Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana ?

Cultul zeului Mithra isi are radacinile in religia veche a Persiei, fiind grefat pe vechea conceptie dualista iraniana a eternei rivalitati dintre Bine si Rau.

„Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peşteră în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ţinut au venit să i se închine. El s-a luptat cu soarele şi a capturat taurul divin, din al cărui sânge au apărut toate plantele şi animalele folositoare omului. Strabatand ziua cerul, Mithra vede si aude totul in cer sau pe pamant intrucat el are 10.000 de ochi si 1000 de urechi. Este inarmat cu o maciuca de lemn ferecat cu care alunga demonii ( alegorie pentru nori) ce navalesc spre el. In Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Ii erau consacrate ca simbol si emblema, crizantemele, trandafiri si era zeul suprem al ostirilor. La initiere initiatul era adus in mod ritual legat la ochi si de maini apoi legaturile erau taiate, semnificand eliberarea fata de influentele negative ale lumii, apoi era incoronat cu coroana lumii, initiatul trebuia sa o refuze spunand ca Mithras este coroana lui. Cultul lui Mithra a fost introdus de regele persan Artaxerxes II (405-362 i.e.n) Cultul lui Mithras s-a răspândit şi în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul Roman în anul 100 d.Hr., prin intermediul soldaţilor latini, cultul lui Mithras fiind un cult exclusiv pentru bărbaţi. Era cunoscut sub titlul „Deus Sol Invictus”. Împăratul roman Commodus a fost iniţiat în cultul lui Mithras. După convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism, în anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzaţia de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulius Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariţia completă a lui din lumea romană. Cultul lui Mithras a pătruns şi în Dacia după cucerirea traiană din 106 d.Hr. Unele din cauzele dispariţiei cultului Mithras fiind creştinarea Imperiului Roman in 313, iar faptul că acest cult avea multe asemănări voite şi procurate cu creştinismul – ziua de naştere a lui Mithras fiind 25 decembrie, în aceeaşi zi cu naşterea lui Isus, faptul că unul dintre ritualurile cultului este împărtăşania cu pâine şi vin reprezentând trupul şi sângele taurului divin ucis de Mithras. În mod evident, aceste elemente cristologice, specifice creştinismului au un fundament biblic anterior cultului oriental (vezi în Vechiul Testament, cartea Facerii, 14,17-20, Ieşirea, 14; Psalmi 109,4; Noul Testament, Scrisoarea către Evrei, 7,3). Opinia potrivit căreia creştinismul ar fi împrumutat unele particularităţi de la cultul Mithras nu corespunde cronologic şi faptic, decât printr-o pură coincidenţă şi asemănare forţată, fapt pentru care a şi fost respins de creştinii Imperiului Roman.” (sursa: Wikipedia)

„Lungul ciclu care începe la Sfântul Nicolae (Sânnicoară) şi se termină la Sf. Ioan, cunoscut ca „sărbătorile de iarnă” este încărcat de obiceiuri şi tradiţii. Ele sunt sărbători ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman şi care au fost îmbrăcate în haina creştinismului. În trecut, străbunii noştri sărbătoreau cu precădere la solstiţii şi la echinocţii, întrucât religia lor era de natură solară. La 21 decembrie are loc solstiţiul de iarnă, când Soarele are cea mai joasă orbită. Din acest moment Soarele începe să crească şi din „moş” cum era, începe să „întinerească”. Solstiţiul de iarnă era deci sărbătoarea Soarelui divinizat. După cucerirea romană a unei părţi a teritoriului locuit de daci, peste substratul autohton s-a aşezat cel roman legat de Sărbătorile de iarnă. Romanii sărbătoreau în acestă perioadă Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie. Saturnaliile (17-23 decembrie) erau o sărbătoare închinată zeului Saturn şi soţiei sale Ops, care personifica rodnicia pământului. Cronos-Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe. Saturn este comparat de Ovid Densuşianu cu bătrânul nostru Crăciun. La Saturnalii, orice respect faţă de lege şi moralitate dispărea complet. Petrecerile de carnaval se ţineau lanţ, iar stăpânii serveau la masă pe sclavi. În întregul Imperiu roman ordinea era răsturnată. Tot atunci se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn. Se crede că aceasta s-a transmis şi la noi prin obiceiul cu Siva şi Vasile.

Calendele lui Ianuarie marcau începutul anului, fiind sărbătoarea cea mai venerată la romani. Se făceau daruri reciproce şi oamenii îşi transmiteau urări. Darurile pe care le primeau prevesteau cum va fi anul pentru persoana respectivă. De aceea, se ofereau dulciuri, fructe dulci sau bani ca să aibă un „trai dulce”. Se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier numite strenae, pe care erau prinse daruri (smochine, turtă dulce). De acest obicei este legat la noi obiceiul Sorcovei. Însă el nu este un obicei de origine romană exclusiv. În vechime, era larg răspândit la diverse popoare practica magică a lovirii cu o creangă înverzită pentru sănătate, belşug, noroc. La noi, creanga de mesteacăn era folosită de Sf. Gheorghe.

Trebuie spus că nici dacii, dar nici romanii – ca şi celelalte popoare ale Europei – nu sărbătoreau în vechime Anul Nou iarna. El se sărbătorea primăvara, o dată cu renaşterea naturii şi reînceperea muncii. Calendarul avea la bază ocupaţiile umane, putându-se vorbi de un calendar agricol şi unul pastoral. James Frazer spune că „Nu s-a reuşit niciodată să se explice pentru ce o astfel de sărbătoare cădea în plină iarnă”. Faptul trebuie pus pe seama schimbării datei anului nou de la calendele lui Martie (1 martie) la cele ale lui Ianuarie, la jumătatea secolului II î.H. în Imperiul Roman. Până atunci, pe perioada republicii, „Marte era veciul zeu al forţei naturii creatoare şi al primăverii”. La acea vreme trebuie să fi avut loc şi colindatul, care are specific agrar. Odată cu această schimbare de dată, s-au transferat şi multe dintre obiceiuri asupra calendelor lui ianuarie. Cum acestea se înlănţuia cu Saturnaliile, s-a ajuns la o circulaţie a obiceiurilor în ciclul sărbătorilor de iarnă.

De altfel, obiceiurile noastre au mai mult un caracter agrar: pluguşorul, sorcova, capra şi toate celelalte colinde cu măşti, unde animalul moare simbolic şi învie, întocmai ca natura.

Tot soldaţii romani au adus cu ei cultul lui Mithra, care se sărbătorea exact la 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare Invincibil). Cultul lui Mithra ajunsese să fie recunoscut ca religie de stat în vremea lui Aurelian. Elemente ale acestuia s-au suprapus însă la daci peste cultul solar strămoşesc, odată cu cucerirea romană.

Creştinismul a păstrat vechile date ale sărbătorilor creştine, dar în locul zeilor a rânduit treptat sfinţi creştini, Era greu să-i faci pe oameni să renunţe la obiceiurile părinţilor lor. Toţi zeii păgâni au fost înlocuiţi cu sfinţi creştini.

Iată ce scrie papa Grigore cel Mare către nişte călugări, care căutau să facă silă păgânilor încreştinaţi ca să se lepede de zeii lor: ”Spuneţi lui Augustin, că după multă chibzuire, iată la ce convingere am ajuns, în ce priveşte încreştinarea englezilor. Anume, cu nici un chip să nu dărâmaţi bisericile păgâneşti ale lor; ci să daţi jos numai idolii, să stropiţi clădirea cu iasmă, să clădiţi un altar şi să puneţi icoane. Căci dacă acele clădiri sunt trainice, noi trebuie să le facem din clădiri păgâne adevărate case ale lui Dumnezeu, ca astfel poporul, când va vedea că nu i se vor dărâma templele, să aibă tragere de inimă spre creştinism, să se întoarcă cu drag de la păgânism la noi, să cunoască pe Dumnezeul nostru cel bun şi îngăduitor, şi cu atât mai cu drag să s-adune la biserică, cu cât vor şti că se adună la locul unde au fost obicinuiţi să s-adune şi părinţii lor (…) Oamenilor inculţi şi spiritelor înăsprite nu le poţi tăia deodată felul lor de viaţă.” (autor: Cornelia Rosoga)

Raspunsul la intrebarea din titlu este foarte simplu de dat: TOATE Sarbatorile de iarna, nu au nimic in comun cu crestinismul. TOATE sunt PAGANISM curat si atat. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne bucuram in aceste zile, si sa nu fim fericiti. Si povestile au farmecul lor, dar sa nu uitam ca sunt doar povesti, adica plasmuiri ale mintii umane si atat. Mai dur spus, sunt doar niste minciuni frumoase. Sa ne bucuram si sa fim fericiti si in astfel de ocazii, dar sa nu legam sub nicio forma toate aceste sarbatori pagane, de Viul si adevaratul Dumnezeu. Sa le privim doar ca un bun prilej de bucurie colectiva, si impreuna simtire in bine. Ele nu au nici o legatura cu Dumnezeu. Fiul Sau Isus Hristos nu s-a nascut pe 25 decembrie. Biblia nu specifica nimic in acest sens, si in consecinta, NIMENI de pe planeta Pamant nu stie data exacta a nasterii Salvatorului lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om. Bunul Dumnezeu a considerat ca acest lucru nu este important pentru noi nici sa-l stim, si nici sa-l sarbatorim. Important pentru noi muritorii, este doar faptul ca s-a nascut, si ca ne-a salvat de Dracu’. Asta este tot ce conteaza. Dumnezeu nu are nevoie ca sa-i serbam noi zilele Lui de nastere. Este neimportant acest lucru pentru El. Pentru El, lucrul cel mai important, este sa ne aduca pe cat mai multi ACASA, in Imparatia Lui cea vesnica, daca vrem asta, ca sa fim vesnic in siguranta, bucurosi si fericiti, si sa nu ne mai temem niciodata de nimic. Credem sau nu credem asta. Eu va doresc sa CREDETI !

Concluzia: Bucurati-va de aceste sarbatori inventate de om, ca de o poveste, un basm, ceea ce si este, asa cum sunt mii de alte povesti pe planeta Pamant, lasandu-l pe Dumnezeu in pace. El, Dumnezeu, nu are nimic de-a face cu ele. Apoi, nu Mos Craciun a murit pe cruce pentru dumneavoastra, asa ca nu-l amestecati pe Isus Hristos cu Mos Craciun. Nu au nicio legatura unul cu altul. Unul este adevar, Isus, iar celalalt, Mos Craciun, este doar o minciuna, adica Dracu’. Eu nu ma tem de Mos Craciun, in sensul ca ma feresc de el ca de Dracu’, adica sa nu particip la bucuria semenilor mei cu aceasta ocazie, dar nici nu-i incurajez cultul. Nu-i fac reclama, si nu asociez sarbatoarea lui, Craciunul, cu Dumnezeu si cu nasterea Lui. Ma bucur cu semenii mei de bucuria lor, nu fac pe tristul si pe acrul, ca sa le stric bucuria si buna dispozitie, precum si dorinta de mai bine, dar… eu stiu in cine, si in ce cred, si o spun fara ezitare, si fara rezerve. Asta-i tot! Caci Dumnezeu ne spune sa ne bucuram cu cei care se bucura, si sa plangem cu cei care plang. Asa ca cei care stiu adevarul, nu pot sa confunde adevarul cu minciuna, NICIODATA!

Cu respect,

19 thoughts on “Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana ?

  1. Amin! Vestea buna a intruparii Domnului nostru sa-ti adanceasca si imbogateasca viata in Cristos acum si-n toti anii viitori. Sarbatori fericite, fratele meu!

  2. Multumesc pentru comentariu si pentru urari Corneliu, fratele meu ! Si tie la fel sa ti se intample ! Sa ne bucuram impreuna cu cat mai multi in casa Tatalui nostru unde sunt multe locuri. Clipe senine si pline de bucurie iti doresc ACUM, si in toate zilele vietii tale. Sarbatori fericite ! Cu respect,

  3. Domnule Paul Octavian, va multumesc si dumneavoastra pentru comentariu si va doresc numai bine. Sa ne bucuram cu totii de Bunul Dumnezeu. Cat mai multe lucruri bune sa vi se intample in viata ! Sa fiti binecuvantat ! Cu respect,

  4. Danute, eu vreau sa-ti multumesc pentru muzica!😛
    Sarbatori fericite si tie, DT-ule!
    Frumoase poze din calatoriile tale… sotia ta e simpatica, bre (se citeste pe expresia fetei ca are simtul umorului)! Gresesc? Apropo, mi-a sarit in ochi un cuvant din postarea ta, „Invictus”, si m-a dus cu gandul la filmul cu acelasi nume http://www.imdb.com/title/tt1057500/ (nu l-am vazut, dar vreau s-o fac). Mai era nevoie pt. cineva sa reamintesti ca sarbatoarea Craciunului nu are nimic de-a face cu nasterea lui Isus?… pe bune?
    Insa e o ocazie de bucurie pentru oameni si un lucru bun, la urma urmei. Credinta adevarata nu prea are de-a face cu (nu se bazeaza pe) religia (sistemul religios), ci cu bunatatea sufleteasca, cu omenia… cu daruirea altruista, dezinteresata, care doreste binele si pacea celor din jurul sau. Si bucuria autentica e ceva mare!…
    Concentreaza-te pe lucrurile pozitive (lasa-le incolo de istorie religioasa, de teologie si controverse… stii la ce ma refer)… si oamenii iti vor deveni prieteni, Danute. Merry Christ-mas, „napraznicule”!😛 Sarut-mana, „nasule” pt. melodii (unele dintre ele)… hihihi

    @Corneliu… te imbratisez!

  5. Merci Clovnule, pentru comentariu si pentru cadoul muzical ! Subscriu la ceea ce ai spus in final, credinta in Dumnezeu este dincolo de doctrine, teologie, certuri de cuvinte, biserici, religii, etc… Este mult mai simpla decat cred si isi imagineaza multi care se lasa prinsi in tot felul de povesti. Am amintit putin istoria Craciunului pentru cei care inca nu stiu anumite lucruri. Doar ca informatie, nimic mai mult. In finalul postului, marcat cu BOLD este textul in care spuneam exact ceea ce spui si tu si cred si eu, ca bunatatea, iubirea dintre oameni, sa nu faci sub nici o forma rau aproapelui, etc….este ESENTA. Si in ORICE OCAZIE, chiar si cu ocazia acestor sarbatori pagane, trebuie sa ne ingaduim unii pe altii, astfel ca cei care cred intr-un fel sa nu-i dispretuiasca pe cei care cred altfel, ci sa se bucure impreuna de aceste clipe de odihna si vacanta.
    Cat despre prietenie, este o alta poveste, mult mai profunda, decat o simpla acceptare a omului sau a ideilor lui. Sti ca Hristos s-a autodenumit PRIETENUL NOSTRU al tuturor. In consecinta, prietenia adevarata este ceva profund, care merge pana la MOARTE. Si nu sunt cuvinte goale. Cati pot fi asa ?
    Nu gresesti, ai intuit bine, Carmen, sotia mea, este o fire foarte vesela si cu simtul umorului foarte dezvoltat, este o femeie pe cinste ! Multumesc de urari si sa auzim de bine. Sarbatori fericite si tie. Cu respect,

  6. „Concentreaza-te pe lucrurile pozitive (lasa-le incolo de istorie religioasa, de teologie si controverse… stii la ce ma refer)… si

    oamenii iti vor deveni prieteni, Danute. ”

    – Ce îndemn! Tocmai de asta se feresc oamenii sfinţi, fiindcă dacă este vreun om care a păzit cuvântul Lui Dumnezeu, acesta a fost mereu urât, după cum spune Domnul:

    Luca 6:
    „26. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.”

    Şi noi, cei care păzim cuvântul Lui Dumnezeu, suferim ura oamenilor. Dar Domnul e cu noi, în El şi în poruncile Lui stă încrederea noastră.

  7. Domnule Paul Octavian,
    oamenii sfinti nu trebuie sa se fereasca de nimic si de nimeni. Ei sunt deja lumina ochilor Tatalui si Fiului care se ingrijesc de ei. Isus a spus ca atat cat depinde de noi, sa traim in pace cu toti oamenii. Ca unii nu ne vor iubi si ne vor uri, asta este, dar pana atunci, sa profitam de linistea si pacea dintre noi. Nu trebuie ca noi sa pornim „razboiul”. Eu nu simt nici o ura a nimanui, in sens de persecutie religioasa. Vor mai fi si astfel de vremuri, dar pana atunci, sa ne bucuram de ceea ce avem acum. Totdeauna vor exista cele 2 categorii, cei care iubesc adevarul si implicit pe Dumnezeu, si cei care iubesc nelegiuirea in orice forma a iei, si implicit pe Dracu’. Asa este deocamdata in aceasta lume, in timpul istoriei PACATULUI. Cu respect,

  8. Domnilor salutari, nu sint un adept al craciunului si nici un legalist profund mai degraba caut echilibru in toate si nu cataloghez in mod strict aceasta sarbatoare si apoi sa urez sarbatori fericite sau sa multumesc pt urari Rolul unui crestin nu este sa se lupte cu trditia si paginismele ci sa indrepte privirea oamenilor spre unicul mintuitor Isus Hristos AMIN

  9. De acord cu tine Catalin.
    Asta si facem. Numai ca trebuie sa cunoastem si ADEVARUL, apoi vom fi foarte degajati, adica fara nici o incrancenare impotriva nimanui. Un crestin adevarat care cunoaste adevarul rade cu cei ce rad si plange cu cei ce plang fara sa-i condamne in nici un fel, si fara sa creada neparat in ceea ce cred cei ce rad sau plang. Cand are ocazia, crestinul trebuie sa spuna care este ADEVARUL, indiferent ca place sau nu cuiva. Multumesc pentru comentariu.
    Cu respect,

  10. Ar trebui creştinii să sărbătorească Crăciunul ?

    De Charles Halff

    Până acum aproape 30 de ani, eu obişnuiam să sărbătoresc Crăciunul la fel de mult – sau chiar mai mult decât – oricare dintre „neamuri”. Poate gândiţi că e ciudat, din moment ce eu am fost născut şi crescut într-o familie de evrei. Dar familia mea a avut în fiecare an, întotdeauna un pom de Crăciun, pentru că era foarte popular să faci lucrul acesta. Noi aveam ornamente, vâsc, coroniţe de Crăciun (cunună de Avent)*, cadouri şi toate celelalte lucruri care ţin de sărbătorirea Crăciunului.
    Vedeţi dumneavoastră, poporul evreu sărbătoreşte astăzi Crăciunul, nu din cauza naşterii lui Hristos, ci pentru că este o tradiţie populară şi parte a culturii zilelor noastre. Crăciunul este la fel de american precum plăcinta cu mere şi hamburgerul. Şi eu am sărbătorit Crăciunul timp de aproape 22 de ani din viaţa mea, până când Dumnezeu mi-a deschis ochii să văd falsitatea acestei sărbători păgâne.
    Eu nu sărbătoresc Crăciunul acum, şi asta nu pentru că sunt evreu, nu acesta este motivul. Lăsaţi-mă să vă spun adevăratul motiv pentru care eu nu mai celebrez acestă sărbătoare păgână.

    Crăciunul nu este doctrină biblică

    În primul rând, Crăciunul nu este doctrină biblică. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi vrut ca noi să sărbătorim naşterea Sa, atunci El ne-ar fi spus când şi cum să sărbătorim aceasta. Dar Hristos nu a spus niciodată, nimănui să-I sărbătorească naşterea. Ba mai mult noi ştim din Biblie şi din istoria Bisericii că apostolii şi biserica primară, niciodată nu au sărbătorit naşterea lui Hristos.
    De fapt, sunt doar două relatări despre serbarea zilei de naştere în Biblie; iar ambele sunt în legătură cu câte o crimă. Biblia ne spune în Geneza 40:22 că în timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de naştere, el îl omoară pe mai marele pitarilor.
    Cealaltă relatare a Scripturii despre sărbătorirea unei zile de naştere, este cu privire la Irod, care l-a omorât pe Ioan Botezătorul. Eu personal, cred că Dumnezeu a prezentat intenţionat aceste două celebrări ale unor zilei de naştere pentru a ne avertiza şi a ne învăţa, arătându-ne că El nu găseşte nici o plăcere în celebrarea zilei de naştere şi a altor aniversări.
    Biblia este revelaţia completă şi finală a lui Dumnezeu către om, ea ne spune nouă tot ceea ce avem nevoie să ştim pentru viaţa noastră spirituală (vezi 2 Timotei 3:16). Noi nu trebuie să mergem în afara Bibliei pentru nimic. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum să ne închinăm, în ce fel să dăruim bani pentru a susţine lucrarea Domnului, cum să-i evanghelizăm pe cei pierduţi, cum să luăm Cina Domnului, şi orice altceva ce ţine de viaţa creştină. Dar niciodată în Biblie, Dumnezeu nu ne spune să sărbătorim Crăciunul! Ne este spus să ne aducem aminte de moartea Domnului, dar nicăieri nu ni se spune să sărbătorim naşterea Sa.
    Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie poporul Bibliei. Noi ar trebui să trăim în învăţătura sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu. Deoarece, Crăciunul nu este niciodată menţionat în Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a nu avea nimic de-a face cu el. Dar aceasta nu este totul.

    Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie

    Al doilea motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este acesta: Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie. Observaţi:
    „Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor… După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut de cunoscut Domnul.” (Luca 2:7,8,15)
    Nu rataţi această idee: Păstorii „STĂTEAU AFARĂ ÎN CÂMP” şi aveau grijă de turma lor în noaptea în care Domnul Isus S-a născut. În vreme ce păstorii vegheau oile, mesajul despre naşterea lui Isus a ajuns la ei.
    Este un fapt bine-cunoscut, că luna decembrie cade în mijlocul sezonului ploios în Palestina, iar oile sunt ţinute în staul în această perioadă a anului. Întotdeauna păstorii îşi ţineau turmele, în ţarcuri, din octombrie până în aprilie. Ei îşi aduceau oile de la munte şi de la câmpie nu mai târziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece şi ploios care începe din această dată. Aşa că, naşterea lui Hristos nu a putut avea loc la sfârşitul lui decembrie.
    Luca 2:1,3 ne spune că în vremea naşterii Domnului Isus a fost dat un decret „să se înscrie toată lumea … Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Această înscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus împăratul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populaţia la aşa ceva în mijlocul iernii. Călătoriile in această perioadă a anului erau extrem de dificile; aşa practic ar fi fost imposibil pentru toţi să împlinească decretul care le-a fost dat atunci. Domnul însuşi are o mărturie în legătură cu rigorile unei călătorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor să se roage ca fuga lor de la sfârşit, să nu fie iarna (vezi Matei 24:20).
    Nimeni nu ştie cu exactitate ziua în care S-a născut Isus, dar după toate probabilităţile El S-a născut în prima jumătate a lunii octombrie. Noi putem fi aproape siguri de aceasta pentru că lucrarea Sa pe pământ a durat trei ani şi jumătate, iar El a fost crucificat în ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie în zilele noastre (vezi Ioan 19:31 şi Levitic 23:5). Dacă ne întoarcem înapoi trei ani şi jumătate în momentul în care Isus avea 30 de ani – atunci când El Şi-a început lucrarea Sa publică – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna în care binecuvântatul nostru Domn a venit pe lume.
    Oricum să ne amintim că nu data în care S-a născut Isus este importantă. Lucrul cu adevărat important, este că El S-a născut şi apoi a murit pentru păcatele noastre. Noi nu ne închinăm unui copil neajutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm lui Hristos cel înviat şi proslăvit care are toată puterea în cer şi pe pământ (vezi Matei 28:18).

    Originea Crăciunului

    Unde crezi tu, că îşi are originea Crăciunul? Cu siguranţă nu în Dumnezeu! Crăciunul a început cu cei ce se închinau soarelui, încă din timpul lui Nimrod, omul care a supravegheat construirea turnului Babel. Acesta este un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul.
    Cu mii de ani înainte de naşterea lui Isus, păgânii din toate ţările sărbătoreau pe 25 decembrie ziua de naştere a unui zeu, numit zeul soare. Semiramis, văduva lui Nimrod, a fost mama sa. Ea pretindea că este împărăteasa cerului. Ea a avut un fiu care se presupune că s-a născut pe 25 decembrie; numele său era Tamuz
    Potrivit cu toate religiile păgâne din acel timp, Tamuz a avut parte de o naştere miraculoasă; de-a lungul secolelor ea a fost celebrată cu petreceri, sărbători sălbatice şi orgii de beţie. Sărbătoarea păgână a zilei de naştere a lui Tamuz, se desfăşura chiar după exemplul pe care el l-a dat. El a fost cel mai mare iubitor de femei, de băuturi tari, de glume murdare, şi de alte distracţii senzuale. Se spune că el iubea pe toată lumea şi toată lumea îl iubea pe el. Iar 25 decembrie era ziua când toate religiile păgâne sărbătoreau ziua de naştere a lui Tamuz, zeul soare.
    Toate aceste lucruri sunt expuse clar în marea carte a lui Alexander Hislop „The Two Babylons” (Cele două Babiloane)*. Orice enciclopedie serioasă va dovedi aceste lucruri.
    Unii vor spune:”Ce putem face dacă ne-am născut într-o lume păgână? Ce putem face dacă am fost îndoctrinaţi şi am crescut cu obiceiuri şi doctrine păgâne? O, da, noi putem face ceva! Hristos a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Deci, există doar un singur lucru drept pe care tu trebuie să îl faci cu privire la aceste obiceiuri păgâne, şi anume, să le respingi şi să nu ai nimic de-a face cu ele. Naşterea lui Hristos dintr-o fecioară este un eveniment binecuvântat, dar, sărbătorirea Crăciunului este un lucru rău şi păgân.
    Este simplu de văzut, nu-i aşa, căci Crăciunul este o sărbătoare păgână care a apărut în păgânul Babilon? Fie ca şi noi, credincioşi născuţi din nou să nu avem nimic de-a face cu aceasta.

    Crăciunul: o sărbătoare Catolică

    Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este acesta: Crăciunul este o sărbătoare Catolică. De ce ar trebui eu să fur Crăciunul de la catolici? Ei îl au de la păgâni, iar eu îi las bucuros să îl păstreze.
    Remarcaţi ce a avut de spus Enciclopedia Americana despre Crăciun şi catolicism: „Crăciunul – Potrivit mai multor surse, el nu a fost sărbătorit în primele secole ale bisericii creştine, pentru că, creştinii obişnuiau să sărbătorească moartea unei persoane remarcabile mai degrabă decât naşterea sa. O sărbătoare a fost stabilită în memoria Salvatorului în secolul IV. În secolul V Biserica Romano-Catolică a ordonat să fie sărbătorită pentru totdeauna în ziua vechii sărbători Romane, date în cinstea naşterii lui Sol. Crenguţele şi alte plante, vâscul, butucul de Crăciun, băuturile speciale pentru această ocazie, toate acestea sunt precreştine. Pomul de Crăciun s-a găsit chiar şi la romani. A fost adus din Germania în Marea Britanie.
    Enciclopedia Britannica are de spus următoarele despre Crăciun: „Crăciunul (adică, din engleză: mesa lui Hristos)* nu a fost printre primele sărbători ale bisericii.”
    Să luăm însuşi cuvântul Crăciun (Christmas în limba engleză)* şi să îl analizăm. Ce înseamnă el? „Mesa lui Hristos”. Mesa este o rugăciune, care este citită sau cântată, pentru sufletul unei persoane decedate. Un creştin născut din nou, nu are nimic de-a face cu mesele. Şi totuşi, mulţimi de creştini practicanţi, vor spune „Crăciun fericit” (Merry Christmas)*, fără să realizeze vreodată că de fapt spunând aceasta, ei amestecă preţiosul şi sfântul nume a lui Hristos cu o sărbătoare a demonilor. Domnul ne spune într-un mod cât se poate de clar, că nu trebuie să amestecăm numele Său cu vreo sărbătoare păgână sau cu vreun zeu păgân. Domnul spune în Ezechiel 20:39: „…şi nu veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt…”.
    Crăciunul (daţi-mi voie să mă repet) este o sărbătoare Romano-Catolică. Noi o avem de la Catolici, şi ei o au de la păgâni. Pe 25 decembrie păgânii din Imperiul Roman sărbătoreau naşterea zeului soare. După ce împăratul roman Constantin, a câştigat bătălia de la podul Milvian, el i-a obligat pe păgânii din imperiu să se boteze în biserica creştină. Astfel toţi aceşti păgâni botezaţi i-au depăşit cu mult ca număr pe adevăraţii creştini.
    Din moment ce, biserica se închina Domnului Isus ca şi Fiu a lui Dumnezeu, când 25 decembrie se apropia şi păgânii voiau să se închine lui Tamuz, zeul soare, Constantin a ştiut că trebuie să facă ceva. Aşa că el a vrut ca biserica să combine închinarea la Tamuz cu naşterea lui Hristos, aşa că a fost instituită o mesă specială, ca să fie toată lumea fericită. Toată această închinare păgână, a fost adusă în biserica creştină, şi a fost numită „Christ-mass” (mesa lui Hristos sau Crăciun)*
    Da, de fiecare dată când spunem „Merry Christmas” ( în româneşte: Crăciun fericit !)*, noi de fapt amestecăm sfântul şi preţiosul nume al lui Hristos cu păgânismul.

    Lumea şi Crăciunul

    Aceasta îmi oferă următorul motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul. Acesta este din lume iar nouă ne este poruncit: „Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”(1 Ioan 2:15).
    Simplul fapt că lumea, care îl urăşte pe Hristos şi sângele Său care răscumpără din păcat, face mai multă zarvă în jurul Crăcinului, decât în jurul oricărei altei sărbători, îmi dovedeşte mie că sărbătoarea Crăciunului nu este de la Dumnezeu. Dacă 25 decembrie este într-adevăr ziua de naştere a binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, atunci lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta.
    Mai mult decât atât, nici nu trebuie să fi creştin pentru a sărbători Crăciunul. Chiar şi în ţările necreştine, atee, oamenii sărbătoresc Crăciunul.
    Oameni din toată lumea, dintre care marea majoritate nu au nici măcar idee despre Biblie sau despre Isus Hristos sunt captivaţi de sărbătoarea Crăciunului. A lua Crăciunul de la lume, ar fi mai greu decât a lua o bomboană de la un copil.
    În Luca 16:15, Hristos face o remarcabilă afirmaţie: „…pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune că tot ce înalţă oamenii este urât înaintea lui Dumnezeu. Nu consideră oare oamenii Crăciunul mai presus decât orice altceva ? Oare nu ne spune aceasta căci, Crăciunul nu este de la Dumnezeu ?
    Să spunem lucrurilor pe nume, lumea este căsătorită cu idolul Crăciunului. De fapt, mai mulţi oameni se îmbată la Crăciun decât în oricare altă perioadă a anului. Sunt mai multe petreceri mari şi mai multe cheltuieli egoiste decât in orice alt anotimp. Nu dovedeşte acest lucru căci Crăciunul nu este din Dumnezeu?
    Lumea iubeşte Crăciunul, dar îl urăşte pe Hristos.

    Tradiţie nescripturală

    Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este fiindcă acesta e plin cu tradiţii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Crăciun, cântatul de colinzi şi Moş Crăciun, toate acestea au origini păgâne. Acestea au pătruns în biserică în timpul, secolului IV sau ulterior.
    Sunt multe tradiţii nescripturale care au denaturat povestirea naşterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, mulţi oameni cred că magii din Răsărit şi păstorii au fost împreună la Betleem în timpul în care Domnul s-a născut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Păstorii au venit la Betleem să-L vadă pe Isus la naşterea Sa. Magii au venit în Nazaret să Îl vadă pe Isus, atunci când El avea aproape 2 ani (vezi Matei 2:16).
    Ba mai mult Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici că aceşti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne dă nici un număr ci spune pur şi simplu că erau nişte magi.
    Poate cea mai rea parte a Crăciunului este că mii de părinţi îşi vor învăţa copii minciuna cu Moş Crăciun. Copiilor li se spune că Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord, şi o dată pe an, în fiecare an, el îşi umple sania cu jucării pentru băieţii şi fetiţele care au fost cuminţi de-a lungul întregului an. Dacă ei au fost buni, el îi va recompensa dându-le jucării în ajunul Crăciunului; iar dacă au fost răi el nu va trece pe la ei.
    Nu e de mirare că de multe ori atunci când copii cresc şi învaţă adevărul, ei se întreabă dacă nu cumva şi Hristos este tot un mit.
    Biblia spune în Coloseni 3:9, „Nu vă minţiţi unii pe alţii…” La fel ne este poruncit în Efeseni 4:25 „ De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul…”.
    Acum, eu ştiu că unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeţi că ar trebui să dăruim copiilor noştri momente plăcute? Ei oricum nu înţeleg tot păgânismul din spatele Crăciunului.”
    Dar, dă-mi voie să te întreb, mamă. Este necesar să târâm numele binecuvântatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii şi beţiei firii pentru a oferi copiilor nişte momente plăcute? De o mie de ori, nu! Haideţi să-i învăţăm pe copiii noştri adevărul despre Crăciun. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ar trebui să ne creştem copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului (vezi Efeseni 6:4). De ce ar trebui noi să dezonorăm numele lui Hristos într-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe plăcute copiilor noştri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an, în care noi am putea face cadouri copiilor noştri.

    Petreceri şi schimburi de cadouri

    Fără îndoială, cea mai importantă parte a Crăciunului este pentru cei mai mulţi oameni, cumpăratul şi schimbul de cadouri. Eu nu sărbătoresc Crăciunul pentru că schimbul cadourilor, nu are nimic de-a face cu naşterea lui Hristos.
    Probabil unii dintre voi se întreabă, ”Dar magii, nu au oferit daruri lui Isus?”. Ba da, ei cu siguranţă au făcut acest lucru, dar ei nu şi-au dat daruri unul altuia. Iar darurile lor nu au fost daruri pentru ziua naşterii, pentru că magii nu au venit să-L vadă pe Isus decât când El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16). Păstorii au venit şi L-au vizitat pe Isus la naşterea Sa, dar magii au venit să-L vadă cu aproape doi ani mai târziu.
    Aţi ştiut că obiceiul de a da cadouri unui rege era un obicei comun în Orientul Îndepărtat? Acesta este motivul pentru care magii I-au adus daruri lui Isus – pentrucă El s-a născut ca să fie Regele Evreilor. Dar acelea nu erau daruri pentru ziua de naştere. Aşa că nu există nici o legătură între Crăciun şi naşterea lui Hristos, în această privinţă.
    Un ultim cuvânt înainte de a părăsi acest subiect al schimbului de cadouri. Permiteţi-mi să vă arăt căci chiar şi aceasta este o parte a programului anticristic a lui satan. Cea mai mare celebrare a Crăciunului va avea loc în groaznicile zile ale necazului cel mare. În timpul domniei lui Anticrist, tot iadul va fi dezlegat. Cei doi martori ai lui Dumnezeu pe care El Îi va trimite la oamenii de pe pământ, vor fi omorâţi, după ce El Îşi va încheia lucrarea cu ei. Puteţi ghici cine îi va omorî? Anticristul va fi cel care va face acest lucru. Ascultaţi Cuvântul Domnului: „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî” (Apocalipsa 11:17)
    Sub domnia lui Anticrist va avea loc ultima şi cea mai mare sărbătoare a Crăciunului. Ca şi rezultat al morţii celor doi profeţi ai lui Dumnezeu, lumea va fi aşa de încântată şi veselă încât ei îşi vor da daruri unul altuia. Auziţi ce spune Biblia: „Şi oameni din orice norod, din orce seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi
    trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.
    Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.” (Apocalipsa 11:9,10)
    De ce dovadă în plus mai avem nevoie pentru a realiza căci Crăciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevărat, poporul Domnului nu ar trebui să celebreze Crăciunul. El este anti-Dumnezeu, anti-Hristos, satanic, şi nescriptural. Chemarea lui Dumnezeu este,”Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat…” (2 Corinteni 6:17). Dumnezeu le porunceşte poporului Său: „… şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11).

    Crăciunul condamnat de Puritani

    Istoria păgână a Crăciunului a fost bine cunosctă de-a lungul veacurilor. De fapt, odată, sărbătorirea acestui obicei păgân a fost interzisă prin lege în Anglia. În 1644, Parlamentul a declarat Crăciunul ca fiind ilegal şi în consecinţă el a fost abolit. Puritanii englezi priveau sărbătoarea Crăciunului ca fiind lucrarea Satanei.
    Odată, în istoria timpurie a Americii sărbătorirea Crăciunului a fost scoasă în afara legii. Legea a fost adoptată de curtea supremă a coloniei Massachusetts în anul 1650, lege care hotăra ca toţi cei ce sărbătoreau Crăciunul să fie pedepsiţi. În această lege se spunea: „Cine, vreodată va fi găsit sărbătorind vreo astfel de zi precum, Crăciunul, sau sub orice altă formă… va fi supus unei amenzi de 5 şilingi.” Preambulul legii explică scopul ei, acela de
    „ a preveni dezordinile… (provenite din) celebrarea unor astfel de sărbători ţinute în mod superstiţios în alte ţări, spre marea dezonorare a lui Dumnezeu, şi pentru ofensa altora.” După ce pelerinii de pe vasul Mayflower au debarcat în 1620, în primul 25 Decembrie ei au muncit şi au tăiat copaci, „ Pentru a evita orice frivolitate în ziua uneori numită Crăciun.”
    Împotrivirea faţă de sărbătorirea Crăciunului a continuat şi imediat după doua jumătate a secolului XIX. Un articol din ediţia 26 decembrie 1885 a ziarului The New York Daily Times afirma „ Bisericile Prezbiterienilor, Baptiştilor, şi Metodiştilor nu au fost deschise pe 25 decembrie, exceptând câteva şcoli misionare, care au sărbătorit. Ei nu acceptă această zi ca fiind una sfântă, dar bisericile Anglicane, Catolice precum şi cele Germane au fost toate deschise. În interior, ele au fost împodobite cu brazi.”
    Puritanii au ştiut adevărul despre Crăciun şi l-au privit ca pe o sărbătoare păgână. Ar fi bine, dacă toţi credincioşii ar urma exemplul lor.

    Dar pomul de Crăciun ?

    Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este că Biblia condamnă pomul de Crăciun. Observaţi: „Aşa zice Domnul: „Nu învăţaţi calea naţiunilor şi nu vă înspământaţi de semnele cerurilor, pentru că naţiunile se înspăimântă de ele. Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deşertăciune. Pentru că unul taie un copac din pădure; este lucrat de mâinile meşterului, cu securea; îl împodobesc cu argint şi cu aur; îl întăresc cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se mişte… Ci cu toţi sunt fără minte şi nebuni; învăţătura deşertăciunilor este lemn!” (Ieremia 10:2-4,8)**.
    Aici avem o descriere perfectă a pomului de Crăciun, numit de Dumnezeu, „calea naţiunilor”. Nouă ne este poruncit să nu învăţăm această cale şi nici să nu mergem pe ea! Pomul de Crăciun este de asemenea prezentat în acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5, ne spune că aceşti pomi nu pot vorbi – nu pot umbla – ci trebuie să fie transportaţi. Unii oameni interpretează greşit aceasta, astfel încât, ei ajung la concluzia că nu este nimic rău în a avea un pom de Crăciun; dar în nici un caz Scriptura nu încearcă să ne spună aşa ceva. Mai degrabă, profetul Ieremia ne spune că aceasta este deşertăciune şi prostie, el spune: „Nu învăţaţi calea naţiunilor…”
    Unii oameni ar sta treji toată noaptea pentru a lucra la un pom bătrân şi mort. Ei îl cioplesc, apoi pentru puţină vreme ei stau şi admiră lucrarea mâinilor lor. Apoi mulţi dintre ei vor sta treji toată noaptea şi se vor uita la acest bătrân pom de Crăciun.
    Eu sper că unii dintre predicatorii voştri se vor trezi în mijlocul nopţii şi vor arunca acest bătrân pom afară din casele voastre, şi afară din biserica voastră, direct în capul lui Satan. Îmi dau seama, că unii dintre voi vor scrâşni din dinţi şi mă vor numi „îngust”. Bine, puteţi să mă numiţi cum doriţi, dar eu doar vă dau Cuvântul lui Dumnezeu.
    Ştiaţi căci, „copacul verde” este menţionat de 14 ori în Biblie, şi de fiecare dată este asociat idolatriei? (Noi am găsit în Biblia engleză 13 referiri la „copacul verde”, din care doar10 cu referire la idolatrie; în Biblia Cornilescu găsim „copacul verde” menţionat de 9 ori în asociere cu idolatria)*. Nu există nici un loc în Biblie unde Dumnezeu să vorbească de bine despre folosirea unui „copac verde” în legătură cu adevărata închinare.
    Poate tu te întrebi, de ce oamenii au un pom de Crăciun pe tot parcursul sărbătorii. Poţi căuta în Biblie mult şi bine, dar tu nu vei găsi acolo nici un motiv pentru aşa ceva. Prima împodobire a unui „copac verde” a făcută de păgânii greci în închinarea lor la zeul Adonia, care după ce a fost ucis, chipurile ar fi fost adus înapoi la viaţă de şarpele Aessulapius. La fiecare Crăciun o mulţime de oameni fac rost de un brad şi îl vor împodobi cu sclipici, lumini şi beteală, nerealizând că ei de fapt urmează tradiţia păgână în onoarea unor dumnezei falşi.
    Fără îndoială că există mulţi creştini sinceri, care cred că Îl onorează pe Hristos având pom de Crăciun, pe când în realitate Îl dezonorează pe El, implicându-se într-o sărbătoare păgână pe care Dumnezeu o urăşte.
    În vreme ce citeşti aceste rânduri poate vei spune, „Am pomul meu de Crăciun dar eu nu mă închin lui, aşa că, în consecinţă, nu văd nimic rău în a-l avea.” Lasă-mă să-ţi amintesc că oricum nu tu determini ce este corect şi ce e greşit. Dumnezeu este cel ce hotărăşte ce e corect, şi ce e greşit. Dacă pomul de Crăciun nu este un idol pentru tine, de ce te împotriveşti aşa când trebuie să renunţi la el? Ce faci tu acolo jos, în genunchi, când pui cadourile sub el?

    Sărbătorirea zilelor, interzisă

    În sfârşit, eu nu sărbătoresc Crăciunul pentrucă, în har, Cuvântul lui Dumnezeu îmi interzice celebrarea oricărui fel de zile de sărbătoare. Ascultaţi: „Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni 4:10,11),
    Aşi vrea să reaccentuez: eu nu ştiu nici un singur lucru legat de Crăciun care să fie biblic. Tu trebuie să mergi în afara Bibliei pentru a învăţa despre pomul de Crăciun, Moş Crăciun,coroniţe de Crăciun (cununa de Avent)*, vâscul, butucul de Crăciun şi toate celelalte lucruri care sunt în sărbătoarea Crăciunului. Haideţi să fim cinstiţi înaintea lui Dumnezeu, şi să admitem că aceasta este o sărbătoare păgână şi o înşelătorie a diavolului.
    Oricine care gândeşte cât de puţin ar trebui să fie capabil să vadă căci Crăciunul nu este bun decât pentru un lucru – să aducă bani magazinelor şi oamenilor de afaceri. Crăciunul nu este în Biblie. Sărbătorirea zilelor este un semn de slăbiciune, de pruncie şi lipsă de creştere spirituală. Pentru membrii trupului lui Hristos nu există zile sfinte şi speciale. Domnul vrea ca noi să Îl slujim pe El în toate cele 365 de zile ale anului.
    Noi nu ne închinăm unui Hristos mort, şi nici unui copil nejutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm Hristosului real, viu care trăieşte pe tot parcursul anului.
    Câteodată unii oameni bine intenţionaţi, vor face următoarea afirmaţie: „Haideţi să-L aducem pe Hristos înapoi în Crăciun!” Asta sună foarte bine la suprafaţă – dar, dragii mei, cum putem noi să-L aducem înapoi pe Hristos în ceva în care El nu a fost niciodată ?
    Charles Haddon Spurgeon, faimosul predicator englez al secolului XIX, spunea: „Noi nu avem superstiţii cu privire la timpuri şi vremuri. Bineînţeles noi nu credem în actuala sărbătoare bisericescească numit Crăciun… noi nu găsim nici un cuvânt scriptural pentru sărbătorirea vreunei zile, ca zi de naştere a Mântuitorului; aşa că în consecinţă, această sărbătoare este o superstiţie, pentrucă nu are autoritate divină… probabil, că „zilele sfinte” au fost aranjate astfel încât să se potrivească cu sărbătorile păgâne… ce absurd, să gândeşti că am putea să celebrăm în spiritul lumii, împreună cu clovnul Jack Frost (Clovnul sărbătorii, al sezonului in context britanic)* un Moş Crăciun înşelător şi lumesc, împreună cu un program de adevăr sacru amestecat cu distracţie, înşelătorie şi ficţiune.” (Citat din „Metropolitan Pulpit Series”, Pilgrim Publication: Pasadena, Texas, 1871, p.1026).
    În timp ce lumea sărbătoreşte Crăciunul, cu schimbul lui de cadouri şi petreceri sălbatice, care ar trebui să fie atitudinea noastră? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune limpede că noi nu ar trebui să avem nimic de-a face cu această sărbătoare păgână. Să nu asociem naşterea sfântului Fiu al Lui Dumnezeu cu tradiţiile păgâne ale oamenilor. Să ascultăm cu băgare de seamă porunca lui Dumnezeu „…despărţiţi-vă de ei, zice Domnul…” (2 Cor. 6:17).

    *Nota editorului.
    **Traducerea literală nouă bazată pe traducerea literală Dumitru Cornilescu 1931

    • Cununa de Advent contine 4 lumanari ! Vezi si Tetragrammatron , in Biblie! Alfabetul lui Dumnezeu este alcatuit din 4 litere , sau altfel spus ceea ce alcatuieste ADN-ul nostru ,sau ,” Dumnezeul lui Avraam , Isaac si Iacob , Dumnezeul parintilor nostri ” (Biblia )

    • Cununa de Advent cu 4 lumanari ! Tetragrammatron -Biblia ! / Alt subiect : Zidurile Ierihonului . Inconjurarea cetatii . La crestini se inconjoara biserica in noapte de Inviere , in sens levogir ( spre stanga ) . La musulmani se inconjoara Kaaba , tot spre stanga . Nu am gasit in Biblie sensul de rotatie in cazul Ierihonului . Spirala ADN , spirala galactgica sunt tot levogire , adica spre stanga . .

  11. Pana la urma cand s-a nascut Isus ?Unii zic ca in s-a nascut in vesnicii …deci ?Iar daca s-a nascut in vesnicii ….cum de s-a mai nascut odata in 25 dec.?Cam incurcate sunt caile Domnului !

    • maleahi tare incuiat la cap trbuie sa fii , tu nu ai citit ce a scris fratele mai sus , daca chiar nu pricepi nimic ce te mai bagi ca ciapa in ciorba ,

  12. Bine spus , ar mai trebui completat ca si pastele este din ce in ce mai confundat cu o traditie pagana anglo-saxona a zeitei Eostre de acolo si termenul de Ester -Paste in engleza ,mai trist este ca bisericile crestine de toate felurile par sa nu observe ca tot mai multi crestini nu stiu ce sarbatoresc de Paste sau de Craciun doua din sarbatorile fundamentale ale crestinatatii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s