Dumnezeu. In final este ingradita si persecutata orice gandire libera si critica asupra sistemului. Sub masca apararii doctrinei bisericii se fac persecutii la fel ca in trecutul negru al „crestinismului”, impotriva celor care isi pun intrebari, cauta adevarul si vor sa discute liber in biserica lor aceste lucruri. Sunt afurisiti si exclusi foarte repede, fiind considerati cazuti de la credinta, eretici, tulburatori ai credintei. De ce nu poti lupta eficient din interiorul sistemelor ? Simplu de raspuns. Pentru ca fiind in interior, trebuie sa faci din cand in cand adeseori (sic!), concesii sistemului din care faci parte si de unde mananci. Nu ai incotro. Asta daca vrei sa mai faci parte din sistem si sa mai fii acceptat acolo. Aceste concesii sunt totdeauna, todeauna, totdeauna, in defavoarea adevarului pe care vrei si trebuie sa-l spui in legatura cu sistemul respectiv. Altfel spus, nu poti sa spui chiar tot ceea ce gandesti cu adevarat, si sa critici tot ceea ce vezi ca se intampla cu adevarat in acel sistem, fara sa suporti si consecintele. De cele mai multe ori intervine o autocenzura, ca sa nu deranjezi prea tare lucrurile, sa nu care cumva sa faci valuri prea inalte, care te pot matura de pe punte. Asta detest eu la toti „reformatorii” de carton, indiferent din ce domeniu sunt, laic sau religios. Numai oamenii fara masca, oamenii demni, cu coloana vertebrala, oamenii care traiesc in aceasta lume in picioare si nu in genunchi, isi permit luxul sa spuna adevarul oricand, oricui si in orice imprejurare, in orice sistem si cu orice pret. Sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa spun ca trebuie sa fii in orice clipa cu „iataganul dreptatii” in mana, si sa dai cu el in dreapta si in stanga, aratand cat de tare si de destept esti tu, cat de drept si falnic esti. Nu asta vreau sa spun. Daca ai face asa ceva, ai ramane in scurt timp singur. Ai face gaura in jurul tau rapid. Vreau sa spun ca sunt limite peste care, daca esti onest cu tine in primul rand si cu cei din jurul tau, nu mai poti sa treci in compromisul tau cu sistemul sau sistemele. Va dau un exemplu ca sa ma intelegeti. Daca asi lucra intr-un spital si un coleg al meu mi-ar cere sa dau rasol cu sterilizarea instrumentelor de operatie, asi refuza categoric asa ceva. In schimb pot sa accept, cu durere in suflet, ca din motive intemeiate, cum ar fi lipsa fondurilor suficiente, cearsafurile de pe paturile de spital sunt mai uzate, nu murdare, si mancarea este mai slaba caloric din lipsa banilor. Asta pot sa accept, acest compromis pot sa-l fac, dar nesterilizarea instrumentelor medicale care poate dauna grav altor oameni, nu pot sa o trec cu vederea si sa o practic.
Daca ma intrebati pe mine, sistemele religioase, nu se pot reforma ca o firma, care daca are probleme ori si le rezolva ori piere. In sistemele religioase lucrurile sunt cu totul altfel. Aici se speculeaza foarte mult natura umana cazuta, fricoasa, decrepita si proasta la creiere, precum si imbecilitaea afirmatiei facuta de fiecare biserica in parte, ca ea si numai ea, este depozitara adevarului lui Dumnezeu, iar toate celelalte sunt mincinoase. Si credinciosii fiecarei biserici cred aceasta minciuna gogonata si se detesta unii pe altii, se critica unii pe altii si isi dau la cap unii altora, spre deliciul Satanei. Se speculeaza frica omului credincios, ca in afara sistemului religios este pierdut. Bisericile inoculeaza credinciosilor lor frica ca singuri nu pot sa fie in legatura sigura cu Dumnezeu. Ca omul are nevoie musai de o biserica, de un popa sau de un pastor, oamenii uitand ca singurul Pastor si Preot este Isus Hristos. La fel este si in cadrul laic, in economie sau in orice altceva. Aceasta frica este adanc inradacinata in mintile credinciosilor sau a salariatilor din sistemele laice sau religioase, de catre managerii sau slujitorii lor, popi sau pastori. Oamenii se simt mult mai in siguranta in grupuri, organizatii sau echipe, decat pe cont propriu, de aceea si cauta astfel de locuri. Sigur ca este bine sa fii in compania semenilor tai, ca d’aia a creat-o Dumnezeu pe Eva pentru Adam, dar… nu cu orice pret. Si acum vine partea tare. Oricat poate sa para de paradoxal, crestinismul adevarat nu invata asa ceva. Dumnezeul crestin vrea sa te invete exact contrariul a ceea ce te invata, cred si vor oamenii acestei lumi. Dumnezeul crestin vrea sa ne invete ca EL+omul sunt de neanvins si de neoprit. El+Tanase, El+Vasilica, El+Georgica, EL+fiecare in parte, ca persoana, nu ca grup. Aceasta este matricea corecta a crestinismului, a creatiei si a salvarii. Dumnezeu nu a creat si nu salveaza grupuri, nu salveaza organizatii, nu salveaza biserici, ci doar persoane, care una cate una, formeaza un grup, grupuri, si apoi marele grup care devine astfel poporul lui Dumnezeu. Toate religiile, inclusiv falsul crestinism, fac si invata exact pe dos. Invata pe oameni ca bisericile, organizatia bisericeasca, popii si pastorii, ritualurile, dogmele, etc…sunt furnizoare de sacralitate si de salvare, si uite asa devine omul un sclav al sistemului. Omului ii este frica sa mearga in viata doar in formula El+Dumnezeu. Nu crede in ea, desi este singura corecta. Isus Hristos a invatat exact acelasi lucru pe ucenicii si apostolii Sai, precum si pe evreii din vremea Sa. Dar ei au vrut sa ramana cu Templul, cu preotii, cu Sinedriul, cu jertfele si ritualurile de la Templu, dand cu piciorul lui Dumnezeu, alungandu-l si punandu-l pe cruce.

  • „Locuieste ca strain in tara aceasta. Eu voi fi cu tine si te voi binecuvanta, caci toate tinuturile acestea ti le voi da tie si semintei tale si voi tine juramantul pe care l-am facut tatalui tau, Avraam.” … Domnul i S-a aratat chiar in noaptea aceea si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Avraam, nu te teme, caci Eu sunt cu tine, te voi binecuvanta si iti voi inmulti samanta, din pricina robului Meu, Avraam.” (Geneza)
  • „Iata, Eu sunt cu tine, te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge si te voi aduce inapoi in tara aceasta, caci nu te voi parasi, pana nu voi implini ce-ti spun.” (Geneza)
  • Eu – zice Domnul – te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta.” (Psalmul 32)
  • „Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca, daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde… Nu te teme de nimic, caci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce inapoi neamul tau de la rasarit si te voi strange de la apus.” (Isaia 43)

Acelasi principiu l-a aplicat Dumnezeu Tatal cu Fiul Sau Isus Hristos, iar Isus Hristos cu noi, cei care credem in El.

  • „Nu crezi ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui. Credeti-Ma ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine, credeti cel putin pentru lucrarile acestea.”
  • In ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu, ca voi sunteti in Mine si ca Eu sunt in voi. (Ioan 14)

Asa cum am spus de multe ori pana acum, eu nu mi-am propus sa fac nimic special aici pe blogul meu, in sensul ca nu vreau sa castig pe nimeni la nimic, nu vreau sa aduc pe nimeni niciunde. Vreau doar sa spun adevarul despre Dumnezeu si lumea in care traiesc, adevar care poate sa fie controlat oricand, de oricine, cu Biblia si cu viata insasi. Pot sa fiu controlat cu Biblia, dar si cu viata mea reala, dimpreuna cu faptele mele. Sunt daca vreti, doar unul din glasurile, din multele glasuri, care striga in pustietatea pacatului si a mortii, de pe planeta Pamant, Evanghelia Vesnica. Evanghelia Vesnica este o veste, o stire, un reportaj, un reality show. O veste la care poti sa iei seama sau pe care poti sa o ignori. Nicio problema. Nimeni nu te sileste la nimic. Dumnezeu insusi spune: „Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa 3) …  Dumnezeu nu forteaza pe nimeni la nimic. Daca auzi Evanghelia Vesnica si te intreseaza subiectul, adica daca deschizi usa lui Dumnezeu, singurul care ti-o poate explica perfect, El vine la tine si ti-o explica la o cina, ca intre prieteni, nu ca intre calau si victima sa, asa cum cred si propovaduiesc „crestinii” lu’ peste sarat. Cina este ceva frumos, sublim. Cina este o seara cu o masa buna, un vin bun, o discutie buna si elevata, intre oameni care pot sa devina prieteni foarte buni. Unul chiar este asa: Dumnezeu, prietenul nostru al tuturor. Iar unul dintre prieteni, Dumnezeu, El insusi este cina. A pus totul pe masa, a pus totul la bataie, tot ceea ce a avut mai bun, nu a precupetit nimic, nu ne-a ascuns nimic din tot ce putem sa intelegem. Dumnezeu asteapta de la noi un singur lucru: sa avem incredere in El. Atat. Asta este tot ce ne cere, restul a facut El tot. Acesta este mesajul esential al cinei dintre noi si Dumnezeul nostru…. Aceasta este siguranta si salvarea noastra. Daca vrem. Daca nu vrem, nu deschidem usa… „Isus a spus: „Eu am venit ca sa fiu o lumina in lume, pentru ca oricine crede in Mine sa nu ramana in intuneric. Daca aude cineva cuvintele Mele, si nu le pazeste(adica nu ia aminte la ele, nu le ia in serios, nu le crede, nu le da importanta), nu Eu il judec, caci Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa salvez lumea. Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi.” (Ioan 12)  Ce vrea sa ne spuna Dumnezeu aici ? Simplu de inteles. Ceea ce ne va osandi in final, nu va fi decat necredinta noastra in Evanghelia Vesnica. Nedeschiderea usii. Necredinta noastra in Vestea Buna a salvarii noastre de catre Isus Hristos si Tatal Sau, fara bani si fara plata, asta ne va pierde. Noi renuntam de buna voie si nesiliti de nimeni, la singura metoda prin care suntem avertizati si salvati. Cei care au citit pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog, probabil ca au inteles ca singura noastra alegere reala este doar pacatul. Asta fac si cei care or sa fie pierduti pentru totdeauna. Dand cu piciorul Vestii Bune, dam cu piciorul lui Dumnezeu, alegem la fel ca si Eva in Eden, minciunile Satanei si nesocotim Cuvantul lui Dumnezeu, care pentru Eva era: sa nu mancati din pomulCunostintei Binelui si Raului, ca sa nu muriti„. Cuvantul lui Dumnezeu a fost singura lor centura de siguranta in fata Satanei, a pacatului si a mortii. Nesocotindu-l, Eva a suportat doar consecintele despre care fusese avertizata de Dumnezeu: „Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: „Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” (Geneza 3) Dumnezeu nu le-a spus primilor oameni creati pe planeta Pamant, ca sa nu manance din pomul Cunostintei Binelui si Raului pentru ca altfel or sa fie omorati de El negresit. Dumnezeu nu a spus primilor oameni ca daca mananca din pom, El o sa-i pedepseasca cu moartea negresit. Dumnezeu nu a spus asa ceva. Dumnezeu le-a spus ca gestul lor ii va ucide, nu El. Le-a atrasa atentia ca moartea lor se va datora numai lor. Numai ei sunt responsabili, nimeni altcineva. Moartea lor nu va fi decat consecinta propriului lor gest, si a propriei lor alegeri: PACATUL, nu o condamnare prosteasca a unui Dumnezeu ofuscat, din razbunare ca nu l-au ascultat pe El si s-au luat dupa Dracu’, asa cum cred si propovaduiesc toti „crestinii” lu’ peste sarat ! Dand cu piciorul adevarului lui Dumnezeu, Cuvantul, singurul care ne poate pune la adapost si ne poate proteja, dam cu piciorul sigurantei noastre, salvarii noastre. In sensul acesta ne va judeca Cuvantul lui Dumnezeu, adica spusele lui Dumnezeu catre noi, pe care noi nu le credem, le ignoram si le dam cu piciorul, le nesocotim, ne-au avertizat ca vom muri. Ca nu avem nicio alta sansa. Altfel spus: ne pierdem singuri dragii mei, pierim pe mana noastra, adica pe prostia noastra. Dumnezeu nu a fost, nu este si nu va fi niciodata vinovat pentru asta, asa cum cred toti prostii. Iata inca o dovada in acest sens: „Vai de cei ce insira casa langa casa si lipesc ogor langa ogor pana nu mai ramane loc, si locuiesc in mijlocul tarii ! Iata ce mi-a descoperit Domnul ostirilor: „Hotarat, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari si frumoase nu vor mai fi locuite…. Harpa si lauta, timpanul, flautul si vinul le inveselesc ospetele, dar nu iau seama la lucrarea Domnului si nu vad lucrul mainilor Lui. (adica nu cred Evanghelia Vesnica, nu cred Biblia)  De aceea, poporul meu va fi dus pe neasteptate in robie, boierimea lui va muri de foame, si gloata lui se va usca de sete. De aceea, isi si deschide Locuinta mortilor gura si isi largeste peste masura gatlejul, ca sa se coboare in ea maretia si bogatia Sionului, cu toata multimea lui galagioasa si vesela. Si astfel, cei mici vor fi doborati, cei mari vor fi smeriti, si privirile trufase vor fi plecate. Dar Domnul ostirilor va fi inaltat prin judecata, si Dumnezeul cel sfant va fi sfintit prin dreptate.” (Isaia 5)  Asta inseamna adevarata judecata a lui Dumnezeu: sa ne arate noua, tuturor locuitorilor acestei planete din toate veacurile, ca de buna voie si nesiliti de nineni, am dat cu piciorul ca prostii, tocmai celui care ne putea ajuta: Dumnezeu si adevarul Sau despre creatie, cadere si salvare, adica Cuvantul Sau. Am refuzat sistematic si cu incapatanare, unii dintre noi, cei mai multi, cu aroganta, orgoliu nemasurat si mandrie prosteasca, mana intinsa a celui care ne-a avertizat si ne-a invatat ce este binele si raul, si care este calea cea adevarata a salvarii. Asta ne-a pierdut si asta ne va pierde, nu o pedeapsa a lui Dumnezeu. Cu aceasta proba finala, indubitabila, isi dovedeste Dumnezeu dreptatea. Adica dovedeste faptul ca nu ne-a mintit niciodata, ca tot ce ne-a spus incepand cu Adam si Eva si pana la ultimul om traitor pe acesta planeta, a fost si este adevarul curat, ca a fost totdeauna drept in deciziile Sale, respectandu-ne totdeauna si noua, libertatea noastra, ca fiinte inteligente, create dupa chipul Sau: orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va da slava lui Dumnezeu. Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu.” Moartea noastra nu reprezinta o pedapsa dumnezeiasca, ci doar propria noastra alegere: Dracu’ si Pacatul.

Stiti cu ce minciuna vin „reformatorii” religiosi ca si cei laici de multe ori ? Ca ei aduc ceva nou, ce nu mai stie nimeni, decat ei. Eu am vazut cu ochii mei si in biserici si in viata laica, adica in firme, ca asta este doar o alta minciuna gogonata. Vreau sa va reamintesc un text din Biblie: “V-aș mai spune și alte lucruri, dar nu pun pe umerii voștri mai multe poveri”. Ce credeti, s-a implinit aceasta spusa a lui Isus ? Eu spun ca da. Isus nu ne-a mai spus niciodata noua, pacatosilor, prin nimeni altcineva, ceva in plus decat ne-a spus. Tot ce ne-a spus a fost si este maxim. Nu a mai spus nimanui, niciodata, ceva in plus decat a spus atunci cand a fost pe pamant. Si stii de ce? Pentru mintile noastre prostite de pacat, oricum ne-a spus prea mult. Dovada este ca foarte multi oameni ai planetei nu cred nici lucrurile elementare din religia crestina, iar in falsul crestinism se propovaduiesc aceleasi marote omenesti care se propovaduiesc si in lumea laica: cu dozajul, concesiile, diplomatia, tactul, psihologia, infranarile, etc… Eu nu cred in ele la modul cum cred multi, si am sa si explic pe scurt de ce, ca sa nu intelegeti gresit ce vreau sa spun. A nu-i spune omului adevarul, este o odioasa forma de manipulare, practicata in religie, in politica, in economie, in familie si oriunde mai vreti dumneavoastra. Stiti de ce ? Pentru ca numai in deplina cunostinta de cauza poti sa iei decizii drepte si corecte, daca vrei. Cum la fel de bine poti sa le strambi. Oamenilor li se mai ascunde adevarul pentru ca in mintea noastra, avem noi impresia ca ceilalti inca nu sunt pregatiti sau sunt prea prosti ca sa primeasca acel adevar pe care vrem noi sa-l spunem, iar asta este o alta mare tampenie si manipulare. Dar daca pierd o ocazie care nu se mai intoarce ? De unde sau cum poate sa stie cineva, cat adevar poate sau nu poate sa primeasca o fiinta umana la un anumit moment ? Tu spune-mi adevarul si lasa-ma pe mine sa decid daca-mi place sau nu, daca-mi convine sau nu, daca mai vreau sa-mi spui sau mi-a ajuns. Este cineva Dumnezeu ca sa stie cand, ce si cum sa dozezi adevarul ? Nu. Bulshitul asta cu educatorul si tactul, si ca nu a venit vremea, este o aiureala in religie. Daca ala sau aia mor maine intr-un accident de masina, si tu nu le-ai spus ce poate ei ar fi trebuit sa stie de la tine, ce ai facut cu asta, rau sau bine ? Daca ti s-ar descoperii o boala rea, cu posibilitate de tratare cat de cat in faza ei incipienta sau mai avansata, ca sa-ti mai prelungesti viata cu un an, doi sau patru, si medicul nu ti-ar spune asta ca sa te menajeze, si te-ai intoarce dupa 3 luni in faza terminala a bolii la acelasi medic, ce i-ai spune? I-ai multumi ca te-a menajat sau i-ai face reprosuri ca nu ti-a acordat o sansa spunandu-ti adevarul ? Dumneavoastra ce credeti ? In religie, greseala mai mult sau mai putin voita a tuturor pastorilor, popilor, bisericilor, este aceea ca ei ne considera pe noi, enoriasii lor, niste bebelusi prosti si neajutorati, incapabili sa inteleaga ceea ce trebuie, si nu ne considera niciodata macar adolescenti, de oameni maturi nici vorba. Daca o sa va duceti intr-o biserica, o sa vedeti ca de cele mai multe ori, popa sau pastorul, se adreseaza credinciosilor ca la niste handicapati mintal, ei popii si pastorii, fiind fireste, super iluminati. Se pleaca mereu si mereu de la premisa falsa si idioata, ca in fata acestor guru ai lui Dumnezeu, pe numele lor popi si pastori, se afla doar niste turme de imbecili retardati, care nu trebuiesc deranjate brusc din imbecilitatea lor, de catre lumina popeasca si pastoreasca a stiintei inalte despre Dumnezeu. Hai sa faceti plici ?! Si atunci se naste intrebarea legitima: „Cine hotaraste cand este momentul potrivit pentru dezimbecilizarea turmei ? Popa, pastorul sau Dumnezeu ? Pot ei, popa sau pastorul, sa faca asta? Sigur ca nu pot ! Doar Dumnezeu stie timpul trezirii fiecaruia si poate sa si faca asta. Majoritatea credinciosilor cred ca numai popii si pastorii pot sa faca asta, ca ei nu sunt chemati de Dumnezeu ca sa se destepte primii, si sa le vina mintea la creiere. Cineva poate sa spuna ceva de genul: “Da, ei pot, (popii si pastorii) pentru ca ei sunt condusi de Dumnezeu pentru ca sunt slujitorii lui Dumnezeu”, si atunci vin si eu si spun: “Dar eu nu sunt condus de acelasi Dumnezeu, eu nu sunt tot al lui Dumnezeu, nu-l slujesc cu viata mea tot pe Dumnezeu ? Pe mine de ce nu ma trezeste Dumnezeu in acelasi timp cu ei ?” De ce mereu timpul „iluminarii” pastorului sau al popii, difera de timpul iluminarii turmei de credinciosi? Dumnezeu joaca zaruri cu noi ? Face caterinca cu noi ? Adica isi zice razand in barba Lui ceva de genul:”Pa’ turma asta de prosti care cred in Mine o tin adormita, si il trezesc doar pe pastoru’ sau pe popa lor, ca sa tipe el la ei si sa-i trezeasca, desi Eu i-am adormit bustean si-i tin adormiti.” Poate cineva sanatos la cap sa creada asa ceva ? Este o aberatie sa crezi asa ceva ! Dumnezeu, daca trezeste, ne trezeste pe toti odata, si turma si pastorul. Adica trimite Duhul Sau peste toti si peste toate, nu doar peste unii, asa cum cred, sustin si invata bisericile, ca unii sunt mai cu mot decat altii. Biblia spune foarte clar asta: „In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura, feciorii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa vise ! Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu si vor proroci. Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, sange, foc si un vartej de fum, soarele se va preface in intuneric, si luna in sange, inainte ca sa vina ziua Domnului, ziua aceea mare si stralucita. Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi salvat.” (Faptele Apostolilor 2)  Stiti care este singura diferenta ? Ca unii accepta trezirea, iar altii se culca la loc, adica ii doare fix in plachiuri de desteptare, si vor sa mai doarma in dulcile lor iluzii ca sunt in regula cu Dumnezeu daca se duc la biserica sau daca pazesc niste traditii sau o zi de odihna, daca postesc sau daca se tarasc pe coate si genunchi in jurul bisericii, este treaba fiecaruia. Retineti, in sistemele religioase, aceasta este esenta: “Sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic.”

Si ca sa incheiem asa… apoteotic, boreal, planetar, universal, va spun de ce se spune in biserici adevarul cu picatura si se da cu pipeta: ca sa nu se prinda prostii ca au fost si sunt prostiti. Nimeni nu va recunoaste de buna voie greselile trecutului si ale prezentului. Daca un sistem isi va recunoaste anumite greseli, va face asta doar sub presiunea celor care individual, descopera adevarul si il spun in gura mare, fara frica. Si chiar daca intr-un final, sistemul recunoaste greselile, fiind nevoit de vremuri si de imprejurari, asta nu va schimba cu nimic sistemul, lucrurile vor ramane fix la fel. Biserica catolica a recunoscut crimele abominabile facute pe vremea Inchizitiei, asa cum a recunoscut si pedofilia preotilor sai. S-a schimbat ceva esential in ea ? Nu. Doar naivii pot crede ca s-a schimbat ceva in bine dupa aceasta recunoastere. Daca vremurile o vor permite, ceva asemanator se va naste si se va intampla din nou. De aceea si protesteaza in continuare oamenii pe acest subiect al pedofiliei preotilor catolici oriunde merge Papa in lume, pentru ca el nu a fost rezolvat de catre biserica catolica. Faptul ca aceste lucruri sau astfel de lucruri nu se spun pe sleau si se ascund sub denumiri ca: tact, pedagogie, psihologie, nu a venit timpul, e prea mult, etc…mie mi se pare de neacceptat, jegos si imputit, manipulativ din cale afara. Eu numesc lucrurile acestea altfel: minciuna, manipulare, impostura, ipocrizie, prosteala pe fata. Din aceasta cauza, eu, DT-ul, nu-mi mai incredintez mintea si trupul niciunei biserici de pe pamant, niciunui popa sau pastor, niciunei organizatii, ci doar Viului Dumnezeu.

“Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul lumii.” (Matei)

Cu respect,

Despre Sabat (ep.2)

Motto: „…blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, … In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.” (Geneza 3)

Astazi vom continua discutia despre Sabat, adica despre ziua de sambata, discutie inceputa aici. Subiectul numarul doi legat de Sabat, este acesta:

Sabatul ca Odihna Vesnica

Voi scrie astazi despre Sabatul ca Odihna vesnica in Rai, adica ca nemunca, nu ca moarte, sa nu intelegeti gresit, si ca Odihna temporara, adica nemunca din ziua de sambata, in Iadul in care traim noi acum, care este ca o pregustare a odihnei vesnice ce va sa vie. Vom vedea ca cele doua subiecte, cel de data trecuta si cel de astazi, sunt strans legate unul de celalalt. Este foarte greu spre imposibil, sa le desparti si sa le diferentiezi, pentru ca simbolistica lor este extrem de profunda, si ea ajunge de fiecare data la… Dumnezeu, la dragostea si binecuvantarea Sa, in antiteza cu ura si blestemul adus de Dracu’ asupra noastra. Invariabil, tot Dumnezeu este punctul central, culminant si totdeauna terminus, al oricarui rationament si intelegere in ceea ce priveste credinta crestina. Nu ritualurile, nu dogmele, nu traditiile, nu altarele si nu amvoanele, nu bisericile, si nici popii sau pastorii. Doar Dumnezeu. Vom vedea de data aceasta o alta latura profunda a Sabatului, legata in mod evident, de Creatie, Salvare, viata prezenta, dar si cea viitoare. Sabatul este o zi in care tu poti sa faci tot ce-ti place, in tihna si relaxare. O zi in care nu faci nimic sau mai corect spus, faci tot ceea ce ai face si daca ai fi cu Dumnezeu in Imparatia Lui. O zi in care sa te bucuri de toate darurile lui Dumnezeu catre tine: viata, sanatate, lumina soarelui, apa si soare, flori si ciripit de pasarele, casa, masa, adica hrana, masina, banii castigati prin munca cinstita din cele 6 zile, de munti, mari, lacuri, animale, jocuri, prieteni, familie, frati de sange sau de credinta, si nu in ultimul rand de… Dumnezeu. Sa nu uitam ca munca, asa cum o cunoastem noi pe planeta Pamant, este un blestem, nu o binecuvantare dumnezeiasca. Va rog sa recititi textul din motto-ul acestui post. In sensul acesta poporul lui Dumnezeu care este binecuvantat, nu blestemat, nu trebuie sa munceasca in Sabat, pentru ca poporul lui Dumnezeu nu va muncii niciodata in Imparatia binecuvantata a lui Dumnezeu. In sensul acesta Sabatul este binecuvantat si sfintit. In Imparatia lui Dumnezeu nu exista munca asa cum o intelegem noi astazi. Repet, munca este un blestem. Munca este „creatia” lu’ Dracu’, nu a lui Dumnezeu. Munca este o consecinta a pacatului. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sa munceasca, ci doar ca sa se bucure de toate darurile primite de la Creatorul sau. Munca este „creatia” Diavolului. Dumnezeu ne daduse totul gratis. Dracu’ ne pune sa muncim si pentru apa pe care o bem, si pentru aerul pe care il respiram. In Iad, totul se plateste. In Rai, totul este gratis. Aceasta este explicatia, si asa trebuie sa intelegem ceea ce ne spune Dumnezeu in porunca a 4-a din Decalog: ” in ziua a saptea S-a odihnit (Dumnezeu, nu omul creat), de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” Altfel spus, Dumnezeu ne spune ceva de genul: „Adame si Evo, dragii Mei, vedeti voi planeta Pamant pe care am creat-o pentru voi ? Aceasta este o parte din Imparatia Mea, Raiul, adica: odihna si binecuvantare, luati-o si stapaniti-o. Este a voastra, cadou din partea Mea.” Sa retinem si sa nu uitam niciodata ca Raiul este nemunca, binecuvantare, odihna si neprihanire, iar Iadul in care traim noi acum, este munca, blestem, neliniste si pacat. Vreau sa luam acum niste texte din Biblie, care aparent contrazic ceea ce am afirmat eu pana aici, si sa vedem daca este asa sau nu este, adica cum am spus eu pana aici: „Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta, daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov, caci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58)  Intrebarea care se pune imediat in legatura cu acest text, este urmatoarea: Care sunt acele activitati, treburi, etc. cu care nu trebuie sa ne indeletnicim in ziua de Sabat ? Pe vremea Domnului Isus Hristos evreii inventasera tot felul de reguli absurde si imbecile pentru ziua de Sabat, facand-o realmente un chin, un calvar si o teroare pentru evreu, nu o zi de bucurie, de liniste si de pace. Asa este si astazi, atat la evrei cat si la „crestinii” care „pazesc” Sabatul. Va dau cateva exemple de astfel de reguli imbecile cu care erau chinuiti si inspaimantati oamenii, de catre conducatorii lor religioasi, lucru care se intampla pana in ziua de astazi, care le spuneau si le spun credinciosilor ca daca fac aceste lucruri il supara groaznic pe Dumnezeu, care o sa le dea la cap de nu vor putea sa duca: ce noduri ai voie sa faci in sabat, ce distante ai voie sa parcurgi, cat ai voie sa scrii, cu ce litere, pe ce suport, femeile nu aveau voie sa se uite in oglinda, nu aveai voie sa porti pantofi cu cuie, etc. Acestea erau o parte din miile de reguli evreiesti cu privire la Sabat. Puscarie totala. Temnita grea. Ocna. Galere. Mai rau ca la detinutii pe viata. Haideti sa vedem acum care sunt adevaratele lucruri pe care nu trebuie sa le facem in Sabat, si pe care Dumnezeu le doreste cu adevarat de la noi: „Asa vorbeste Domnul: „Paziti ce este drept si faceti ce este bine, caci salvarea Mea este aproape sa vina si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el sarbatorind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau !” (Isaia 56)  Foarte interesant si foarte tare este ceea ce ne spune Dumnezeu aici. Parca este vorba de cu totul altceva decat inventasera evreii ca reguli ale Sabatului. Ca si pe vremea Domnului Hristos, multi interpreteaza total gresit acest text biblic citat mai sus. Ei invata pe oameni ca si evreii in trecut si in prezent, ca trebuie ca in ziua de Sabat sa te mortifici, sa dispari din lumea aceasta si sa-ti pui ochelari de cal, sa nu mai faci nimic, sa nu te mai bucuri de nimic, sa te zombizezi, sa devii din om neom, sa te dai cu curul de pamant la biserica toata ziua si sa te rogi de Dumnezeu sa fie mai bun cu tine, sa nu-ti ia gatii. Multi cred ca in ziua de Sabat, trebuie doar sa stai si sa-i canti osanale lui Dumnezeu, pentru ca orice ai face altceva, este pacat. Asta este o tampenie si o gogomanie. Stiti ce vrea Dumnezeu ? Dumnezeu vrea cu totul altceva. De la a face rau trebuie sa ne oprim in Sabat, si nu numai in ziua de Sabat, ci in toate zilele, si in tot timpul vietii noastre. Pentru ca raul, nu este in Imparatia lui Dumnezeu, cea simbolizata de Sabat. De aceea raul, pacatul, nelegiuirea, nu este si nu trebuie sa fie nici in Sabat, nici intr-o alta zi, si nici in copiii lui Dumnezeu. In copiii lui Dumnezeu, raul nu este datorita lui Dumnezeu care locuieste in ei prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Am explicat cum se face asta, in primul episod despre Sabat. Aceasta este esenta mesajului Dumnezeiesc. De la ce trebuie sa ne oprim in ziua de Sabat ? De la a face rau. Asa se serbeaza Sabatul cu adevarat. Nu muncesti in ziua de Sabat, si nu faci rau in ziua de Sabat. Asta inseamna atat Salvare cat si Creatie. Salvare pentru ca nu faci raul, pentru ca Hristos este in tine prin Duhul Sau, si Creatie, pentru ca te odihnesti, asa cum ar fi trebuit sa te odihnesti pe vecie in Rai, daca nu ne dadeam robi Diavolului. Simplu de inteles. Sa vedem daca este asa. Iata un text pe care l-am prezentat si la postul trecut despre Sabat: Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor, nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea ! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Mare diferenta intre ceea ce cred oamenii ca vrea Dumnezeu de la noi, si ceea ce ne spune Dumnezeu ca vrea de la noi. Dumnezeu ne cere sa ne oprim in ziua Sabatului si nu numai, de la caile neleguirii. De la caile nelegiuirii vrea sa ne opreasca Dumnezeu, nu de la caile odihnei si ale relaxarii, a bunatatii si a facerii de bine. De aceea vindeca Isus Hristos pe oameni in ziua de Sabat, si facea multe alte lucruri in ziua de Sabat, lucuri pe care iudeii le credeau ca fiind interzise de Dumnezeu, pentru ca ei, evreii, nu intelesesera semnificatia mult mai profunda a Sabatului, semnificatie pe care Isus le-o arata prin acele fapte ale Lui, facute in Sabat. Este foarte dur acest text. El ne spune verde-n fata, ca Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dat cu curul de pamant in biserici in numele Lui intr-o anumita zi, ca nu are nevoie de tarat pe coate si pe genunchi, de acatiste si de spovedanii, de icoane si de pupat poala popii sau a pastorului, de tinut zile, luni si ani. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea. El are nevoie doar de oameni care sa creada in El, si sa-l lase pe El sa-i Salveze de pacat. Sa-l lase pe El sa puna in ei Neprihanirea Sa. Acesti credinciosi sarbatoresc Sabatul pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Astfel de credinciosi sunt veseli, bucurosi, si fara de frica in fata lui Dumnezeu. Se apropie fara teama de Dumnezeu, asa cum spune Evanghelia Vesnica. Mare, mare diferenta intre cele doua mentalitati. Sa vedem daca este asa cum spune adevarta Veste Buna (Evanghelia).

„dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.” (Proverbe 1)

„… vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai, caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.” (Proverbe 3)

„Cine umbla fara prihana, umbla fara teama, dar cine apuca pe cai strambe se da singur de gol.” (Proverbe 10)  Cred ca sunt arhisuficiente aceste texte, mai sunt si altele. Sa mergem mai departe. Iata alt text pe care vreau sa-l comentam: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia, pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” (Matei 23) Care sunt cele mai importante lucruri din lege? Cumva jertfele, dusul la Templu, zecimea, darurile si tot ce se facea acolo ? Nici pomeneala. Dreptatea, mila si credinta. Acestea erau cele mai importante, si pe acestea nu le faceau ducatorii la Templu si la biserica. Asta trebuiau ei sa faca, nu ritualuri care nu au folosit niciodata la nimic, ci doar au fost un indrumator spre Dumnezeu, spre Hristos: “Caci pentru mine, a trai este Hristos. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc cu credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Asta nu au inteles evreii si nu inteleg nici crestinii. Marea lor majoritate. Ca nu folosesc la nimic traditiile, ritualurile, dogmele religioase. Pentru evrei, mieii de la Templu nu mai reprezentau de mult pe Mesia, erau doar niste miei care trebuiau sacrificati, pentru ca asa cere bezmeticul ala de Dumnezeu. Asta credeau ei. Evreii pierdusera in ritualuri tocmai esenta a ceea ce faceau: ca toate aceste lucruri de la Templu, Templu insusi, aratau doar spre Salvatorul lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Unsul Domnului. Asta nu intelege nici crestinatatea de astazi, ca nu o zi de odihna, nu o biserica, nu un templu, nu o sinagoga, nu un ritual sau mai multe, nu o dogma, nu o icoana, nu o moasca salveaza, ci o persoana VIE, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce facem, il credem pe Dumnezeu pe cuvant sau nu il credem, si continuam sa practicam tampeniile noastre asa zis religioase si crestine ?

Sabatul in Evanghelia Vesnica reprezinta unul si acelasi lucru: mesajul ca Dumnezeu Tatal nostru si Fiul Sau Isus Hristos, au facut cadou primului Adam viata si neprihanirea, precum si o planeta nou nouta, la cheie. Totul gratis si fara participarea lor, a lui Adam si Eva, la actul Creatiei. La fel este si cu Salvarea (mantuirea) neamului omenesc din nelegiuire (pacat) si din moarte, dupa caderea in pacat, este tot la cheie, tot gratis, si tot fara participarea noastra. Noi nu am fost cu Isus pe cruce. El a fost singur acolo, chiar dac ne reprezenta pe toti, adica intreg neamul omenesc. El a calcat singur in teasc. Nimeni nu l-a ajutat, si nimeni nu a fost cu El, decat Tatal Sau. Prin Isus Hristos avem Viata si Neprihanirea Sa din nou. Ni s-a mai dat o sansa. Asta simbolizeaza Sabatul. Numai Tatal si Fiul au muncit pentru toate acestea. Ei au Creat si tot Ei au Salvat, fara ajutorul nimanui. Cat timp au Creat ? 6 zile. Cand Adam si Eva au primit planeta de la Dumnezeu ca sa o stapaneasca si sa se inmulteasca pe ea, ei, au muncit ceva, au contribuit cu ceva, au ajutat cu ceva ? NU ! Adam, dupa odihna din Sabat, in prima zi a saptamanii, ar fi trebuit sa se duca la munca ? Ce credeti ? Le-a spus Dumnezeu ca dupa Sabat trebuie sa munceasca de-a doua zi ? NU ! Adam si Eva in toata vesnicia trebuiau sa munceasca ?! NU ! Ce trebuiau ei sa faca ? Doar sa se bucure de darul Tatalui si al Fiului. Adica, altfel spus, viata lui Adam si a Evei, ar fi fost un Sabat Vesnic ! O odihna vesnica, binecuvantata, desavarsita. Asta insemna ca planeta Pamant era o planeta sfintita si binecuvantata dupa Creatie ! Asta nu intelege omenirea si nici „crestinii” pana in ziua de astazi, cum nu au inteles nici evreii in trecut. In aceasta odihna nu au intrat evreii, pentru ca nu au inteles mesajul lui Dumnezeu pentru ei. Ei voiau sa faca ceva, sa-l ajute cu ceva pe Dumnezeu ! Voiau sa faca ceva pentru Dumnezeu, nefacand anumite lucruri ! Pare paradoxal, dar nu este. Cand Eva si Adam au dat planeta lu’ Dracu’, cum a devenit planeta ? Blestemata si nelegiuita! Asa a aparut blestemul si munca. Asa s-a pierdut odihna si binecuvantarea care trebuiau sa fie vesnice. Nu Dumnezeu a blestemat planeta noastra, ca o baba cu mainile in sold pe marginea santului, asa cum cred toti prostii. Iata si dovada Biblica ca este asa: “Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale (blestemat e omul care se increde in om), si ai mâncat din pomul despre care îti poruncisem: Sa nu manânci deloc din el, blestemat este acum Pamantul din pricina ta! Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el în toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa manânci iarba de pe câmp. În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat. Caci tarânã esti si în
trâna te vei întoarce.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din Gradina
Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.” (Geneza)

Concluzia nu poate sa fie decat una singura: munca, asa cum o stim noi astazi pe planeta Pamant, este un blestem. Nu a fost in planul lui Dumnezeu asa ceva. Planul lui Dumnezeu pentru oameni era si este: Odihna Vesnica, nu munca. Ce au trebuit sa faca Adam si Eva imediat dupa cadere ? Au trebuit sa-si castige existenta cu sudoarea fruntii, adica sa munceasca, pentru ca nu mai erau in Imparatia lui Dumnezeu, unde toate erau gratis, si unde nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata.Au fost izgoniti de acolo. Acum ei se aflau in Imparatia lu’ Dracu’, Iadul, unde trebuie sa-ti rupi bine oasele pentru o bucata de paine, pentru un pahar de apa si o gura de aer. In Imparatia lu’ Dracu’ trebuie sa platesti pentru tot, nimic nu mai este gratis ! Gratis au mai ramas tot lucrurile daruite initial de Dumnezeu, pe care Dracu’ nu are cum sa ni le vanda: natura, cantatul pasarilor, cerul instelat sau nu, asfintitul si rasaritul soarelui, pasarile, plantele, etc. Munca este un simbol al pacatului si al robiei lui, al apartenentei la Imparatia lu’ Dracu’. Munca nu este un simbol al libertatii, ci al robiei. Simbolul omului liber este Odihna Vesnica, adica Sabatul ! Sa mai vedem niste texte si sa le comentam.

Ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã (dedicata) Domnului, Dumnezeului tãu” Cui este dedicat Sabatul ? Domnului ! Si unde este Domnul ce este ? “Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea !”  Ce fel de libertate ? In toate felurile. Libertatea din robia pacatului, libertatea de munca grea si istovitoare, libertatea de Dracu’ insusi. Este libertatea neprihanirii si a vietii vesnice. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.”

In mila si dragostea Sa fata de noi, Dumnezeu cand a dat Legea Sa muritorilor, a pus in ea o porunca de aducere aminte a tot ceea ce am pierdut: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, si a tot ceea ce vom avea de castigat acum si in viitor, prin Isus Hristos: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, adica nemunca vesnica. Si, ca sa mai guste si omul cazut si muritor, macar putin din acea odihna binecuvantata din Eden, in Sabat, trebuie sa se comporte ca acolo ! Adica in primul rand sa nu mai munceasca absolut deloc, si facand asta, sa stea si sa se bucure de tot ceea ce are. De aceea a fost facut Sabatul pentru om. Sabatul este sluga omului, nu omul sluga Sabatului, asa cum fac evreii si unii „crestini”. Asa cum Cina Domnului ne aduce aminte de jertfa Sa pentru noi, asa Sabatul ne aduce aminte de ceea ce am pierdut: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei, si tot ceea ce o sa avem: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei. Astfel, in fiecare Sabat, gusti starea de bine din Imparatia ce va sa vina. Stii ca esti salvat, ca painea si apa nu-ti va lipsi nici acum, nici in viitor, si chiar daca mori, esti biruitor. De aceea nu trebuie sa muncesti in sabat, pentru ca munca este simbolul pacatului si al robiei. In Sabat iti faci toate micile sau marile bucurii, te intalnesti cu Dumnezeu, cu cei care cred ca tine sau au aceleasi preocupari ca tine, te joci, citesti, razi sau plangi, dupa caz, adica faci tot ceea ce ai face si daca ai fi in Cer. Nu trebuie sa fie nicio diferenta. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa dau un exemplu: daca in cer ar exista televiziune de exemplu, cu siguranta te-ai fi uitat la televizor in Sabat dupa ce veneai de la intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu. Asa cu orice lucru, joc sau bucurie lasata de Dumnezeu. Sper ca m-ati inteles. Sabatul nu este un noian de restrictii, ci un noian de bucurie. In Sabat, crestinul gusta 24 de ore de Imparatie cereasca. Dar tot in Sabat, acolo unde poate si este musai, vezi spitale, transport, electricitate, pompieri, politie, etc…crestinul poate si trebuie sa mearga la munca in Sabat, si nu face nici un pacat, isi ajuta comunitatea care fara astfel de servicii vitale, nu ar functiona cum trebuie. Asta cred eu pe baza Cuvantului lui Dumnezeu. Vesnicia este Sabat, si Sabatul este vesnicie ! Adica odihna, bucurie, fericire si pace vesnica, impreuna cu Dumnezeu !

Cineva poate sa replice ceva de genul: “Cum spui tu ca munca este
simbolul pacatului?” Raspuns: Dumnezeu spune asta, nu eu, am dat textul. Sau poate sa mai spuna asa: “Dumnezeu insusi a spus omului sa lucreze 6 zile, si sa se odihneasca in ziua Sabatului.” Raspuns: Da, asa este, dar asta dupa caderea in pacat, nu inainte ! Oare ma contrazic textele care urmeaza ?

Geneza 2: “În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca, fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.” ….„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca sa o lucreze şi sa o păzească.” Si acum vine intrebarea fireasca: Ce insemna munca, inainte de Pacat ? Era acelasi lucru cu munca de dupa caderea in pacat ? Eu spun pe ce sta scris, ca nu era acelasi fel de munca. Sunt doua munci total diferite, si am sa explic de ce. Daca inainte de cadere, munca era ca un hobby sa zicem, adica faceai si tu cate ceva, doar cand vroiai si aveai chef, daca aveai, sau daca aveai nevoie, puteau sa treaca si 200 de ani pana sa ai chef sau nevoie de ceva, ei bine, in tot acest timp de 200 de ani, nu ti-ar fi spus nimeni absolut nimic. Nu ti-ar fi reprosat nimeni nimic. Nu te-ar fi trimis nimeni la munca. Mancare aveai, casa aveai, soare, aer, apa, aveai, aveai tot ce-ti trebuie. Se compara o astfel de munca, cu dusul zilnic la o munca care de multe ori nu-ti face placere, doar ca sa ai ce pune pe masa, ca sa-ti poti face o casa, si pentru a avea cu ce sa-ti intretii familia ?! Sigur ca nu se compara. Cum muncea Adam inainte de cadere ? Avea foarte mult de munca, intr-adevar, sa dea nume animalelor de pe planeta, si sa faca ceva copii cu Eva ca sa populeze pamantul. Munci grele foc, plictisitoare si anevoioase ! Sper ca ati inteles diferenta dintre cele doua feluri de munca. Altul poate sa spuna asa: „Ce odihna vesnica? Spune Hristos undeva ceva despre vreo odihna vesnica?” Raspuns: Da, spune: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si veti gasi odihna pentru sufletele voastre…“ Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel (adica Hristos):In liniste si Odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” Fiul Omului este Domn al Sabatului !” Adica al Odihnei Vesnice. Dumneavoastra ce credeti, pe noul Pamant ne vom duce 6 zile la servici, la munca si sambata ne vom odihnii sau va fi Sabat mereu ? Cum este ? Dumneavoastra ce credeti? „Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?” (Matei 6) Nu degeaba ne spune Dumnezeu ca viata este mult mai mult decat credem si ne inchipuim noi, asa cum si Sabatul este mult mai mult decat credem si gandim noi ca fiinte proaste si limitate. Doar cand vezi frumusetea si splendoarea reala a vietii, neprihanirii si a Sabatului, abia atunci, si numai atunci, poti sa le apreciezi si sa le iubesti cu tot sufletul tau si cu toata fiinta ta. Alta cale nu exista. Sabatul este farama de Eden pierdut, si de cel ce va sa vie. Sabatul este Imparatia lui Dumnezeu, este bucurie, desfatare, pace, iubire, frumusete, bun gust, bunatate, mila si tot ceea ce este nobil si curat, adica neprihanit. Sabatul este semnul ca Dumnezeu este Creatorul si Salvatorul nostru, si ca isi tine toate promisiunile facute neamului omenesc cazut. Numai cine il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, iubeste cu adevarat si Sabatul. Altfel, Sabatul este o povara si o uraciune care abia astepti sa treaca. 

Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” (Ezechiel 20)

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20)

„Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic, caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat… Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4)  Si aceste texte dovedesc fara echivoc, ca Dumnezeu este pentru noi totul, totului, tot, si ca Lui si numai Lui ii datoram totul. Nu sta in puterea noastra nimic. Sabatul subliniaza foarte clar aceste adevaruri vesnice: Creatia si Salvarea noastra, sunt opera exclusiva a Creatorului nostru, la care noi nu am contribuit cu nimic. Punct !

Eu nu tin Sabatul, pentru ca Sabatul nu are manere, clante, toarte, belciuge, curele, etc… Eu nu pazesc Sabatul pentru ca nu sunt gardian. Sabatul nu a facut nimic rau si nici nu vrea sa evadeze de undeva. Eu ma desfat in Sabat, ca o pregustare a vesniciei ce va sa vina. O vesnicie fara munca si umilinte, fara boala, durere si moarte, fara nelegiuiri de tot felul. Sabatul este o farama de Imparatie cereasca, in Iadul in care traim. Sabatul este Dumnezeu cu noi in IAD. Isus este Domn al Sabatului. Isus este Domnul binecuvantarii si al sfintirii, Isus este Creatorul si Salvatorul. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa-l judece pe Hristos: „Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, Unul socoteste o zi mai presus decat alta, pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Caci voi ati murit (fata de pacat), si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” Atentie, sa nu patiti asa ceva: sa paziti zile, luni, vremuri si ani, fara sa le intelegeti semnificatia dorita de Dumnezeu, spre linistea si bucuria dumneavoastra: „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”

Luati-va timp si pentru dumneavoastra ! Macar timpul unei zile ca cea de Sabat. Bucurati-va de el ! Odihniti-va cu adevarat. Veti fi astfel binecuvantat/a. Dracu’ ne vrea robi la galerele lui de tot felul. Nu-i faceti jocul. Nu o sa va imbogatiti niciodata cu banii castigati dintr-o zi de munca in plus. Este o iluzie asta. Traiti ! Nu va mai lasati pacaliti, mintiti, manipulati si prostiti cu idealuri si tinte false, pompoase si goale, de catre toti nenorocitii care v-ar tine la munca zi si noapte, pentru profitul, puterea si bogatia lor.

Concluzie: Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.” (Evrei 4)

Relaxare

Eu nu ma odihnesc in Sabat de frica unui Dumnezeu tafnos, coleric si dictator, ca nu cumva sa-l supar si sa-mi ia gatul, ci ca sa-i demonstrez lu’ Dracu’ ca nu mai sunt robul lui. Nu mai sunt sub blestemul adus de el pe planeta Pamant. Acum, datorita lui Hristos, sunt sub binecuvantare, si sunt liber. Aceasta este esenta si acesta este simbolul opririi muncii in ziua de Sabat: ca nu mai sunt rob, ci om liber datorita lui Isus Hristos, si a Duhului Sau care locuieste in mine. Evreii, ca si „crestinii” de astazi, pazesc Sabatul de frica lui Dumnezeu. Hristos a transmis omenirii, mesajul clar si fara echivoc, ca nimic nu se face de frica, in raport cu Dumnezeirea, ci doar din dragoste si respect reciproc, iar daca tu omule, te duci la templu, sinagoga sau biserica, in timp ce tu esti acelasi ticalos nemernic si nenorocit care esti in viata ta de toate zilele, degeaba te duci. Nu-ti foloseste la nimic. Poti sa stai linistit acasa. Dusul la biserica, nu face decat sa-l plimbe pe Dracu’ din tine, de acasa la biserica, si inapoi acasa. Asta este tot ceea ce faci. Daca viata ta este nelegiuita, adica esti inca robul lu’ Dracu’, si doar in Sabat faci pe sfantul si pe credinciosul, pe dreptul si pe moralul, tu nu apartii lui Hristos, ai de tata pe Diavolul, si implinesti voia si poftele lui, nu ale lui Dumnezeu, asa cum te minti, te iluzionezi si te pacalesti singur. Asa spune Evanghelia Vesnica.

Cu respect,

Despre Sabat (ep.1)

Motto: „Apoi le-a zis: „Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat, asa ca Fiul Omului este Domn si al Sabatului.” (Marcu 3)

Este sambata, si deci este Sabat, asa ca astazi voi vorbi despre Sabat, care este Odihna Raiului si Salvare din Iad, deopotriva. Vreau ca prin acest post, sa incercam sa gandim altfel despre acest foarte important subiect iudeo-crestin. Eu cred ca abordam unul dintre cele mai interesante, mai frumoase si mai fascinante subiecte ale iudeo-crestinismului biblic: Sabatul. Sabatul este un subiect fascinant si foarte important in puzzle-ul de subiecte si adevaruri care exprima chintesenta lui Dumnezeu, a Imparatiei Sale si a Evangheliei Vesnice. Corect inteles, acest subiect, Sabatul, intra in armonie cu tot ceea ce am prezentat pana acum pe acest blog ca subiecte religioase, si deschide larg portile spre adevarata desfatare a crestinului adevarat, cu adevarurile vesnice ale lui Dumnezeu, in ziua sfintita si binecuvantata, ca Dumnezeu insusi: Sabatul. Asupra Sabatului, este revarsata sfintirea si binecuvantarea Creatorului nostru. Nu numai Sabatul este sfintit si binecuvantat, asa cum vom vedea mai departe, ci tot ceea ce este atins de Dumnezeu personal, devine sfintire si binecuvantare, inclusiv omul pacatos, prin Isus Hristos, Salvatorul sau. Sabatul va deveni pentru crestinul autentic, ziua cea mai importanta, cea mai frumoasa, cea mai dorita, si cea mai fericita din viata lui, pe langa alte fericiri ale vietii acesteia, si cea mai plina de semnificatii in raport cu Dumnezeu. O zi pe care o va astepta mereu si mereu, cu nerabdare si cu emotie, ca pe o intalnire cu iubitul sau iubita, ca pe un concediu de odihna intr-o statiune de lux, ca pe cel mai important moment al vietii, cu bucurie si cu speranta pentru prezent, dar si pentru viitor. Viitorul este Sabat, pentru ca Raiul este un Sabat vesnic. „Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii !” (1Corinteni 15)

Asa cum spuneam la inceputul acestui post, Sabatul este deopotriva simbolul si semnul Creatiei noastre, si al Salvarii din pacat si din moarte. Sabatul este chintesenta iubirii lui Dumnezeu fata de creaturile Sale, este darul suprem al Creatorului pentru toate creaturile Sale. Sabatul este toata Creatia si Creatorul insusi, si o sa vedeti imediat de ce afirm asta. Tatal este Sabat, Hristos este Sabat, iar Imparatia Lor este un Sabat vesnic. Salvarea noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis, Viata noastra este Sabat, pentru ca ne este oferita gratis. Sa nu fiti socati de toate aceste afirmatii, pentru ca asa este. Sabatul este Creatie, adica Imparatia vesnica a lui Dumnezeu ca dar, este viata data de Creator, ca dar, este odihna si libertate, ca dar, neprihanire si salvare din pacat si din moarte, ca dar de la Dumnezeu. Toate acestea si multe altele sunt cuprinse in Sabat, si sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi toti. Sabatul este creatia fara pata a lui Dumnezeu. Sabatul este bucuria vesnica a creaturilor lui Dumnezeu. Va doresc din suflet, sa experimentati bucuria Sabatului, adica bucuria intalnirii personale cu Creatorul si Salvatorul dumneavoastra. Dracu’ a facut din aceasta zi, o zi de intuneric si de uraciune, o zi de inchisoare pentru trup si pentru suflet, o zi de spaima si de groaza, de privatiuni inutile, atat la evrei cat si la „crestinii” de astazi care o sarbatoresc, si care repeta la milimetru greselile evreilor. Dracu’ a reusit sa faca din Sabat o zi de restrictii si de privatiuni inutile, care nu au folosit si nu folosesc la nimic. Evreii si „crestinii” care nu l-au inteles pe Dumnezeu, si il vad in continuare doar prin prisma minciunilor Satanice despre Dumnezeu, adica ca pe un dictator setos de sange, se feresc in fel si chip, sa nu-l supere pe satrapul de Dumnezeu, cel setos de sange omenesc, bucuros sa vaneze greseli omensti, si sa ia gatii tuturor celor care nu-l divinizeaza suficient de mult, si suficient de bine. Acesti „credinciosi”, se chinuiesc realmente sa fie buni si sa nu-l supere pe Dumnezeu, uitand esentialul: nu este job-ul lor acesta. Astfel de inchinatori se duc la templu sau la biserica cu groaza in suflet, tristi si ingandurati, ca nu au facut tot ce a stat in puterea lor, ca sa-l imbuneze pe sangerosul Dumnezeu, care este vesnic nemultumit de ei. Astfel de inchinatori nu cunosc nici odihna, si nici bucuria Salvarii lor de catre Hristos. Astfel de „crestini” se duc in Sabat la biserica, ca sa auda de la pastorii si de la conducatorii lor orbi, cum o sa-i ia Dracu’ daca nu pazesc mai abitir si mai cum trebuie, Sabatul (oare cum trebuie ?), daca nu se strofoaca mai mult si mai bine sa faca voia lui Dumnezeu, sa lupte mai eficient cu pacatul, si sa isi chinuiasca mai mult sufletele si trupurile, ca sa fie astfel cat mai in regula, si cat mai pe placul lui Dumnezeu. Auziti ce gogomanie si ce imbecilitate: sa pazesti TU Sabatul, de parca l-ar fura cineva ! Ce sa pazesti TU la Sabat ? Auzi deasemenea in Sabat, la predica, ca o sa-i ia Dracu’ pe oameni, daca nu implinesc legile si poruncile dumnezeiesti, de parca ar putea cineva sa faca asta de unul singur, prin puterea sa, din robia pacatului in care ne gasim fiecare. De parca noi am putea sa ne opunem Satanei prin fortele noastre. Si mai auzi ca o sa-i ia Dracu’ pe toti, daca nu se mortifica zilnic, ca sa placa unui Dumnezeu de tip Pol Pot, Kim Ir Sen, Stalin, Hitler, etc. Dracu’ a transformat pe Dumnezeu si Sabatul Sau, prin tot felul de invataturi mincinoase, din bucurie in tristete, din libertate in robie, si din binecuvantare in blestem. A transferat asupra Sabatului, prin cei de la Templu si apoi prin cei din biserici, invataturile lui mincinoase, cum ca Dumnezeu nu este decat un dictator inapoiat si primitv, impulsiv, caruia ii sare tandara din orice, si care nu vrea nimic altceva de la supusii Sai, decat osanale cretine si continue, aplauze permanente si nesfarsite, precum si pupincurisme vesnice, de la o gloata de supusi trepanati la creieri, imbecilizati si abrutizati de tirania lui neghioaba, care sa fie spalati la creieri, si sa nu puna prea multe intrebari. Dumnezeu in mintea acestor „credinciosi”, este doar un conducator al carui cult al personalitatii si rautate, intrece orice inchipuire omeneasca. Aceasta este imaginea despre Dumnezeu, pe care Dracu’ a construit-o cu migala si multe minciuni, in mintile credinciosilor lesne crezatori. Asta invata si bisericile „crestine” pe oameni, cu privire la Dumnezeu. Si bietii oameni, incearca cu disperare sa iubeasca un astfel de Dumnezeu, aducandu-si in favoarea Lui, tot felul de argumente care nu tin apa. Se straduiesc si ei cat pot. Surpriza: Dumnezeu nu este deloc asa iubitii mei. Acestea sunt doar minciuni satanice despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este asa cum spune Dracu’. Astazi, vom descoperi impreuna, frumusetea universala a lui Dumnezeu si a Sabatului Sau. Dumnezeu este asa cum spune El ca este, nu asa cum spune Dracu’ ca este. Sper sa aveti curiozitatea si rabdarea sa cititi pana la capat acest post. Recunosc ca este putin cam lung, ca ma repet, dar cred ca merita efortul de a citi pana la capat, chiar si lucrurile care se repeta. Inainte de a incepe acest post, vreau sa comentez putin textul biblic din motto. Acest text ne spune foarte clar, limpede si deslusit, ca Sabatul, adica Creatia si Salvarea din robia Satanei, ca odihna, adica ca daruri, au fost facute pentru om, de Dumnezeu insusi. Fara ajutor din afara a facut Dumnezeu totul, si a daruit totul creaturilor Sale.Omul nu datoreaza nimic lui Dumnezeu. Nici macar ascultare. Omul trebuie doar sa aprecieze sau nu, toate acestea, sa-i placa sau nu, toate aceste daruri. Functie de asta, isi va decide singur soarta. Nu-l pedepseste Dumnezeu, asa cum propovaduiesc toate slugile proaste ale lu’ Dracu’. Altfel spus, omul nu trebuie sa se inchine la Sabat, la dogme, la ritualuri, la popi si la pastori, lu’ Dracu’. Omul nu trebuie sa slujeasca si sa fie sluga Sabatului, adica a Creatiei, asa cum invatau evreii in trecut ca si astazi, si cum invata si anumiti „crestini” care sarbatoresc sau „pazesc” Sabatul… ca sa nu fuga. Omul este beneficiarul acestor daruri, si nu sluga lor. Asta ne spune foarte clar Dumnezeu prin textul din motto. Omul nu trebuie sa faca din Sabat un scop in sine, in detrimentul Viului Dumnezeu, Domnul Sabatului. Domnul Sabatului este mult mai important decat Sabatul, si decat toate sabatele, adica decat toate sarbatorile religioase, care doar l-au reprezentat pe El, dar nu sunt El. Omul „trebuie” si are „obligatia” liber consimtita de el, sa se odihneasca in Sabat, asa cum a stabilit Dumnezeu prin Creatie, sau nu. De aceea am si pus in ghilimele cele doua cuvinte: trebuie si obligatie. Omul nu trebuie si nu este obligat la nimic de catre Dumnezeu. Daca vrea bine, daca nu vrea iarasi bine. Omul trebuie sa inteleaga de ce face un lucru sau altul, altfel nu este decat un papagal prost, ori Dumnezeu nu are nevoie de papagali prosti in Imparatia Sa. Omul trebuie sa profite din plin de ziua de odihna, dupa ce va intelege ce semnificatii profunde are aceasta zi. Omul trebuie sa profite si sa se bucure in Sabat, de lipsa muncii zilnice, simbol si consecinta directa a caderii in pacat, munca istovitoare, care este un blestem, nu o binecuvantare, cum cred si invata toti prostii pe semenii lor, ca sa-i mai prosteasca putin sau mai mult. In Sabat, omul trebuie sa-si aduca aminte de odihna de dupa Creatie, si de odihna salvarii sale. Ca a fost creat gratis, a primit o planeta gratis, si nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata ca sa-si castige existenta, apoi ca a fost salvat gratis, si toate acestea, fara eforturile lui personale. Omul trebuie sa se bucure in Sabat de toate darurile date lui gratis, fara munca, fara sudoare, fara chin, si fara nicio plata, de un Dumnezeu iubitor, care este Creatorul si Salvatorul sau, si care a pus toate acestea in sarbatorirea Sabatului, ca o aducere aminte. Trebuie sa stim cu totii ca numai lui Dumnezeu trebuie sa ne inchinam, nu unei zile de odihna in detrimentul lui Dumnezeu, asa cum au facut si inca fac evreii si anumiti „crestini”. De aceea si textul din motto spune clar, ca Isus Hristos este si Domnul Sabatului. Numai Lui, Domnului, trebuie sa ne inchinam, si nu unei zile. Asa faceau evreii pe vremea Domnului Isus si nu numai atunci, asa fac si astazi, si asa fac si unii „crestini” care au lepadat pe Domnul Sabatului, si se inchina la Sabat, ca si evreii. Paradoxul apare atunci cand ei nu recunosc asta, si spun ca ei in Sabat se inchina lui Dumnezeu, dar nu este deloc asa, dupa cum vom vedea imediat. Sabatul nu este o zi de inchinare, ci o zi de odihna. Astfel de „inchinatori” de Sabat il alungau si il alunga si astazi pe Isus Hristos din templul, sinagoga sau biserica lor, si se inchina doar Sabatului golit de Dumnezeu, dogmelor si ritualurilor lor. Hristos este afara, nu inauntru, pentru ca nu mai are loc de… Sabat. Nu degeaba Isus Hristos a facut lucruri nepermise de religia iudaica, dar permise de Dumnezeu. Evreii habar nu aveau de Dumnezeu, asa cum le-a dovedit Isus Hristos insusi. Erau orbi si surzi. Sabatul este legat de Rai si de Iad, de munca si de odihna, de nelegiuire si de neprihanire, de viata si de moarte, de cadere si de salvare, de trecut, dar si de viitor. Sabatul a fost odihna vesnica daruita de Dumnezeu planetei Pamant prin Creatie, si este acum, in IAD, pregustarea vesniciei ce va sa vina dupa Salvarea din pacat si din moarte. Sabatul este odihna si fericirea vesnica ca fiinte Salvate si libere de robia Satanei, a pacatului si a mortii. Sabatul este expresia iubirii vesnice si nemarginite a lui Dumnezeu, pentru toata creatia Sa.

Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi ? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului ?” (Isaia 58)

Intrebare: Sabatul este o zi de inchinare sau este o zi de odihna ? Eu afirm pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, ca Sabatul este o zi de odihna, si nu o zi de inchinare. Un crestin adevarat se odihneste si se bucura in Sabat, nu se inchina. El sarbatoreste Sabatul pentru ca mai intai de toate s-a inchinat si se inchina zilnic, secunda de secunda, Viului Dumnezeu, Creatorul si Salvatorul sau, si pentru ca a inteles de la Dumnezeu ce este Evanghelia Vesnica a iubirii si a bunatatii lui Dumnezeu fata de el, atat inainte de cadere, cat si dupa. Dupa aceasta inchinare sincera si dezinteresata, vine odihna si bucuria, nu inaintea ei. Inchinarea la Dumnezeu este permanenta, zilnica, secunda de secunda, odihna nemuncii este doar in ziua de Sabat, iar odihna Salvarii din pacat este permanenta. Aceasta odihna de Sabat in Sabat, este simbolul Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu, unde omul nu o sa mai fie nevoit sa munceasca ca sa-si castige existenta, si ea se prelungeste si in celelalte zile ale saptamanii, ca odihna a Salvarii noastre prin Isus Hristos. Odihna Salvarii noastre prin Isus Hristos este permanenta, adica zilnica, secunda de secunda. Odihna este darul lui Dumnezeu pentru credincios, in toate felurile posibile, asa cum vom vedea mai departe, dupa ce credinciosul isi inchina viata lui Dumnezeu. Sabatul este odihna nemuncii pentru castigarea traiului zilnic, este odihna de eforturilor noastre inutile, zadarnice, de a ne salva singuri din pacat sau de a colabora cu Dumnezeu la salvarea noastra, lucru imposibil dupa cum afirma Dumnezeu insusi. Sabatul este odihna increderii absolute (credintei) in Dumnezeu. Sabatul devine permanent ca odihna a Salvarii noastre, datorita increderii noastre depline in Dumnezeu si promisiunile Sale fata de intreg neamul omenesc. Salvarea noastra, ca si odihna a Sabatului, este darul lui Dumnezeu pentru noi toti, in Isus Hristos Fiul Sau, asa cum a fost si Creatia. „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna… caci Eu sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.” (Matei 11)  Sa vedem daca este asa. Prima intrebare de bun simt care se poate pune ar fi aceasta: Care zi din cele 7 zile ale saptamanii este ziua de Sabat ? Biblia raspunde fara echivoc, ca Sambata este ziua de Sabat. Sambata este ziua a 7-a a saptamanii. Duminica este ziua intai a saptamanii, asa cum foarte clar arata Evangheliile:

  • „La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.” (Matei 28)
  • In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.” (Marcu16)
  • „In ziua dintai a saptamanii (Duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.” (Ioan 20)

Intrebati pe orice popa sau pastor, si daca sunt onesti, vor recunoaste asta: ca Sabatul este ziua de Sambata. Sa nu cadeti in capcana sa spuneti ca Sabatul este al evreilor si numai pentru evrei, pentru ca atunci inseamna ca toate cele 10 porunci din Decalog sunt numai pentru evrei, noi ceilalti, putand sa facem tot ceea ce vrem, si tot ce ne taie capul. Sabatul este porunca a 4-a din Decalog, Decalog care este valabil pentru intreaga umanitate, nu numai pentru evrei. Acesta este cel mai simplu argument pe care pot sa-l invoc pentru a demonta prostia, ca Sabatul este o chestiune strict evreiasca. Un alt argument forte este acela ca Dumnezeu leaga Sabatul de Creatia Sa, deci de Eden, ori in Eden nu erau evrei, in Eden erau doar Adam si Eva ca si creaturi. Mai sunt si alte argumente, dar nu ma voi ocupa acum de ele. Este suficienta literatura pe aceasta tema. Sabatul este ziua de sambata, ca odihna a Creatiei, dar este si ziua de astazi, ca odihna a Salvarii noastre. Vom vedea de ce si cum. Porunca a 4-a din Decalog spune asa:Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea, este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” (Exod 20)

Adu-ti aminte… Ce frumos incepe totul. Omule, Adu-ti aminte de unde a pornit totul, ce ai avut, si ce ai pierdut. Adu-ti aminte de Creatorul tau Sfant, si de Creatia care ti-a fost daruita de El, Raiul, binecuvantat si sfintit, ca si Creatorul sau, ca sa fii stapan peste el. Creatie la care TU omule, nu ai contibuit cu nimic, ai primit totul in dar. Adu-ti aminte ca erai liber, fericit si stapan pe planeta daruita tie de Creatorul tau iubitor, si ai pierdut totul. Ai devenit doar un simplu rob a’ lu’ Dracu’, al pacatului si al mortii. Adu-ti aminte ca puteai sa fii nemuritor mancand in fiecare luna din Pomul Vietii, dar ai ajuns muritor, pentru ca ti s-a oprit accesul la Pomul Vietii, datorita refuzului tau de a ramane cu Dumnezeul tau. Ti s-a respectat si aceasta dorinta, aceasta alegere a ta, pe cand erai un cetatean liber al Universului. Adu-ti aminte ca erai iubitor, frumos, bun, generos, si ai devenit un egoist rau, mincinos si criminal. Adu-ti aminte ca vorbeai cu Dumnezeu fata catre fata in gradina Raiului, iar acum esti un proscris, care tremura de frica in fata lui Dumnezeu, si te ascunzi de El, de frica. Adu-ti aminte ca traiai pe o planeta superba si curata, binecuvantata si sfintita, peste care erai stapan, iar acum traiesti pe una otravita, nelegiuita si decimata, unde esti rob… Adu-ti aminte… de tot ceea ce ai pierdut… O zi pe saptamna, Sambata, Dumnezeu iti daruieste 24 de ore de odihna, ca sa ai timp sa te gandesti in liniste, la toate acestea. Sa te gandesti la El, si la ceea ce ti-a oferit, si… inca iti mai ofera. In sensul acesta ii inchini Lui ziua aceasta, adica i-o dedici Lui. Daca vrei. Nu este obligatoriu. Gandeste-te la toate aceste lucruri. Dumnezeu iti daruieste saptamanal, acest timp special, sfant si binecuvantat, ca sa intelegi ce ai fost si ce ai ajuns, si ca poti recastiga totul GRATIS, ca dar din partea Lui, care nu oboseste iertand, si care te iubeste cu o iubire vesnica.

Spuneam ca Biblia ne arata fara echivoc, ca Sabatul este ziua a 7-a a saptamanii, adica sambata, dar… tot Biblia ne spune ca Sabatul mai este si ziua de… astazi !  Se contrazice Dumnezeu? Cu siguranta ca nu ! Sa vedem despre ce este vorba in realitate. Sa vedem lucrurile profunde ale acestei afirmatii biblice, ca Sabatul poate sa fie si ziua de astazi, adica orice zi a saptamanii, ca sa nu ne zapacim si sa ne smintim, spre satisfactia lu’ Dracu’, dusmanul nostru de moarte. Dupa aceasta introducere destul de lunga, dar cred eu, foarte necesara, iata subiectul pe care vreau sa-l prezint astazi:

Sabatul ca Odihna a Salvarii 

(a salvarii din Iad, de Dracu’, de moarte si de pacat, prin Isus Hristos)

De aceea, cum zice Duhul Sfant:Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta si am zis: „Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! Am jurat, dar, in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea !” (Evrei 3)  Ce vrea sa spuna Dumnezeu in acest text ? Ca Salvarea noastra, adica odihna Salvarii prin Hristos si in Hristos, ne este oferita in fiecare zi ? In fiecare astazi ? Astazi daca auziti Vestea Buna a Salvarii dumneavoastra, nu-i dati cu piciorul ! Nu va impietriti inimile ! Nu o ignorati ! Astazi puteti sa intrati in odihna si bucuria Salvarii dumneavoastra de pacat si de moarte ! Cum adica evreii nu au cunoscut caile lui Dumnezeu ? Cum adica sa nu intre in odihna lui Dumnezeu ? Dumnezeu le daduse si le explicase caile, sabatul, legea, si evreii le respectau cu sfintenie ! Vrea cumva Dumnezeu sa ne spuna altceva? Vrea sa ne spuna ca ei, evreii, ca si „crestinii”, nu au inteles ceva mult mai important si mai profund decat pazirea ad literam a acelor legi, porunci, zile, luni si ritualuri ? Da ! Asta vrea sa ne spuna Dumnezeu. “Luaţi seama fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasa, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.” (Evrei) Inima necredincioasa in ce ? Nu cumva in Dumnezeu insusi ? Ba da. “Ci, îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astazi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelaciunea Păcatului.” (Evrei)  Ce inseamna acest indemn cu astazi ? Sa ne indemnam unii pe altii ca sa nu ajungem prea tarziu sau niciodata la acel astazi salvator, si sa ratam astfel foarte multi de astazi spre pierzarea noastra? Da, asta ne spune si ne sfatuieste Dumnezeu. Cu ce ne insala Pacatul (Dracu’) ? In primul rand ne insala ca ne place mocirla in care traim, si de aceea tot amanam pe astazi cel salvator, apoi ca mai avem destul timp sa alegem, adica mai avem destui de astazi ca sa ne punem vietile in regula, si nu in ultimul rand, ca ne putem salva si singuri sau prin colaborare cu Dumnezeu, adica prin faptele noastre, refuzand darul Salvarii prin Hristos ! Nu cumva asa s-au inselat si evreii la vremea lor, si se insala si crestinii ? “Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit increderea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: Astazi, daca auziţi glasul Lui, nu va împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce Păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în Odihna Lui ? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera ?” (Evrei)  Ce se poate intampla daca tot il ratezi pe astazi ? Daca nu asculti si nu iei aminte la ce iti spune prin Biblie? Crapi ! De cine nu ascultasera evreii ? De Dumnezeu ! Asta-i buna ! Are tupeu Dumnezeu asta, sa le spuna tocmai lor, evreilor, ca nu-l asculta ! Dar…asa era, acesta era adevarul ! Oamenii au pierit si pier, pentru ca nu asculta, si nu il cred pe Dumnezeu. Nici „crestinii” nu asculta de Dumnezeu, la fel ca si evreii in trecut. Istoria se repeta, adica, nimic nou sub soare. “Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredintei lor.” (Evrei)  Necredintei lor in cine sau in ce ? In Dumnezeu, in cine altcineva ! Pare paradoxal ca niste oameni care se declara credinciosi lui Dumnezeu, in realitate ei sa nu creada in El, sa nu-si puna nicio baza in El si in fagaduintele Lui, dar acesta era si este adevarul. Evreii, in realitate, nu-l credeau pe Dumnezeu. Daca va veti uita atent si onest la dumneavoastra, si la ceea ce credeti in legatura cu Dumnezeu si cu alte lucruri „religioase”, veti vedea ca faceti foarte multe lucruri legate de „crestinism”, doar pentru ca asa ati apucat si asa se face, dar in realitate, nu dati doi bani pe acele lucruri sau nu credeti cu adevarat in ele.

“Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare fagaduinta intrării în Odihna Lui (adica astazi), nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.(si sa-si rateze astfel propria Salvare) Caci si nouă (crestinilor) ni s-a adus o Veste Bună (Salvarea doar prin Hristos) ca si lor (evreilor), dar lor, cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinta la cei ce l-au auzit.” (Evrei)  Nu au intrat in odihna lui Dumnezeu, din cauza necredintei lor in Dumnezeu si in promisiunile Sale ! Ce sa insemne asta ?! Ce vrea sa spuna Dumnezeu, ca evreii nu intelesesera mesajul Lui ? Da. Dar ce trebuiau sa inteleaga evreii ? Ce trebuiau sa creada evreii ? Raspuns: Ca nu se pot mantui prin Sabat, prin jertfe, prin Templu, prin organizatie, prin preoti, prin legi, prin porunci, prin dogme, prin Ierusalim, prin sange de tauri si tapi, ci doar prin ceea ce simbolizau toate acestea: adica pe Isus Hristos. Aceasta nu au inteles evreii, cum nu inteleg nici „crestinii”. Evreii ca si „crestinii”, vroiau o salvare prin faptele lor, nu prin credinta intr-un Dumnezeu salvator. Pe Dumnezeu il dadusera la o parte. Ei voiau salvarea prin jertfele aduse la Templu, prin Templu, prin zile de odihna, prin mancaruri, bauturi, zecimi, ritualuri, etc…asa cum fac si „crestinii”. Adica prin celebrul Vom face tot ce a spus Domnul”, iar Dumnezeu voia sa-i faca sa inteleaga ca ceea ce vor ei este imposibil, ca este o cale gresita, care nu-i va duce nicaieri. Doar prin credinta, increderea, in EL, ca EL va face pentru ei tot ceea ce le-a promis, se obtine Salvarea ! Ei nu pot contribui cu nimic la salvarea lor, pentru ca nu pot. Este o sarcina care ii depaseste, de aceea a fost nevoie de un Salvator in persoana Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu le atrasese atentia ca ei nu pot face ceea ceea ce le cere El, adica sa se salveze singuri sau in colaborare cu El. Ei se agatau cu disperare de ceea ce faceau ei la Templu sau la biserica. Credeau ca asta vrea Dumnezeu de la ei. Gresit ! Asta a fost si este si acum problema majora, ratacirea, „conflictul” dintre Dumnezeu si cei care afirma ca sunt poporul Sau, atat evreii cat si „crestinii” ! Va suna familiar asta ? Va suna cumva a „crestinismul” din ziua de astazi si din secolele trecute ? Sigur ca da.

“Pe când noi (credinciosii adevarati), fiindcă am crezut (in Hristos, ca numai El ne salveaza, fara contributia noastra), intrăm în Odihna despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în Odihna Mea !” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.”  Iata calea corecta si adevarata a intrarii in odihna lui Dumnezeu: credinta ca Dumnezeu, prin Hristos, ne-a salvat, ne salveaza si ne va salva. Ne-a facut, ne face si ne va face neprihaniti, nu noi si faptele noastre, oricare vor fi acestea: dusul la biserica, pomeni, lumanari, sfinti, dat cu curul de pamant toata ziua, matanii, acatiste, jertfe de tot felul, moaste, „impliniri” de legi si porunci, etc. Acesta era mesajul lui Dumnezeu, pe care nu l-au inteles nici evreii, si nu-l inteleg nici „crestinii”: credinta ca Dumnezeu, si numai El, te poate duce in odihna Lui. Prin credinta in Dumnezeu, intri sub protectia celei mai puternice fiinte din Univers. Intrarea in odihna lui Dumnezeu, este echivalenta cu Salvarea si intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Iata dovada: “Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a Odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” (aici, in acest moment, in primul Sabat al planetei Pamant dupa Creatiune, Dumnezeu si creatia Sa erau fara pacat, si erau in odihna vesnica, binecuvantate si sfintite, si asa trebuiau sa si ramana).Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în Odihna Mea!” (aici este vorba despre cei pacatosi, care nu pot intra prin eforturi personale in odihna lui Dumnezeu, nu se pot reantoarce singuri in Rai, asa cum s-a vazut in textele de mai sus) Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în Odihna aceasta (adica in odihna de a fi Salvati de Dumnezeu prin Hristos, si numai de Dumnezeu), si pentru ca aceia carora li s-a vestit întâi Vestea Buna (adica evreilor care trebuiau sa inteleaga ca numai Dumnezeu salveaza) n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, (ei nu L-au crezut pe Dumnezeu, nu au crezut ca asta este singura cale posibila) El hotărăşte din nou o zi: Astazi” ….. „Astazi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Astazi daca auziti Vestea Buna a salvarii dumneavoastra, nu va impietriti mintea si inima ca evreii in trecut. Nu repetati greselile lor. Evreii trebuiau sa inteleaga ca: “Legea a fost data prin Moise, dar Harul si Adevarul au venit prin Isus Hristos. Caci Hristos este sfârsitul Legii, pentru ca oricine crede în El, sa poata capata Neprihanirea. Caci nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea care a fost pusa si care este Isus Hristos….fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin Faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, de aceea am crezut si noi în Hristos Isus, ca sa fim socotiti Neprihaniti, prin credinta în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru ca nimeni nu va fi socotit Neprihanit prin faptele Legii. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos…” Simplu, clar si la obiect. Prin ritualuri nu se ajunge la Dumnezeu, prin temple si biserici nu. Dumnezeu spune limpede aici, ca Salvarea prin eforturi omenesti este imposibila. Daca neprihanirea se putea obtine prin toate acestea, prin legi si porunci, fie ele si divine, nu mai trebuia sa mai vina Hristos pe Pamant. Cine crede inca, ca neprihanirea omului este posibila prin respectarea de legi si porunci, fie ele si dumnezeiesti, de ritualuri si de traditii, de dogme si de reguli, spune in fapt, ca nu are nevoie de Isus Hristos, adica: „Degeaba a murit Hristos”. Evreii ca si crestinii de astazi, nu puteau sa vada ca: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, (adica Dumnezeu nu vrea ritualuri, jertfe, etc,) ci Mi-ai pregatit un trup (adica L-a pregatit pe Isus Hristos), n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat (Dumnezeu nu avea nevoie de asa ceva)pentru ca este cu neputinta ca sângele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele Jertfele si tot ceea ce se facea la Templu, aratau in fapt, doar spre Mesia ce avea sa vina pe Pamant. Ele nu aveau alt rol, nu puteau sa stearga niciun pacat, al nimanui. Dumnezeu nu avea nevoie de ele, si nu a intentionat niciodata ca oamenii sa fie salvati prin ele, prin implinirea lor. Iata ce voia Dumnezeu ca sa vada evreii si crestinii in toate acestea: Domnul Neprihanirea noastra”. Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dusul la biserica, de pupat icoane, statui, morti, nu are nevoie de acatistele noastre, de posturile noastre, nu are nevoie de basmalele noastre, de mataniile noastre, de batut cruci, nu are nevoie de sarbatorile noastre, nu are nevoie de nimic din toate acestea. El vrea doar ca noi sa-l acceptam pe El in vietile noastre, daca chiar vrem asta, si sa credem ca El va face pentru noi, tot ceea ce ne-a promis. Asta este tot. Acesta este job-ul Lui, nu al nostru. Salvarea din pacat este job-ul lui Dumnezeu, nu al nostru, asa cum a fost si Creatia. Cum noi nu am participat cu nimic la Creatie, tot asa nu putem participa cu nimic nici la Salvarea noastra. La Creatie nu puteam sa participam pentru ca nu existam, iar la Salvarea noastra nu putem participa pentru ca suntem robii lu’ Dracu’. Legea pacatului si a mortii este mai puternica decat noi. Asta nu au vrut sa vada evreii, si nu vad nici crestinii. Iata dovada: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da Odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi Odihna pentru sufletele voastre.” Cine este singurul care este capabil sa ne ofere adevarata odihna ? Numai Dumnezeu. Cum face asta ? Asa :Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut !” Clar, nu ? Auziti mai departe: In liniste si Odihna va fi Salvarea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra… Da, Eu am spus si Eu voi implini, Eu am planuit si Eu voi infaptui.” Cine face totul pentru salvarea noastra, noi sau Dumnezeul nostru ? Numai Dumnezeu. Cine a facut si a implinit aceste lucruri ? Acela care a chemat neamurile de la inceput, Eu, Domnul, cel dintai si acelasi (adica voi proceda la fel) pana in cele din urma veacuriDoamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi, Tu implinesti pentru noi.”…. Acesta este Domnul, in care ne incredeam, acum sa ne inveselim  si sa ne bucuram de Salvarea Lui !” Toate aceste versete si multe altele sunt echivalentul lui: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.” Altfel spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-am salvat din pacat, de nelegiuire si de moarte, din casa robiei lu’ Dracu’, adica din Iad, si din groapa in care vei ajunge inevitabil din cauza lu’ Dracu’ si a pacatului care este in tine, pacat pe care de unul singur, tu nu ai cum sa-l biruiesti. Numai Eu, Dumnezeul tau, am biruit pentru tine, pe Dracu’, pacatul si moartea, adica Iadul, iar TU, nu ai cum sa faci toate acestea de unul singur. Nu-ti sta in putere asa ceva. Asa ca primeste darul Meu si bucura-te de el ! Primeste odihna Salvarii tale, pe care Eu ti-o daruiesc. Sabatul inseamna Salvare si odihna Salvarii, asa cum inseamna Creatie si odihna vesnica a Raiului, adica a nemuncii si a grijilor, adica a binecuvantarii lui Dumnezeu. Eu nu am nici cea mai mica indoiala. Nu degeaba in Deuteronom 5 Dumnezeu ne spune: Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, (adica robu’ lu’ Dracu’ in Iad) si Domnul Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa sarbatoresti ziua de odihna.” Din nou acel Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob al lu’ Dracu’, in IAD, pe planeta Pamant, si Isus Hristos, Domnul tau, te-a salvat. L-a biruit pe Dracu’, Iadul, Pacatul si Moartea, de aceea adu-ti aminte de asta prin Sabat, sarbatorindu-l. Astazi poti sa fii Salvat, si sa intri in odihna Salvarii lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Fiul Sau. Vrei ? Poti sa si refuzi, nu se supara nimeni. Dumnezeu poate suporta asta. Nu din cauza asta vei ajunge in focul gheenei, pentru ca l-ai refuzat pe Dumnezeu, si de oftica Dumnezeu iti da la cap, ci pentru ca ai ramas in continuare robul lui Dracu’, adica al pacatului si al mortii. Dracu’ te duce in focul gheenei, nu Dumnezeu. Toate aceste texte si multe altele, sunt si exprima cu adevarat o Veste Buna ! Prin credinta in Isus Hristos, intram in odihna Salvarii noastre de catre Dumnezeu. Salvare care este oferita gratis, si ne odihnim astfel, de toate incercarile noastre inutile si penibile, de a ne salva prin faptele noastre. Aceasta zi a acceptarii lui Dumnezeu in viata noastra, poate sa fie pentru oricine: astazi. Si acest lucru il simbolizeaza si este ziua de Sabat: odihna vesnica a salvarii noastre, bucuria salvarii si a apartenentei noastre la Imparatia lui Dumnezeu, ca daruri ale lui Dumnezeu. Evanghelia Faptelor este o vestea rea, o veste mincinoasa, o veste a robiei, a chinului, a tristetii si a neputintei, a necredintei noastre ca Viul Dumnezeu, a facut si face totul pentru noi, asa cum a promis, si cum ne spune in Biblie. Oricine va dori sa se salveze prin faptele sale, este un necredincios. Dumnezeu spune foarte clar si explicit acest lucru. Eu nu am nici o retinere sa ma cred sfant, mantuit, copil al lui Dumnezeu, posesor al Duhului lui Hristos, prietenul lui Isus, avand de Tata pe Dumnezeu si frate pe Isus Hristos, pentru ca asa mi-a spus Dumnezeu sa ma consider, si eu il cred pe cuvant. Eu cred ca am toate acestea, pentru ca asa a spus Dumnezeu despre cei care cred in El, si eu il cred pe cuvant. Nu cred ca ma minte, de aceea ma bucur si am speranta. Iata si alte dovezi ca este asa: “…multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos ! Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspândeste prin noi în orice loc mireasma cunostintei Lui. Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu si ati biruit, pentru ca cel ce este in voi (Hristos, prin Duhul Sau), este mai mare decât cel ce este în lume (adica Dracu’)….“Pentru cã oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea (adica pe Dracu’ si firea pamanteasca)„… “Si sunt socotiti Neprihãniti, fara plata (adica fara a face noi ceva), prin Harul Sau, prin rascumpararea, care este în Hristos Isus…. sa socoteasca Neprihanit pe cel ce crede in Isus….Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. “….ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru. Pentru ca, odatã socotiti neprihaniti prin Harul Lui, sa ne facem, în nadejde, mostenitori ai Vietii Vesnice.”

Aceasta este Evanghelia Vesnica. Dar crestinii nu cred o iota din ea. Ei nu se considera sfinti, nu se considera neprihaniti, nu se considera biruitori in si prin
Hristos. Nu ! Ei inca se mai intreaba zilnic, daca au dat suficienti pumni firii lor pamantesti si lu’ Dracu’, ca sa biruiasca pacatul. Crestinii adevarati se odihnesc in Sabat, pentru ca in toate zilele vietii lor, se inchina la adevaratul Dumnezeu. Crestinii adevarati se odihnesc in odihna Salvarii lor. Crestinii nu se inchina in Sabat, ci se odihnesc si se bucura de si cu Creatorul lor. Crestinii se odihnesc in Sabat pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Unii “crestini” vin cu alte versete din Biblie ca sa contracareze ceea ce am spus pana acum. Iata cateva:  “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” sau “Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” (Ioan)  Astfel de “crestini” nu cunosc nici Vechiul si nici Noul Legamant. Astfel de „crestini” nu au inteles nimic din crestinism. Uitati ce simplu este: Hristos este tot ! Vechiul Legamant este de fapt Noul Legamant, si viceversa. Amandoua vorbesc despre acelasi lucru, despre: Dumnezeu Tatal, despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupat in Om, despre Imparatia lui Dumnezeu si despre Dracu’ si Imparatia lui, Iadul. Despre Creatie, Cadere si Salvare. Numai ca unul o face in mod simbolistic, Vechiul Legamant, iar altul in mod real, prin implinire, Noul Legamant. Altfel spus, ce spunea Vechiul Legamant in simboluri, s-a implinit in Noul Legamant in realitate, prin Isus Hristos. Dumnezeu a facut tot ceea ceea ce a transmis poporului Sau prin simbolurile Vechiului Legamant. Tragedia cu evreii si cu lumea „crestina” de astazi, este ca ei au inteles ca si ei trebuie sa faca ceva. Ei nu au inteles ca Noul Legamant consta in : “Iata Legamântul (Nou) pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor, si le voi scrie în mintea lor. Cine le pune si cine le scrie ? Dumnezeu insusi ! Cum se face asta ? Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, se face asa: Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.” Asa se face. Este o interventie strict supranaturala, facuta in noi doar de catre Dumnezeu, la care omul nu are cum sa colaboreze cu Dumnezeu, si nici nu are cum sa o priceapa, sau sa o inteleaga. Si noi, crestinii, trebuie sa nu ne îndoim de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, cum au facut si evreii, ci, întariti prin credinta noastra ca El poate sa faca tot ceea ce ne-a promis, sa dam slava lui Dumnezeu, deplin încredintati, ca El, ce fagaduieste, poate sa si împlineasca. Asta este tot ce trebuie sa facem noi ! Cand Hristos i-a trimis pe ucenici sa spuna oamenilor poruncile Sale, la ce se referea oare ? La poruncile de la Templul evreiesc, la mancare si bautura, la spalari si la jertfe, la vechile legi si porunci, asta i-a trimis Isus sa predice ? Nu cumva altele erau „poruncile” de data aceasta ? Nu cumva asa ceva? “Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii, si în rugaciuni.” Care era invatatura apostolilor ? Nu cumva Hristos, si numai Hristos ?! Ba da ! Asta era singura invatatura reala. Uitati ce spuneau apostolii in primele predici: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi. Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inimã, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem? Fiecare din voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Sfântului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Noi (apostolii) propovaduim pe Hristos cel rastignit. Caci n-am avut de gând sa stiu între voi altceva decât pe Isus Hristos si pe El rastignit. În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.” Apostolii au inteles foarte bine Evanghelia Vesnica. Au inteles ca numai Hristos poate si este Salvatorul lor, si al oricui altcineva. Ca Isus este totul, ei fiind nimic fara El. Ce spun ei mai departe: Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia, pentru ca credinta voastra sã fie întemeiata nu pe întelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. El va va întari pâna la sfârsit, în asa fel ca sa fiti fara vina în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos, pentru ca, dupa cum este scris: “Cine se laudã, sã se laude în Domnul.” Aici apostolii ne spun, ca nici macar botezul crestin nu este mai important decat cel in numele caruia ne botezam. Nimic nu este mai important in religia crestina decat Viul Dumnezeu. Nimic. Asta nu au inteles evreii, si au gresit fundamental. Caci daca nu se naste cineva din Duhul lui Hristos, cu nici un chip nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu. Unde este omul si faptele lui aici ? Nicaieri. Apostolii falsi, propovaduiau poruncile, nu pe Hristos, cititi epistola catre Galateni.

Altcineva poate sa mai spuna asa: „Ratacirea asta ca nu trebuie sa faci nimic, e veche omule. Cele 4 Evanghelii sunt pline cu indemnuri si somatii din partea lui Hristos, sa luptam cu pacatul, sa ne nastem din nou, sa ne pocaim, sa pazim poruncile, sa vindem tot ce avem si sa il urmam. Unde vezi tu odihna in tot ceea ce ne spune El sa facem?! Nicaieri nu spune ca El intra in tine si face ceva in locul tau, pentru ca tu sa te odihnesti. De trait in locul nostru, nici pomeneala. Astea sunt rataciri menite sa ne abata de la adevar.”

Raspuns: “Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu traiesc dupã îndemnurile firii pamântesti, ci dupã indemnurile Duhului Lui Hristos. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Voi însa nu mai sunteti pamântesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste în adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii (lui Hristos care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau care locuieste in voi. Dumnezeul pacii sa va sfinteasca EL însusi pe deplin, si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite întregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos, prin sfintirea lucrata de Duhul, (cine lucreaza sfintirea in noi ? Duhul lui Hristos)… ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru…” Deci cine face toata treaba ? Duhul Domnului ! Adica Domnul insusi !  “Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele !” Atunci ce mai faci tu mai omule ? Cum te nasti tu din nou, singur, prin lupta ta cu pacatul, si prin “pazirea” legilor si a poruncilor ? Esti tu mai tare ca Dracu’ ? Nu. Du-te si intreaba-l pe Nicodim cum se face, ca i-a spus Isus Hristos. Numai prin Duhul lui Hristos putem sa ne nastem din nou. Altfel nu se poate.

Altul poate sa spuna asa ceva: “Dar ascultarea de Lege se realizeaza numai prin lupta personala cu firea pamanteasca. Pavel spune asta.”

Raspuns: “Caci lucru cu neputinta Legii, întrucat firea pamânteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteascã, trimitând, din pricina pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa indemnurile Duhului.”  Tu omule cu ce te mai lupti, ca iar ai ramas fara obiectul luptei ?! Se vede treaba ca tot Isus Hristos face tot ce trebuie pentru tine. Tot ce-si doresc crestinii sa devina sau sa fie in viata aceasta si cea viitoare, este numai roada Duhului lui Hristos din ei, care este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege, pentru ca Hristos este sfarsitul legii, prin implinirea ei, nu prin desfiintarea ei, asa cum bat campii bisericile, pastorii si popii. „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”“Oare nu v-a dat Moise Legea? Totusi, nimeni din voi nu tine Legea !” Ce tare este afirmatia asta ! Dumnezeu i-a rupt pe micutii care credeau ca sunt ei mari si tari in impliniri de legi si de porunci ! „Crestinii” prostiti de Dracu’, ca si evreii in trecut, cred ca Dumnezeu a dat niste legi si porunci unor biete fiinte de pe planeta Pamant, si ele, fiintele, trebuie sa se chinuiasca din rasputeri sa le implineasca, ca sa faca astfel pe plac satrapului absolut care se numeste Dumnezeu, dar nu le iese deloc. Atunci, exasperat de neputinta lor, stapanul, adica Hristos, a coborat din cer pe Pamat, si ca un veritabil campion, le-a aratat cum se pot tine legile si poruncile Lui, le-a aratat ca nu este deloc greu sa le implinesti, le-a aratat ca se poate, si ca e musai sa le tina si ei la fel ca El, pentru ca altfel, El se enerveaza maxim, si ii arunca in foc, cu parere de rau. Dupa ce le-a aratat la fraieri cum se face, Isus a urcat din nou in cerul Lui, de unde coborase, si-a luat pixul si carnetelul, si de atunci incoace, se uita incruntat si nemultumit la bietii muritori, cum se chinuiesc ei sa faca tot ceea ce le-a cerut El. Dar vai…. nu prea le iese, pentru ca sunt prea putini campioni, si prea multi perdanti. Asa ca… majoritatea vor merge in foc. Dumnezeu a mai trimis si pe Duhul Sfant cu rol de indrumator, adica de supraveghetor de sclavi, ca sa-i indemne zilnic : haidiii baiii, hai, hai, faceti si asta, si asta, si ailalta, asa, s-asa, exact ca cei care bateau pe vremuri ritmul pe galere. Ca daca nu faceti ce va spun eu va ia Dracu’ pe toti. Doamne Dumnezeule, ce viziune draceasca despre Dumnezeu. Cum sa creada ei ce spune Dumnezeu?  Oamenii uita ca: “…nu atârnã nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” Pentru ei, astea sunt vorbe goale. Ei lupta, dau cu pumnii in Dracu’ si toti ingerii lui, tot timpul sunt in garda, zi si noapte, iar Dracu’ cu cohortele lui de draci, sunt la degetul lor mic !? Poate cineva sa creada asa ceva ?! Daca te duci la biserica si vrei sa stii cum se invinge pacatul, afli ca omenirea bate la Dracu’ ca la fasole ! Si cu cat bate ea mai mult la Dracu’ si la pacat, cu atat este mai pacatoasa si mai invinsa de Dracu’. Nu-i tare asta ?! Dar cel mai mult imi place cand aud in bisericile „crestine”, ca Isus Hristos l-a invins doar pe Dracu’, nu si firea pamanteasca. Pe asta ne-a lasat-o noua ca sa o invingem. Hristos nu a putut, asa ca s-a dat batut si s-a uschit in cer. Evanghelia Vesnica spune ca tocmai de aceea a coborat Hristos pe pamant, ca sa rezolve problema asta cu firea pamanteasca, draceasca. Si atunci, cand „crestinii” cred astfel de gogomanii satanice, cum sa le mai spuna Dumnezeu ca esenta a toate poruncile si legile Sale este: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau, si pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Ca in aceasta afirmatie a lui Dumnezeu, se topesc si sa nu furi, si sa nu curvesti, si sa nu ai alti dumnezei., si sa nu poftesti, si sa nu minti, etc…

Concluzie: Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Daca tineti orice sarbatoare in numele lui Dumnezeu, chiar si Sabatul, dar Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra prin Duhul Sau cel Sfant, totul este zadarnic. Nu este decat o unire a sarbatorii cu nelegiuirea. Nu sunteti cu Dumnezeu, nu sunteti salvati, nu aveti nimic. Dar daca zilnic, adica in fiecare astazi, Hristos este in noi, suntem zilnic in Sabat, iar ziua de Sabat este doar un popas lumesc si trecator, doar cateva ore de aducere aminte, a tot ce am pierdut, dar vom avea din nou. Crestinii adevarati se odihnesc in ziua de Sabat, sambata, pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Sabatul, sambata, este adevarata zi de odihna, nu de inchinare.

„Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” ? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni 2)

(va urma)

Cu respect,

Noul Legamant sau Noul Testament

Motto: „Ignoranţa este de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii, şi când ştii ce nu trebuie.”

Ieri am fost la o biserica. Una din aceea care se crede deschisa, toleranta, de secol 21, cu oameni bine scoliti, bine imbracati, cu pretentii de cultura si de educatie, cu pozitii bune si foarte bune in societate, multi dintre ei. Ei si ?! La ce le-a folosit toate acestea?! La nimic! Reactia lor la auzirea adevaratei Vesti Bune, a fost exact ca aceea a unei gloate amorfe, inculte, manipulata si manipulabila, prostita si prostibila. O gloata fara minte, carte si cultura, o gloata indoctrinata cu tone de minciuni si de balarii teologice, incapabila sa asculte si sa priceapa, sa-si puna in ordine si sa inteleaga, adevarurile simple si clare ale Vestii Bune, adica ale Evangheliei Vesnice. O gloata inspaimnatata realmente de nou, de Duhul Viu al lui Isus Hristos, o gloata inchisa intr-un ghetou religios, din care nu vrea sa iasa. O gloata care refuza sa gandeasca. Foarte putini au puterea sa gandeasca cu mintea lor, in afara doctrinei oficiale a bisericii din care fac parte, si curajul de a-si sustine public credinta dobandita in urma unui astfel de exercitiu intelectual. Foarte putini spre deloc, au curajul sa asculte si alte lucruri nestiute de ei, legate de Dumnezeu, fara sa arate celor care nu gandesc ca ei, vorba rea, privirea piezisa, pumnul, scuipatul, piatra sau usa. Asa a patit si Isus Hristos. Nimic nou sub soare. Reactiile oamenilor sunt aceleasi de mii de ani. De la caderea in neascultare a omului, nimic nu s-a schimbat, si nici nu o sa se schimbe, decat la cei care chiar il urmeaza pe bune, pe Viul Dumnezeu. Restul, sunt morti in pacatele lor, citeste: anchilozati in nestiinta si prostia lor, si nu vor sa dea nicio sansa luminii, sa patrunda in intunericul din mintea lor. Numai prostii pot crede ca am evoluat sau ca am descoperit noi ceva nou sub soare, sau ca omul se schimba asaaaa, prin cultura, arta, tehnologie, scoala si civilizatie. Cu sau fara cultura, cu sau fara carte, cu sau fara stiinta, cu sau fara arta, cu sau fara religie, ura impotriva lui Hristos cel Viu, este aceeasi, neostoita de trecerea veacurilor, de scolile absolvite sau de biserica la care mergi ca enorias. In realitate, eu am fost la o institutie rece si searbada, un club, un SRL, unde Dumnezeu este mai mult sau mai putin acceptat sau tolerat, de obicei mai putin, dar niciodata primit cu bucurie, decat de foarte, foarte putini oameni. O minoritate, sau cum spune Dumnezeu: o ramasita. S-a dat iar lupta dintre falsa evanghelie, cea mincinoasa, satanica, cea a faptelor facute de om, si Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, cea a credintei in Viul si atotputernicul Dumnezeu, ca unic Creator si Salvator. Au fost argumente pro si contra, si de o parte, si de cealalta parte. Cand partea cu evanghelia faptelor a pierdut teren, s-au simtit cumva in inferioritate, si oamenii s-au suparat. S-au auzit din nou, spuse altfel, cu ajutorul unor argumente stupide, de gradinita, vechile cuvinte:Rastigneste-l !”. Argumentele celor cu faptele omului au fost realmente puerile, de genul: au vorbit mai mult ca noi, cei care propovaduiesc Vestea Buna cea adevarata, deci au fost avantajati, si al doilea argument a fost acela ca ei vor liniste in biserica lor, nu dispute teologice !?! Ei vin la biserica pentru liniste. Ei vin la biserica sa asculte de fiecare data, aceleasi si aceleasi lucruri. Atunci sa taca toti. Sa fie liniste! Si daca tac toti, de ce se mai aduna impreuna ?! Parca si lui Isus Hristos i s-a spus ca dezbina poporul, ca agita masele, si ca mai buna este linistea mortii, decat miscarea binecuvantata a vietii. Asa ca: „Rastigneste-l !” sau altfel spus: mai carati-va d’aici, ca ne stricati linistea cavoului nostru, in care ne dormim somnul de veci. Reactiile umane ca robi ai lu’ Dracu’, sunt aceleasi in toate veacurile, de la al mai mic cu tata-n gura, pan’ la al batran cu barba sura. Iar nimic nou sub soare! Atata poate omenirea asta! Aici vreau sa fac o paranteza si sa mai spun ceva ce am mai spus. Exista foarte multi prosti prostiti de Dracu’ pe planeta Pamant, care au in ei o ura antisemita total imbecila, si care vin cu argumentul total cretin, ca doar evreii l-au rastignit pe Isus Hristos, noi toti ceilalti fiind nevinovati. Este o mare prostie si o mare gogomanie imbecilitatea asta. Lumea intreaga l-a rastignit pe Isus Hristos. Nu credeti ? Sa credeti, pentru ca asa este. Cand TU omule, te duci dupa Budha, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii, cand TU omule esti ateu, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii, cand TU omule esti hindus, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii, cand TU omule esti orice altceva, dar nu crestin, TU l-ai rastignit pe Hristos, nu evreii,  si tot asa. Cand TU omule, nu crezi Evanghelia Vesnica a lui Dumnezeu, si crezi evangheliile contrafacute ale lu’ Dracu’, TU il rastignesti pe Hristos. Cand TU omule, faci toate acestea si multe altele, cand TU pupi morti, statui de piatra si de lemn, icoane de lemn, de aur sau de argint, cand te duci dupa alti dumnezei ai lumii acesteia, indiferent care, TU, si numai TU, strigi impreuna cu evreii de atunci: „Rastigneste-l !” Vedeti cat este de simplu ca sa intelegem ? De ce-i culpabilizam doar pe altii pentru faptele noastre, adica pe evreii de acum 2000 de ani ?! De ce ? Raspuns: pentru ca ne convine asta, pentru ca ne este mai comod asa, pentru ca este mai bine ca altii sa fie vinovati, de tot ceea ce facem si noi cu varf si indesat, pentru ca suntem ipocriti, si pentru ca ne-a luat Dracu’ mintile, inca din Rai. De atunci incoace, ne-a ticalosit si ne-a imbecilizat de tot.

Controversa este in fapt foarte simpla, si am tratat-o mai pe larg in pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Cine are curiozitatea, poate sa citeasca acolo mai pe larg, despre ce este vorba. Pe scurt, exista oameni si religii, cele pagane, si falsul crestinism este tot paganism, care sustin ca omul trebuie sa faca si el ceva, pentru mantuirea, adica pentru salvarea lui. Sa pupe oase de morti de exemplu (moaste) sa se dea cu curul de pamant in biserica, sa pupe lemne si carpe, adica icoane si statui de „sfinti”, giulgiuri si alte alea, sa tina o anumita zi de odihna, sambata sau duminica, sa stea in pozitie de lotus, sa manance numai vegan, sa aprinda lumanari sau betisoare, sa, sa… Aceasta este evanghelia FAPTELOR, o evanghelie straina de Dumnezeu, o evanghelie falsa, contrafacuta de Dracu’. In Evanghelia Vesnica, Dumnezeu ne spune foarte, foarte, foarte clar: ca noi nu trebuie sa facem nimic din toate acestea, pentru ca nu sta in puterea noastra sa ne salvam din pacat, ca noi nu putem sa-l ajutam pe El cu nimic, ci trebuie doar sa credem in El, si ca EL, va face tot ceea ce ne-a promis in Biblie. EL va face, nu altcineva. El va lucra in noi si vointa si infaptuirea, nimeni altcineva. Stiti de ce? Pentru ca NOI i-am dat voie sa faca asta, atunci cand am trecut de partea Lui, atunci cand am intrat in legamant cu El, atunci cand l-am parasit pe Dracu’ si am ales sa fim crestini. Nici noi pentru noi, nici popa pentru noi, nici pastorul pentru noi, nici biserica pentru noi, nici mama sau tatal, nici sora sau fratele, nu poate sa ne salveze din pacat. Nimeni. Doar Dumnezeu poate sa faca asta. Punct. Asta spune Vestea Buna, adica Evanghelia Vesnica.

Vreau sa arunc o intrebare in oceanul internetului, pentru toti cei care se cred crestini: Care credeti dumneavoastra ca este Noul Testament sau Noul Legamant crestin ? Ce inseamna el ? In ce consta el ? Nu cititi mai departe ce am sa scriu eu. Luati o pauza, si ganditi putin cu mintea dumneavoastra, ca sa vedeti ce stiti DUMNEAVOASTRA cu adevarat, despre acest subiect. Eu va spun ca veti avea mari surprize, va asigur. Nu am nici cea mai mica indoiala ca va fi asa! Puteti sa scrieti asta pe o bucata de hartie, inainte de a citi mai departe, si apoi sa confruntati ceea ce ati scris, cu ceea ce ati aflat dupa citirea acestui post. Sau sa comentati pe blog ceea ce ati crezut, daca doriti. Este un exercitiu interesant. Veti constientiza astfel mult mai bine, molozul, minciunile, intunericul care este in mintea dumneavoastra, pe aceasta tema crestina fundamentala.

In „crestinismul” clasic, atat cel traditional cat si cel neoprotestant de astazi, lucrurile stau cam la fel. Bisericile istorice au „taine” ca: botezul, impartasania (Cina Domnului), nunta, slujba de inmormantare, miruirea, rugaciunea preotilor pentru enoriasi, puparea de moaste (oase de oameni morti, brrrr!!) puparea de icoane „facatoare de minuni” sau nu, si or mai fi cateva, nu mai conteaza care, ca sa le insiruiesc aici, pentru ca oricum toate sunt apa de ploaie. Nu inseamna si nu valoreaza absolut nimic, si nu au nicio putere de la Dumnezeu, ci doar de la Dracu’. La neoprotestanti lucrurile stau exact la fel, cu diferenta ca ei au renuntat la icoane, moaste, lumanari si cam atat, in rest, fac si cred la fel ca ceilalti. Si la neoprotestanti biserica ca si cladire este sfanta, amvonul este la fel de sfant ca altarul la istorici, pastorul ca si preotul, administreaza „tainele bisericii”, ca doar este unsu’ Domnului (sic!), ritualul de impartasire care la neoprotestanti se numeste „Cina Domnului” este cam la fel, iar enoriasii sunt considerati o turma de prosti, pastorita de iluminati, adica o turma de niste nimeni in drum, buni doar ca sa sustina sistemul religios cu bani, si sa-i aduleze pe conducatorii lui, preoti sau pastori, in care au incredere oarba, pentru ca nu-i asa, sunt unsii Domnului, si stiu ei mai bine ce spun, si ce fac. Noi, turma, nu ne asumam riscul de a gandi si noi macar putin, preferam sa fim condusi, ca este mai simplu si mai comod, nu-i asa? Ce spune Dumnezeu despre toate acestea ? Ca toate, sunt vax albina !  Adica nimic important, canci, apa de ploaie, niente. Stiu ca ce am scris aici este hrana foarte tare, pentru unii care vor sa ramana vesnic copii in gandire, care se agata si ei de ceva palpabil: un botez, o impartasanie, o moasca, ceva, pentru ca pe Dumnezeu nu pot inca sa-l atinga cu mana, ci doar cu mintea se poate deocamdata, si atunci au si ei nevoie de poala popii, de mana pastorului, de o icoana, un mort (o moasca) o zi de odihna, o lumanare, etc… Apoi, unii vor spune ca Cina Domnului sau botezul nu pot sa fie chiar nimic important. Ba da, pot sa fie. Cu siguranta pot sa fie! Fara dubii! Singurii importanti din tot crestinismul, sunt doar Dumnezeu Tatal, si Fiul Sau Isus Hristos. Nimic altceva. Talharul de pe cruce, nu s-a botezat, si nu a luat impartasanie niciodata, si va fi in Imparatia lui Dumnezeu. Tot ceea ce a contat pentru el, si a fost suficient ca el sa fie salvat, a fost cuvantul lui Hristos, spus lui pe cruce: „Adevarat iti spun, ca astazi vei fi cu Mine in Rai.” (Luca 23) Nebotezat si neampartasit, talharul a ajuns sau va ajunge in in Rai. Absolut sigur! Hristos nu minte! Pe talharul de pe cruce, Isus Hristos personal l-a luat in Imparatia Sa, asa cum o sa faca cu fiecare dintre noi, cu toti care ne lasam pe mana Lui, care avem incredere in El si in spusele Lui, daca vrem. Daca nu, nu. Talharul rastignit langa Isus, nu a facut nimic special, pentru a ajunge in Imparatia lui Dumnezeu, ritualuri, doctrine, slujbe, etc., el doar l-a crezut pe Isus, a crezut in vorbele Lui, si a crezut in Isus, adica a crezut ca este ceea ce EL spune ca este. Punct! Asta a fost tot! Isus a spus, si tot Isus a si facut. Simplu. Nu a avut nevoie de ajutorul nimanui, nici macar al talharului care era vizat direct. Vedeti cat este de simpla salvarea noastra ? Nu costa nimic, si nu trebuie sa faci nimic. Trebuie doar sa-l credem pe Isus Hristos si pe Tatal Lui, care l-a trimis. A avut nevoie Isus, ca talharul sa faca ceva pentru El, sa-l ajute pe El cu ceva, sa respecte ceva anume, un ritual, o dogma? Nu. A pus Isus Hristos vreo conditie talharului? Nu. Talharul nu a ajuns in Rai nici datorita botezului, nici datorita impartasaniei sau pupatului de icoane, nici datorita tinerii unei anumite zile de odihna, nici ca a aprins lumanari, etc. Talharul a ajuns in Imparatia lui Dumnezeu, doar pentru ca l-a crezut pe Isus Hristos. Punct! A avut o incedere deplina, in tot ceea ce i-a spus Hristos. Asta a fost tot ceea ce a trebuit el sa faca. Trista realitate, este ca majoritatea „crestinilor”, cred ca toate acestea despre care am vorbit pana acum: botezul, impartasania (Cina Domnului) moasca sau icoana, ziua de odihna, nunta, inmormantarea, lumanarea, etc… reprezinta Noul Testament sau Noul Legamant, adica tot ce vrea Dumnezeu de la noi, ca si credinciosi, si ca facand noi toate acestea, implinindu-le, sigur, sigur ajungem in Rai. Greska ! Niet! Canci ! Nimic mai fals! Pacaleala draceasca maxima! Nu este deloc asa. Iata ce spune Dumnezeu ca este Noul Legamant sau Noul Testament: Iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inauntrul lor, o voi scrie in inima lor si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: „Cunoaste pe Domnul!”, ci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul, caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor.” (Evrei)  Ce lege va scrie Dumnezeu in noi? Legea celor 10 porunci? Raspuns: Orice lege considera El de cuviinta ca este buna pentru binele nostru actual si etern. Este treaba Lui ce legi scrie El in noi. Va scrie legile Imparatiei Sale. Punct! Simplu. Adica legea iubirii, legea bunatatii, legea dreptatii, legea milei, legea bucuriei, legea de a nu mai dorii sa fii mincinos, ucigas, curvar, ticalos, nelegiuit, hot, etc… Este acesta, si numai acesta, Noul Legamant sau Noul Testament ? Raspuns: DA! Acesta este singurul legamant, corect si valabil. Cat de nou este Noul Legamant ? Raspuns: Noul Legamant este dinaintea facerii lumii. Va surprinde? Sa nu va surprinda. Noul Legamant, ca si Vechiul Legamant, sunt amandoua Tatal si Isus Hristos, si nimic altceva. Noul Legamant este implinirea Vechiului Legamant. Vechiul Legamant nu a fost niciodata desfiintat, ci implinit de si in Isus Hristos: Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii, am venit nu sa stric, ci sa implinesc.” (Matei) Isus Hristos este singurul uns al lui Dumnezeu, catre care arata intreaga Biblie. Nu popii, nu pastorii, nu regii sau imparatii pamantului. Vechiul Legamant arata prin toate simbolurile, legile, poruncile si ritualurile lui, de la Cortul Intalnirii si de la Templu, spre singurul Uns al lui Dumnezeu: Isus Hristos. Isus Hristos este turturica, mielul sau vita de jertfa. Isus Hristos este sfesnicul din templu, adica lumina lumii. Isus Hristos este painea vietii, acele paini ale punerii inainte din Templu, asa cum este si painea de la Cina Domnului sau impartasania. Isus Hristos este Marele Preot din Templu. Isus Hristos este aurul, argintul si lemnul Templului. Isus Hristos este Chivotul din Templu, este Imparatul. Isus Hristos este totul totului tot. Noul Legamant este dinainte de facerea lumii, si va fi pana la sfarsitul ei, apoi in vesnicie, pentru ca Dumnezeu este vesnicia insasi. Este Evanghelia Vesnica!

Mai ramane o intrebare, care cu siguranta este in mintea oricarui crestin, si care a fost in mintea oricarui om care a trait vreodata pe planeta Pamant. O intrebare pe care si evreii au pus-o Domnului Isus Hristos. O intrebare care naste multa tulburare si neliniste: Ce trebuie sa fac EU, muritorul, ca sa fiu in regula cu Dumnezeu? Ce legi si porunci mai trebuie sa respect eu? Face Dumnezeu totul pentru mine, si eu nu mai trebuie sa fac nimic sau trebuie sa particip si eu la mantuirea, salvarea, mea? Ce a vrut sa spuna Isus Hristos cand a spus ucenicilor Sai: „Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” (Matei 28) Care sunt aceste porunci care trebuiesc sa fie pazite? Cele privitoare la botez, la impartasanie (Cina Domnului), la nunta, inmormantare, etc? Raspuns: Nu, nu despre acestea este vorba, ci despre acestea: Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.” Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.” (Matei 22) Cum asa, asta este tot? Doar 2 porunci au mai ramas, din toate? Da, doar doua. Bine Doamne, am zice noi, dar noi nu prea putem sa te iubim pe tine, si nici pe semenul nostru, pentru ca nu prea avem chef, nu ne place, iar daca ne place, observam ca nu putem sa facem asta, adica ce trebuie. Si atunci care este solutia? Raspuns: „Eu sunt calea…” Tu omule, nu poti face nimic, esti neputincios in aceasta problema, dar Eu, Dumnezeul tau, Eu pot sa fac totul pentru tine, si o sa si fac tot ce trebuie pentru tine, daca tu vrei asta cu adevarat, si ai incredere deplina in Mine. Asta se numeste credinta in Mine, adica credinta in Dumnezeu, adica incredere. Aceasta este misiunea Mea, job-ul Meu, slujba Mea, ne spune Isus Hristos in Evanghelia Vesnica. Pentru asta am venit in lumea ta pacatoasa, pentru asta am biruit. Numai Eu pot sa fac asta pentru tine: sa te scot din pacat, din robia Satanei, daca vrei, daca iti doresti cu adevarat, sa fii cu Mine aici pe pamant, si in Imparatia Mea. Daca iti place ceea ce iti ofer Eu, daca vrei sa fim impreuna, ACUM si IN VECI, daca vrei ceea ce iti ofer Eu, Eu si numai Eu, iti voi da puterea sa ma iubesti pe mine si pe ceilalti semeni ai tai, si sa implinesti orice lege si orice porunca pe care Eu vreau ca tu sa o implinesti. Prin puterea Mea vei face toate acestea. Tu singur nu poti sa faci asta, pentru ca esti doar un rob al Satanei, si ca rob al Satanei, nu mai poti sa faci ceea ce iti doresti tu sa faci, ci implinesti dorinta stapanului tau Dracu’, care pe Mine ma uraste de moarte, si de aceea este normal sa nu-ti placa de Mine, sa Ma urasti si sa fugi de Mine, sa fii un nelegiuit. Daca dupa ce ai auzit si varianta Mea despre lume si viata, prin Vestea Buna pe care ti-am dat-o, despre ceea ce pot Eu sa-ti ofer acum si in viitor, si daca aceasta varianta iti place si ti-o doresti din tot sufletul tau, EU voi face pentru tine, un lucru care tie nu-ti sta in putere, si care este imposibil pentru tine. Un lucru pe care tu nu ai cum sa-l faci niciodata, niciodata, niciodata:Va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou, (Duhul Meu) voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele, si sa paziti, si sa impliniti legile Mele… voi veti fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezechiel 36)  Toate acestea le fac Eu si numai Eu. Tu nu poti. Tu muritorule pacatos, nu vei intelege cum fac Eu asta, pentru ca nu am cum sa-ti explic ACUM, esti prea retardat, si nu ai cum sa intelegi. Stiinta ta este primitiva. Esti un inapoiat in Universul si in Imparatia Mea, de aceea ACUM, in aceasta faza, trebuie sa ai incredre deplina in Mine, adica CREDINTA. Trebuie sa crezi ca tot ceea ce ti-am promis Eu este adevarat, si voi face pentru tine. Tu trebuie sa faci un singur lucru: sa ai incredere deplina in Mine. Atat. Nu-ti cer nimic mai mult. Daca acestea sunt singurele porunci pe care trebuie sa le ducem lumii in numele lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, atunci ele mai pot sa fie traduse si asa: Aveti credinta in Dumnezeu si aveti incredere in Mine, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Cine crede in Mine are Viata Vesnica si la judecata nu va veni, Cine crede in Mine nu va fi dat de rusine. Eu sunt Lumina Lumii, Eu sunt Painea Vietii, Eu sunt Pastorul cel Bun, Eu sunt usa, Eu sunt apa vietii, Eu sunt cel ce sunt. Eu voi scrie Legile si Poruncile Mele in mintea si inima voastra (sa ma iubiti pe Mine si pe aproapele vostru), Eu voi scoate inima de piatra din pieptul vostru, si o voi inlocui cu una de carne.” Spuneti-le oamenilor despre Mine si jertfa Mea pentru ei, spuneti-le oamenilor ca Eu sunt cu ei pana la sfarsitul veacului, spuneti-le oamenilor ca painea si apa nu le va lipsi de pe masa, spuneti-le oamenilor sa nu se ingrijoreze pentru ca Eu si ingerii Mei le vom purta de grija. Spuneti-le oamenilor ca Duhul Meu va fi cu ei in permanenta, si ca va locui in ei, ca sa stie ca Eu sunt Domnul care fac toate aceste lucruri pentru ei. Iar la sfarsitul veacului acestuia, ii voi ridica pe toti ai Mei la viata, din tarana pamantului in care dorm. Toate acestea si multe altele le voi face pentru voi, cei care ati acceptat de buna voie  si nesiliti de nimeni, din dragoste pentru Mine si nu de frica Mea, sa fiti cu Mine in Imparatia Mea, Raiul. Bucurati-va si odihniti-va de orice efort inutil din partea voastra pentru a va salva din Pacat, pentru ca oricum nu puteti sa faceti asta, si pentru ca Eu va ofer Salvarea aceasta din robia lu’ Dracu’, Gratis ! Bucurati-va ! „Si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati.” (Luca 9)

Concluzia: De aceea Duhul lui Hristos prin Pavel spune foarte limpede: „Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos, si pe El rastignit.” (1Corinteni 2) Nu legi, nu porunci, nu ritualuri, doar Isus. In Isus Hristos toate acestea sunt DA si AMIN. Sunt implinite de El pentru noi, ele inseamna NEPRIHANIREA LUI, care ne este data si noua in dar, gratis, prin locuirea Duhului Sau in noi. Cum se face asta nu avem cum sa stim. Aici tacerea este elocventa. Cine va dori sa stie cum face Dumnezeu asta, va intra intr-un hatis din care nu are cum sa iasa, decat smintit. Intreaga Biblie nu vorbeste decat despre un singur lucru major si singurul important: Isus Hristos. Moise si toti proorocii, despre asta au vorbit. Si Pavel a inteles bine aceasta lectie, prin Duhul, si de aceea face afirmatia citata mai sus. Isus Hristos insusi spune: „Voi oamenii, cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele (Scripturile), marturisesc despre Mine Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. (Ioan)  Demonstratia este cat se poate de clara. Ce trebuie sa fac eu, ca un  crestin adevarat ce sunt ? Asta: sa il cred pe Dumnezeu pe cuvant, si atunci, si numai atunci, se intamapla asta: „Ma bucur in Domnul, si sufletul Meu este plin de veselie in Dumnezeul Meu, caci M-a imbracat cu hainele mantuirii, M-a acoperit cu mantaua izbavirii, ca pe un mire impodobit cu o cununa imparateasca si ca o mireasa impodobita cu sculele ei. Caci, dupa cum pamantul face sa rasara lastarul lui si dupa cum o gradina face sa incolteasca semanaturile ei, asa va face Domnul Dumnezeu sa rasara mantuirea si lauda in fata tuturor neamurilor.” (Isaia 61)

Ce a facut omenirea de-a lungul veacurilor ? Asta a facut: „Domnul a zis lui Moise: „Iata, tu vei adormi impreuna cu parintii tai. Si poporul acesta se va scula si va curvi dupa dumnezeii straini ai tarii in care intra. Pe Mine Ma va parasi si va calca legamantul Meu pe care l-am incheiat cu el.” (Deuteronom 31)

Cu toate acestea, o mica parte din omenire, o ramasita, in toate veacurile, de la inceput si pana la sfarsitul lumii acesteia de Pacat, l-a crezut pe cuvant pe Dumnezeu.

Cu respect,

Pomul Cunostintei Binelui si Raului

Motto: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din Pomul Cunostintei Binelui si Raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” (Geneza 2)

Am scris pe acest blog despre Pomul Vietii, astazi vreau sa scriu despre alt pom: Pomul Cunostintei Binelui si Raului.

Cand cititi ceea ce scriu eu pe acest blog, va rog sa plecati mereu si mereu, de la premisa ca Dumnezeu prin Biblie, care este singurul Sau cuvant autorizat catre omenire, se adreseaza unei omeniri proaste si retardate, asa cum am ajuns sa fim noi, dupa nascarea dintr-o Eva pacatoasa, adica prostita si „muscata” de sarpe, direct de creiere. Eva, dupa „muscatura” sarpelui, adica dupa ce a mancat ea din Pomul Cunostintei Binelui si Raului, nu a devenit mai desteapta in creierii capului ei, asa cum i-a promis Dracu’ mintind-o, ci a devanit mult mai proasta si mai retardata decat era ea in momentul cand a fost confectionata de catre Dumnezeu. A devenit ingrozitor de proasta, la fel ca si mentorul ei, Dracu’. Eva a fost desteapta doar inainte de a manca din Pomul Cunoasterii, si a devenit extrem de proasta dupa ce a mancat din Pomul Cunoasterii. Prin Eva, Dracu’ a dat omenirii lovitura fatala, care a trimis-o direct pe drumul spre distrugere si moarte, destinatia ei finala. Fiindca nu au vrut sa ramana destepti, toti cei care au acceptat si imbratisat Pacatul, atat Dracu’ insusi cat si ingerii Imparatiei lui Dumnezeu, apoi Eva cu Adam, s-au pricopsit cu prostia in creierele lor devastate de pacat. Toti, dar absolut toti au devenit prosti, nu destepti. Uitati aici dovada ca si Dracu’ s-a prostit prin pacat, nu s-a facut mai destept: „Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit (te-ai umplut de silnicie, adica te-ai prostit, ai luat-o razna)… Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea (adica nu mai esti intelept baiatule, ci prost) cu stralucirea ta… Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau ti-ai spurcat locasurile sfinte. (ai devenit un prost nelegiuit, adica un pangarit in toate felurile posibile) (Ezechiel)  Dracu’ a fost neprihanit si destept din ziua in care a fost creat de Dumnezeu si pana in ziua cand pacatul a pus stapanire totala pe el. Din ziua aceea a devenit nelegiuit si prost. Asta ne spune Dumnezeu foarte clar in textele cu privire la Lucifer. Si uite asa s-a umplut planeta Pamant de prosti, dupa chipul si asemanarea lu’ Dracu’, apoi a Evei si a lui Adam. Stiu ca multe slugi ale lu’ Dracu’ propovaduiesc ca Dracu’ era mai destept decat Dumnezeu si de aceea Dumnezeu l-a persecutat. Sigur ca trebuie sa fii foarte idiot sa crezi ca aragazul sau frigiderul tau, masa si scaunele, televizorul si alte lucruri pe care tu ca om le-ai facut, pot sa fie mai destepte ca tine si din cauza aceasta tu incepi sa le persecuti (sic!) dar uite ca sunt mult idioti cu studii universitare si nu numai, care pot crede asa ceva. Si asta este inca o dovada ca suntem praf la creierii capului. Hai sa si aratam asta, bazandu-ne pe Cuvantul Viului Dumnezeu, pe care multi prosti il contesta si-l interpreteaza gresit, spre pieirea lor. Stiti, sunt multi oameni prostiti de Dracu’ care nu cred ad litteram afirmatia lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, ca noi toti, de la Eva si Adam incoace, avem de tata pe Diavolul, Satana, Dracu’. Noi inca credem ca asta nu este adevarat, si ca noi suntem si am ramas si dupa caderea in pacat, fii ai lui Dumnezeu. Greska ! Suntem fiii lu’ Dracu. ADN-ul nostru este satanic, dracesc, diavolesc. Tatal nostru actual este Dracu’ nu Dumnezeu. Dracu’ este tata in IAD si Dumnezeu este Tata in RAI. Numai in acest context, al acestui adevar rostit atat de clar de Isus Hristos, putem intelege si aprecia necesitatea INTRUPARII Fiului lui Dumnezeu. Daca starea de pacat a omenirii putea sa fie inlaturata, biruita si altfel, Dumnezeu ar fi procedat altfel, dar pacatul este ceva ce noi nici nu avem habar cat de grav este pentru fiinta umana, natura si intreaga planeta pe care pacatul s-a instalat. Este o distrugere totala si ireversibila a fiintei umane si a mediului sau natural, si fara ajutor divin suntem doar niste viitori morti. Moartea este starea noastra de final a degradarii noastre zilnice, din ziua in care ne-am nascut si pana in ziua in care vom muri. Suntem doar niste cadavre ambulante care traiesc o scurta perioada de vreme, viata noastra a fiecaruia, fiinte programate de pacat sa faca numai RAU in tot timpul vietii lor efemere, iar apoi sa crape. Aceasta este realitatea biblica a conditiei omului pacatos si muritor, a omului fara Dumnezeu. Sa nu va mai iluzionati ca ar fi altfel. Este o minciuna oricare alta varianta care vi se vinde pe piata religiei. O piata prospera de altfel. Intruparea Fiului lui Dumnezeu nu a fost un scheci de brigada artistica interplanetara si intergalactica intre Dumnezeu Tatal si Fiul, si specia umana de pe planeta Pamant. Pacatul este un lucru, o stare, o maladie atat de serioasa si de grava, incat a necesitat interventia personala a lui Dumnezeu. Sa incepem cu un text foarte interesant, care mie imi place foarte mult, text care sintetizeaza ce a fost omul creat de Dumnezeu, si ce a ajuns el sub puterea lu’ Dracu’, vrajmasul de moarte a lui Dumnezeu, asa cum s-a dovedit la Golgota. Inainte de asta doresc sa va reamintesc cateva texte pe care cititorii acestui blog le stiu deja de la serialul cu „Adevarata biserica„, asta ca sa vedeti cat de frumos se leaga intre ele, toate adevarurile din Evanghelia Vesnica:

  • „Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ?” (1Corinteni)
  • „Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu ?” (1Corinteni)

Si acum sa vedem textul pe care vreau sa vi-l prezint si sa-l comentez: „Vrajmasul (Dracu’) a pustiit totul in Locasul Tau cel Sfant (trupurile noastre). Potrivnicii Tai (Dracu’ cu legiunile lui de demoni) au mugit in mijlocul Templului Tau (trupul nostru) si-au pus semnele lor drept semne (ne-au schimbat ADN-ul neprihanit al lui Dumnezeu din noi, punand in locul lui un ADN nelegiuit, a lu’ Dracu’). Parca erau niste oameni care ridica toporul intr-o padure deasa, in curand au sfaramat toate podoabele sapate cu lovituri de securi si ciocane. Au pus foc Sfantului Tau Locas, au daramat si au pangarit locuinta Numelui Tau (trupul nostru neprihanit si intreaga planeta au fost nimicite, adica date mortii). Ei ziceau in inima lor: „Sa-i prapadim pe toti!” (Dracu’ ne vrea distrusi pe toti, adica morti) Au ars toate locurile sfinte din tara. Semnele noastre nu le mai vedem (Dracu’ a facut ca neprihanirea lui Dumnezeu sa nu mai existe in trupul uman devenit pacatos)… Pana cand, Dumnezeule, va batjocori asupritorul (Dracu’, el este asupritorul, el ne asupreste, ne batjocoreste si ne tine robi ai lui, si implicit ai pacatului) si va nesocoti vrajmasul fara curmare Numele Tau (adica creatia Ta si pe Tine) ?” Imaginile create de acest text sunt superbe. Vedem cu ochii mintii amploarea dezastrului, totalitatea si ireversibilitatea lui. Fara ajutor divin nu se mai poate face nimic. Toporul, ciocanul si focul au daramat, distrus si pangarit Templul lui Dumnezeu, adica fiinta umana. Creierul si intreg organismul uman sunt profund si ireversibil afectate de aceste lovituri devastatoare, aplicate de Dracu’ rasei umane. Ce mai ramane in urma focului ? Doar scrum, adica nimic bun. De aceea si Dracu’ va pieri tot in acest foc aprins de el, nu de Dumnezeu. In acest foc vor pieri la sfarsitul istoriei, toti nelegiuitii din toate veacurile in frunte cu Dracu’. Nu Dumnezeu ii ucide, ci Dracu’. Au vrut-o si au cautat-o cu lumanarea, ignorand toate avertismentele si toate eforturile facute de Dumnezeu pentru a-i salva, asa cum vom vedea imediat in alte texte. La creatie, cand Duhul lui Dumnezeu locuia in Adam si Eva, ei erau neprihaniti. Dupa caderea in neascultare, in necredinta, in pacat, acest Duh al lui Dumnezeu a plecat si a ramas ca Dracu’ sa devasteze toata creatia lui Dumnezeu. Isus Hristos readuce in trupul uman pacatos, daca omul doreste asta, Duhul Sau. Din acesta cauza si trupurile noastre actuale nu ne vor mai fi de folos in viitor si avem nevoie de altele, in care sa locuiasca neprihanirea si vesnicia, nu nelegiuirea si moartea ca in cele de acum. Asta inseamna salvarea, adica mantuirea din pacat. Acum sa va prezint alt text: „Frica Domnului este inceputul intelepciunii, toti cei ce o pazesc au o minte sanatoasa…” (Psalmul 111) Si acum sa vedem un alt tex care ne prezinta adevaratele motive ale caderii Evei si a lui Adam. Motive pe care le-am prezentat si pe pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Sa vedem textul si sa-l comentam putin:

 „Ascultati fiilor, invatatura unui tata (Dumnezeu) si luati aminte, ca sa pricepeti, caci eu va dau sfaturi bune (sa nu mancati din Pomul Cunostintei Binelui si Raului ca sa nu muriti), nu lepadati invatatura mea (asa cum a facut Eva si a adus nenorocirea in lumea noastra)…. „Pastreaza bine in inima ta cuvintele mele, pazeste invataturile mele si vei trai ! (nu manca din Pomul Cunostintei…ca sa nu muriti, acest avertisment, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu o pazeau de moarte pe Eva in RAI, dar ea le-a ignorat) Dobandeste intelepciune, dobandeste pricepere, nu uita cuvintele gurii mele si nu te abate de la ele. N-o parasi, si ea te va pazi, iubeste-o, si te va ocroti ! (cat de adevarat, asa a si fost, numai ca Eva a parasit cuvintele gurii lui Dumnezeu, nu a mai tinut cont de ele si a inlaturat astfel singura paza si ocrotire in fata Satanei)…. Eu (Dumnezeu) iti arat calea intelepciunii, te povatuiesc pe cararile neprihanirii. Cand vei umbla, pasul nu-ti va fi stanjenit si cand vei alerga, nu te vei poticni. Tine invatatura, n-o lasa din mana, pastreaza-o, caci ea este viata ta (cat de adevarat!). Nu intra pe cararea celor rai si nu umbla pe calea celor nelegiuiti (adica nu-l crede pe Dracu’ si minciunile lui) ! Fereste-te de ea, nu trece pe ea, ocoleste-o si treci inainte ! Calea celor rai este ca intunericul gros, ei nu vad de ce se vor poticni (superb, Dumnezeu ne spune ca lui Eva si Adam nici prin minte nu visau ce dezastru au declansat asupra lor si asupra planetei pe care locuiau). Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleaca-ti urechea la vorbele mele ! Sa nu se departeze cuvintele acestea de ochii tai, pastreaza-le in fundul inimii tale ! Caci ele sunt viata pentru cei ce le gasesc si sanatate pentru tot trupul lor (adica pentru Templul lui Dumnezeu, trupul uman). Ochii tai sa priveasca drept, si pleoapele tale sa caute drept inaintea ta. Cararea pe care mergi sa fie neteda, si toate caile tale sa fie hotarate: nu te abate nici la dreapta, nici la stanga si fereste-te de rau(asta trebuia sa faca Eva, dar nu a facut deloc asa, a facut contrariul). Ati vazut ce frumos este relatata in Biblie caderea familiei umane ?! Vedeti ce frumos si rotund este adevarul lui Dumnezeu ?! Nu uitati: „Inceputul intelepciunii este frica de Domnul…” (Proverbe) Concluzia la tot ceea ce s-a intamplat atunci in RAI cu Dracu’ si cu Eva este una singura si singura adevarata, aceasta:

  • Tu singur te pedepsesti cu rautatea ta si tu singur te lovesti cu necredinciosia ta, si vei sti si vei vedea ce rau si amar este sa parasesti pe Domnul Dumnezeul tau si sa n-ai nicio frica de Mine, zice Domnul Dumnezeul ostirilor.” (Ieremia)

Iata acum textele biblice care ne vorbesc despre Pomul Cunostintei Binelui si Raului, un pom destul de controversat in lumea „crestina” si foarte indragit de atei si toti contestatarii lui Dumnezeu. Pe acest pom isi axeaza ei toata filozofia lor gaunoasa cu privire la faptul ca Dumnezeu, cica, a interzis si interzice umanitatii si bineanteles si lui Adam si Evei, accesul la cunoastere, la stiinta, la a evolua. Eu sincer sa fiu, asa cum mi-e felul, nu am auzit o gogomanie si o imbecilitate mai mare decat asta. Adica cum, Dumnezeu care este Creatorul tuturor stiintelor posibile si imposibile, adica cele la care noi nici nu putem gandi sau visa datorita prostiei si a retardului nostru, cel care ne-a spus: „Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide… Caci oricine cere capata, cine cauta gaseste si celui ce bate i se deschide… Daca ramaneti in Mine si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.” este IMPOTRIVA cunoasterii ? De ce ar face asta ? Ca sa ramana El nr.1 planetar ? Prieteni suntem prosti ! Dumnezeu este singurul intelept si singurul care are nemurirea, care stapaneste stiinte pe care noi nici nu le putem intelege sau macar imagina, inca. Ce am putea sa-i facem noi Lui ? Sa-i luam praful de pe toba asa cum a facut si Dracu’. Suntem prosti ! Da, suntem, sa nu-mi spuneti ca Dracu’ ca pacatos o fi vreun baiat destept. Dracu’ A FOST un baiat destept atata timp cat a fost neprihanit, adica fara pacat in el, acum nu mai este nici neprihanit si nici baiat destept. Acum este „destept” doar in rautate, in neleguire, in minciuna, in crima, in hotie, etc…. Toti savantii lui de carton nu au reusit sa ajunga cu stiinta lor nici la calcaiul broastei. Datorita pacatului Dracu’ si-a limitat singur evolutia. Si in conditiile acestea vin unii retardati si sustin ca Dumnezeu este impotriva stiintei! Pomul Cunostintei Binelui si Raului si-a intins ramurile si s-a dezvoltat mai mult spre si sub pamant, decat deasupra lui. Ne-a trimis in mormant nu spre viata si evolutie vesnica pe toate planurile. Fotografia de mai sus este foarte sugestiva in sensul acesta. Priviti-o si ganditi, meditati, puneti-va intrebari fundamentale cu privirea la ceea ce vi se intampla pe planeta aceasta, si la raspunsurile care vi se ofera legate de tot ceea ce vedeti ca se petrece sub soare.

Iata acum si textele din Geneza: „Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si Pomul Vietii in mijlocul gradinii, si Pomul Cunostintei Binelui si Raului. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca (de Dracu’, adica sa nu creada minciunile lu’ Dracu’). Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din Pomul Cunostintei Binelui si Raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” Ce este foarte interesant la acest episod consumat in Eden, este faptul ca Dumnezeu nu spune despre Pomul Cunostintei Binelui si Raului decat un singur lucru esential pentru Adam si Eva, singurul adevarat cu privire la pomul cu pricina, ca in ziua in care vor manca din el VOR MURI NEGRESIT, adica vor cunoaste NUMAI RAUL, nici pomeneala de vreun bine in pomul asta. Din viata noastra si a generatiilor trecute pe aceasta planeta, ce ziceti, a mintit Dumnezeu pe Adam si pe Eva sau le-a spus adevarul curat, singurul adevar legat de acest pom ? Se vede cu ochiul liber ca Dumnezeu a spus adevarul si Dracu’ a mintit. Nici pomeneala despre vreo evolutie in bine. INVOLUTIE pe toate planurile, cu final asta:

Si atunci unde este celebra cunoastere de la care i-a oprit Dumnezeu pe oameni, ca eu nu o vad ? Dumneavoastra o vedeti ? Eu vad ca inainte de a manca din Pomul Cunoasterii oamenii erau destepti, iata si dovada: „Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului si le-a adus la om (adica la Adam, adica la un prost, dupa cum afirma toti detractorii lui Dumnezeu) ca sa vada cum are sa le numeasca, si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului.”Pai cum asa, Dumnezeu a adus la un prost toate animalele planetei ca sa le puna nume ? Atunci inseamna ca si Dumnezeu insusi este dus cu capu’. Cum sa faci asa ceva ? Pai era „prostul” de Adam capabil sa faca una ca asta ? Il ducea capul ? Ca asa sustin adeptii lu Dracu’ si a stiintei Iadului, ca Adam si Eva erau niste prosti inainte de cadere, si abia dupa cadere, datorita lu’ Dracu, s-au mai desteptat si ei, si au avut acces la stiinta si tehnologie frate, ca nu se mai putea cu atata robie dumnezeiasca, trebuia sa vina si pentru Adam si Eva emanciparea frate. Noroc cu Dracu’ ca le-a facilitat accesul la stiinta si tehnologie frate ! Pai cat de prost trebuie sa fii ca sa gandesti si sa sustii asa ceva ? Foarte prost, si e plina lumea si blogul meu de prosti din astia, slugile proaste ale lu’ Dracu’, care au un astfel de discurs cretin si idiot. Si multi au studii universitare frate! Eu vad si citesc in Biblie ca abia dupa caderea in robia lu’ Dracu’ au devenit oamenii prosti si retardati, iata dovada: „Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte. Pornind ei inspre rasarit (adica toata omenirea de la vremea aceea), au dat peste o campie in tara Sinear si au descalecat acolo. Si au zis unul catre altul: „Haidem sa facem caramizi si sa le ardem bine in foc.” Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var. Si au mai zis: „Haidem sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul si sa ne facem un nume (atata i-a dus capul pe retardati sa faca, un turn care sa atinga cerul, si atata ii duce pana in ziua de astazi, asa cum am mai spsu), ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului!” Atat il duce capu’ pe Dracu’ si implicit si pe fiii sai, adica pe noi toti pacatosii acestei planete: sa ne facem un nume, sa stam toti laolalta, dar organizati ca-n lagar pe cat posibil, in care Dracu’ sa fie sefu’ suprem, si cine este impotriva lui poate sa moara linistit de pneumonie, pentru ca e glontul rece. Asta este toata stiinta Iadului redusa la esenta ei. Stim de unde vine asta, ne spune Dumnezeu in Biblie, de la Dracu’: Tu (Dracu) ziceai in inima ta: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu (iata de unde vine mentalitatea de constructor al turnului Babel), voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt.” Adica imi voi face un nume si voi fi sef frate ! Ei, ce ziceti, seamana cu ce faceau baietii aia la turnul Babel ? Sigur ca seamana, ca doua picaturi de apa. Exact aceeasi gandire si actiune.

Sigur ca se mai pune o intrebare: „De ce a mai inventat Dumnezeu pomu’ asta naspa ? Nu era mai bine fara el ? Asa scapam si noi de belea, fara sa ne mai doara capul.” Ehe prieteni si neprieteni, uitati ca Dumnezeu nu forteaza pe nimeni cu nimic, si ca totul trebuie sa fie liber asumat in deplina cunostinta de cauza si in libertate absoluta ? Ati uitat ca Imparatia lui Dumnezeu este o Imparatie a libertatii si nu a constrangerii ? Ati uitat ca Dumnezeu nu tine pe nimeni cu forta si cu amenintari in Imparatia Lui ? Pomul Cunostintei Binelui si Raului era doar testul increderii si al loialitatii fata de Dumnezeu si Imparatia Sa. Era supapa prin care puteai sa parasesti aceasta imparatie fara nicio problema. Asa cum Pomul Vietii este supapa prin care Dumnezeu nu permite niciunei creaturi sa fie nemuritoare neconditionat, pentru ca nici nu are cum sa fie asa, si ca o masura de prevedere are un Pom al Vietii care perpetueaza viata daruita de El in Imparatia Sa, tot asa Pomul Cunostintei Binelui si Raului este supapa prin care puteai sa parasesti Imparatia lui Dumnezeu. Simplu. Isus Hristos este un fel de Pomul Cunostintei Binelui si Raului actual. Poti sa-l accepti pe Isus Hristos in viata ta, care este echivalentul lui „sa nu mancati ca sa nu muriti”  sau poti sa-l respingi, sa-i refuzi oferta de a te salva din pacat, si asta este echivalent cu a manca din Pomul Cunostintei Binelui si Raului. Asta inseamna aceste celebre cuvinte: Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti si ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire (Imparatia lui Dumnezeu). Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei (asa cum a facut Eva de l-a crezut pe Dracu’ si s-a inchinat lui si minciunii lui) si sa le slujesti, va spun astazi ca veti pieri… Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da”….(adica Imparatia Lui)”

Acest lucru este foarte clar aratat in Biblie: „Daca deci prin greseala unuia singur (Eva), moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos !…Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om (Eva) , cei multi au fost facuti pacatosi (adica toti suntem pacatosi asa cum am aratat), tot asa, prin ascultarea unui singur Om (Isus Hristos), cei multi vor fi facuti neprihaniti….pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani)  Totul este foarte simplu si clar. Isus Hristos si crucea prin care El a biruit pe Dracu’ si imparatia lui, este noul Pom al Cunostintei. Alegeti intelepciunea si viata, nu prostia si moartea.

Asa arata omenirea dupa ce Eva si Adam au mancat din Pomul Cunostintei Binelui si Raului si au umplut planeta de prosti. Avem capul mare si creierul lejer, adica suntem prosti si retardati, dar foarte, foarte fuduli, of course, la fel ca tatal nostru Dracu’.

Si apropo’ de pomii astia, Pomul Vietii si Pomul Cunostintei, vin unii cu tot felul de teorii cretine cum ca Dumnezeu ne-ar fi oprit accesul la Pomul Vietii pentru ca noi aveam atata stiinta in noi ca dadeam p’afara frate, dar pentru ca nu stiam ce sa facem cu ea, cu stiinta si cu avantul nostru neostoit de a cunoaste si mai mult, ne-a oprit Dumnezeu la timp, ca sa nu dam foc la casa cu chibriturile cunoasterii si stiintei. Eram prea plini de testosteronul stiintei si al cunoasterii, si imaturi fiind, puteam oricand sa scapam atomii si moleculele, protonii, fotonii si neuronii, pe picior, si sa ne fracturam frate degetele de la picioare. Si nu am mai fi putut alerga vioi pe culoarele cunoasterii umane asa cum trebuie. Ca asa se intampla frate pe planeta aceasta, poti sa cazi pe ganduri si sa-ti rupi sira spinarii. Aveti mare grija ! Nu de alta, dar il suparam pe nenea Carl Sagan daca zicem si credem altfel.

Cu respect,

P.S. Dupa cum puteti vedea, Biblia nu spune ca Pomul Cunostintei Binelui si Raului rodea mere. Nu stim ce rodea el cu adevarat. Biblia nu ne spune nimic in sensul acesta. Dumnezeu a considerat ca nu este important ca noi sa stim asta, dar… prostii, retardatii, o tin langa cu marul. Nu le mai poate scoate nimeni marul asta din cap. Asta o fi semn de desteptaciune sau de retard ? Asta nu este inca o dovada in plus, o dovada clara ca suntem idioti ? Este o intrebare retorica, of course ! Eu stiu raspunsul corect, dumneavoastra il stiti ?!