Crucea lui Hristos (prolog)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Crucea lui Hristos reprezinta punctul culminant al tragediei interstelare din Univers, si sfarsitul conflictului dintre Satana si Viul Dumnezeu, cu victoria zdrobitoare si definitiva a Fiului lui Dumnezeu, asupra lui Lucifer, un fost heruvim al lui Dumnezeu, devenit un mincinos si un criminal sinistru, devenit Diavolul, Satana, Dracu’. A curs mult sange in acest conflict, si au fost pierdute multe vieti, si inca or sa se mai piarda, dar victoria a fost obtinuta pentru totdeauna, de Isus, DOMNUL VIETII SI AL NEPRIHANIRII. Astazi vom vorbi despre Cruce, sau mai bine spus, despre Crucea lui Hristos, un subiect despre care lumea asa zis crestina habar nu mai are ce inseamna cu adevarat, exact ca evreii din vremea Domnului Hristos, care mergeau la Templu si ulterior la sinagoga, fara sa mai inteleaga nimic din ceea ce se intampla acolo, fara sa mai inteleaga nimic din textele sacre si din simbolistica profunda a celor ce se faceau acolo, niste proceduri care spuneau infricosatoarea poveste a pacatului si a mortii, precum si a salvarii prin Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care invinge pacatul si moartea. Toate aceste practici, simboluri si invataminte trebuiau intelese de oameni la adevarata lor valoare, ca si crucea lui Hristos, dar ele devenisera pentru evrei doar niste ritualuri si atat, fara talc si fara noima, fara semnificatii grave si importante. Ceea ce se facea la Templu, avea un talc si o insemnatate extrem de importante pentru intreaga umanitate, nu doar pentru evrei, caci ele au fost date umanitatii de Dumnezeu prin evrei, pentru intelegerea gravitatii pacatului si a mortii, si pentru salvarea intregii omeniri, asa cum am spus, nu au fost date doar pentru religia evreilor si pentru salvarea evreilor, asa cum cred prostii planetei prostiti de Dracu’. Acest talc si aceste semnificatii evreii le uitasera de mult, le pierdusera pe drum de-a lungul timpului, asa cum si crestinii au pierdut pe drum semnificatiile crucii lui Hristos, care din multe puncte de vedere, sunt mai importante ca Invierea, pentru ca fara biruinta lui Hristos prin drumul vietii Sale pana la cruce, si apoi pe cruce, nu ar fi existat niciodata Invierea Sa, si nici demascarea totala a pacatului si a autorului lui, Diavolul, Satana, Dracu’. Evreii se duceau la Templu exact ca crestinii de astazi si de ieri, doar ca sa indeplineasca niste ritualuri religioase golite de continut, ale caror semnificatii pentru ei si pentru intreaga lume le erau acum straine, totul devenind doar o facatura, o prosteala pentru prosti, si o afacere religioasa. Asa este omul pacatos, uita repede de Dumnezeu, inca de la inceputurile drumului, de la inceputurile existentei sale, de cand Eva s-a dat la vorba cu Dracu’ in Eden, uitand de Dumnezeu, ignorandu-l pe Dumnezeu si spusele Sale, exact asa si evreii dantuiau ca bezmeticii langa vitelul de aur, uitand extrem de repede de Viul Dumnezeu care-i ajutase, invatase si salvase, apoi au facut din Templu o pestera de hoti si de talhari, de aceea nu trebuie sa ne mire faptul ca religia lor, religia Templului, nu mai avea nimic in comun cu Viul Dumnezeu, de aceea nici nu l-au putut recunoate pe Mesia cel venit la ei in carne si oase, asa cum le spusese Dumnezeu ca are sa se intample la un moment dat in istoria lor si a lumii. La fel fac si „crestinii” de astazi si de ieri, istoria se repeta, deci nimic nou sub soare. Foarte putini oameni au inteles si au pastrat in mintea si in memoria lor, adevaratele intelesuri ale ritualurilor care se faceau la Templu, ritualuri care erau invataminte despre salvarea omului din pacat si din moarte, precum si prevestirea venirii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care era reprezentarea tuturor ritualurilor Templului, si care era insusi Templul. Fara Dumnezeu, Templul este egal cu zero, asa cum s-a si dovedit, asa cum devine si biserica la crestini, cand Dumnezeu este aruncat la gunoi, si este inlocuit cu minciuni satanice si ritualuri satanice. Majoritatea poporului evreu era praf si pulbere, nu mai stiau si nu mai intelegeau nimic, in frunte cu preotimea lor bezmetica, proasta, ticaloasa si corupta. Asa este si astazi atat in iudaism, cat si in lumea crestina, care nu mai stiu nimic despre ceea ce trebuie sa stie cu adevarat. Crestinismul s-a inecat si el intr-un noian de ritualuri si de povesti, de traditii lumesti, de invaturi asa zis crestine, dar care sunt necrestine, diavolesti, dupa cum ne spune si Dumnezeu in cartea Apocalipsei, invataturi si practici care nu mai au nimic in comun cu ceea ce a spus Dumnezeu, sau a intentionat si intentioneaza Dumnezeu sa stim noi. Dupa rastignirea lui Isus Hristos, am umplut pamantul de cruci, ca un fetish la care ne inchinam prosteste, un fetish care nu reprezinta nimic, si nici nu trebuia sa reprezinte vreodata ceva. Am pus crucea pe biserici, in drum, la gat, in ureche ca cercel, o tatuam, o pupam, plangem pe ea sau cu ochii la ea, ne facem semnul crucii in diverse ocazii, si ne credem crestini. Nu suntem. Acesta nu este crestinism, crestinismul este altceva. Crestinismul este altceva decat o cruce pusa sau atarnata undeva, este mult mai mult decat sa-ti faci semnul crucii, care este o prostie, pentru ca Dumnezeu nu ne-a cerut si nu ne cere asa ceva, sau sa-ti asezi sau sa-ti atarni crucea peste tot, crezand ca prin asta este crestin adevarat. Este pur si simplu o blasfemie sa te lauzi cu crucea lui Hristos, in timp ce tu ca om, ca popor, ca natie, esti hot, corupt, mincinos si criminal de exemplu. Daca esti asa ceva, un ticalos si un nelegiuit, un nemernic, esti dusmanul de moarte al lui Hristos, esti unul dintre crucificatorii Lui, nu urmasul Sau, pentru ca pacatul si pacatosii in frunte cu Dracu’ l-au pus pe Isus Hristos pe cruce si l-au omorat, nu altceva sau altcineva, iar daca mai suntem pacatosi dupa jertfa lui Isus Hristos facuta pentru noi toti, suntem prietenii Satanei, nu crestini, si dusmanii de moarte ai lui Hristos, nu crestini, iata si dovada ca asa este: „Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” (Galateni) … „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul. De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora. „Maniati-va, si nu pacatuiti.” Sa n-apuna soarele peste mania voastra, si sa nu dati prilej Diavolului. Cine fura sa nu mai fure, ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit. … Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. … Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti. … Caci stiti bine ca niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu. Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte, caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. … Odinioara erati intuneric, dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii. Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” (Efeseni) Vi se pare cumva ca lumea care se crede si se autodenumeste crestina, este plina de cinste, de dreptate, de adevar, de bunatate, sau este plina de minciuna, de nedreptate, de coruptie, de hotie si de crima? Romania de exemplu, care se declara crestina ortodoxa in proportie de peste 80%, este plina de cinste si de dreptate, sau de hotie, de miciuna, de coruptie si de crima? Si ne credem crestini? Pe ce criterii, pe ce baza? Biblia ne spune ca daca facem ceea ce facem, nu suntem in tabara Viului Dumnezeu, ci in tabara Satanei. Am pus cruci peste tot, am construit si construim biserici, dar asta sigur, sigur nu ne face crestini adevarati, ci inchipuiti. Ne mintim singuri. Un stat mafiot si un popor nelegiuit, oricare ar fi el, nu are cum sa fie un stat crestin si un popor crestin, pentru ca cei care sustin mafia, hotia, minciuna, coruptia si crima, nu au cum sa fie crestini, chiar daca se bat cu Biblia sau cu crucea-n piept, chiar daca au umplut tara de biserici, si au pus cruci peste tot, totul este egal cu zero in fata lui Dumnezeu, care doreste un singur lucru de la oameni: sa nu mai fie nelegiuiti, sa nu mai fie ticalosi, sa nu mai fie nemernici, ci neprihaniti ca El. Atat. „Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” Degeaba ne umplem casele, masinile si corpurile cu icoane si cu cruci, degeaba mergem la biserica, daca ramanem si suntem tot niste nelegiuiti, adica robi ai Satanei, si dusmani de moarte ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca doua bete incrucisate, sa reprezinte ceva pentru El si pentru omenire. Ce s-a intamplat pana la momentul crucificarii, ce s-a intamplat cu victima/jertfa de pe cruce, si ce a urmat dupa aceea, reprezinta adevarata esenta a crucii, si adevarurile ei fundamentale. Este o gluma proasta sa pui la capul unui mormant de hot, de criminal, de pervers, de corupt, de curvar, etc…, o cruce, chipurile simbolul suprem al crestinismului, care sa spuna despre cel mort ca a fost un crestin, cand el a fost un dusman al lui Hristos pana la moarte, crucea simbolizand exact opusul vietii celui mort, sau dimpotriva, crucea poate sa reprezinte pe fata faptul ca mortul hot, mincinos, criminal, etc… l-a dispretuit pe Dumnezeu pana la capat, pana moarte, exact ca Satana care s-a bucurat vazandu-l pe Isus pe cruce, pentru ca el l-a dus si l-a pus acolo, si el impreuna cu noi toti, l-a omorat pe Isus pe cruce. Suna extrem de ciudat si de bizar ce am afirmat, dar o sa vedeti imediat cele doua fete ale crucii, in acest serial. Pregatiti-va ca intotdeauna pe acest blog, sa mestecati hrana tare, hrana pentru oameni maturi, nu pentru copii. Am umplut bisericile si casele de cruci, le purtam la gat, la mana, in urechi, ni le tatuam peste tot, ca o apreciere sau ca o batjocura, si facand toate acestea cu simbolul crucii, unii ne credem crestini, iar altii dusmani ai lui. Adevarul este ca acest obiect, crucea, are in ea, in ceea ce s-a intamplat pe ea, crucificarea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ambele valente, ambele sensuri ale umanitatii, viata si moartea, binele si raul, la fel ca „Pomul cunostintei binelui si raului” din gradina Edenului, o sa vedeti in acest serial de ce afirm asta. In fata crucii, orice om poate sa aleaga ca si Eva in Eden, binele sau raul, viata sau moartea, pe Dumnezeu sau pe Satana. La Cruce, pe Golgota, s-au vazut doua lucruri esentiale: primul, ca Dracu’ si ingerii lui, impreuna cu omul pacatos, doresc moartea lui Dumnezeu, si disparitia Lui fizica din Univers, din propria Creatie, si nu si-au putut reprima aceasta dorinta arzatoare a mintii si a inimii lor ticaloase, criminale si netrebnice, si al doilea, ca Dumnezeu nu este asa cum a spus si spune Dracu’ ca este, adica un criminal fara suflet, un cineva care doreste moartea pacatosului, a tuturor celor care nu I se supun Lui. Dimpotriva, Dumnezeu a demonstrat la cruce, ca nu acesta este adevarul, a demonstrat ca Dumnezeu isi iubeste toata Creatia, Creatie din care fac parte si dusmanii Sai, si ar vrea ca toti sa fie salvati, El dandu-si viata pentru toti oamenii, nu doar pentru cei care l-au urmat sau il vor urma. Si crucea mai spune ceva despre Dumnezeu: ca nu este un criminal, ca nu Tatal si-a ucis Fiul, ci Dracu’, si pe cale de consecinta, nu poate sa fie asemanat niciodata cu zeii paganatatii care cereau jertfe umane sau animale ca sa fie imbunati. Am mai scris despre asta AICI. Crucea ne mai arata un adevar maret, ca neprihanirea este viata dumnezeiasca, si ca viata dumnezeiasca este neprihanita si neprihanire. Viata si neprihanirea sunt inseparabile. Cine il vrea pe Hristos, cine vrea viata lui Hristos, trebuie sa accepte si neprihanirea lui Hristos, pentru ca viata lui Hristos este doar neprihanire, una fara alta nu se poate. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca asa ceva este posibil. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca vor ajunge in Imparatia lui Dumnezeu plini de pacate si pacatosi fiind, asa cum invata bisericile apostaziate. Datorita neprihanirii Sale a fost inviat Isus Hristos din moarte de Tatal Sau, nu din alt considerent. Daca nu ar fi fost neprihanit, Isus Hristos ar fi ramas mort pentru totdeauna. Evanghelia dupa Satana, „Evanghelia SRL”, predicata de tot „Crestinismul SRL”, asta spune, ca Dumnezeu, ca sa ne poata ierta si salva, si-a ucis Fiul in locul nostru, ca noi sa fim iertati si scapati de pacat si de moarte, altfel nu se putea, aceasta fiind singura cale si singurul mod de salvare a pacatosului, ca Tatal sa-si ucida Fiul, exact ca la pagani, exact ca la satanisti. Intrebare: in acest caz, care mai este atunci diferenta dintre ce faceau popoarele pagane, supuse Satanei, pentru zeii lor criminali inventati de Satana, si Viul Dumnezeu? Niciuna in cazul acesta, toti fac la fel, acelasi lucru. Paganii isi omorau copiii in foc sau in multe alte feluri ca jertfe pentru zeul lor satanic, iar Dumnezeu e mai tare, il ucide pe Fiul Sau pe cruce, pentru El insusi, ca sa nu ne omoare pe noi, pacatosii. Frumos, n-am ce zice, in acest caz, Dumnezeu si Satana egal love, Dumnezeu si zeii pagani inventati de Satana, egal love. Asta propovaduieste falsa evanghelie, evanghelia „Crestinismului SRL”, evanghelia crestinismului apostaziat si satanizat. Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, spune cu totul altceva, ne spune adevarul, adevarul crud, ca noi toti, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, i-am dorit si ii dorim moartea lui Dumnezeu, disparitia din propria Creatie, eliminarea Lui definitiva, pentru ca ne cam incurca cu cinstea si cu dreptatea Lui, cu neprihanirea Lui nesuferita, de aceea l-am si alungat din bisericile noastre, in care suntem ingaduitori cu pacatul si ii preamarim pe pacatosi, spunand despre hoti si despre corupti, despre mincinosi si despre criminali: „vrednic este”, asa cum se intampla la noi in romanica, cand biserica orodoxa spune despre corupti, hoti si criminali, ca sunt vrednici de cinste. „Bisericile SRL” preamaresc pacatul, nu neprihanirea. Omenirea in marea ei majoritate, iubeste pacatul, ca Satana, nu neprihanirea dumnezeiasca, chiar daca se preface ca il iubeste pe Dumnezeu, care este neprihanire in stare pura, si numai neprihanire. Cand am facut prima data afirmatia aceasta, ca Dracu’ impreuna cu noi toti l-am ucis pe Isus Hristos pe cruce, in secunda doi am fost acuzat de erezie, de blasfemie, de tot ce vreti, dovada ca actualul crestin si actualul crestinism, habar nu mai au adevarata semnificatie a crucii. Cei care imi citesc blogul de mai mult timp sau doar ocazional, stiu, sau macar au observat, sper, ca eu prezint mereu in paralel si in antiteza, falsa evanghelie, in raport cu Evanghelia Vesnica, cea care ne spune adevarul, si care se gaseste tot in Biblie, numai ca slugile lu’ Dracu’, popi si pastori, credinciosi, si lumea in general, nu o mai pot vedea, pentru ca nu au Duhul lui Hristos, si nici intelepciunea de sus, venita odata cu acesta. Asa ca ei isi vad in continuare de balariile lor „crestine”, de gunoiul lor religios cu care prostesc prostii, iar Dumnezeu isi vede in continuare de adevarurile Lui, spunand adevarul oricarui om care il cauta si vrea sa-l asculte si sa-l inteleaga.

Crucificarea asa cum am spus, este inteleasa in lumea asa zis crestina, in mod satanic, ca la pagani: rascumpararea noastra, prin satisfacerea lui Dumnezeu cel ofuscat de tradarea omeneasca, prin substituirea, inlocuirea pacatosului cu Isus Hristos, care este omorat de Tatal Sau, ca noi sa fim salvati, rascumparati. Din cauza acestei intelegeri eronate a crucii si a semnificatiilor ei, pe majoritatea „crestinilor” ii doare fix in plachiuri de pacatele lor, zicand ca a fost si este Hristos acolo unde trebuie, pe cruce mai intai, si apoi in ceruri langa Tatal Sau, ca sa ne apere si ca sa ne scape pe toti, de asa zisa pedeapsa a Tatalui, care ar consta in omorarea lui Hristos in locul nostru, pentru pacatele noastre. Altfel spus, noi pacatuim, Tatal ne iarta, noi pacatuim, Tatal ne iarta, trai neneaca pe crucea baiatului, si iertarea babacului. Nimic mai fals, si nimic mai oribil! Crezand asta, falsii crestini nu simt presiunea teribila a pacatelor lor asupra lor insisi, dar si aasupra lui Dumnezeu, si relaxati, pacatuiesc linistiti, stiind ca sunt scapati, cred ei, prin biserica, prin popi si pastori, prin ritualuri, dogme, obiceiuri, traditii si asa zise sacramente, precum si prin multe alte practici prostesti, care chipurile, il reprezinta pe Dumnezeu, pe Isus Hristos, si voia Lor. Nici pomeneala de asa ceva. Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: sa fim neprihaniti ca El, atat. Ca sa nu mai spun ca unele biserici invata ca nici nu mai este nevoie de Hristos, te iarta biserica, popii si pastorii. Vii, te spovedesti, pupi o icoana doua, o ciosvarta de mort, adica o moasca, pupi un „sfant”, te dai putin cu curul de pamant a jale si a parere de rau, aprinzi o lumanare, dai ceva la biserica, spui Tatal nostru de 5 sau de 10 ori, iti faci semnul crucii de cateva ori, si gata, te-ai scos. Totul este rezolvat, de parca Dumnezeu asta asteapta de la noi, sa-l mituim putin, ca sa inchida ochii la ticalosiile noastre zilnice. Satanism curat, dragilor, prosteala pe fata.

Crucea lui Isus Hristos este un subiect mare, foarte mare in economia adevarurilor din minunatul puzzle al Evangheliei Vesnice. Am sa va pun cateva intrebari, la care am sa va rog sa va ganditi pana la episodul urmator, iar dupa ce veti citi acest articol, am sa va rog sa va ganditi din nou, si din nou, ca sa descoperiti ce credeti cu adevarat, si daca este bine sau rau ceea ce credeti. Dumneavoastra, cei care credeti in Dumnezeu, indiferent de confesiunea religioasa sau de cultul religios din care faceti parte, care credeti sincer ca sunteti crestini, credeti ca ati inteles corect acest subiect, Crucea lui Hristos? Ce credeti despre ceea ce s-a intamplat la cruce, acum mai bine de 2000 de ani, dar si inaintea ei, inainte de a fi crucificat Fiul lui Dumnezeu? Ce ati inteles dumneavoastra personal, ca s-a intamplat la cruce? Cine l-a crucificat si l-a omorat pe Isus Hristos, Dumnezeu Tatal sau Satana dimpreuna cu ingerii cazuti, si cu toti pacatosii din toate veacurile? In ce fel ne-a salvat Hristos prin cruce? Crucea lui Hristos, crucea pe care a fost rastignit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul vietii si al neprihanirii, a fost pentru o victima, pentru o jertfa, sau pentru ambele variante? Repet: cine l-a omorat pe Hristos, Dumnezeu Tatal sau Dracu’? Dumnezeu Tatal a fost partener cu Dracu’ la cruce, pentru omorarea Fiului Sau? Daca da, se pune intrebarea: pana unde l-a omorat Dumnezeu pe Hristos, si pana unde l-a omorat Dracu’ pe Hristos? Cat din moartea lui Hristos pe cruce se datoreaza Tatalui, si cat lu’ Dracu’? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile cheie, intrebari importante si esentiale, intrebari care pot sa fie puse si trebuie sa fie puse, in legatura cu acest subiect. In acest serial cu subiectul „Crucea lui Hristos”, vom raspunde la aceaste intrebari, din perspectiva Evangheliei Vesnice. Au inteles crestinii adevarul din mesajul crucii, sau nu? Ce au inteles crestinii despre toate cele cate s-au intamplat la cruce, acum 2000 de ani? A venit vremea dragilor, ca Evanghelia Vesnica sa fie restabilita, si adevarul sa iasa la lumina in toata splendoarea lui, de sub mormanul de mincini satanice. Iata de ce si Dumnezeu ne spune ca trebuie: „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.” (Efeseni) Da, asa este, trebuie sa ne dezbracam de trupul prostiei, pentru ca trupul pacatului este si trupul prostiei, sa ne dezbracam de trupul si de mintea plina de minciunile satanice, si sa ne mobilam mintea cu adevarurile vesnice ale Viului Dumnezeu. Toata batalia, asa cum am spus mereu si mereu, si am sa spun tot timpul, se da pe mintea noastra, pe nimic altceva. De acolo, din minte, izvoraste atat neprihanirea, cat si pacatul, atat intelepciunea, cat si prostia. Acolo in minte, se naste totul, acolo se aduna informatiile, minciuni sau adevaruri, si tot acolo se iau deciziile. Ce alege mintea noastra sa creada si sa faca, va deveni fapta sau faptele noastre zilnice, si asta ne va defini viata si comportamentul, spre pacat sau spre neprihanire, spre a fi om sau neom, gunoi sau aur curat, grau sau neghina, asta se va intampla in vietile noastre, nimic altceva. Mintea noastra se poate lasa influentata de pacat/minciuna, sau de adevar/neprihanire, despre asta este vorba. Asa ajungem intr-o tabara sau in alta, in tabara lu’ Dracu’ sau in tabara lui Dumnezeu. Asa alegem viata sau moartea, pacatul sau neprihanirea, alt mecanism nu exista. Va spun sincer, ca atunci cand scriu aceste articole sau postari, sau cum vreti sa le mai spuneti, ma incearca o imensa bucurie cand vad ce frumos si armonios se leaga adevarurile dumnezeiesti, adevarurile Evangheliei Vesnice, si cum Biblia devine o carte usor de inteles, si extrem de simpla, dupa ce indepartezi molozul minciunilor satanice despre Dumnezeu, al ritualurilor si al dogmelor „Crestinismului SRL”, al „Bisericilor SRL”, al „Teologiei SRL”, al „Religiei SRL” si al „Evangheliei SRL”. Totul se limpezeste si capata sens. Este absolut fantastic sa citesti Scriptura in cheia Evangheliei Vesnice! Absolut fantastic! Bucuria care iti inunda mintea, sufletul si inima, sunt de nepretuit! Va spun cat se poate de sincer asta, pentru ca eu asta traiesc. Sper sa pot sa va transmit si sa va insuflu si dumneavoastra aceasta bucurie a mea, si dorinta de a cerceta, de a cauta, si de a descoperi adevarul gol golut, si de a arunca la gunoi „Crestinismul SRL”, adica toate minciunile Satanei. A venit vremea. Vom descoperi adevaruri colosale, minunate, revelate de Evanghelia Vesnica, care este Evanghelia Viului Dumnezeu, vestea buna a iubirii, a dreptatii, a binelui, a adevarului, a cinstei, a stiintei si a intelepciunii absolute, a frumusetii, este vestea buna a fratiei si a prieteniei vesnice, indestructibile, dintre Creator si Creatie, dintre o parte din umanitatea pierduta si pacatoasa, care l-a acceptat pe Isus Hristos ca Salvator al ei, si un Salvator milos, iubitor si drept.

Sa trecem la subiect, pentru ca vorba lunga este saracia omului. Sa luam faptele seci si elocvente, la fel ca in criminalistica sau ca in oricare alta stiinta, pentru a ne revela adevarul crucii, si sa vedem astfel tot filmul tragediei in care si noi toti suntem implicati, nu doar spectatori. Sa vedem cine l-a omorat pe Isus Hristos pe cruce, Dumnezeu sau Dracu’ impreuna cu noi toti, si cum a transformat Dumnezeu o crima abominabila, intr-o victorie stralucita si definitiva, asupra Satanei, a pacatului, si a mortii.

„avem multe de spus, si lucruri grele de talcuit, fiindca v’ati facut greoi la pricepere.” (Evrei 5)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Salvarea, adica Crucea lui Hristos

Motto: „pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca, dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani)

Dragi prieteni si neprieteni, astazi vreau sa incep sa ma gandesc profund, la un subiect pe care „Crestinismul SRL” il trateaza cu aceeasi superficialitate, cu care trateaza toate subiectele importante ale adevaratului crestinism, crestinismul lui Dumnezeu, nu crestinismul oamenilor. Adevaratul crestinism, promite doua lucruri inseparabile: neprihanirea si viata, in locul pacatului si al mortii. Asa cum am spus-o de multe ori pe acest blog, nu exista viata in Imparatia lui Dumnezeu, fara neprihanire, asa cum nu exista neprihanire fara viata lui Dumnezeu. Viata si neprihanirea sunt inseparabile, pentru ca amandoua vin de la Dumnezeu. Acest adevar maret l-a trait si la predicat pe pamant Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. „Viata” actuala de pe planeta Pamant, este in realitate, moarte, nu viata. Pe planeta Pamant la ora actuala se perpetueaza moartea, nu viata. Dovada? Toti murim, asa cum a spus Dumnezeu, si am fi murit la nesfarsit fara interventia donatoare de viata neprihanita, a lui Isus Hristos. Om sau animal, toti avem exact aceeasi soarta pe planeta pacatului si a mortii: moartea. Toti murim, nimeni nu scapa de asta. Viata si neprihnirea initiala, daruite lui Adam si apoi Evei, s-au transformat dupa pacat, adica dupa parasirea Creatorului, in pacat si in moarte. Pacatul da moartea, neprihanirea da viata, sa nu uitati niciodata asta! Ambele variante sunt la fel de inseparabile una de alta, pacatul de moarte, si neprihanirea de viata, asa cum ne spune Dumnezeu in Biblie. Cititi va rog ce scrie in motto. Iertarea lui Dumnezeu, adica harul Sau, nu inseamna ca pacatosul este luat ca pacatos, si este transferat ca atare, cu pacatul in el, in Imparatia fara pacat a lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu, nu inseamna ca poti sa ramani asa cum esti, adica pacatos, pentru ca este buna si pentru Dumnezeu starea in care suntem toti. Asta este un nonsens.  Nu poti sa spui unui ciumat, unui lepros, ca este foarte bine asa cum este, si ca trebuie primit cu bratele deschise printre cei sanatosi, ca sa-i imbolnaveasca si ca sa-i omoare pe toti. Asa ceva este irational si nebunesc inclusiv la noi, oamenii pacatosi, deci cum sa-i cerem lui Dumnezeu asa ceva, sa fie un irational si un iresponsabil?! Ei bine, oamenii asta vor! Asta ii cer lui Dumnezeu. Dumnezeu spune foarte clar, ca iertarea Lui este altfel, este asa: „Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange, si fara varsare de sange nu este iertare.” (Evrei) Aici incepe zavera, necazul. Aici incepe lupta dintre Evanghelia Vesnica, singura adevarata, si evanghelia dupa Satana, plina de minciuni despre Dumnezeu, care il infatisaza pe Dumnezeu ca pe un tiran dornic de sange, si turbat de furie impotriva noastra. Asta se face si cu ajutorul falselor biserici crestine, care au pierdut de mult legatura cu Viul Dumnezeu, si vand oamenilor numai basme lumesti despre El. Din pacate, aceasta conceptie, cea Satanica, este cea mai raspandita printre credinciosi, cu ajutorul preotilor si a pastorilor, care habar nu au ce vorbesc. Vreau sa gandim impreuna la aceste lucruri, si sa descoperim tot impreuna, daca vreti, minunatul plan, si minunata veste despre dragostea lui Dumnezeu fata de noi toti, nu despre ura Sa sau despre dorinta Sa de razbunare fata de noi, pentru ca l-am abandonat, pentru ca i-am dat cu flit. Iata adevarul: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Ce inseamna cu adevarat aceasta afirmatie dumnezeiasca: si fara varsare de sange nu este iertare.” Asta inseamna ca trebuie ca cineva sa fie omorat in locul nostru, pentru ca sa potoleasca furia lui Dumnezeu impotriva noastra, si dorinta Lui de a ne sterge de pe fata Pamantului sau in realitatea inseamna si este suprema grija si responsabilitate a lui Dumnezeu, ca Imparatia Sa sa ramana o imparatie a neprihanirii si a vietii?! Nu cumva aceasta afirmatie, inseamna altceva decat am fost noi invatati sa credem?! Nu cumva aceasta afirmatie inseamna ca Dumnezeu trateaza pacatul prin singura metoda valabila?! Stiu ca sunteti bulversati acum. Nu intelegeti nimic. De ce? Pentru ca ati fost setati sa credeti altfel. Total altfel. Si setarile din mintea dumneavoastra va tin robi ai minciunilor Satanei. Aveti curaj sa iesiti din colivie?! Aveti curaj sa fiti liberi?! Aveti curaj sa ganditi si altfel?! Aceasta este marea provocare pe care Dumnezeu o face omenirii prostite de Dracu’. Iata un alt citat:

„pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa.” (Evrei) Ce inseamna „ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa?! Adica sa fie ucis in locul nostru, asa cum invata „Crestinismul SRL”, cel satanizat si satanizant?! Nu dragilor! Inseamna cu totul si cu totul altceva! O sa vedeti ce, ceva superb, ceva senzational, ceva vrednic de apreciat si de iubit pe bune, nu de frica nu stiu carei pedepse.

Cum a avut loc salvarea noastra?! Ca o jertfa a cuiva pentru altcineva, sau ca o consecinta fireasca a pacatului si a neprihanirii, a jocului dintre ele, adica jocul vietii si al mortii de pe planeta Pamant, si din Univers. Sunt doua conceptii mari si late despre acest act al ispasirii lui Isus Hristos, iata-le:

1. Tatal este tradat de Adam si de Eva, din aceasta cauza devine extrem de nervos, se supara fleasca pe cei care l-au tradat, si din aceasta cauza, intra in vrie, si vrea sa le ia gatii la toti, sa-i omoare pe nenorociti, dar… in acel moment, vine Fiul la El si ii spune ceva de genul: „Tata, nu-i casapii pe ei, ci casapeste-ma pe mine in locul lor. Uite, ma ofer eu volutar ca sa ma omori pe mine in locul lor, iar ei sa traiasca in locul Meu. Ce zici, facem treaba, facem targul?! Tatal se gandeste un pic si spune ceva de genul: Bine, de nervos si de pornit ce sunt pe ei, am sa te omor pe Tine in locul lor, ca sa ma calmez, iar ei sa traiasca, pentru ca doar asa pot sa-i iert.” Spuneti cinstit, este posibila o astfel de gogomanie?! Ce dracu de iertare este asta?! Asa putea Dumnezeu sa-l ierte si pe Dracu’ si pe noi, si rezolva problema, nu ne mai chinuaiam atata in lumea pacatului si a mortii. Sigur ca aceasta varianta are foarte multe slabiciuni, pentru ca este o minciuna, nu adevarul lui Dumnezeu. Aceasta este varianta satanica despre jertfa lui Isus Hristos. Nu asa faceau si paganii care-si sacrificau copiii pentru zeii satanici? Atunci ce diferenta ar fi intre ceea ce faceau paganii, si ceea ce face Viul si adevaratul Dumnezeu?! Raspuns: niciuna! Fac fix acelasi lucru!

Varianta a doua este cea adevarata, cea Biblica.

2. Omul cade in pacat, pierde neprihanirea si viata, si se pricopseste cu pacatul si cu moartea, asa cum i-a spus Dumnezeu, si asa cum l-a avertizat Dumnezeu de la inceput ca se va intampla, dar nu ca o pedeapsa a lui Dumnezeu asupra lui, a omului, ci ca o consecinta normala si fireasca a neascultarii avertismentului dumnezeiesc.  “…despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Dumnezeu le-a spus lui Adam si lui Eva, sa nu manance din pom ca sa nu moara, nu ca o sa-i omoare El daca mananca. De aici inainte, pentru Dumnezeu existau doua posibilitati mari si late: a) sa ne lase in durerea noastra sa crapam toti la sfarsitul vietilor noastre, sau b) sa faca ceva ca sa ne salveze, sa ne vindece de mizeria in care cazusem, pacatul si moartea. In consecinta, Dumnezeu trebuie sa faca ceva ca sa readuca, sa redea omului neprihanirea si viata, atat de necesare unui locuitor al cerului, al imparatiei dumnezeiesti, pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu nu se moare, si nu exista pacat. Asta-i tot. In Imparatia lui Dumnezeu nu este posibila viata fara neprihanire, si viceversa. Asa ceva nu exista. Viata cu pacat in ea, nu exista! Pacatul este doar moarte, asa cum clar ne spune Dumnezeu in Biblie, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament.

  • Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava. (Proverbe)
  • daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima ca sa-i nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele, si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul, prin neprihanirea lor.” (Ezechel)

Iata cateva texte care dovedesc ceea ce am afirmat pana aici, dar acestea nu sunt totul. Explicatia este prin simbolurile biblice, si prin Isus Hristos. Dovada ca evreii au simbolizat intreaga omenire atunci cand l-au ucis pe Isus Hristos, sta in intelegerea jertfei pentru pacat. Veti vedea in final ce simple sunt lucrurile, si cat de usor de inteles.

Dumnezeii pagani pe care oamenii si i-au inventat la indemnul lu’ Dracu’, pentru a-si face curaj in viata asta plina de chinuri si de amar, de suferinte si de primejdii, ca sa le mai indulceasca si lor existenta, si care sa le dea o speranta in aceasta viata chinuita, fiind puternic incurajati in asta de Dracu’ si de cohorta lui de draci, sunt asa: Dumnezeul Pagan, fals, inexistent/Zeul, ala mai puternic sau ala mai slab, are mereu toane, si tot felul de suparari pe oameni. Din cauza aceasta, oamenii, tot timpul trebuie sa umble cu ploacoane si cu tot felul de jertfe pe la astfel de dumnezei inchipuiti de ei, ca sa-i imbuneze, si ca sa fie si ei lasati in pace de dumnezeii astia suparaciosi si violenti, care cand se supara, „arunca” cu ce le cade la indemana dupa ei, oamenii: cu foc, cu grindina, cu fulgere, cu tunete, cu inundatii, cu cutremure, cu molime, cu boli de tot felul, cu seceta, le omoara animalele, si pe ei. Ca sa scape de toate aceste rautati zeiesti si „dumnezeiesti”, se duceau cu jertfe la ei. Jerfele erau dintre cele mai simple si banale, gen fructe, cereale, animale, flori, etc… pana la jertfe umane, oameni maturi sau copii/copile. Esenta a ceea ce vreau sa spun, este ca pentru zeul asta, tu ca muritor, trebuia sa faci ceva pentru el, ca sa-i intri in voie si ca sa-l imbunezi, asta ca sa nu ti-o mai traga la cap pe unde te prinde. Asta este esenta dumnezeilor paganismului: sa faci ceva pentru Zeu, indiferent ce, dar mai ales sa-i dai ceva, jertfe, ofrande, etc.

Dumnezeul cel Viu si adevarat este exact invers. El face totul pentru tine, iti daruieste totul, iar tu nu trebuie sa faci absolut nimic, doar sa crezi asta, si eventual sa-i multumesti, daca esti bine educat si apreciezi darurile Lui catre tine. Adevaratul si singurul Dumnezeu, este un Dumnezeu care iti daruieste tot timpul, nu unul care ia tot timpul ceva de la tine. Daca jerfele pagane erau pentru a imbuna Zeul, pentru linistea si bunastarea Zeului, „jerfele” aduse Adevaratului Dumnezeu, erau si sunt pentru om, doar o lectie a marii jertfe facute de Dumnezeu insusi, pentru salvarea omului din pacat si de la moarte, nu pentru linistirea si confortul lui Dumnezeu. Observati marea, imensa diferenta dintre cele doua variante? Daca pentru zeu trebuia sa faci tu ceva, pentru adevaratul Dumnezeu nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa-l crezi ca El face tot ce trebuie pentru viata, bunastarea si fericirea noastra, Dumnezeu a facut si face totul pentru noi, iar noi nu trebuie sa facem nimic pentru El, asta este esenta. Cand Dumnezeul la care te inchini, iti cere tot timpul sa faci ceva pentru el, sa stii ca ai dat de Dracu’, nu de Dumnezeu. Fugi cat poti mai repede, mancand pamantul! De aici au aparut si cele doua Evanghelii, una falsa si una adevarata. Cea falsa, a paganilor, a faptelor, a imbunarii, era si este o Veste Rea nu buna, si cea a Credintei in tot ce a facut Dumnezeu pentru noi, care este cu adevarat o Veste Buna.

“…cum printr’o singura greseala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr’o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om (Eva si Adam), cei multi au fost facuti Pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om (Isus Hristos), cei multi vor fi facuti Neprihaniti.” (Romani 5-19)

„Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor” Constantin Brancusi

Iata Eu vin curand

Motto: „… marturia Domnului este adevarata si da intelepciune celui nestiutor. Oranduirile Domnului sunt fara prihana si inveselesc inima, poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii. Frica de Domnul este curata si tine pe vecie, judecatile Domnului sunt adevarate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de pret decat aurul, decat mult aur curat, sunt mai dulci decat mierea, decat picurul din faguri. Robul Tau primeste si el invatatura de la ele, pentru cine le pazeste, rasplata este mare.” (Psalmul 19)

Mai este putin, foarte putin timp, pana cand anul 2017 isi va lua la revedere de la noi, si va face pasul spre eternitate, in timp ce noi, cei vii, vom incepe un alt an, cu sperante, cu bucurie, cu visuri, dezamgiri, etc…

Sigur ca este bine sa stim economie, medicina, sa facem sport, sa ne instruim in arta si in cultura, in politica, etc… dar cel mai bun si cel mai important lucru de pe planeta in timpul vietii noastre, pe care ar fi musai sa-l facem, este sa descoperim, sa aflam si sa intelegem, de ce traim asa pe planeta noastra, si incotro va merge viata noastra prezenta si viitoare. Acesta consider eu ca este subiectul principal al vietii unui om, subiect esential, pe care omul trebuie sa-l descopere si sa-l inteleaga in timpul vietii lui, toate celelalte devenind minore si secundare in raport cu el.

Fiecare an care trece, ne apropie si mai mult de reantalnirea fata catre fata cu Creatorul si Dumnezeul nostru. Vremea se apropie cu pasi repezi. Semnele date noua in Biblie ca sa recunoastem vremea reantalnirii noastre cu Viul Dumnezeu, se vad din ce in ce mai bine. Nu avem cum sa ne ratacim.

„Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!” (Apocalipsa)

Ce trebuie sa facem in tot acest timp?

„Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. Paziti-va de prorocii mincinosi! Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinauntru sunt niste lupi rapitori. Ii veti cunoaste dupa roadele lor.” (Matei)

Pentru ca…

„Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut, departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Matei)

Se vede cu ochiul liber in lumea noastra de astazi cum se despart apele pe zi ce trece, exact asa cum ne-a spus Dumnezeu: cei prosti, rai si nestiutori sunt pe zi ce trece si mai prosti, si mai rai, si mai nestiutori, iar cei buni, cei care merg pe mana lui Dumnezeu, si care iubesc sincer neprihanirea, merg pe drumul lor neabatut spre Imparatia Vesnica a lui Dumnezeu, fiind categoric de partea adevarului, a dreptatii, a cinstei, urand minciuna, hotia, coruptia acestei lumi, imoralitatea ei, si asa mai departe. Caci nu-i asa ca:

„Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe, cine este intinat sa se intineze si mai departe, cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe!” (Apocalipsa)

Bucurati-va de orice clipa! Bucurati-va de viata si lipiti-va tare de Dumnezeu, stanca pe care nu poate sa o biruiasca nimeni. Bucurati-va! Plangeti cu cei ce plang si radeti cu cei ce rad. Bucurati-va! Vremurile de liniste se vor duce in curand…

La multi ani!

Cu respect,

 

Iata de ce nu a fost Isus Hristos un pisalog si un revolutionar violent

Motto: „In orice casa veti intra, sa ziceti intai: „Pacea sa fie peste casa aceasta!” Si daca va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra va ramane peste el, altminteri ea se va intoarce la voi”. „Dar in oricare cetate veti intra, si nu va vor primi, sa va duceti pe ulitele ei si sa ziceti: „Scuturam impotriva voastra, chiar si praful din cetatea voastra, care s-a lipit de picioarele noastre, totusi sa stiti, ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. „Eu va spun ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Sodoma, decat pentru cetatea aceea.” (Luca)

Astazi vom vorbi iarasi despre evanghelia lui Satana, evanghelie care s-a infiltrat adanc si temeinic in crestinism, si care ne prezinta un Dumnezeu rau, violent, setos de sange si de razbunare, intransigent cu creaturile Sale, pe care le pedepseste pentru greselile lor, pe care le pune sa faca lucruri prostesti, care sfideaza inteligenta umana, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne prezinta un Dumnezeu al libertatii, drept, iubitor, indelung rabdator, intelept, un Dumnezeu care ne doreste numai binele, si niciodata raul, un Dumnezeu care ne atrage atentia ca noi si numai noi, ne vom hotari soarta, ca noi si numai noi vom alege drumul spre moarte sau spre viata, spre pacat sau neprihanire. Aceasta este Evanghelia adevarata, adica Vestea Buna in care eu cred. Astazi mai mult ca oricand, pentru ca traim in vremea sfarsitului, Dracu’ trage tuse groase de mizerie pe caracterul lui Dumnezeu, prin toti slujitorii sai din biserici si din afara lor. Doctrina Iadului vesnic este una din aceste tuse, invatatura cu pedepsirea necredinciosilor, este o alta tusa, umilirea inchinatorului prin tot felul de practici imbecile ca: pupatul de morti (moaste), pupatul de lemne si de carpe (icoane si „sfinti” de lemn), unifome cultice, laice sau bisericesti, prin practica tararii pe pamant, ca taratoarele, a credinciosilor, in jurul lacasurilor de cult, prin promovarea obscurantismului religios si a prostiei organizate, a misticismului de tot felul, toate acestea si multe altele, il injosesc pe viul Dumnezeu si pe inchinator, il calomniaza, il uratesc, il batjocoresc, il fac sa nu fie dorit de catre oameni, iar credinciosii il accepta mai mult de frica decat din dragoste pentru ceea ce este El. Dragii mei, Dumnezeu nu este asa. Dumnezeu nu cere inchinatorului asa ceva, dimpotriva, interzice! Cititi Biblia, si veti vedea ca asa este!

Apoi, exista foarte multi oameni, care ca sa creada in Dumnezeu si in spusele Sale, ar vrea ca Dumnezeu sa-i lichideze fizic si imediat daca se poate, pe toti cei care pacatuiesc, care fac rau, invocand practica lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Ei aduc ca argument al necredintei lor, acest motiv: „De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva?!”. De ce nu starpeste Dumnezeu raul, imediat!” Raspuns: pentru ca nu a venit vremea. Pentru ca fiecare lucru isi are vremea lui. Sigur ca asa ceva, o astfel de gandire si un astfel de argument, este o ineptie. In Vechiul Testament, altfel stateau lucrurile, si altul era mesajul pe care poporul lui Dumnezeu si lumea intreaga, trebuia sa-l invete, si sa-l priceapa. Nu ca Dumnezeu este un criminal, ci ca oamenii, prin comportamnetul si credintele lor, si-au croit singuri soarta. O sa discutam despre asta cu alta ocazie. Dumnezeu in Vechiul Testament, nu a fost atat de criminal si de setos de sange, pe cat il cred unii. Am sa scriu si despre asta. Asa cum spuneam, multi il vor pe Isus, pe Dumnezeu, un revolutionary violent, un haiduc, unul care sa ia masuri immediate si cat mai dure, impotriva celor care fac raul. Cei care gandesc asa, nu au inteles nimic din adevaratul crestinism, din mesajul Evangheliei Vesnice, si nici din esenta Imparatiei lui Dumnezeu. Am scris un post in care am explicat de ce omul trebuie sa doreasca sincer si dezinteresat neprihanirea, si de ce neprihanirea, este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers, post pe care puteti sa-l cititi AICI. Tocmai de aceea, din cauza neprihanirii, Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, nu or sa fie niciodata niste revolutionari sangerosi si lipsiti de scrupule, oameni ai armelor si ai razboiului, ci ai pacii si ai liberului arbitru, adica al libertatii absolute. Dumnezeu vrea ca noi sa intelegem corect principiile Imparatiei Sale. Dumnezeu nu doreste oligofreni intelectual, in Imparatia Sa. Dumnezeu nu are nevoie de zombi religiosi, pe strazile Noului Ierusalim, adica de niste spalati la creieri, care trebuiesc dusi in permanenta de mana, ca niste handicapati. Dumnezeu doreste ca fiintele inteligente din Imparatia Sa, sa inteleaga clar, si odata pentru totdeauna, ce este raul, si ce este binele, ce este neprihanirea, si ce este pacatul. Istoria pacatului de pe plnaeta Pamant, va sta vesnic in fata ochilor lor, si va fi o lectie pentru eternitate. Lectia fiind una singura: nu exista nimic mai bun ca neprihanirea. Punct! Numai cei convinsi intim, in toata fiinta lor, de importanta eterna a binelui, si de binefacerile eternei neprihaniri, vor ajunge in Imparatia mult dorita, unde domneste neprihanirea, caci nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei)  Doar cei care isi doresc, si care iubesc sincer si dezinteresat acest stil de viata si de societate, neprihanirea, vor ajunge in Imparatia care le practica pe vecie, pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei). Dupa cum stim si vedem cu toti, omenirea pacatoasa, nu se poate lepada de apucaturile ei satanice cum ar fi: minciuna, crima, razboaiele, hotia, etc. pentru ca nu vrea, si pentru ca nu poate fara ajutorul lui Dumnezeu. Pacatul nu se poate lepada de toate acestea, pentru ca altfel nu ar mai fi pacat. Pacatul este pacat si punct. Dovada ca este asa, este faptul ca ele, toate aceste enelegiuiri si multe altele, nu au incetat niciodata sa existe pe planeta Pamant. Omenirea nu este capabila, fara ajutorul lui Dumnezeu, sa se lepede de aceste nelegiuiri, pentru ca nu vrea, si nici nu poate. In toate veacurile, pacatosii au fost majoritari, iar neprihanitii in minoritate. Asa este in Iad. Stiti de ce se intampla asta? Pentru ca mintea pacatoasa, crede ca toate aceste nelegiuiri, sunt bune si de folos pentru umanitate. Razboaiele sunt bune, crima este buna, jefuirea semenului sau a popoarelor mai mici si mai slabe este buna, minciuna este buna, dreptul celui mai puternic este bun, etc. Un singur mar putred, le distruge si pe celelate. Un singur pamantean daca gandeste asa, pacea si libertarea nu vor veni niciodata cu adevarat, in lumea noastra. Altfel spus, atata timp cat pacatul nu este distrus in totalitate, radacina (Satana) si ramurile (ingerii cazuti si pacatosii) nu va exista liniste si armonie pe planeta noastra, si in Univers. Numai o societate care de buna voie si nesilita de nimeni, in totalitatea ei, imbratiseaza valorile neprihanirii, poate sa traiasca in armonie, in liniste si pace, in frumos si in dreptate, in iubire si impreuna simtire. Atata timp cat pacatul va fi impreuna cu neprihanirea, iar pacatul va fi majoritar, acest lucru este imposibil. Primul mar putred din Univers a fost Dracu’, si de la el a pornit toata tragedia. Dumnezeu doreste in Imparatia Sa, oameni care nutresc dragoste fata de El si de Imparatria Lui, nu frica fata de Dumnezeu si de pedepsele Sale. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni. Dumnezeu, din cand in cand, de-a lungul veacurilor, a salubrizat societatea umana nelegiuita, prin Potop sau prin Sodoma si Gomora, tot spre binele ei, dandu-i noi sanse, pana la salubrizarea finala prin Apocalipsa. Asa trebuiesc privite lucrurile, si nu altfel. Asa este Dumnezeul Bibliei, si nu altfel. Dumnzeul satanic, este un Dumnezeu care pedepseste, care doreste ascultare din frica fata de El, nu din dragoste fata de El. Dumnezeul adevarat, nu infricoseaza, nu sperie pe nimeni cu pedepse groaznice, si cu iaduri vesnice. Dumnezeul adevarat, doar ne atrage atentia, ca noi ne vom decide singuri destinul vesnic, fie spre viata, fie spre moarte. Sa ne uitam acum peste doua texte, si sa vedem ce mesaj ne dau ele, despre adevaratul Dumnezeu, nu despre cel satanic, propovaduit de multe biserici si culte, asa zis crestine.

  • „Si, daca in vreun loc nu va vor primi si nu va vor asculta, sa plecati de acolo, si sa scuturati indata praful de sub picioarele voastre, ca marturie pentru ei. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru pamantul Sodomei si Gomorei decat pentru cetatea aceea.” (Marcu)
  • „Si, daca nu va vor primi oamenii, sa iesiti din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre, ca marturie impotriva lor.” (Luca)

In lumina celor spuse pana acum, aceste texte din Biblie, ne arata ca Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Bibliei, nu al bisericilor, nu este un revolutionar violent, un setos de sange, si nici un pisalog care te bate la cap, daca pe tine nu te intereseaza mesajul Lui, adica nu este unul care sa vrea dragoste cu sila, cu orice pret. De ce? Pentru ca nu aceasta este calea, si nici adevarul. Pentru ca Dumnezeu nu este asa. Stiti de ce nu este Dumnezeu asa, adica un revolutionar voilent si pisalog? Pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu, nu se intra de frica, asa cum am mai spus, se intra doar de buna voie, si nesilit de nimeni.. Sa detaliem putin aceste spuse. Daca Dumnezeu ar fi asa cum spune falsul crestinism, adica un tiran care o sa ne chinuiasca vesnic in foc si in pucioasa, pentru ca nu l-am dorit, atunci mesajul apostolilor catre lume, ar fi trebuit sa fie unul de genul: Lumeee, lumeee, daca nu va dati de partea lui Dumnezeu, Dumnezeu o sa va  chinuiasaca, o sa va beleasca in fel si chip, si o sa va arda in Iad! Asa ca faceti bine si dati-va de partea Lui, ca sa nu patiti toate acestea! Asa au spus apostolii? Nu! Apostolii prezinta Evanghelia Vesnica, si pleaca mai departe. Apostolii nu ameninta pe nimeni cu nimic. Apostolii spun doar ca, la judecata, Dumnezeu le va arata nelegiuitilor, ca a fost numai si numai vina lor, ca acum sunt pierduti. El i-a avertizat, le-a dat mesajul corect, dar pe ei, i-a durut fix in plachiuri, din variate motive. Nu le-a pasat. Nu au vrut. Nu au fost interesati, etc… I-a trimis cumva Isus pe apostoli sa stea si sa toace luni de zile in acelasi loc, mesajul Lui? Nu! Dimpotriva! Iar aceste texte dovedesc asta. Apostolii vorbeau si plecau, pentru ca ei stiau ca doar cei interesati sincer de mesajul lor, de Dumnezeu, vor si intelege, daca chiar isi doresc asta. De aceea trimisii lui Dumnezeu, nu au fost niciodata, niciodata pisalogi, ca si Domnul lor, Isus Hristos. Apostolii au ramas mai mult intr-un loc, doar atunci cand erau rugati sa mai ramana sau daca comunitatea aceea era mare, in orase de obicei, si trebuiau ca sa transmita mesajul, cat mai multor oameni. Stiti de ce s-a procedat asa, si de ce aceasta si numai aceasta, este adevarata cale? Pentru ca Dumnezeu nu vrea oameni inspaimantati in Imparatia Sa. Dumnezeu nu vrea oameni neconvinsi in forumul lor interior, de suprematia neprihanirii, in antiteza cu pacatul, cu nelegiuirea. Numai cine va constientiza perfect acest lucru, il va iubi dezinteresat pe Dumnezeu. Nu de frica, nu pentru promisiunea vietii vesnice, nu pentru o viata de lux viitoare, ci din dragoste si apreciere fata de principiile si practicile imparatiei dumnezeiesti. Constientizarea clara si fara echivoc, de fiecare om in parte, ca nu exista o cale mai buna decat calea neprihanirii, adica calea lui Dumnezeu, ca nu exista o alta cale care sa duca la o fericire si bunastare mai mare decat cea oferita de Dumnezeu prin neprihanire, decat cea propusa de Satana, care am vazut unde duce. Duce la suferinta, durere si moarte.

Acum am sa va supun atentiei,  alte doua texte, care consfintesc spusele de pana acum:

„Duceti-va, iata, va trimit ca pe niste miei, in mijlocul lupilor.” … „Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste, iar cine Ma nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Luca)

Dupa cum observati, Dumnezeu, care El insusi este Miel, Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii noastre, prin neprihanirea Lui, nu-si trimite solii ca pe niste tigri amenintatori, nici ca pe niste hiene, nici ca pe niste vulturi, nici ca pe niste pradatori feroci si amenintatori, ci tot ca pe niste miei, asa cum este si El. Mielul fiind simbolul blandetii si al ascultarii absolute, al puritatii si al neprihanirii. Mielul nu musca, mielul nu sfasie, mielul nu ameninta. Toate acestea le fac pradatorii, adica lupii si cei ca ei, adica lumea pacatului. Lumea pacatului are comportament de pradator, de fiara, lumea lui Dumnezeu, lumea neprihanirii, are comportament de miel. Adica de blandete, de candoare, de frumos, de pace, de liniste, de bunatate. Aceasta este antiteza, acesta este mesajul acestor texte. Asa cum bine stiti, toata heraldica razboinicilor acestei lumi, se bazeaza pe simboluri de animale, pasari si pesti, cu caractere violente, feroce, animale de prada, animale sangeroase. Acestea sunt simbolurile lumii pacatului, a violentei, a crimei si a sangelui. Simbolul lui Dumnezeu este mielul, un animal eminamente inofenisv, nonviolent, ascultator, bland si smerit cu inima. De aceea invatatura despre un iad vesnic este satanica, invatatura despre un Dumnezeu violent si sangeros, este tot satanica, si asa mai departe. Isus Hristos in simbolistica biblica, a fost si este Miel. Mielul nu este sangeros, nu este violent, nu este rau, etc… asa cum am spus. Slujitorii lui Dumnezeu nu sunt pisalogi, pentru ca un lucru trebuie sa te intereseze cu adevarat, ca mai apoi sa-l pretuiesti sau nu. Abia dupa aceea, dupa ce te intereseaza, il vei cauta, vei asculta sau citi lucruri despre el, si poate vei ajunge sa-l iubesti sau nu. Eu cred ca Mielul poate, si merita sa fie iubit, doar pentru ceea ce este si El, si pentru nimic altceva.

„A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!” (Ioan)

„Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre, (pe planeta Pamant) caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri (Adam si Eva), ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihanaEl a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi, care, prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu, care L-a inviat din morti, si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu.” (1Petru)

Mielul lui Dumnezeu a invins si a zdrobit prin neprihanire, toate fiarele de prada, fiarele sangeroase si nemiloase, care au domnit in lumea pacatului si a mortii, adica in Iad, Imparatia Satanei de pe planeta Pamant. De aceea Mielul lui Dumnezeu va domni vesnic, nu pradatorii. Pradatorii, in frunte cu Dracu’, vor disparea pentru totdeauna din Univers. Mielul a invins ferocitatea, nemila, raul, uratul, intunericul. Asta inseamna ca neprihanirea a invins pacatul, ca viata a invins moartea, ca lumina a invins intunericul, ca binele a invins raul, ca adevarul a invins minciuna.

  • „In cetate n-am vazut niciun Templu; pentru ca Domnul Dumnezeul cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.”
  • Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.”
  • „Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul.”
  •  Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fapturile care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: „A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului, sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa)

Mielul lui Dumnezeu

Dragi prieteni si neprieteni, cititori constanti sau ocazionali ai acestui blog, aveti de ales intre un Dumnezeu fals, satanic, si Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul Evangheliei Vesnice, dar nu uitati, trebuie sa faceti asta, in deplina cunostinta de cauza, ca sa nu fiti mintiti si pacaliti. Luati-va timp, si interesati-va de Dumnezeu. Este cea mai importanta preocupare pe care o pate avea omul, pe acest Pamant. Dumnezeu nu o sa va streseze cu mesajele Lui, si nici nu o sa va pedepseasca daca nu va intereseaza, dar… sa nu uitati, ca fara El, sunteti pierduti. Nu trebuie sa va mai pedepseasca Dumnezeu. Sunteti deja „pedepsiti”, pentru sa sunteti robii Satanei, adica ai pacatului si ai mortii. Aceasta va fi partea celor fara de Dumnezeu. Aceasta este „pedepasa”, pedeapsa de care nu se face vinovat Dumnezeu, ci tot noi, prin Eva si Adam, apoi prin decizia noastra, a fiecaruia.

Bucurati-va de victoria lui Isus, de biruinta Lui asupra raului si a mortii, valabila pentru noi toti, iar daca oamenii nu sunt interesati de aceasta veste buna, mergeti mai departe, nu pierdeti timpul, si nu fiti pisalogi, nu foloseste la nimic! Dumnezeu nu doreste asa ceva! Dumnezeu nu a dorit niciodata asa ceva. Dumnezeu doreste ca oamenii sa inteleaga pe deplin valoarea si valorile Imparatiei Sale, cum ar fi: dreptatea, dragostea, pacea, binele, frumosul, armonia intre toti si toate, etc…, sa le iubeasca si sa le accepte neconditionat si dezinteresat, doar pentru ca sunt cele mai bune valori din Univers, eternesi pentru ca altceva mai bun, nu exista. De aceea Vestea Buna (Evanghelia) se numeste Vesnica. Apoi, si numai din aceste considerente, oamenii sa-si doreasca sau nu, sa ajunga in ea, sa traiasca toate acestea, si sa-i iubeasca pe conducatorii Imparatiei, Tatal si Fiul Sau, ca garanti absoluti, ca lucrurile vor ramane asa, pentru vesnicie. Asta este tot. Orice alta cale, este gresita, nu este calea lui Dumnezeu, este o minciuna satanica. Dumnezeu este Miel, nu Fiara. De aceea Dumnezeu nu a folosit si nu foloseste violenta si amenintarile la adresa creaturilor Sale, si nici pisalogeala. Cine doreste Imparatia Sa este bine venit, si bine primit, va avea din belsug neprihanire si viata frumoasa, iar cine nu o doreste, iarasi bine, va ramane in pacat si in moarte, darurile Satanei pentru robii sai. Dumnezeu nu ameninta pe nimeni, si nu sileste pe nimeni, ca sa-l iubeasca, si ca sa-l doreasca. Este decizia fiecaruia, ce vrea sa faca cu viata lui.

  • „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Cu respect,

Primul Adam si al doilea Adam (ep.2)

Motto: „De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam, a fost facut un duh datator de viata.” (1 Corinteni)

Dragii mei prieteni si neprieteni, cu ceva timp in urma, cu destul timp in urma, adica in 2011, scriam primul post despre acest subiect, primul Adam si al doilea Adam, post pe care puteti sa-l cititi sau sa-l recititi, AICI. Astazi a venit vremea sa continuam acest subiect, si sa vorbim despre al doilea Adam, Isus Hristos. Dupa ce am discutat despre trinitate, post pe care puteti sa-l cititi sau sa-l recititi AICI, o sa vedeti astazi, in acest post pe care il cititi chiar acum, de ce al doilea Adam, Isus Hristos, are o legatura indisolubila, cu subiectul trinitatii. Dupa ce am vorbit despre moartea intai si moartea a doua, vom vedea astazi, ce frumos se leaga unele de altele, toate aceste subiecte din Evanghelia Vesnica, adica subiectul „trinitatii”, cu cel al mortii intai si al mortii a doua, precum si cu subiectul primului si al celui de-al doilea Adam, dar si cu subiectul Cartea Vietii. Asa cum ati aflat, daca cititi Biblia asa cum trebuie, trinitatea nu exista. Exista doar Tatal si Fiul Sau. Vom vedea ce insemnatate majora are acest imens adevar, in economia intelegerii adevarului vesnic al lui Dumnezeu, adica a Evangheliei Vesnice. Nimic nu este intamplator, iar subiectele, asa cum am spus, se leaga armonios intre ele, daca sunt intelese corect, si daca se doreste intelegerea lor corecta, dincolo de dogmele sau de invataturile bisericii dumneavoastra. Stiu, socul aflarii unui adevar, adica a altceva decat stiati pana acum, nu trebuie neglijat, dar daca treceti peste acest soc, veti fi cu adevarat liberi, liberi cu si in adevarul lui Dumnezeu. Daca primul Adam este si reprezinta prima Creatie, al doilea Adam, adica Omul Isus Hristos, Fiul intrupat al lui Dumnezeu, este si reprezinta, salvarea noastra din pacat si din moarte sau altfel spsus, revenirea noastra la neprihanire si la viata, adica la Imparatia lui Dumnezeu, si in familia lui Dumnezeu: „Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.” (Apocalipsa)

In primul episod, incheiam cu aceste doua texte:

“De aceea este scris: “Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc, Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele, sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, si ca putrezirea, nu poate mosteni neputrezirea.”

si acesta:

“Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” 

Sa ne reamintim pe scurt, cateva lucruri din Biblie, lucruri care ne vor ajuta sa intelegem foarte bine intregul. Cei care citesc Biblia, stiu ca Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om, mai este numit si Fiul Omului. Dar tot din Biblie stim, ca omul, adica primul Adam, cel cazut in pacat, este numit si el, tot fiul omului. Iata cateva texte cu aceaste doua denumiri identice, atat pentru oamenii normali, pacatosii, adica pentru primul Adam, cat si pentru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, al doilea Adam. Vom vedea dupa aceea, de ce fac aceasta paralela. Aceasta paralela, ne va ajuta sa intelegem fara echivoc cine este primul Adam, si cine este al doilea Adam. Voi prezenta mai intai, textele care vorbesc despre primul Adam, adica pacatosul de rand, asa cum suntem toti cei nascuti pe planeta Pamant, din Adam si din Eva, cei cazuti in pacat:

  • Doamne, ce este omul ca sa iei cunostinta de el, fiul omului, ca sa iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.” (Psalmul 144)
  • „Dar cine esti tu, ca sa te temi de omul cel muritor, si de fiul omului, care trece ca iarba, si sa uiti pe Domnul, care te-a facut, care a intins cerurile, si a intemeiat pamantul?” (Isaia)
  • Si Domnul mi-a zis: „Fiul omului, acestia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite, si dau sfaturi rele in cetatea aceasta! (Ezechel)
  • Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului!(Daniel)

Acum sa vedem si textele care vorbesc despre al doilea Adam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, tot ca despre un Fiu al Omului, adica ca ca despre primul Adam, care devine insa al doilea Adam, adica tot un Fiu al omului, dar neprihanit, nu pacatos, aceasta fiind diferenta esentiala si majora, dintre cei doi Adami, primul, si al doilea. Altfel spus, cei doi Adami sunt identici, dar totodata diferiti:

  • Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, „Scoala-te”, a zis El slabanogului: „Ridica-ti patul, si du-te acasa.” (Matei)
  • Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului.” (Matei)
  • Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti, in inima pamantului. (Matei)
  • Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire, si pe cei ce savarsesc faradelegea (Matei)
  • Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai, si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. (Matei)
  • Caci invata pe ucenicii Sai si zicea:
  • „Si veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii, si venind pe norii cerului.” (Marcu)
  • Caci Fiul omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca.” (Luca)
  • Si Isus i-a zis: „Iudo, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul omului?” (Luca)

Acum, dupa aceste serii de texte biblice, care ne vorbesc atat despre primul Adam, cat si despre al doilea Adam, ca fiind amandoi fii ai omului, avem mura in gura, dezlegarea invataturii despre cei doi Adami. Adam, ca primul om creat de Dumnezeu pe planeta Pamant, este Adam-ul pamantesc, cel  facut din pamant, care devine rob al pacatului si al mortii, adica rob al lui Dracu’, si al doilea Adam, Omul din cer, Omul ceresc, este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul nostru, care devine tot ca Adam prin intrupare, dar un Adam neprihanit si liber, un invingator al pacatului si al mortii, devenind astfel si un duh datator de viata! Duhul lui Hristos este Duhul datator de viata. O sa vedem de ce asa, dar pana atunci, sa mai vedem niste texte din Biblie, pe aceasta tema a Duhului:

  • Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” (Romani)
  • Duhul lui Dumnezeu m-a facut, si suflarea Celui Atotputernic imi da viata.” (Iov)
  • Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic, cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata.” (Ioan)
  • „Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viata, si ne-a pastrat-o?” (Maleahi)

Si acum sa vedem si sa citim acest text cheie:

  • “De aceea este scris: “Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam, a fost facut un duh datator de viata.

Ce inseamna un suflet viu, am discutat in primul post despre cei doi Adami. Nu mai reiau acum si aici argumentele pe care le puteti citi AICI. Hai sa imbinam acum, toate aceste afirmatii ale Bibliei, si sa vedem ce iese. Vom vedea cum subiecte importante ca: intruparea lui Isus Hristos, trinitatea ca adevar sau minciuna, primul Adam si al doilea Adam, moartea intai si moartea a doua, se imbina perfect, si formeaza impreuna, Evanghelia Vesnica, adica vestea buna vesnica, a salvarii noastre din robia Satanei, si readucerea noastra in Imparatia lui Dumnezeu. Viata si neprihanirea merg impreuna, mana in mana, asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, si asta este si inseamna: Tatal si Fiul Sau Isus Hristos, iar pacatul si moartea merg impreuna, tot mana in mana, iar asta este Satana, Diavolul, Dracu’, si ingerii cazuti. Poate ca v-ati intrebat vreodata, de ce a trebuit sa se intrupeze Isus Hristos in om, si sa devina astfel un Fiu al Omului, ca primul Adam, dar sa fie totusi diferit, adica un al doilea Adam. Simplu de raspuns. Primul Adam, adica primul OM, a pacatuit, adica s-a despartit de buna voie si nesilit de nimeni, de Dumnezeu, adica s-a despartit de viata si de neprihanire, si a devenit astfel un rob al Satanei, adica al pacatului si al mortii. ACEST Adam trebuia salvat, nu altul, si nu Fiul lui Dumnezeu. De aceea Fiul lui Dumnezeu trebuia sa fie la fel ca primul Adam, in toate cele, ca sa-l salveze pe el, nu pe altcineva. Daca nu s-ar fi intrupat in primul Adam, Isus Hristos ar fi devenit capul unei alte omeniri, unei omeniri noi, straina de primul Adam. De aceea a trebuit Isus Hristos, ca sa se intrupeze in primul Adam. Nu se putea altfel. Nu exista nicio alta solutie. „Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului.” (Evrei) De ce asa si nu altfel?! Pentru ca aici mai intervine ceva, ceva foarte important, si anume, intervin cele doua viziuni despre Dumnezeu, si despre planul Sau de salvare a omului pierdut in pacat si in moarte. Unii cred si propovaduiesc ca Dumnezeu il omoara pe Isus Hristos in locul nostru, ca sa-si potoleasca astfel setea de dreptate, pentru ca noi l-am deranjat, l-am jignit si l-am suparat maxim pe Dumnezeu tiranul, cu si prin pacatele noastre. Aceasta este varianta satanica a „evangheliei”, iar altii, printre care ma numar si eu, cred ca Isus Hristos a venit in lume, doar ca sa readuca neprihanirea, si implicit viata, in existenta pacatoasa a primului Adam. Aceasta este singura si adevarata misiune a lui Isus Hristos, aceasta este singura Veste Buna. Restul e … cancan! Asa cum am mai spus de multe ori, nu exista viata fara neprihanire, asa cum nu exista moarte, fara pacat. Stiu ca multi „crestini”, majoritatea, vor doar viata lui Isus, nu si neprihanirea Lui. Asa ceva nu se poate! Revin, Isus Hristos a biruit pacatul, nu pentru ca a fost ucis de Tatal Sau in locul nostru, ci pentru ca a biruit pacatul prin neprihanire! Sesizati diferenta fundamentala dintre cele doua variante al Evangheliei?! Iata unul din textele, cel mai important cred eu, care demoleaza prima varianta, cea satanica: „De aceea, cand intra in lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, ci Mi-ai pregatit un trup, n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: „Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei)  Dupa cum se vede, Dumnezeu nu a avut, nu are, si nu va avea niciodata nevoie de crimele noastre, citeste: jertfe, arderi de tot, prinosuri, etc. Dumnezeu nu are nevoie de astfel de lucruri. Altul era mesajul pe care trebuia sa-l intelegem noi si generatiile trecute, din aceste jertfe, si prin aceste jertfe, si anume acela ca, pentru tampeniile noastre, pentru credulitatea noastra, vezi-o pe Eva in Eden, pentru pacatele noastre, Dumnezeu trebuie sa sufere, Dumnezeu trebuie sa se jertfeasca pentru noi, nu noi pentru El! Acesta este mesajul corect, transmis de Dumnezeu prin ritualuri si jertfe in Vechiul Testament, si prin Isus Hristos in Noul Testament, mesaj pe care Dracu’ l-a convertit in minciuna cum ca Dumnezeu vrea sa ne ia gatul, pentru ca l-am ofensat, pentru ca l-am suparat, pentru ca i-am dat cu flit! Aceasta este o imensa minciuna satanica, iar urmatoarea parte a textului, ne arata adevarata misiune a lui Isus Hristos pe Pamant: „Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!” …  Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o data pentru totdeauna. (Evrei)  Se pare ca acest text ma contrazice, nu-i asa, pentru ca vorbeste de o jertfire a trupului lui Hristos?! Nu prieteni si neprieteni! Nu ma contrazice deloc, ba dimpotriva, ma confirma! Ma sustine puternic, si fara dubii. Sa ne reamintim de ce era jertfit/omorat, animalul de jertfa, in Vechiul Testament? Din ce cauza? Raspuns: Pentru ca pacatosul isi marturisea pacatul asupra lui. Atunci, cine il omora pe animal in realitate? Pacatul nostru, marturisit asupra lui! Cine este pacatul? Dracu”! Cine l-a omorat pe Isus, Dumnezeu sau Dracu’? Raspuns corect: Dracu’. Ce trup a purtat Isus pe cruce? Trupul primului Adam. Ce a devenit Isus Hristos dupa invierea Sa? Al doilea Adam! Ce „proprietati”, ce insusiri a avut, are si va avea al doilea Adam, fata de primul Adam, cel cazut in pacat? Iata-le! Iata cum arata al doilea Adam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat:El a fost facut de Dumnezeu pentru noi, intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)  Caci nu-i asa: „In zilele acelea si in vremurile acelea, voi face sa rasara lui David, o Odrasla neprihanita (Isus Hristos), care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)  Deci dragii mei, Isus Hristos, al doilea Adam, il transforma pe primul Adam cazut in pacat, intr-un om neprihanit. Aceasta este marea biruinta a lui Isus Hristos! De aceea a si fost inviat Isus Hristos de catre Tatal Sau. Nu ca a murit El in locul nostru, ca sa-l imbuneze pe Tatal Sau cel suparat fleasca, si dornic de sange omenesc, asa cum gresit invata „crestinii”, adica falsii crestini, cei mintiti si pacaliti de Dracu’, care il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran setos de sange, un tiran care are cultul personalitatii exacerbate la maxim, si care nu vrea decat osanale tembele pentru Sine, pentru ca altfel te chinuieste si te omoara in fel si chip! Acum am ajuns si la subiectul trinitatii, subiect despre care am scris AICI. Invatatura despre al doilea Adam, care este Isus Hristos, ne spune fara echivoc, si fara putinta de a ne insela, cine si ce este Duhul datator de viata, despe care ne vorbeste Dumnezeu in Biblie. Raspunsul clar si fara echivoc, este acela ca, al doilea Adam, adica Isus Hristos, este Duhul datator de viata si de neprihanire, adica de viata neprihanita. Asa cum vedem si din acest minunat subiect al celui de-al doilea Adam, Isus Hristos este al doilea Adam, Fiul Omului, Fiul coborat din cer, devine la fel ca primul Adam prin intrupare, dar total diferit, datorita neprihanirii Sale, adica a vietii neprihanite, lipsite de pacat, pe care a dus-o in „haina”, adica in trupul primului Adam, cel facut din pamant. Astfel si numai astfel, El, Isus Hristos, devine un Duh datator de viata, pentru primul Adam cazut in pacat, adica pentru intreaga omenire! Altfel spus, prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos, Isus Hristos ne daruieste noua, tuturor celor care vrem asta, neprihanirea si viata Sa, adica viata Sa neprihanita. Duhul lui Hristos pune in noi atat viata, cat si neprihanirea Sa. Acest maret dar dumnezeiesc al Tatalui si al Fiului, fiind tema intregii Scripturi, a Noului Testament, adica continuarea prin implinire, a Vechiului Testament. Astfel, Vechiul Testament, devine insusi Noul Testament, adica un intreg perfect. Iata si dovada ca asa este: „Dar iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. Si nu vor mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: „Cunoaste pe Domnul!”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei.” (Evrei)  Vedeti ce frumos se leaga totul: intruparea, salvarea, primul Adam si al doilea Adam, precum si descifrarea identitatii Duhului de viata?! Vedeti ce frumos se leaga Vechiul Testament de Noul Testament, prin implinirea celui dintai, in cel de-al doilea?! Vedeti ce frumos si minunat se leaga toate! Un puzzle perfect se deschide ochilor nostri! Invatatura, mesajul lui Dumnezeu despre al doilea Adam, Fiul Sau, desfiinteaza pentru totdeauna, minciuna satanica, a trinitatii dumnezeirii.

„Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii.” (Romani)  Ce vreti mai clar?!

“Isus le-a zis din nou: “Pace voua ! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.” Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: “Luati Duh Sfant!” (Ioan)

Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea.” (2Corinteni)  Fara comentarii! Doar orbii si surzii, cei orbiti de Satana, si cei care isi astupa urechile ca sa nu auda adearul, nu pot sa vada si sa intelega, aceste afirmatii extrem de limpezi ale lui Dumnezeu!

Acum se vede limpede, cine este Duhul datator de viata. Acum se vede clar, ca Isus Hristos, al doilea Adam, este si inseamna: un Duh datator de viata! Al doilea Adam, este primul Adam, adica Isus Hristos intrupat in primul Adam, facut neprihanit de Tatal Sau si de catre insusi Hristos, prin ascultarea de Tatal Sau. Acum putem sa intelegem bine, si cu adevarat pe deplin, textul citat la inceputul acestui post:

“De aceea este scris: “Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam (Isus Hristos) a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc, vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc, Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele, sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, si ca putrezirea, nu poate mosteni neputrezirea.” Acum putem sa intelegem foarte bine, si acest text citat mai sus, la inceputul acestui post: “Caci daca moartea a venit prin om (prin primul Adam), tot prin om (prin al doilea Adam, Isus Hristos, Duhul datator de viata si de neprihanire) a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui.”   Minunat! Perfect! Superb! Iata si biruinta totala asupra mortii intai si a mortii a doua, a celui de-al doilea Adam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Totul este rotund si perfect! Bucurati-va!

Concluzia la cele discutate aici:

  • „Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata.” (2Corinteni)

  • „Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sta la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” (Coloseni) …
  • „intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui.” (Romani)
  • “Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.”

Bucurati-va!

Isus Hristos Cu respect,

Moartea intai si Moartea a doua (ep.3)

Motto: Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”

Si moartea nu va mai fi, ne spune Dumnezeu. Ce inseamna asta? Daca moartea nu va mai fi, inseamna cu nu va mai fi nici Diavolul cu ingerii lui cazuti, demonii sau dracii, nici nelegiuitii care au foat de partea lor de-a lungul veacurilor de pacat, si… nici Iadul, nu-i asa?! Stiu, aici Dumnezeu va dezamageste! Stiu, aici Dumnezeu ne arata ca nu este atat de sadic, de criminal, de dictator si de insensibil, pe cat s-a straduit din raspunteri Dracu’, sa ni-l prezinte pe Dumnezeu de-a lungul veacurilor de minciuna, prin toate slugile lui din biserici, culte, secte, religii de tot felul, ateisme, comunisme, fascisme, culturisme, citeste cultura mincinoasa, si asa mai departe. Stiu, Dumnezeu va dezamageste ca nu este nimic din toate acestea! Ati fost invatati ca Dracu’ nu exista, si ca binele si raul vin deopotriva de la o singura persoana: Dumnezeu. Gresit dragii mei! Gresit. Dracu’ exista cu adevarat, ca si Dumnezeu, si el, Dracu’, este autorul a tot ce a fost si inca este abominabil pe planeta Pamant, de la cel mai mic rau, pana la cel mai mare. Stiu ca dumneavoastra il faceti vinovat doar pe Dumnezeu, de tot ce s-a intamplat si inca se mai intampla pe planeta Pamant. Stiu ca numai El, Dumnezeu, este de vina in ochii tuturor pamantenilor. Cand ganditi asa despre Dumnezeu, inseamna ca nu stiti nimic despre El, ca nu-l cunoasteti absolut deloc, ca nu-i cunoasteti nici iubirea, nici dreptatea, nici mila, dar nici ura Sa fata de pacat. Nu siti mai nimic despre adevaratul si Viul Dumnezeu. Aveti in minte un Dumnezeu satanic, prezentat lumii de insusi Dracu’, prin toate minciunile lui despre Dumnezeu. Ati vazut cum se duce lupta in campaniile electorale de pe planeta Pamant? Fiecare arunca cu cat mai mult noroi in adversar, cu minciuni, manipulari, imagini false sau deformate despre adverasrul sau. Asa face si Dracu’ in raport cu Dumnezeu. Exact la fel! Nu cadeti in plasa lui! Nu va lasati manipulati si prostiti de Dracu’, cu minciuni despre Dumnezeu! „Si moartea nu va mai fi„, insemana disparitia totala si pentru totdeauna din Universul lui Dumnezeu, a mortii si a pacatului, precum si a autorului acestora: Diavolul, Satana, Dracu’. Inseamna ca nu va mai exista niciun iad vesnic, si ca singurul iad a fost planeta Pamant, in timpul domniei Satanei. Acesta a fost, este si nu va mai fi, singurul Iad. Asa spune Biblia. Am mai scris despre acest subiect AICI, AICI, AICI, si AICI. Cine are curiozitatea sa vada argumnetele acestei afirmatii, cum ca iadul nu este vesnic, le va putea citi in aceste posturi, si nu numai.

Ce inseamna „lucrurile dintai” ? Dragii mei prieteni si neprieteni, „Lucrurile dintai”, inseamna prima creatie, primul Adam. Adam care a cazut in pacat si in moarte, datorita Evei si a Diavolului mincinos si ucigas. Inseamna cerul dintai si pamantul dintai, care or sa piara pentru totdeauna. Aceasta prima creatie, care s-a degradat si s-a ticalosit datorita pacatului si a mortii, a Diavolului, va lua sfarsit pentru totdeauna. Va incepe astfel a doua creatie, un cer nou si un pamant nou, lumea cea noua, a celui de-al doilea Adam, Isus Hristos, Isus cel datator de proprie viata, tuturor celor care l-au acceptat ca salvator, si au fost salvati astfel din pacat si din moarte. Ceilalti, cei care nu au crezut in el, cei care i-au refuzat oferta salvatoare, care nu l-au dorit, vor merge in iazul de foc, adica moartea a doua, si vor pieri pentru totdeauna, impreuna cu mentorul, seful si stapanul lor, Dracu’. Asta spune si Biblia:

Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.” Apoi mi-a zis: „S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu.” (Apocalipsa)

„Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apocalipsa)

Din cauza Iazului de foc, care este moartea a doua, si pe seama lui, s-au tesut de-a lungul timpului, toate minciunile despre iadul cel vesnic, despre purgatoriu, si chinurile in foc ale pacatosilor pierduti. Aceasta minciuna satanica este zugravita pe zidurile bisericilor „crestine”, propovaduita de la amvoane sau din fata altarelor, ca sa ingrozeasca o lume proasta si nestiutoare, si ca sa o tina in bezna, in ignoranta, si in supunere fata de un cler mincinos, si o institutie, biserica, care de mult timp nu-l mai slujeste pe Viul Dumnezeu, asa cum nici evreii din vechime, nu-l mai slujeau pe Viul Dumnezeu la Templul lor, ci pe Dracu’. Socant nu-i asa, sa auzi astfel de afirmatii! Nu le fac eu, si nu le-am facut eu, aceste afirmatii, le-a facut Isus Hristos insusi. Cititi Biblia si o sa vedeti ca asa este. Comertul cu Dumnezeu a fost totdeauna profitabil, in toate veacurile. Atat in „Iudaismul SRL”, cat si in „Crestinismul SRL”, care au avut si inca mai au, mari castiguri materiale, dar nu si spirituale. Iadul nu este vesnic dragii mei. Iazul de foc, moartea a doua, este sfarsitul Iadului. Este disparitia lui finala si pentru totdeauna. Iadul va dispare impreuna cu Dracu’, ingerii cazuti, si toti nelegiuitii care au fost de partea lor de-a lungul veacurilor. In cenusa se vor preface cu totii. In cenusa la picioarele lui Hritstos, si ale noastre, ale celor salvati. Asa spune Dumnezeu in Biblie. Acesta este adevarul, si nu este altul. Cercetati Scripturile si veti afla.

Mai exista in cercurile crestine, urmatoarea intrebare: De care moarte a murit Isus Hristos? De moartea intai sau de moartea a doua? Raspuns: Isus Hristos a murit doar de moartea intai, nu si de moartea a doua, dar intr-un anumit sens, El a murit si de moartea a doua, atata timp cat viata Lui a fost in mainile Tatalui Sau, si nu ii mai apartinea. Este ca si cum ai lua inima unui om aflat in moarte cerebrala, si pana o pui in pieptul primitorului, donatorul este deja mort, dar totusi viu, in sensul ca inima lui este inca vie, si va fi vie in pieptul altuia. Pastrand proportiile din exemplu de mai sus, care poate nu este cel mai elocvent, putem spune ca la fel a fost si cu viata neprihaita a lui Isus Hristos, care a fost donata de buna voie si nesilit de nimeni, de catre Isus Hristos, gratis, tuturor oamenilor care si-au dorit-o. O viata neprihanita, fara pacat. Ea a fost daruita de Isus Hristos omenirii, fiind cedata in mainile Tatalui Sau, iar Tatal Sau i-a redaruit-o, datorita neprihanirii Sale, adica a faptului ca Isus Hristos fiind fara de pacat, nu merita sa moara, si nici nu trebuie ca sa moara vreodata. Un neprihanit, fie el inger, om sau Fiul lui Dumnezeu, trebuie sa traiasca, nu sa moara. Neprihanirea si viata sunt inseparabile, sunt esenta imparatiei lui Dumnezeu, asa cum pacatul si moartea sunt inseparabile, fiind esenta imparatiei lu’ Dracu’, Iadul. Neprihanirea este cea mai inalta forma de civilizatie din Universul creat de Dumnezeu, asa cum am mai spus pe acest blog, AICI. Iata si dovada ca asa este:

„Fiindca David era proroc si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul Lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor, si trupul Lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti suntem martori ai Lui.” (Faptele Apostolilor)  Ce spune acest text? Spune exact ceea ce am scris mai sus: ca un neprihanit nu poate sa moara, nu merita sa moara, pentru ca nu ar fi drept, si nu va muri niciodata, decat cel mult de moartea intai, adica moartea somn. Moartea a doua fiind disparitia totala din Univers, nu are cum sa fie niciodata partea lui Isus Hristos sau a vreunei fiinte neprihanite, care a ramas langa Dumnezeu sau care s-a intors la Dumnezeu, si a iubit neprihanirea Lui. Asa ceva nu exista. Acesta este si sensul afirmatiei lui Isus din aceste text, prezentat si in episoadele anterioare, si pe care am promis ca o sa-l interpretez in lumina Evangheliei Vesnice: „Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.” Ati prins ideea din text?! Sa o spunem altfel, ca sa intelegem si mai bine: Cine crede in Mine ne spune Isus, chiar daca a murit de moartea intai, el in realitate traieste, asa cum si Eu am trait cat timp am dormit in mormant, pentru ca el, credinciosul mort, doar doarme somnul mortii intai, nu este mort definitiv (fara viata lui Isus), si fara speranta inverii, iar Eu, Isus, il voi invia la prima inviere. In consecinta, putem spune ca el, mortul care doarme somnul mortii intai, nu a murit niciodata cu adevarat, adica nu a disparut niciodata din Univers, asa cum o sa se intample cu toti cei care vor muri de moartea a doua, in iazul de foc, in frunte cu Dracu’. Omul mort de moartea intai, care a murit credincios lui Isus Hristos si Tatalui Sau, doar se odihneste, doar doarme o vreme in tarana pamantului, pentru ca nu-i asa, neprihanitii nu vor fi lasati sa moara niciodata. Neprihanitul Isus, in mormant, dormea, viata Lui fiind vie in mainile Tatalui Sau, si atunci, El, Isus, nu a murit, a dormit. Doar nelegiuitii vor muri cu adevarat, adica vor disparea pentru totdeauna din Univers, prin moartea a doua. Isus ne mai spune si in alt text, ceea ce ne-a spus si in textul de mai sus, cum ca cei care traiesc, care sunt in viata, si care cred in El si in promisiunea invierii, nu vor muri niciodata, in sensul ca nici ei nu vor fi afectati de moartea a doua. Iata textul:  “Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor, a doua moarte, n-are nicio putere…”  Vedeti ce frumos se leaga Evanghelia Vesnica?!

De aceea spune Isus in alta parte, cum ca oricine nu-l urmeaza pe El, cine nu are incredere in El, cine nu-l vrea pe El, este deja mort, in viata fiind, din cauza pacatului primului Adam, si nu are nicio sansa sa scape de moartea a doua. Acesta este sensul acestei afirmatii din Biblie:  

  • „Vino dupa Mine, i-a raspuns Isus, si lasa mortii sa-si ingroape mortii.” (Matei)

Cei care sustin sus si tare, ca Isus ar fi trebuit sa moara de moartea a doua, ca sa ne salveze cu adevarat, sustin faptul ca daca Isus a murit doar de moartea intai, atunci inseamna ca Dumnezeu face glume proaste cu noi, joaca o opereta ieftina, cu tot acest plan de salvare, cu aceasta jertfa a lui Isus Hristos, care este doar mimata ca fiind moarte, daca aceasta moarte este doar moartea intai, si ca din acest motiv, nu se joaca pe bune de-a Salvatorul, ci doar mimeaza lupta pe viata si pe moarte, cu Dracu’ si cu pacatul. Asa sa fie? Va spun sincer ca si eu am gandit un timp in acest fel. Am imbratisat aceasta varianta, crezand ca acesta este adevarul. M-am inselat atunci, si Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc adevarul, pe care l-am si prezentat cu argumente, in ceea ce am scris pana acum. De ce Isus Hristos nu putea sa moara de moartea a doua? Pentru ca moartea a doua este doar partea celor pierduti, nu a celor biruitori. Biruitorii nu pot sa moara de moartea a doua, ci doar de moartea intai. Isus Hristos a fost biruitorul pacatului si implicit al mortii, deci nu putea, nu era drept ca El sa moara de moartea a doua. Ati prins ideea?! Argumnetul celor care sustin ca Isus trebuia sa moara de moartea a doua, mai este si acela ca: daca nu s-a intamplat asa, jertfa lui Isus nu este reala, ci doar o facatura, pentru ca Isus in realitate nu poate sa moara pe bune, pentru ca este Dumnezeu, ori Dumnezeu fiind nemuritor, nu poate sa moara pe bune, de-adevaratelea, deci totul este un fals, o inselaciune, o comedie de prost gust. Altfel spus, Isus Hristos nu a jucat corect fata de Dracu’ si fata de noi, oamenii, ne-a pacalit pe toti, pentru ca El, Isus, nu a riscat nimic pe bune. Totul a fost o farsa. Este gresita aceasta gandire, si am sa va spun de ce. Sa zicem, sa presupunem, ca Isus, din start, nu putea sa piarda lupta cu Satana, pentru ca era si este Dumnezeu, deci din start nu putea sa fie invins, si deci nu se putea pune niciodata, posibilitatea mortii a doua, pentru El. Intrebare: Ce importanta sau relevanta are asta pentru noi? Niciuna. De ce? Simplu de raspuns. Este Dumnezeu vinovat ca este mai puternic decat Diavolul, Satana, Dracu’? Nu! Este Dumnezeu vinovat ca El este Creator, si Dracu’ este doar o creatura? Nu! Este Dumnezeu vinovat de ceva in relatia Lui cu Dracu’? Nu! Si atunci? Care este problema cu Dumnezeu? De ce il acuzam de trisat, de minciuna, de manipulare, etc.? Cu toate acestea, Isus, imbraca haina omeneasca, trup de om pacatos, vine in lumea noastra, nu pacatuieste in haina de om pacatos, si astfel il „bate” mar pe Dracu’, in sensul ca nu pacatuieste deloc, adica este neprihanit la modul absolut, moare de moartea intai, inviaza prin propria viata neprihanita, si prin puterea Tatalui Sau, si biruieste astfel moartea a doua. Iata si dovada: 

Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi, aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu.” (Ioan)

Care este problema?! Ce nu a riscat Isus? A riscat suficient. A riscat totul, zic eu. Numai umilinta infrangerii Lui de catre Dracu’, daca s-ar fi intamplat asta, ar fi fost de un miliard de ori mai grea si mai rea decat moartea a doua. Daca Isus pierdea batalia cu Dracu’, trebuia sa aiba soarta lui, cu siguranta. Nu exista cale de mijloc. Intrebare: Putea sa moara Isus Hristos de moartea a doua? Raspuns: Da, putea sa moara de moartea a doua, dar nu a fost cazul. Sa nu uitam ca SINGURUL care are NEMURIREA, este doar Tatal. Isus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, are nemurirea tot prin Tatal Sau, asa cum si noi, o sa o avem datorita lui Isus. Sunteti socati de aceasta afirmatie? Sa nu fiti, asa spune Biblia, nu eu: „…singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica!” (1Timotei)  Daca Isus ar fi fost invins de Satana, viata lui Isus ar fi ramas in mainile Tatalui Sau, si nu s-ar mai fi intors la El niciodata, noi am fi fost pierduti pentru totdeauna, iar istoria pacatului tot s-ar fi incheiat, dar fara salvarea nimanui. Faptul ca Isus putea sau nu sa moara de moartea a doua, nu este atat de relevant pe cat se crede. Chiar daca nu putea, biruinta Sa nu ar fi fost, si nu este cu nimic mai mica sau neansemnata sau fara de valoare. Repet, nu este Dumnezeu vinovat, ca este mai tare ca Dracu’. Dracu’ a stiut cu cine se pune, cu cine vrea sa se lupte. Asa ca nu i se poate reprosa, nu i se poate imputa lui Dumnezeu, ca a dus lupta cu mijloace incorecte. Nu este adevarat acest lucru. Lupta a fost si este corecta, dreapta, cinstita, pe fata. Fiecare, atat Dumnezeu cat si Dracu’, si-au folosit toata puterea ca sa biruiasca. Rezultatul intruparii lui Isus Hristos, a fost acesta:

Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe Diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor.” (Evrei)

Dupa cum se vede, Isus nu a trisat cu nimic. Nu a jucat teatru. Lupta a fost pe bune. Concluzia la tot ceea ce am discutat in aceste trei episoade, este aceasta:

„Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra, ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui, si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta, si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronom)

Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?” Boldul mortii este pacatul, si puterea pacatului este Legea.” (1Corinteni)

Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi salvat…” (Ioan)  Daca nu, nu!

Viata si Moartea

Cu respect,

 

Moartea intai si Moartea a doua (ep.2)

Motto: Iazul de foc, este moartea a doua (Apocalipsa)

iad105[1]

Dragi prieteni si neprieteni, dupa primul episod pe aceasta tema, a mortii, in care am vorbit despre moartea intai, adica despre moartea somn, astazi o sa continuam sa vorbim despre moartea a doua, cea definitiva, vesnica, pentru totdeauna. Trebuie sa vedem si sa intelegem foarte bine ce este, si ce reprezinta aceasta moarte, moartea a doua. Apoi, intelegand ceea ce este moartea intai si moartea a doua, vom putea intelege si mai bine, acest minunat plan de salvare al omului pacatos, din pacat si din moarte. Asezand fiecare piesa a adevarului dumnezeiesc la locul ei, vom avea imensa bucurie, de a intelege corect si pentru totdeauna, mesajul lui Dumnezeu catre noi, si de a nimicii tot pentru totdeauna, minciunile si cursele Satanei, aduse prin falsul crestinism si falsele evanghelii, predicate in crestinismul apostaziat, adica contrafacut de Dracu’..

Moartea intai, adica moartea somn, oricat ar parea ea de groaznica si de inspaimantatoare, si asa este, pentru ca trupurile noastre se intorc in elementele din care am fost creati, si redevin acele elemente prin descompunere, nu este decat ceea ce a spus Isus Hristos ca este: un somn din care toti ne vom trezi, si nimic altceva. Nu trebuie sa ne temem prea mult de ea! Moartea cea adevarata, singura moarte de care trebuie sa ne temem cu adevarat, este moarte a doua! Moartea pregatita pentru cei pierduti, pentru cei nelegiuiti, pentru pacatosi. Dar ce este moartea a doua? Iata ce ne spune Dumnezeu, ca este aceasta moarte, moartea a doua:

Moartea (intai) si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc, este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)  Sa gandim si sa analizam putin acest text. Ce ne spune el? Foarte, foarte multe lucruri, extrem de importante, pe care trebuie sa le stim, ca sa fim bucurosi, veseli si plini de pace, de incredere si de siguranta. Satana si ingerii cazuti, adica demonii, cei care l-au urmat pe Lucifer in rebeliunea lui fata de Dumnezeu, adica primii pacatosi sau nelegiuiti aparuti in Univers, precum si toti oamenii de pe planeta Pamant, din toate veacurile, care i-au urmat in razvratirea si in necredinta lor fata de Dumnezeu, si au ramas astfel pana la sfarsitul vietii lor de partea Satanei, nu mai sunt scrisi in Cartea Vietii, si vor fi aruncati toti, in Iazul de foc, care este moartea a doua. In acest text, asa cum spuneam, mai este un lucru extrem de important de remarcat, si de tinut minte. Dupa cum vedeti, textul ne confirma faptul ca moarte intai, moartea somn, impreuna cu locul in care mortii au dormit acest somn, adica Locuinta mortilor, mormantul, indiferent daca aceasta locuinta a fost in pamant, in apa sau in foc, in burta animalelor pentru cei mancati de fiare, etc… vor fi aruncate si ele in… moartea a doua, in iazul de foc, care este insusi Iadul! Moartea a doua, iazul de foc, Iadul, inghit practic moartea ca fenomen aparut in Univers, si dispare atat ea, moartea a doua, cat si moartea intai, cat si iazul de foc, cat si Iadul, pentru totdeauna, din Univers, din Imparatia Dumnezeului celui Viu in vecii vecilor! Aceasta este izbanda deplina repurtata de Isus Hristos asupra pacatului si a mortii! Astfel a biruit Isus Hristos atat moartea intai, cat si moartea a doua, adica Iadul, pentru totdeauna, facand astfel posibila, disparitia mortii din Imparatia lui Dumnezeu, care este Universul! Bucurati-va! Vedeti ce frumos si ce armonios se leaga Scriptura?! Din acest text, se intelege foarte clar, ca este vorba despre moartea intai, care este aruncata in moartea a doua, dimpreuna cu Locuinta mortilor, mortile amandoua, disparand astfel pentru vesnicie. Ma rept putin, dar cred ca merita. Este foarte important sa intelegem acest mesaj. Victoria lui Isus este astfel deplina, totala, si irevocabila! Nu putem sa ne ratacim sau sa intelegem gresit, decat daca ne lasam in continuare prostiti de Dracu’ si de basmele lui din falsul crestinism, din Crestinismul SRL, cel inventat de oamenii manipulati si mintiti de Dracu’!

S-a ispravit ! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata, din izvorul apei vietii. Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apocalipsa)  Acesta este Iadul, moartea a doua! Alt Iad, nu exista, si nici nu va mai exista!

iad100[1]

Poate ca va veti intreba totusi, de ce este atat de important subiectul celor doua morti, despre care ne vorbeste Dumnezeu in Biblie? Dragii mei prieteni si neprieteni, acest subiect, reprezinta alte doua piese importante din puzzle-ul adevarului, si al planului lui Dumnezeu de eradicare a pacatului, aparut in Imparatia Sa cea vesnica, si de salvare a celor care doresc asta. Acest plan, implica atat salvarea pacatosilor, daca vor, adica viata, dar si moartea pacatosilor, adica disparitia lor pentru totdeauna, din Univers. Mai sunt cateva adevaruri foarte importante, fundamentale, legate de acest subiect al mortii intai si a mortii a doua, si anume faptul ca Iadul nu va exista vesnic, asa cum gresit se crede si se propovaduieste in falsul crestinism, iar cei care mor, nu sunt acum vii in ceruri, si se uita la noi sau ne ajuta, asa cum gresit se crede si se propovaduieste. Mortii sunt morti, si dorm somnul mortii intai, asa cum ne spune insusi Isus Hristos, nu sunt vii in cer. Daca ar fi asa, daca mortii ar fi deja vii in cer, nu ar mai fi necesara INVIEREA! Nu ar mai exista obiectul INVIERII ! Nu ar mai avea sens INVIEREA! Ar disparea insusi obiectul invierii: mortii. Prin aceasta minciuna satanica cu nemurirea sufletului, minciuna spusa pentru prima data in Eden, Evei, de catre Satana, acel celebru „nu veti muri”, se neaga rolul lui Isus Hristos ca salvator din moarte si din pacat! Cine invata pe oameni aceasta minciuna satanica, va suporta consecintele, el, precum si toti cei care o cred. Mortii sunt morti, si nu pot sa fie treziti din acest somn al mortii intai, decat de Isus Hristos, si de catre nimeni altcineva. Asa ne spune Dumnezeu! Nici macar Tatal ceresc nu poate sa faca asta. Numai Isus Hristos, Fiul Sau, are cheile si rezolvarea problemei pacatului si a mortii, si nimeni altcineva: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa) Numai Isus Hristos poate sa invie mortii. Nimeni altcineva. Nu apostolii, nu profetii, nu preotii, nu pastorii, nu ritualurile, nu apostolul Petru a tinut sau tine cheile Imparatiei lui Dumnezeu, nu Papa de la Roma, asa cum gresit se invata si se crede, ci doar Isus Hristos! Nici macar Dumnezeu Tatal nu poate sa faca asta, invierea mortilor, asa cum am mai spus. Nu ca nu ar putea, poate, dar dreptatea, ordinea Universala, adevarul, impun ca doar INVINGATORUL, biruitorul mortii si al pacatului, adica doar Isus Hristos, sa poata sa faca asta. Asa este drept, corect, moral, cinstit, etic, etc. Tatal nu poate, si nu vrea sa ia acest drept Fiului Sau, care este autorul de drept al acestei marete victorii, chiar daca ea, victoria, a fost repurtata cu ajutorul nemijlocit al Tatalui. De ce nu poate? Pentru ca nu ar fi corect, drept, moral. Ori stim ca temelia scaunului de Domnie a lui Dumnezeu, este dreptatea absoluta: Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie, bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” (Psalmul 89)  La Dumnezeu nu este ca la oameni, adica unul sa munceasca, iar altul sa culeaga roadele muncii celui care a trudit cu adevarat. Asa ceva nu exista in Imparatia lui Dumnezeu. Isus Hristos s-a intrupat, a venit in lumea noastra, si a biruit pacatul si moartea, atunci, in acest caz, numai El are dreptul de a face ce trebuie facut, pana la final.

Spuneam ca adevarul despre moartea a doua, ne arata fara putere de tagada, un alt mare adevar, si anume acela, ca IADUL nu este vesnic. Iadul va avea o existenta limitata. Va fi extrem de scurt. Va dura doar o zi. Ziua aceea mare si infricosata, ziua mortii a doua, Ziua iazului de foc, Ziua care va arde ca un cuptor, Ziua Iadului. Ziua in care vor muri pentru totdeauna, pacatosii din toate veacurile, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui. Aceasta este moartea a doaua, este ziua ei, de care toti trebuie sa ne temem cu adevarat. Iadul este aceasta zi de foc, cand toata planeta va arde ca un cuptor, si cand Diavolul, Satana, Dracu’, impreuna cu ingerii cazuti, deveniti demoni, si cu toti pamantenii care au trait si au stat de partea lor in viata petrecuta de ei pe planeta Pamant, pana in ziua mortii lor, vor pierii pentru totdeauna, in iazul de foc. Asupra celor salvati de Isus Hristos, moartea a doua, nu are nicio putere! Adica ei nu vor muri niciodata de aceasta moarte. Acesta zi de foc, singura, este adevarul care spulbera minciuna cu Iadul cel vesnic. O minciuna care il prezinta pe Dumnezeu ca pe un tiran setos de sange, de chin, de tortura, de suferinte, de lacrimi si de durere! Asa ceva nu exista! Dumnezeu este mila, iertare, bunatate, dreptate si dragoste. Iazul de foc, moartea a doua, Iadul, nu au fost pregatite pentru noi, ci doar pentru Satana si ingerii lui. Cum asa veti intreba?! Veti spune ca si pentru pacatosi a fost pregatita aceasta moarte, acest iaz de foc, acest iad. Nu prieteni si neprieteni, acest iaz de foc, iadul, moartea a doua, a fost pregatita doar pentru Satana si ingerii lui! Iata si dovada: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui!” (Matei)  De ce asa, veti intreba? Raspuns: pentru ca numai pentru ei, pentru Diavol si pentru ingerii cazuti, nu mai exista iertare, har, indurare, mila. Numai ei au depasit acest nivel, pentru ca au refuzat iertarea, si au pasit extrem de ferm si de hotarati, spre moartea a doua. Stit de ce si cum? Pentru ca nu au mai dorit sub nicio forma, mila, iertarea, harul, bunatatea si dragostea lui Dumnezeu! Au refuzat oferta de mila si de iertare a lui Dumnezeu. Au vrut sa mearga mai departe in razvratirea lor, pana la capat. Au vrut sa fie liberi de Dumnezeu si de Imaparatia Sa, pana la capat. Oamenii in schimb, toti cei care s-au nascut si au trait pe aceasta planeta, au avut si au inca, in timpul vietii lor, aceasta sansa a iertarii si a salvarii, prin Isus Hristos. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nu pentru noi a fost pregatit iazul de foc, moartea a doua. Teoretic si practic, TOTI pamantenii puteam si putem sa fim salvati, daca voiam sau voim asta. Iazul de foc, moartea a doua, devine si partea noastra, doar atunci cand sigilam si noi aceasta alegere a noastra, de a sta de partea Satanei, pana in ziua mortii noastre. Adica daca il refuzam pe Dumnezeu, si ramanem robii lu’ Dracu’. Pana atunci, pana in ziua mortii noastre, noi suntem scrisi toti in Cartea Vietii. Toti! Nimeni nu lipseste! Suntem stersi din Cartea vietii, doar atunci cand moartea ne-a gasit tot de partea Satanei, si nu de partea lui Dumnezeu. Atunci si numai atunci, Isus Hristos, este nevoit sa ne stearga din Cartea Vietii Mielului, Cartea Vietii Lui, din cartea biruintei Lui asupra mortii si a pacatului, si vom fi astfel biruiti de pacat si de moarte, impreuna cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, ajungand astfel in iazul de foc, iadul, moartea a doua. Acesta este adevarul dragii mei! Iata si dovada ca asa este:

„Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii, si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu, si inaintea ingerilor Lui.” (Apocalipsa) In Isus Hristos, numele fiecarui pamantean care a trait sau inca traieste pe planeta Pamant, este scris in Cartea Vietii, atunci cand se naste pe planeta Pamant. Daca omul moare de partea Satanei, in acel moment si numai atunci, este STERS de Isus din Cartea Vietii Lui. Asa spune Biblia.

Sa fie stersi din Cartea Vietii, si sa nu fie scrisi impreuna cu cei neprihaniti!” (Psalmul 69)

Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)

Stiu ca exista si alte texte in Biblie, care vorbesc despre Cartea Vietii, si care, aparent, contrazic ceea ce v-am spus aici, dar vom discuta asta intre-un alt post, promis de mult timp, pe care am sa-l intitulez chiar asa: Cartea Vietii.

Spuneam ca acest subiect pe care il discutam aici, al celor doua morti, ne mai arata un adevar maret despre Dumnezeu: ca IADUL NU ESTE VESNIC. Ca Iadul va tine doar o zi. Atat. Ziua Judecatii. Ziua care va arde ca un cuptor. O singura zi. Ziua iazului de foc, ziua mortii a doua. Asa spune Biblia:

Iar cerurile si pamantul de acum, sunt pazite si pastrate, prin acelasi cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti. Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2Petru)

„Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.” Maleahi)   Cine este radacina, si cine sunt ramurile, va veti intreba?! Raspuns: radacina este Satana, iar ramurile sunt ingerii cazuti odata cu el, dimpreuna cu toti pamantenii pacatosi care au trait pe planeta Pamant, de-a lungul veacurilor de pacat. Asa cum pentru poporul lui Dumnezeu Isus este vita, iar noi, poporul Sau, fratii Lui, suntem mladitele.

„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita, in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei, cum are mila un om de fiul sau care-i slujeste. Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste. Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui. Veti iesi si veti sari ca viteii din grajd. Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.” (Maleahi)

Iadul dragii mei, asa cum ne spune Dumnezeu, si dupa cum vedeti din aceste texte biblice, nu este vesnic. Iadul este moartea a doua, iazul de foc, moarte care va disparea in ea insasi, in sensul ca moartea a doua este insusi iazul de foc, insusi Iadul. Iadul se va inghiti pe sine insusi, aratand astfel dreptatea lui Dumnezeu, si indreptatriea Sa in fata noastra a tuturor, in sensul ca nu Dumnezeu a adus pacatul si moartea in Univers. Nu Dumnezeu este vinovat pentru tot ceea ce s-a intamplat in toata aceasta istorie a pacatului si a mortii. Nu Dumnezeu este vinovat pentru moartea noastra, a Satanei, si a ingerilor cazuti, ci doar noi insine, in frunte cu Dracu’, pentru ca am stat pana la sfarsitul vietii noastre de partea Satanei, de partea raului. Satana ne-a ucis, despartindu-ne de Viul Dumnezeu, sursa vietii lui, si a noastra! Satana ne-a ucis, ca o consecinta a propriei noastre alegeri, in deplina cunostinta de cauza. Va mai amintiti asta, sper: „Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.” (Deuteronom)  Dumnezeu nu ucide, salubrizeaza, indepartand gunoiul pacatului. Dumnezeu pune in aplicare propria noastra alegere si decizie: despartirea de El, sursa vietii. Fara viata, nu este decat moarte, asa cum fara lumina, nu este decat intuneric. Moarte pe care am ales-o de buna voie si nesiliti de nimeni, in mod constient. Moarte pe care am iubit-o, asa cum a iubit-o si Dracu’ cu ingerii lui, atunci cand au vrut sa mearga pana la capat, ca si cei care vor fi pierduti. Asa ca va rog nu-l mai invinuiti pe Dumnezeu, pentru toate suferintele, durerile, nedreptatile, precum si pentru toate nelegiuirile pe care le suferiti in viata aceasta, pe planeta Pamant. Dracu’ este vinovat pentru ele, nu Dumnezeu. Dracu’ va minte, va manipuleaza si va ucide, nu Dumnezeu. Acesta este adevarul, chiar daca va convine sau nu va convine. Alegandu-l pe Dracu’, ati ales moartea, va sinucideti, ca si el. Veti avea aceeasi soarta ca si el. Veti merge in focul pregatit pentru el si ingerii lui. Poporul lui Dumnezeu, cei care au ales sa fie salvati de catre Isus Hristos, cei care au ales viata si neprihanirea, ca fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, vor avea parte de asta: “Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor, a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Asupra celor salvati de Isus Hristos, moartea a doua, nu are nicio putere! Nu uitati va rog, acest adevar maret si vesnic! Aceasta este Evanghelia Vesnica! Evanghelia biruintei neprihanirii asupra pacatului. Evanghelia biruintei vietii asupra mortii. Evanghelia Salvarii vesnice. Asupra poporului lui Dumnezeu, moartea a doua, iazul de foc, adica sfarsitul vesnic al iadului si al pacatului, nu are nicio putere! Nu uitati asta!

Sa ne bucuram!

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa)

Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)

(va urma)

Cu respect,

Moartea intai si Moartea a doua (ep.1)

Motto: Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” (Ioan)

Cosciug[1]

Cu siguranta si fara niciun dubiu pentru nimeni, stim toti, ca viata este tot ce avem mai de pret! Este lucrul cel mai minunat care ni s-a putut intampla! Multi nici nu realizeaza asta! Ganditi-va ce norocosi suntem toti cei care am trait vreodata pe planeta aceasta! Puteam foarte bine ca niciunul dintre noi, sa nu ne nastem niciodata, nu-i asa?! Atunci nu am fi vazut si nu am fi stiut niciodata ca exista aceasta planeta, acest Univers minunat, ca exista viata, ca exista cineva care se ingrijeste de toate acestea, Dumnezeu, si ca noi, chiar daca am gresit fata de acest Dumnezeu rupandu-ne de EL, de sursa vietii noastre si a tot ce exista, El, Dumnezeu, ne iubeste in continuare pe toti, neconditionat, si doreste ca niciunul dintre noi sa nu piara, ci ca toti sa fim salvati: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie salvata prin El.” (Ioan)

Viata, acest lucru minunat pe care l-am avut de la Dumnezeu, l-am pierdut prin despartirea noastra benevola de El, prin necredinta, prin neancrederea noastra in El si in avertizarile Sale, adica prin pacat. Acum, noi nu mai avem viata, avem doar moarte. Moartea este starea noastra naturala pe planeta Pamant. Asa cum se spune, si este un adevar, chiar daca are iz de cliseu, singurul lucru de care toti suntem siguri pe planeta Pamant, este acela ca intr-o zi vom muri. Viata pe acest pamant, este o calatorie, un drum, o zbatere continua intre ziua nasterii si ziua mortii noastre. Fiecare zi traita, este plina de primejdii la tot pasul, pentru ca traim pe o plameta extrem de periculoasa, si mortala la orice pas. Ziua de maine asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, nu apartine nimanui. Viata noastra de poate termina in orice clipa de pe parcursul calatoriei noastre, inceputa la nastere! Trist si tragic destinul nostru pe aceasta palaneta, nu-i asa?! Sa te nasti, sa vezi atatea lucruri frumoase, dar si foarte multe lucruri urate, iar apoi sa parasesti toate acestea pentru totdeauna, prin moarte. Cam deprimanta aceasta soarta a noastra, a tuturor, oameni si animale deopotriva. Desarta viata noastra in aceste conditii, asa cum bine spune Eclesiastul in Biblie. In aceste conditii, TOTUL este desertaciune! Totul! Dumnezeu insa, Creatorul nostru, nu ne-a lasat prada mortii vesnice, datorita prostiei noastre, ci ne-a salvat prin Fiul Sau Isus Hristos. Acum, prin Isus, putem sa inlocuim moartea noastra, cu viata lui Hristos. El, Dumnezeu, Tatal si Fiul, doresc din toata inima lor acest lucru! Noi il dorim?! Unii da, altii nu. Este alegerea fiecaruia. Dumnezeu nu intervine aici. Suntem liberi sa vrem sau sa nu vrem. Nimeni nu ne obliga, nu ne ameninta, nu ne pedepseste pentru ca nu o sa vrem o cale sau alta. Nimeni nu o sa fie pedepsit, asa cum gresit invata unii, daca o sa refuzam ceea ce Dumnezeu ne ofera, gratis. Este doar alegerea noastra libera, dar… atentie, vom suporta consecintele propriei noastre alegeri. Consecintele acestei alegeri in deplina cunostinta, sunt clare: viata sau moartea, cale de mijloc nu exista! Cine il va alege pe Dumnezeu, care este viata, va avea viata vesnica, iar cine il refuza pe Dumnezeu si il va alege pe Dracu’, va ramane cu mostenirea data lui de Dracu’: moartea vesnica. Simplu. Nu-i nimic greu de inteles! Biblia ne avertizeaza si ea la fel de clar: Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire. Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti, va spun astazi ca veti pieri si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronomul)  „Tara” pe care Dumnezeu a promis-o lui Avraam, Isaac si Iacov, este Imparatia lui Dumnezeu dragii mei prieteni si neprieteni, nu altceva. Aceasta a fost si este fagaduinta lui Dumnezeu pentru noi toti: ca ne vom intoarce acasa, in casa Tatalui nostru, Creatorul cerului si al Pamantului. Isus Hristos insusi, reconfirma aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu: „Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan)

Asa cum spuneam, viata este tot ce avem. Pana si cel mai sarac om de pe pamant, are suficiente motive sa se bucure de viata, multe lucruri fiind inca gratis, chiar daca traim in iad: lumina soarelui, un rasarit sau un apus, copacii, pasarile si cantul lor, florile si mirosul lor minunat, muntii si dealurile, raurile si marile, animalele si insectele de tot felul, pestii marii, si multe, multe altele. Cu siguranta viata este frumoasa, chiar daca in timpul vietii este si mult necaz, suferinta, frustrari, nedreptate, razboaie, crima, minciuna, boli, etc. Traim in iad, nu in rai, va rog sa nu uitati asta, ori in iad, sunt foarte multe lucruri neplacute si periculoase, mortale. Iadul este un loc periculos, plin de primejdii la tot pasul. Un loc mortal, unde moartea este la ea acasa. Nu viata. Viata am pierdut-o, atunci cand Eva a ales sa se desparta de Dumnezeu, sursa vietii! Dumnezeu ne spune ca omul traitor pe aceasta planeta blestemata datorita Diavolului si a alegerii noastre, are in mintea si in sufletul sau, tot timpul vietii, mai mult zbucium decat pace si fericire. In timpul vietii lui trecatoare de pe aceasta planeta a pacatului si a mortii, nici macar in somn, nu are tihna omul cel muritor: „Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.” (Eclesiastul)  Da, nici macar noaptea, in somn, nu avem liniste. Totul este un zbucium continuu. Dumnezeu ne-a avertizat inca de la inceputuri, ca vom avea necazuri in lumea noastra, in timpul vietilor noastre. Necazurile nu au cum sa ne ocoleasca in aceasta lume a pacatului, chiar si atunci cand suntem cu Dumnezeu: „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan)  Da, este buna vestea acesta. Dumnezeu a biruit lumea pacatului si a mortii, pentru ca noi sa avem viata si neprihanirea Sa, neprihanirea fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, asa cum am aratat deja AICI. Sa ne bucuram pentru biruinta lui Dumnezeu. Ea este pentru noi toti. Este in favoarea noastra, a tuturor, si este gratuita. Putem sa o avem sau sa o respingem.

Astazi o sa vorbim despre moarte, ca sa putem sa apreciem la adevarata ei valoare viata si biruinta lui Dumnezeu, obtinuta pentru noi toti. Biruinta care ne scapa de moarte, si ne daruieste din nou viata. Viata lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Singura viata de care mai putem beneficia. Alta nu avem. Exista doua morti: moartea intai si moartea a doua. Astazi o sa vorbim despre Moartea intai, adica despre moartea somn. Este o hrana tare, foarte tare si consistenta, pentru oameni maturi, oameni care gandesc, care isi pun intrebari, si care doresc sa afle raspunsuri, oricare ar fi acestea. Ceea ce o sa discutam aici, nu mai este lapte pentru sugari sau bebelusi mai mult sau mai putin intarcati. Pregatiti-va sa aflati vestile bune ale Evangheliei Vesnice! Pregatiti-va sa va bucurati! Pregatiti-va deasemenea, sa lasati in urma, toate lucururile gresite si neadevarate pe care le stiti despre acest subiect. Iesiti la lumina prin puterea adevarului!

Trecerea de la lumea aceasta la cea viitoare, va fi cat un somn de-o noapte, atat si nimic mai mult. Indiferent cat timp vom sta ingropati in pamant, 10, 50, 100 sau 5000 de ani, noi ne mai stiind nimic din tot ceea ce se intampla in lumea celor vii, si ne mai avand notiunea timpului, lucru care ni se se intampla si acum in timpul somnului nostru, atunci cand dormim, vii fiind, ni se va parea la inviere, ca am dormit doar somnul unei nopti, o clipa. Asa este si cu somnul mortii intai. Mortii nu stiu cat au dormit in pamant, asa cum noi, vii fiind, nu stim cate ore am dormit atunci cand dormim, noaptea sau ziua. Ne trezim in fiecare zi, ca si cum ne-am culcat cu 5 minute in urma. Nu constientizam orele dormite, si nimic din tot ceea ce s-a intamplat pe planeta in timpul cat noi am dormit, nu-i asa? Doar ceasul ne poate spune cu exactitate, cat timp am dormit. Noi nu putem sa constientizam si sa realizam asta. Fara ceas, habar nu avem cate ore am dormit! Timpul trece doar pentru cei care sunt treji, nu-i asa? Exact asa este si cu somnul mortii intai. Fix la fel! Nu-i nimic greu de inteles! Lucrurile sunt simple. Ce vreau sa spun este ca, daca astazi am murit, maine noi vom sta in fata lui Dumnezeu, indiferent cat timp a trecut intre ziua mortii noastre, si ziua invierii noastre, si indiferent daca vom invia la prima inviere sau daca vom invia la a doua inviere. Va fi exact aceeasi senzatie pentru toti, senzatia ca totul a durat o clipa, o ora, o noapte.

Multi oameni de pe planeta, nu stiu, habar nu au, pentru ca sunt ignoranti si nu sunt interesati sa citeasca Biblia si sa o inteleaga, din diverse motive, iar din cei care o citesc, unii sunt superficiali si nu-si bat capul sa inteleaga adevarul, si mai repede iau de bun ceea ce le spun altii, popii, pastorii sau alti oameni in care au ei incredere, avand astfel incredere mai multa in oamenii bisericii lor, decat in Cuvantul Viului Dumnezeu. Ei bine, oamenii bisericilor, preotii sau pastorii, nu le vorbesc enoriasilor despre aceste subiecte extrem de importante, pentru ca nici ei nu stiu despre ce este vorba, iar daca stiu cate ceva, stiu gresit. Multi habar nu au ca exista doua morti: moartea intai, care este un somn din care toti ne vom trezii, atat cei drepti, cat si cei nedrepti, si moartea a doua, adica moartea moarte, moartea cea adevarata si vesnica, care la final, va inghiti si moartea somn, moartea intai, disparand apoi amandoua, pentru totdeauna. Moartea intai este finita, va avea un sfarsit, pe cand moartea a doua, este pentru totdeauna. Este vesnica, in sensul ca din ea, nimeni nu va mai invia niciodata! Dumnezeu nu salveaza, nu inviaza pe nimeni din moartea a doua! De aceea este ea vesnica.

Exista un episod in Biblie, care ne vorbeste despre aceste lucruri, episod prin care Dumnezeu Tatal, prin Isus Hristos, ne vorbeste, ne arata practic, si ne face cunoscut acest subiect extrem de important, ca sa-l intelegem perfect, fara sa gresim. Moartea si invierea lui Lazar, ne arata cel mai bine, subiectul pe care il discutam aici: moartea intai sau moartea somn. Cam toti stim intamplarea cu Lazar, chiar daca suntem atei sau credinciosi, chiar daca am citit Biblia sau nu am citit-o. Lazar, fratele Martei si al Mariei, si prieten al lui Isus, a murit. A murit si a fost inviat de catre Isus Hristos, ca dovada a puterii Sale de a da viata, si de a salva din moartea somn, adica moartea intai. Sa vedem ce spune Biblia despre aceste lucruri, si sa tragem invataturile necesare. Iata episodul cu Lazar:

„Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, si i-a sters picioarele cu parul ei, si Lazar cel bolnav, era fratele ei. Surorile au trimis la Isus sa-i spuna: „Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti, este bolnav. „Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.”… Deci cand a auzit ca Lazar este bolnav, a mai zabovit doua zile in locul in care era, si in urma a zis ucenicilor: „Haidem sa ne intoarcem in Iudeea.” …  „Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, daca doarme, are sa se faca bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. Atunci Isus le-a spus pe fata: „Lazar a murit. Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el.” Atunci Toma, zis Geaman, a zis celorlalti ucenici: „Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!” Cand a venit Isus, a aflat ca Lazar era de patru zile in mormant. … Cand a auzit Marta ca vine Isus, i-a iesit inainte, iar Maria sedea in casa. Marta a zis lui Isus: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu Iti va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tau va invia.” „Stiu”, i-a raspuns Marta, „ca va invia la inviere, in ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume.” Dupa ce a spus aceste vorbe, s-a dus si a chemat in taina pe sora sa Maria si i-a zis: „A venit Invatatorul si te cheama.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, si s-a dus la El. Caci Isus nu intrase inca in sat, ci era tot in locul unde Il intampinase Marta. Iudeii care erau cu Maria in casa si o mangaiau, cand au vazut-o sculandu-se iute si iesind afara, au mers dupa ea, caci ziceau: „Se duce la mormant, ca sa planga acolo.” Maria, cand a ajuns unde era Isus si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui si I-a zis: „Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui, si S-a tulburat. Si a zis: „Unde l-ati pus?” „Doamne”, I-au raspuns ei, „vino si vezi.” Isus plangea. Atunci iudeii au zis: „Iata cat il iubea de mult!” Si unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara?” Isus S-a infiorat din nou in Sine, si S-a dus la mormant. Mormantul era o pestera la intrarea careia era asezata o piatra. „Dati piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat, dar, piatra din locul unde zacea mortul. Si Isus a ridicat ochii in sus si a zis: „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti, dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.” Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazare, vino afara!” Si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: „Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.” Multi din iudeii care venisera la Maria, cand au vazut ce a facut Isus, au crezut in El.” (Ioan) Asa cum am spus, acest episod din Biblie, ne arata foarte clar prin Isus Hristos, ce este moartea intai, adica moartea somn, si ce inseamna ea pentru oameni si pentru Dumnezeu. Nu este nimic complicat de inteles. Sigur ca ucenicii nu intelegeau vorbirea lui Isus cu somnul mortii, si de aceea au facut unele remarci hazlii pentru noi cei care acum, stim adevarul despre acest subiect. Remarci ca aceea a lui Toma, de exemplu. Ei, ucenicii, abia descopereau adevarul mortii intai, a mortii somn, din gura lui Isus Hristos. Cand Isus a vazut ca ei nu intelegeau ca Lazar doarme somnul mortii, le-a spus pe sleau, ca somnul de care vorbeste El, somnul lui Lazar, este moartea intai, de care or sa moara toti oamenii care au trait vreodata pe aceasta planeta. Au fost doar cateva exceptii: Enoh si Ilie. Moartea intai mai are un rost, un rol, si anume acela de a ne pastra in pamant, pana cand istoria pacatului se va sfarsi pe planeta Pamant. Moartea intai, este si o conservare a noastra in pamant, a fiecarui traitor de pe planeta aceasta, din toate veacurile, pana la invierea noastra. Dumnezeu, asa cum stim, face lucrurile asa cum trebuie, adica cu inteligenta si maxima stiinta, cu dreptate, ca sa fie totul perfect. Putea sa ne ia imediat la cer sau sa ne trimita imediat in iazul de foc, care este moartea a doua, imediat dupa ce muream fiecare, dar daca s-ar fi intamplat asta, ar fi fost doar o mare harababura, din care nici cei salvati, si nici cei pierduti, nu ar fi inteles absolut nimic din ceea ce li s-a intamplat. Apoi, mai stim tot din Biblie, ca Dumnezeu este drept, si in consecinta, trebuie sa iesim toti odata din morminte, ma refer la cei salvati, cat si la cei pierduti. Sa nu o ia nimeni inaintea altora. Ambele cete, este bine sa invie cu totii la un loc. Asa vor vedea cei salvati, de ce au fost salvati, iar cei pierduti, de ce au fost pierduti. Asa vor vedea si vor intelege toti, ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept, care a vrut sa ne salveze pe toti, asa cum ne-a spus. Asa vom vedea ca Dumnezeu nu ne-a mintit cu nimic, si ca El nu are nimic in comun cu pacatul si cu moartea noastra. Aceasta este ordinea si intelepciunea Dumnezeiasca. Mai vreau sa spun aici, ca Lazar, dupa aceasta inviere demonstrativa facuta de Isus Hristos, sigur ca a mai murit o data, la sfarsitul vietii lui. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne poate invia ori de cate ori doreste El, aceasta este o alta invatatura importanta pe care o desprindem din episodul cu moartea si invierea lui Lazar. Sigur ca dupa aceasta inviere, Lazar, o sa mai fie inviat o data, la prima inviere, invierea celor drepti, a celor salvati. Asa cum exista o moarte intai si o moarte a doua, exista si doua invieri: intaia inviere, a celor drepti, adica neprihaniti, si a doua inviere, a celor pacatosi, adica nelegiuiti. O sa vedeti ce frumos se impletesc aceste adevaruri. Chiar daca la inceput, pentru ca nu sunteti obisnuiti, o sa vi se para putin complicat, o sa vedeti ce simplu si ce minunat se contopesc aceste adevaruri dumnezeiesti, pentru pacea si linistea noastra, pentru increderea noastra deplina in Dumnezeu, si in promisiunile Sale catre noi, muritorii. Vom vedea in Evanghelia Vesnica, cu o imensa bucurie, ca Viul Dumnezeu, a facut si din moarte o veste buna, prin Isus Hristos, in sensul ca avem cu totii, daca vrem, sansa invingerii mortii a doua, prin Isus Hristos. Putem sa ne trezim din somnul mortii intai, in doua feluri: pentru a traii vesnic sau pentru a murii vesnic. Pentru a traii vesnic viata neprihanita a lui Isus Hristos sau pentru a murii adevarata moarte, moartea a doua, cea definitiva, din cauza Satanei si a pacatului sau, si al nostru. In timpul vietii noastre, pana in ziua mortii intai, trebuie sa alegem intre Hristos si Satana, adica intre viata si moarte. Cale de mijoc sau neutralitate nu exista, asa cum am spus.

Sa discutam acum, cel mai important text din ceea ce am prezentat in legatura cu moartea si invierea lui Lazar: Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)  Aici, in acest text, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne vorbeste despre ambele morti, moartea intai si moarte a doua. De aceea este foarte important pentru un crestin, sa stie adevarul despre cele doua morti, ca sa inteleaga corect, aparentele contraziceri din Cuvantul lui Dumnezeu, care este Biblia. Cine va intelege asta corect, va avea un plus de incredere, de pace si de liniste in viata, plus pe care Dumnezeu vrea ca toti sa-l avem, precum si o imensa bucurie. Am sa revin la acest text dupa ce am sa va prezint adevarul biblic despre moartea a doua. Hristos a invins moartea, dar care moarte, moartea intai sau moartea a doua?!

Va mai prezint acum si un alt text din Biblie, care ne va ajuta sa intelegem ce moarte a invins Isus Hristos, moartea intai sau moartea a doua, si de care moarte a murit Isus Hristos insusi:

„Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Dragii mei prieteni si neprieteni, ca o avanpremiera a urmatorului episod pe aceasta tema, va pot spune ca Isus Hristos invinge atat moartea intai, cat si moartea a doua, in sensul ca, asupra celor inviati la prima inviere, adica toti cei care apartin lui Isus Hristos si Tatalui Sau, si care sunt poporul lui Dumnezeu cel salvat de El, si de Tatal Sau, nu pot sa fie afectati in niciun fel de catre moartea a doua, din iazul de foc, ori aceasta este tot o biruinta, nu-i asa?! Isus Hristos invinge moartea a doua, murind de moartea intai. Isus Hristos invinge ambele morti, in toate sensurile, si in toate felurile. Poate ca o sa va ia putin timp ca sa intelegeti si sa va obisnuiti cu aceste adevaruri marete, dar Dumnezeu ne garanteaza ca odata intelese asa cum doreste Dumnezeu, aceste adevaruri, ne vor da o bucurie si o pace vesnica, chiar daca in lumea aceasta, o sa mai avem necazuri, asa cum ne-a spus Dumnezeu, si o sa mai varsam lacrimi de durere. Bucuria apartenentei la poporul salvat al lui Dumnezeu, nu poate sa ne-o ia nimeni, daca vrem asta cu adevarat. Bucurati-va de biruinta lui Isus Hristos asupra pacatului si a mortii, biruinta care ne este daruita si noua, tuturor.

(va urma)

Cu respect,

P.S. Astazi este WE, si in WE de obicei, postam lucruri vesele, dragute, frumoase, etc. Poate o sa spuneti ca subiectul abordat astazi, in zi de WE, nu este asa de vesel, este chiar… morbid! Va inselati ! Biruinta asupra pacatului si a mortii, este adevarata si singura Veste Buna din tot crestinismul si din tot Universul. Aceasta veste a biruintei asupra pacatului si a mortii, da suprema speranta, si suprema bucurie omului pacatos si muritor! Este esenta Evangheliei Vesnice ! Dumnezeu ne-a salvat, este bun, este drept, ne iubeste, nu se schimba, si nu ne pedepseste pentru greselile noastre, iar toate acestea, sunt pentru totdeauna. Sunt vesnice! Bucurati-va! Stiind aceste adevaruri, veti avea nu doar un WE minunat, ci o viata intreaga minunata. Alegandu-l pe Isus Hristos ca Domn al dumneavoastra, ati ales si aveti deja, zilnic, neprihanirea si viata vesnica! Sunteti deja nemuritori, asa cum ne spune Isus insusi: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”  Bucurati-va!

Neprihanirea este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers

Motto: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant.” (Romani)

Dragii mei prieteni sau neprieteni, stiu ca este vremea vacantelor, a relaxarii si a micilor sau a mai marilor bucurii. De aceea, si nu numai de aceea, vreau sa va „vorbesc” astazi, despre un subiect cu adevarat minunat, cu adevarat inaltator, cu adevarat important, din toate punctele de vedere, mai important decat orice alta tema din crestinism. Acest subiect, este fara nicio exagerare, crestinismul insusi! Este un subiect la fel de mare ca Dumnezeu, un subiect care este chintesenta dumnezeirii, a intregului crestinism, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Acum, pentru ca aveti mai mult timp, sper ca o sa va ganditi mai profund, la acest adevar unic si fundamental al crestinismului, adevar care se contopeste cu Dumnezeu, adica ESTE Dumnezeu. Un adevar care va fi inteles la adevarata lui valoare, doar de adevaratii fii ai lui Dumnezeu, de adevaratii crestini. Dumnezeu nu „functioneaza”, nu fiinteaza, in afara acestei stari, starea de neprihanire. Am sa scriu astazi, despre neprihanire. Neprihanirea este mai importanta ca Invierea, si o sa vedeti imediat de ce spun asta. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, daca nu ar fi fost neprihanit la modul absolut, in viata Sa pamanteasca, pe care a trait-o in imparatia pacatului. Fara neprihanire, nu exista nicio inviere, pentru nimeni, nici pentru oameni, si nici pentru Fiul lui Dumnezeu! Fara neprihanire, nu exista viata! Va surprinde acest adevar maret care se gaseste pe paginile Bibliei? Sa nu va suprinda! Neprihanirea este tot ceea ce conteaza cu adevarat. Neprihanirea este esenta si definirea vietii dumnezeiesti, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihanit, iar neprihanirea, este atributul suprem al dumnezeirii, si „legea” dupa care se guverneaza intreg Universul. Neprihanirea inglobeaza totul in ea: dragostea, bunatatea, dreptatea, cinstea, frumosul, binele de orice fel. Neprihanirea este strans legata de viata, pentru ca viata lui Dumnezeu, este neprihanita, este neprihanire in stare pura, si oricine are sau vrea viata lui Dumnezeu in el, automat va avea in el, si neprihanirea dumnezeiasca. Una fara cealalta nu se poate. Fara neprihanire nu exista viata, iar fara viata, nu exista neprihanire! Neprihanirea este strans legata de Dumnezeu, asa cum este strans legata de viata lui Dumnezeu. Fara neprihanire, asa cum s-a dovedit pe planeta Pamant, nu exista decat faradelege si moarte, exista crima, hotie, minciuna, abuzuri, nedreptate, razboaie, boli, etc, asa cum vedem de secole, de generatii intregi pe planeta noastra. Nimic nu s-a schimbat, pentru ca nu se poate schimba. In aceste conditii ale pacatului, totul se sfarseste in moarte, pentru ca pacatul nu ofera altceva, pentru ca nu poate. Neprihanirea este pusa de Dumnezeu doar in anumite persoane, in toti cei care vor asta, si este neprihanirea lui Hristos, si pentru a avea aceasta neprihanire, trebuie sa il acceptam pe Dumnezeu in viata noastra, pentru a putea birui astfel pacatul si moartea. Dracu’ a contrafacut si acest adevar, ca numai Dumnezeu iti poate da neprihanirea, si l-a mintit pe om ca poate sa faca si el asta, sa se cazneasca sa fie bun, neprihanit, si l-a pus astfel pe om la cazne inutile, ca sa incerce sa se neprihaneasca singur, prin puterile si prin faptele lui. Pavel si apoi Luther au fost astfel de oameni, care dupa ce au inteles ca asta nu sta in puterea omului, ca omul nu poate sa faca singur asta, ci doar Dumnezeu, au renuntat la practicile de autoneprihanire, de autoflagelare, autoinjosire, automantuire. Lucru imposibil de altfel, asa cum constata orice om care vrea sa duca lupta cu pacatul prin fortele proprii, adica prin faptele lui „bune”. Am afirmat de multe ori pe paginile acestui blog, acest lucru fundamental al adevaratului crestinism: Dumnezeu = neprihanire = viata, iar viata = neprihanire = Dumnezeu. Legatura dintre viata si neprihanire este indisolubila si indestructibila! Neprihanirea este starea normala a dumnezeirii si a tuturor creaturilor. Neprihanirea este esenta dumnezeirii, este viata eterna a lui Dumnezeu, este „legea” care guverneaza totul.

  • Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea, nu este moarte.” (Proverbe)

Neprihanirea este acea stare initiala in care am fost creati de catre bunul Dumnezeu, cu viata si neprihanirea dumnezeiasca in noi. Starea aceea de bunatate absoluta, de fericire absoluta, de bun simt si de iubire absoluta, cu toate trairile, gandurile si starile sublime de care poate sa fie capabil omul bun, intr-o relatie simbiotica cu Dumnezeul lui neprihanit, se numeste neprihanire. Starea aceea de frumusete fara pata, pura, imaculata, de feciorie a sufletului si a mintii! Starea aceea de bine, de fericire si de pace absoluta, de inocenta, se numeste neprihanire. Am pierdut toate acestea prin despartirea de Dumnezeu, prin pacat, asa dupa cum se vede din viata noastra cotidiana de pe planeta Pamant. Prin despartirea de Dumnezeu, am pierdut neprihanirea. Cand nu-l mai ai pe Dumnezeu cel neprihanit, nu mai ai nici neprihanire. Neprihanirea este absenta raului sub orice forma a lui. Neprihanirea este binele suprem. Problema fundamentala a crestinismului, dupa parerea mea, este ca nu am inteles esenta pierderii noastre, si asta vine din raportarea noastra la Dumnezeu. Cum il vedem pe Dumnezeu? Ca pe un tiran sau ca pe un tata iubitor? Cum intelegem comportametul Lui, ca fiind abuziv si fara mila fata de pacatos, sau ca fiind plin de mila si de dragoste fata de noi? Din nefericire, „Crestinismul SRL”, cel controlat de Dracu’, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran de care trebuie musai sa-ti fie frica, permanent, toate zilele vietii tale. Toate zilele vietii tale, trebuie sa traiesti cu spaima de Dumnezeu. Acest fel de „crestinism”, acest „adevar crestin”, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe o fiinta cu care nu prea ai vrea sa ai de-aface, decat cel mult din interes. Ca sa-ti dea viata vesnica de exemplu, sa te protejeze de rele, sau sa nu te pedepseasca. Si pentru asta, faci orice. Gresit! Imparatia lui Dumnezeu nu este constrangere, nici pedeapsa, nici recompense, si nu consta nici in lucruri materiale, ci in altceva. Esenta ei absoluta este neprihanirea si viata, care trebuie sa fie in noi. Dar nu neprihanirea data de Lege, indiferent care lege, ci doar cea data de Isus Hristos in dar. Legea nu poate sa ofere, sa dea, nicio neprihanire. Legea, oricare ar fi ea, nu te poate face neprihanit. Tu singur, nu te poti face neprihanit implinind o lege. Oricare lege. Neprihanirea este ceva viu, este viata complexa, asa cum am spus. Este viata lui Dumnezeu! Neprihanirea nu poate sa fie, si nu este slova, litera de lege, care nu poate sa dea nimanui viata. Neprihanirea este viata insasi, este Duhul lui Hristos, adica neprihanirea si viata lui Hristos! Numai Hristos prin Duhul Sau, poate sa dea viata si neprihanire, pentru ca numai El si Tatal Sau au asta. La Creatie, asta au si daruit ei, tuturor creaturilor: viata si neprihanire. De aceea mancau atat omul cat si leul, verdeturi, fructe, iarba, pentru ca erau neprihaniti. Si omul, dar si animalele erau neprihanite, adica nu faceau niciun rau, asa cum erau si Adam si Eva. Raul a aparut dupa despartirea de Dumnezeu. Vedeti acum cat de importanta este intelegerea faptului ca nu exista TRINITATE in crestinism, o a treia persoana a dumnezeirii, ci doar Tatal, Fiul Sau si Duhurile lor? Aici se vede limpede, ca o a treia persoana a dumnezeirii, este un nonsens. Nu are ce cauta in adevarata invatatura crestina. Neprihanirea lui Hristos, este doar a lui Hristos, si in consecinta, nu ti-o poate da decat Hristos, si nimeni alticineva sau altceva. Nu ti-o poate da o alta persoana, Duhul Sfant de exemplu, alta persoana decat proprietarul de drept al propriei neprihaniri, adica Isus Hristos. Legea cum spuneam, are alt rol. Ea doar defineste foarte vag, diferenta dintre pacat/faradelege, si neprihanire. Neprihanirea lui Hristos, este altceva, si este mult, peste Legea celor 10 porunci, care sigur ca este si ea o parte a neprihanirii si a definirii ei, cea mai condensata si importanta parte, dar nu singura. Legea celor 10 porunci nu este, si nici nu are cum sa fie asta, si nici nu poate sa cuprinda TOATA neprihanirea in ea, pentru ca nu este esenta ei. Toata neprihanirea, esenta neprihanirii, neprihanirea adevarata, totala, este doar cea a lui Isus Hristos, si a Tatalui Sau. Numai aceasta neprihanire poate sa ofere cu adevarat pe Pamant si in Univers, ca mod de gandire, de comportament si de guvernare, dragostea, pacea, fericirea si bucuria vesnica a tuturor. Legea, oricare ar fi ea, nu poate sa ofere asa ceva, pentru ca Legea nu gandeste, nu este vie, si nu poate sa dea neprihanire, asa cum am mai spus, sau mai exact, asa cum spune Biblia, Dumnezeu:Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege, vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege, despre ea marturisesc Legea si Prorocii, si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.” (Romani)   „Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni)

Doar cine traieste in neprihanire este neprihanit, adica doar cel in care locuieste Duhul lui Hristos, nu o asa zisa a treia persoana a dumnezeirii, numita Duhul Sfant. Nu Duhul Sfant s-a intrupat in lumea noastra, ca sa biruie pacatul la el acasa, in trup omenesc, ci Isus Hristos. Nu Duhul Sfant a stat pe cruce, ci Isus Hristos. Nu Duhul Sfant a invins pacatul si moartea, si implicit pe Satana, ci Isus Hristos! Nu prin Duhul Sfant a produs Isus Hristos neprihanire, ci prin Duhul Tatalui Sau, asa cum a si afirmat de multe ori. Asa cum Duhul Tatalui a fost cu Hristos, si in Hristos, asa si Duhul lui Hristos este cu noi, si in noi, ca sa avem viata si neprihanirea Sa: „Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are marturisirea aceasta in el, cine nu crede pe Dumnezeu Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.” Nu cel care se duce la biserica, pupa icoane, moaste, si aprinde lumanari, nu cel care pazeste o zi de odihna anume sau care nu manaca anumite alimente, iar in viata de toate zilele este doar un simplu nelegiuit, adica robul pacatului si al lu’ Dracu’, nu al lui Hristos, este considerat neprihanit, ci doar cel care chiar este neprihanit, prin Duhul lui Hristos. Dusul la biserica, ritualurile si traditiile, dogmele bisericesti, „tainele” bisericilor, nu vor neprihani pe nimeni, asa cum nici Templul evreiesc nu a neprihanit pe nimeni. Neprihanirea nu vine prin asa ceva. Este o minciuna satanica asta! Este o inselaciune. Neprihanirea autentica, vine doar de la Isus Hristos, Cel Viu in vecii vecilor. Neprihanira nu se poate obtine altfel, pe alta cai, si prin alte mijloace, nu se poate cumpara prin traditii si ritualuri, prin dogme si invataturi. Neprihanirea adevarata, nu cea falsa, contrafacuta de Dracu’, se obtine doar de la Isus Hristos, prin Duhul Sau.

  • Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire, este nascut din El.”
  • Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit.” (1Ioan)
  • „… cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani

„Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani)  Acest text din Romani, ne spune inca o data, daca mai era nevoie, si pentru unii este, ca relatia adevarata, sigura si trainica cu Viul Dumnezeu, nu depinde de absolut nimic. Nu depinde de dusul la biserica, nu depinde de niste ritualuri, nu depinde de niste dogme mai mult sau mai putin adevarate, nu depinde nici macar de citirea Bibliei! Sa nu fiti socati! Si sa nu credeti ca spunand asta, am sa ma contrazic in cele ce voi scrie mai departe. Dumnezeu, acolo unde omul vrea si accepta sfaturile Sale, din toata inima sa, daca accepta indemnurile lui Dumnezeu, care vin prin mintea omului, prin constiinta lui, si daca raspunsul omului este pozitiv la aceste indemnuri spre bine, atunci omul, oriunde s-ar afla el pe planeta Pamant, nu mai are nevoie nici de biserici, nici de popi, nici de pastori, nici de ritualuri stupide. Il are pe Dumnezeu, si este de ajuns. Asta inseamna ca are totul. Asta inseamna ca mintea lui se schimba dintr-o minte nelegiuita, intr-o minte neprihanita, prin puterea lui Dumnezeu. Viul Dumnezeu scrie cu Duhul lui Isus, neprihanirea Sa, in mintea si in inima noastra! Asta este suprema stare, suprema satisfactie pentru un crestin autentic. pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei) Dumnezeu ne satura cu neprihanirea Sa, atat in viata aceasta, cat si in cea viitoare. Dumnezeu ne da cata neprihanire dorim noi, fara limite. Dumnezeu ne promite, ca orice om de pe planeta Pamant care iubeste cu adevarat neprihanirea, care o intelege in profunzimile ei de bunatate, de dragoste fata de semeni, de prosperitate, de intelepciune, de stiinta si de tehnologie la cel mai inalt nivel, si si-o doreste din tot sufletul lui, care este insetat in permanenta de ea, nu va fi dezamagit niciodata de Dumnezeu! El va fi saturat, acum, dar si in viata viitoare! Va fi indestulat cu neprihanire. Va avea cata neprihanire doreste! Neprihanirea dumnezeiasca este vie si nu are sfarsit, ea este intr-o continua crestere si perfectionare, pentru ca Dumnezeu insusi este un Creator etern, si un Neprihanit etern. Si in vesnice o sa fim saturati cu neprihanire, adica calitatea neprihanirii noastre va creste tot timpul, va creste vesnic, pentru ca neprihanirea fiind ceva viu, este viata si miscare, nu moarte.

Asa cum am spus, Legea lui Dumnezeu, Legea celor zece porunci, nu este standardul suprem al neprihanirii, asa cum gresit cred crestinii, ci doar cateva linii de forta ale ei. Standardul suprem al neprihanirii este Dumnezeu. Sa nu uitam ca Legea este doar literea, nu Duhul datator de viata. Cartile nu dau viata nimanui, ele doar ne invata, ne atrag atentia asupra unor aspecte, dar repet, nimic scris nu da viata, nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare. Doar Dumnezeu da viata, iar aceasta viata est neprihanita. Moartea este rezultatul pacatului, este pacatoasa, sau altfel spus, pacatul, despartirea de Dumnezeu, duce la lipsa vietii si a neprihanirii, si duce doar la moarte. Pacatul este moarte, asa cum viata este neprihanire. Dovada, este tot ce se intampla acum pe planeta noastra. Sa vedem acum ce pune Duhul lui Isus Hristos in noi, cei care iubim cu adevarat neprihanirea dumnezeiasca, nu doar ne facem ca o iubim, cu gandul doar la recompensele viitoare. Dragostea adevarata, neprihanita, este total dezinteresata, nu are interese de niciun fel. Iata ce spune Biblia despre Duhul lui Hristos: Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni)  Dupa cum observati, roada Duhului lui Hristos, este altceva decat Legea celor zece porunci. Observati ca aceste caracteristici, roade ale Duhului, sunt viata efectiva si afectiva, cu multiplele ei fatete? Fatete care sunt imposibil de pus intr-o lege. Roadele Duhului lui Hristos, sunt sentimente, emotii, actiuni, trasaturi de caracter, trairi, credinta, etc. Daca neprihanirea este cea mai inalta forma de viata, de guvernare si de civilizatie din Univers, atunci fara doar si poate, pacatul, nelegiuirea, opusul neprihanirii, reprezinta cea mai rudimentara, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila, cea mai nenorocita, cea mai criminala, ce mai inapoiata, cea mai lipsita de scrupule, si cea mai urata si josnica forma de civilizatie din Univers. In comparatie cu neprihanirea, pacatul si faradelegea pe care Satana le-a adus din cer pe pamant, sunt gunoiul, sunt infectia, purulenta Universului, forma lui cea mai urata si cea mai abjecta, forma lui mortala, putreda, pestilentiala, pentru ca pacatul si faradelegea, inseamna asa cum stim cu totii, degradare, distrugere si moarte. Moarte si numai moarte, ori moartea, nu are nicio frumusete in ea. Moartea nu este frumoasa! Moartea nu are cum sa fie frumoasa si de dorit. Civilizatia pacatului si a mortii, cea de pe planeta noastra, este cea mai criminala, cea mai rudimentara „civilizatie”, cea mai brutala si mai animalica forma de civilizatie din Univers, cea mai ipocrita si mai mincinoasa forma de organizare a societatii si a fiinteler inteligente, si de aceea, Dumnezeu o sa-i puna capat pentru totdeauna, asa cum ne spune in cartea Apocalipsei. Iadul nu va fi vesnic. Noi traim acum in Iad, dar Imparatia Creatorului nostru, in care domnesc pentru vesnicie viata si neprihanirea, si unde baza tuturor gandurilor si a actiunilor tuturor este neprihanirea, este si reprezinta cea mai inalta forma de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Dumnezeu.

„Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului. (Apocalipsa)

Neprihanirea nu trebuie vazuta si inteleasa doar ca o cheie cu care deschidem Imparatia lui Dumnezeu, este gresita o astfel de conceptie si de abordare. Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce este ea in realitate: cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers! Cea mai inalta forma de gandire si de organizare a Universului, si a tuturor fiintelor inteligente din el! Daca nu ati inteles asta, nu ati inteles nimic din crestinism! Daca vedeti neprihanirea doar ca pe un mijloc de a ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, ca pe o pila sau ceva de genul acesta, n-ati inteles nimic din mesajul dumnezeiesc, si sunteti pe o cale gresita. Trebuie sa iubiti neprihanirea, ca si cum cerul, viata vesnica si Dumnezeu, nu ar exista, si nu veti avea niciun castig garantat din faptul ca o iubiti. Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce reprezinta ea: bunatatea absoluta, binele absolut. Daca va ganditi la neprihaninre doar ca sa ajungeti in cer, sa aveti viata vesnica si strazi de aur, dovediti doar faptul ca neprihanirea nu va face placere deloc, dar va straduiti, va chinuiti cu chiu si vai, va siliti, va cazniti sa fiti cat de cat buni, neprihaniti, desi nu va face placere asta, doar ca sa scapati de „furia si de pedeapsa” lui Dumnezeu, sau pentru a castiga ceva, viata vesnica de exemplu. Daca ganditi si simtiti asta, cum ca neprihanirea este pentru dumneavoastra doar un chin, un jug, o neplacere cumva musai, ca sa nu va suparati dumne-zeul, sa stiti ca asa ceva este in ochii lui Dumnezeu, la fel de detestabil, ca si pacatul insusi. Stiti de ce au succes in lumea asa zis crestina, bisericile care promit iertarea pacatelor prin tot felul de bazaconii gen: indulgente, matanii, pupat icoane, moaste, statui, etc… in timp ce credinciosul ramane la fel de ticalos in viata de zi cu zi, ca si cum nu ar fi crestin? Pentru ca este cel mai comod mod de a fi „crestin”, pentru omul care uraste neprihanirea, si nu-i place deloc. Este mai comod sa ramai in pacat, dar sa te crezi crestin doar ca dai si tu de pomana la saraci, sau te duci la biserica sa aprinzi lumanari care nu folosesc la nimic, sau sa faci nu stiu ce bazaconii asa zis crestine, ca sa-ti adormi constiinta ca esti in regula cu Dumnezeu daca faci toate acestea. Nu, nu suntem in regula cu Dumnezeu ramanand in pacat. Asta inseamna ca-l uram pe Hristos si neprihanirea Lui. Hristos, in afara de neprihanirea Sa, nu are ce sa ne ofere. Neprihanirea vine la pachet cu viata lui Dumnezeu, iar viata lui Dumnezeu vine la pachet cu neprihanirea Sa. Cele doua, viata dumnezeiasca si neprihanirea dumnezeiasca, sunt inseparabile. Dracu’ are o repulsie totala fata de neprihanire, sa nu uitati asta! Hristos a fost urcat pe cruce datorita urii Satanei fata de neprihanirea Sa. Acest fel de a iubi neprihanirea, din interes, arata ca aveti doar o dragoste din interes sau de frica, fata de cel care v-a daruit din dragoste adevarata, dezinteresata, totul. Dumnezeu, nu iubeste casatoriile din interes, ci doreste doar o dragoste sincera si adevarata, curata, dezinteresata, pura, imaculata, adica neprihanita, asa cum este si El! Neprihanirea nu este un troc, o afacere, un targ, o invoiala intre noi si Dumnezeu, ceva de genul: „Doamne, noua nu ne place neprihanirea Ta, dar ne straduim sa acceptam cate ceva din ea, de frica ca ne iei gatul, ca ne omori, sau ca ne pedepsesti daca nu o dorim”. Asa ceva este satanism curat! Ea, neprihanirea, este sau nu este! O iubesti sau nu o iubesti. Atat! Neprihanirea adevarata nu poate sa fie trucata in ochii lui Dumnezeu, care vede foarte bine daca o iubim cu adevarat sau doar ne prefacem ca o iubim.

Asa cum am spus deja, sunt doua moduri in care lumea „crestina” il vede pe Dumnezeu: a) ca pe un Dumnezeu tribal, inapoiat, criminal si setos de sange daca nu faci ca El, imprevizibil, irational, de neanteles, de aceea avem nevoie de taine bisericesti, (sic!), si b) ca pe un Dumnezeu iubitor si iertator, care iti arata tot timpul consecintele gandirii si faptelor tale gresite, fapte facute in urma acestei gandiri gresite, dobandite in urma despartirii de Dumnezeu. Marea majoritate a „crestinilor”, desi nu recunosc, sunt adeptii primei viziuni despre Dumnezeu, adica varianta „a„. De aceea, ei, acesti crestini de tip „a„, prin tot felul de practici si de obiceiuri pe care Dumnezeu nu le cere, ba chiar le detesta, incearca sa-l imbuneze permanent pe Dumnezeu, si indiferent ce fac, ei au in minte acest singur aspect: „sa nu-l supar pe Dumnezeu, pentru ca ma omoara si pierd viata vesnica”. Eu personal, asa cum ati putut sa constatati pe acest blog, cei care il citesc constant sau ocazional, sunt adeptul variantei „b„. Eu cred ca Dumnezeu doar ne invata, ne ajuta, ne sprijina, ne iubeste neconditionat si ne vrea numai binele. Important este sa intelegem lucrurile asa cum sunt ele, si la adevarata lor valoare. Sa intelegem limpede, ca departarea de El, despartirea de El, a adus tot ceea ce vedem noi pe planeta noastra, dupa principiul cauzei si al efectului. Lipsa neprihanirii din civilizatia omeneasca, prin aparitia pacatului, a dus la tot cortegiul de nenorociri si de nelegiuiri care s-au vazut si se vad pe planeta Pamant. In lipsa neprihanirii, oamenii au decazut maxim. Au fost si inca mai sunt scalvi, sub diferite forme, chiar daca se cred liberi, bolnavi, saraci, schingiuti si haituiti, mintiti, furati, ucisi in fel si chip, otraviti cu tot felul de otravuri, in mancare, in aer si in apa, batjocoriti, minimalizati, pusi sa munceasca pentru paine si pentru apa pe care o beau, etc. Isi parasesc copiii sau ii vand ca sa supravietuiasca, ii omoara, ii violeaza pe ai lor sau pe ai altora, isi batjocoresc parintii si bunicii, fii si fiicele, etc. Isi vand organele, ovulele, corpul, mintea, forta de munca, etc. Aceasta este civilizatie?! Nu prieteni si neprieteni, aceasta nu este civilizatie, indiferent cati zgarie nori vom mai construi noi, si indiferent cati sateliti si rachete o sa mai trimitem in spatiu, sau cate calculatoare o sa mai inventam sau o a avem in buzunar sau la incheietura mainii. Ceea ce avem noi, nu se numeste civilizatie. Omul fara neprihanire, este doar un ticalos ingamfat, egoist, mincinos, hot si criminal, ca tatal sau, Dracu’. Daca Dumnezeu nu ar fi coborat la noi, in Iadul in care traim, nu ar mai fi ramas nici urma de bunatate in rasa umana. Daca mai sunt farame de bunatate pe ici pe colo in lumea noastra, asta se datoreaza doar lui Dumnezeu, pentru ca aici, in imparatia Satanei, Dumnezeu a avut copii ai Sai, in care a pus si a existat neprihanirea Lui. Daca nu ar fi fost asa, am fi ajuns, intreaga omenire, ca Sodoma si ca Gomora. „De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.” (Isaia)  Sodoma si Gomora, reprezinta culmea abjectiei si a decaderii umane. Sodoma si Gomora, sunt opusul neprihanirii, adica nelegiuire cat cuprinde. Ce inseamna Sodoma si Gomora cu adevarat, puteti sa cititi AICI.

Cand crestinii se vor elibera de frica mortii, de frica de a ajunge in Iad (traim deja in Iad!) de dorinta egoista de a avea doar viata vesnica, dar fara neprihanire in ea, adica fara Dumnezeu, pentru ca in realitate, majoritatea „crestinilor” asta isi doresc, chiar daca nu recunosc deschis asta, atunci si abia atunci, am inceput sa devenim crestini adevarati. Cand veti inceta sa gandi ca va sacrificati acum, ca sa beneficiati de mila lui Dumnezeu si de viata viitoare, atunci incepeti sa mergeti pe calea cea buna. Neprihanirea nu este si nu va fi niciodata un sacrificiu, ci o bucurie fara margini. Daca inca ganditi si considerati ca faceti sacrificii pentru neprihanire si pentru Dumnezeu, inseamna ca inca nu sunteti crestini, si ca inca nu l-ati inteles pe Dumnezeu. Nu ati inteles ce vrea Dumnezeu de la noi toti. Cand vom iubi neprihanirea fara sa asteptam recompense de la oameni si de la Dumnezeu, cand il vom iubi pe Dumnezeu fara dorinta de a ne da viata vesnica, atunci si numai atunci, am devenit crestini. Cand nu vom mai astepta nimic de la Dumnezeu, ci doar ne vom bucura de aceasta forma minunata de viata si de civilizatie, numita neprihanire, abia atunci am inceput sa umblam cu Dumnezeu, cu adevarat, ca barbati si femei in Hristos, nu ca prunci nestiutori, batuti de orice vant de invatatura. Pana atunci, pana la acest moment, doar ne prefacem ca iubim neprihanirea, si pe Dumnezeu. Ca sa fiu si mai transant, si ca sa intelegeti exact ceea ce vreau sa spun si sa va transmit, va spun ca eu: daca maine asi sti cu siguranta de 100%, ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici viata vesnica, si nici inviere dupa moarte, ca nu exista nimic din ceea ce ne spune si ne promite Biblia, eu tot asi iubi neprihanirea, pentru ca am inteles o data pentru totdeauna, ca ceva mai bun, mai inalt si mai frumos decat ea, nu exista in Univers. Am inteles ca toate ororile pe care le-a trait aceasta omenire bolnava de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta, orori pe care le traim si noi astazi, si le vor trai si generatiile urmatoare, se datoreaza exclusiv, lipsei acestei neprihaniri! Lipsa binelui genereaza raul, lipsa neprihanirii genereaza pacatul. Aceasta este cea mai inalta forma de intelegere a lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale! Alta nu exista! Acesta este crestinismul pur, crestinismul absolut, crestinismul cel netrucat de Dracu’, prin sistemul religios mondial. Gandirea neprihanita, si numai ea, este capabila sa gandeasca cea mai inalta forma de civilizatie universala. Gandirea neprihanita, este cea mai performanta si cea mai inalta forma de gandire din Univers. Dupa cum se vede, planeta Pamant nu este „organizata” dupa gandirea neprihanita, adica dupa gandirea Dumnezeiasca, si de aceea oamenii, societatile umane, popoarele, omenirea toata si toata viata noastra, este construita, cladita zilnic, pe principiile satanice ale maririi de sine, ale mandriei, ale orgoliului nemasurat, pe principiul minciunii, ale hotiei, ale manipularii, si ale crimei. Cultul vedetelor, al bogatiilor si al bogatilor, al oamenilor superiori altor oameni, al elitelor, egoismul, lacomia, si multe altele, sunt rodul gandirii pacatoase, si a fiintarii nelegiuite, trairea in ticalosie si nelegiuire, care este opusul neprihanirii, nelegiuire bazata pe gandirea satanica, adica pe mandrie, pe marire, pe egoism, pe ne mila, pe ne dragoste, pe ne impreuna simtire, pe ne impreuna traire, pe nedreptate, etc.

Dragii mei prieteni sau neprieteni, daca-l „iubiti” pe Dumnezeu doar de frica, nu cunoasteti ce este si ce inseamna neprihanirea, si nici Imparatia lui Dumnezeu. Daca-l iubiti pe Dumnezeu din interes, doar ca sa va dea ceva, indiferent ce, viata vesnica de exemplu, bani, sanatate, etc… nu stiti inca ce inseamna aia neprihanire si Imparatie a lui Dumnezeu. Dumnezeu, si implicit Imparatia Lui, Imparatia Neprihanirii, trebuie iubit doar pentru ceea ce este El, neprihanire pura, si pentru ceea ce ne-a oferit El: asemanarea cu El, adica libertate, viata Sa, si neprihanirea Sa. Nu ne trebuie nimic mai mult. Nimic in plus, si nimic in minus. In El avem totul. Dumnezeu este neprihanire, si cine declara ca il iubeste pe Dumnezeu, trebuie sa iubeasca si neprihanirea Sa. Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, si sa urasti neprihanirea Lui, este un nonsens asta. Daca v-ati saturat de religie si de teologie, daca v-ati saturat de zeci si zeci de practici si de texte religioase interpretate si mega interpretate, intoarse pe toate fetele, daca v-ati saturat de certuri teologice fara rost si fara de sfarsit, aflati ca dupa ce veti cauta si veti intelege adevarul absolut si pur al Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu, adica dupa ce veti intelege Evanghelia Vesnica, Vestea Buna Vesnica, totul, dar absolut totul, se va reduce la doua persoane neprihanite: Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, adica la aceste cuvinte: „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele, marturisesc despre Mine.” …  Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan)   Si siti de ce? Pentru ca: „El (Isus Hristos) a fost facut de Dumnezeu pentru noi: intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)

Iar in Imparatia lui Dumnezeu,  Imparatia Neprihanirii, nimic rau, nelegiuit, ne neprihanit, nu va fi acolo, nu va intra in ea, dupa cum este scris: Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.” (Apocalipsa)  Dumnezeu va inchide pentru totdeauna portile Universului, pentru rau, pacat, faradelege si moarte. Acestea vor disparea pentru totdeauna din Univers, dupa aceasta istorie a pacatului, de pe planeta Pamant.

Retineti va rog asta, este esential sa stiti: Neprihanirea nu este un concept sau o denumire strict religioasa, teologica, bisericeasca, care sa tina strict de religie sau de teologie, de biserici si de popi, de pastori sau de dogme religioase, de ritualuri mai mult sau mai putin tampite, ci este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Dumnezeu Creatorul. Dumnezeu nu este nici religios, nici teolog, nici bisericos, nici popa, nici pastor, nu este nici roman, nici francez, nici evreu, EL ESTE CEL CE ESTE, si punct. Dumnezeu este insasi religia si teologia, biserica si neprihanirea. Stiinta despre Dumnezeu, o detine doar Dumnezeu, si toti cei carora Dumnezeu pesonal le-o descopera, le-o explica si le-o daruieste, daca doresc asta. Dumnezeu este singurul teolog, invatator, pastor sau preot adevarat, restul… e cancan! Neprihanirea este elitism de cea mai inalta sorginte, dar si de cea mai inalta modestie. Neprihanirea este tot ce poate sa fie mai inalt in Universul acesta. Neprihanirea este varful civilizatiei creata de Dumnezeu. Neprihanirea este bunastare, iubire, dreptate, fericire, stiinta, tehnologie si civilizatie, la superlativ! Neprihanirea este singura stare care asigura progresul, pacea si fericirea vesnica! Neprihanirea este totul in crestinism. Daca nu ai neprihanirea lui Hristos, prin Hristos, si prin Duhul lui Hristos, nu ai nimic. Asa ca… bucurati-va de cea mai inalta forma de viata si de civilizatie universala: Neprihanirea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos si Duhul Sau! Neprihanirea este definirea omului absolut, a omului suprem in bunatate si dragoste, in stiinta si empatie, in demnitate, integritate, onoare, loialitate, bun simt si bun gust in toate, noblete in toate felurile si in toate sensurile, finete, este frumusetea absoluta in toate, este binele absolut, este dreptatea absoluta, este cinste, curaj, dragoste curata, puritate in toate sensurile, prietenie sincera si dezinteresata, armonie, intelegere, pace vesnica, nu temporara, bucurie, respect, credinta, fericire, prosperitate, bogatie, calitate si stiinta la cele mai inalte standarde visate sau imaginate vreodata, este viata, fratie adevarata intre creaturi si Creator, si lista ramane deschisa… adaugati ce doriti, dar numai lucruri bune, nu rele, pentru ca neprihanirea nu are nimic in comun cu rautatea, cu pacatul, cu ticalosia si cu crima. Raul suprem apartine si este doar al Satanei, apartine lumii pacatului, lumii inventate de el, in mintea lui bolnava si nelegiuita, o minte a minciunii si a crimei, o lume a mortii si a distrugerii.

Trebuie sa recunoastem ca multe, daca nu toate aceste lucruri frumoase si stari de bine enumerate mai sus, ni le dorim cu ardoare in viata noastra, toti, din toata inima, chiar si acum, in aceasta viata, nu doar in cea viitoare, dar nu le putem avea din pricina pacatului si a nelegiuirii instalate in noi toti, prin softul satanic, softul pacatului. Vreau sa va intreb ceva: cand ni le dorim atat de mult, toate aceste lucruri bune al neprihanirii, de ce fugim de ele cand ni se ofera gratis si fara niciun efort, doar prin credinta ca cel care ni le promite, Dumnezeu, poate si vrea sa ni le dea, iar noi, pacatosii, chiar sa le putem avea in vietile noastre, acum, dar si in viitor? Gratis! Fara efort. Doar sa vrem asta. De ce fugim de ele, de ce fugim de neprihanire?! Nu-i ciudat ce ni se intampla?!

stop and think

Cu respect,

P.S. Dragi prieteni sau neprieteni, vreau sa va mai spun si astazi, ceea ce am mai spus pe acest blog: Eu nu ma consider invatatorul nimanui, nu ma erijez in detinatorul adevarului absolut, si tot ceea ce scriu eu, poate sa fie verificat cu Biblia, si daca nu este in concordanta cu Biblia, poate sa fie combatut si aruncat la gunoi, daca este cazul, si chiar va rog sa faceti asta, in asemenea cazuri. Nu am nicio problema cu asta. Vreau sa mai spun ca nu am declarat razboi nimanui, nici ortodocsilor, nici catolicilor, nici baptistilor, nici adventistilor, nici hindusilor, nici musulmanilor, nici ateilor, nici masonilor, nimanui, ci doar lu’ Dracu’, in sensul ca nu vreau sa ma las prostit, mintit si manipulat de el. Vreau sa stiu adevarul, si apoi sa actionez in consecinta: sa-l accept sau sa-l resping. Nu ma intereseaza daca sunteti atei, evolutionisti, masoni sau orice fel de crestin, musulman, sintoist, taoist, hindus, etc. Este treaba dumneavoastra ce vreti sa faceti in viata si cu viata dumneavoastra. Este numai treaba dumneavoastra in ce vreti sa credeti sau sa nu credeti. Pe acest blog, eu doar „gandesc cu voce tare”, adica scriu, desi nu sunt scriitor, si de aceea mai fac si greseli de scriere, pentru care va rog sa ma iertati, gandesc despre lucrurile care ma framanta si ma intereseaza in viata aceasta, cu privire la existenta mea pe aceasta planeta, si in acest Univers. Nu dau lectii nimanui. Unul singur este Invatatorul, si cel care poate sa dea lectii: Isus Hristos si Tatal Sau. Eu personal, in afara de Dumnezeul Bibliei si Evanghelia Lui Vesnica, nu am gasit nici o alta varianta, nici o alta teorie, nici o alta religie, nici un alt dumnezeu, care sa ma satisfaca ca explicatie plauzibila, rationala, logica, coerenta, a aparitiei vietii si a mortii, pe planeta aceasta pe care noi traim, si de aceea am ales sa merg pe mana Dumnezeului Bibliei, si a lui Isus Hristos, Fiul Sau. Daca o sa ma pacalesc sau nu, o sa vedem intr-o zi, ziua aceea mare si minunata, a aratarii singurului Dumnezeu adevarat, pe care il vor vedea si cei salvati, dar si cei pierduti. Daca nu exista acest Dumnezeu, si nici un altul, iar „o sa vedem” intr-o zi, in sensul ca nu o sa mai vedem niciodata, nimic. Nici lumina soarelui, nici adierea vantului, si nimic din ce se va mai face sub soare, si nu o sa ne mai bucuram niciodata de viata, si asa cum spunea Petre Tutea: „Fara Dumnezeu, fara credinta, omul devine un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri.”

Mie imi place sa cred, si cred, ca viata noastra pe aceasta planeta, nu este, si nu are cum sa fie intamplatoare, o intamplare pura. Nu pot sa cred ca vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Ar fi minunea minunilor si intamplarea intamplarilor, ca dintr-o ciorba primordiala electrocutata acum cateva miliarde de ani, sa iasa aceasta minune de planeta, cu atatea minunate vietati si plante pe ea, inclusiv omul, cea mai minunata forma de viata. In mintea mea, recunosc, nu incape aceasta teorie. Nu a incaput niciodata! Nu pot sa cred in ea! Imi insulta inteligenta! Evanghelia Vesnica este adevarul pentru noi oamenii, eu asa cred.

Dragii mei, sa iubti, si sa fiti iubiti!

Bucurati-va!

Ai pup iu ol!

In The Death Car

Motto: „In the death car, we’re alive”

Mda, circulam prin Cosmos, Univers sau cum vreti sa-i spuneti, intr-un „death car”: planeta Pamant! O planeta locuita de idioti, care habar nu au in ce stare grava si penibila se afla. O planeta pe care se moare zilnic, si unde tot zilnic, alti si alti prosti, se tot nasc! Dumnezeu, in acest loc din Univers, are un singur job de facut: sa-i lumineze pe prosti! Dar vai, prostii nu vor lumina! Lor le place intunericul mintii. Prostii sunt fuduli nevoie mare, ca stapanul lor, Dracu’, care i-a si prostit! Ne nastem, traim si murim, adica ne miscam in cerc, „in the death car”, planeta Pamant! Suntem penibili, dar nu ne dam seama! Suntem penibili, si ne place asta! Suntem vii in dricul care ne poarta prin Univers, dar doar pentru un timp. Doar pana la un punct, punctul acela sau mai bine zis, ziua aceea, in care dricul devine dric pe bune, adica ne intoarcem in tarana din care am fost creati! Dar nu se termina totul prin asta. Alti si alti prosti prostiti de Dracu’, se tot nasc pe dricul in care noi ne credem vii! Si iar ne miscam in cerc! Iar ne nastem, si iar murim! Ne invartim in cerc, tot timpul. Cercul vietii si al mortii! Si ne credem vii, in timp ce suntem morti! Este doar o chestiune de timp pana ca totul sa se intample! Dumnezeu?! Sa-l ia Dracu’! Adica: Rastigneste-L! Omorati-L! Nu ne trebuie! Este o minciuna! O himera! „In the death car, we’re alive.” Asta este tot ce conteaza: In masina mortii, pe dricul Pamant, noi ne credem vii! Pe planeta pacatului si a mortii, noi, prostii prostiti de Dracu’, ne credem vii!

Te-ai nascut prost, mai incearca o data !

Daca te-ai nascut ca prost, pe planeta Pamant, adica „In the death car”, mai ai o sansa! Ti-o acorda Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Poti sa o folosesti sau sa-i dai cu piciorul. Este doar decizia ta! Stiu ca multi ani ai vietii tale, ai sa te crezi nemuritor si vesnic tanar, dar este doar o iluzie! Vei crede ca tu nu ai sa imbatranesti niciodata, si nu ai sa mori niciodata, dar vai… este tot o iluzie! Nu uita ca te afli „in the death car”, pe planeta Pamant! Fara Isus Hristos, esti mort inca din ziua nasterii tale! Ba chiar dinaintea zilei nasterii tale! Din pantecele celei ce te va naste, porti in tine si cu tine, genele mortii! Este doar o chestiune de timp pana ca acest lucru sa se intample! Nu uita asta, niciodata! Ziua de maine nu apartine nimanui! Nici copiilor, nici tinerilor, nici batranilor! Esti in masina mortii! Nu-i da cu piciorul lui Isus! Este tot ce ai! Trebuie doar sa afli ca asa este, si apoi sa iei o decizie! Citeste Biblia, pentru ca tot adevarul se afla acolo, in ea. Nu la biserici, si nici la oameni, ci doar la Dumnezeul Bibliei! Sa cante tamburinele! “In the death car, we’re alive!”

Cu respect,