Motto: “N-am nicio manie. Dar, daca voi gasi maracini si spini, voi merge la lupta impotriva lor, si-i vor arde pe toti, afara numai daca vor cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” (Isaia)
Cu ceva timp in urma, cam mult, e drept, mea culpa, spuneam intr-un post, ca am sa scriu despre un subiect extrem de important al Evangheliei Vesnice, iar subiectul in cauza este acesta: Dumnezeu nu ucide. Intrebare: Dumnezeu este un ucigas, sau nu este? Biblia ne spune despre Diavol ca este un mincinos si un ucigas, nu despre Dumnezeu: „Pentru ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu. Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii. Iar pe Mine, pentru ca spun adevarul, nu Ma credeti.” (Ioan) Conform acestui text, ucigasul din Univers, dupa spusele lui Dumnezeu, este Dracu’, nu Dumnezeu, iar Dracu’ ne minte pe noi prin falsul crestinism, ca Dumnezeu este ucigasul, ca Dumnezeu ne ucide, si-a ucis pana si Fiul, iar el, Diavolul, este doar un inocent, un persecutat pe nedrept, iar pe unii prosti, destul de multi, i-a prostit si cu minciuna ca el nu exista, ca este o inventie. In realitate, Dracu’ este singurul responsabil pentru moartea si pentru pacatul care au ajuns in cer mai intai, si apoi pe pamant. Dracu’ ii ucide pe ingerii care l-au urmat, si pe pamantenii care refuza oferta lui Dumnezeu, de salvare prin Fiul Sau Isus Hristos. Nu Dumnezeu ii va ucide pe Satana, pe ingerii cazuti, si pe toti pamantenii care vor ramane in pacat, alaturi de Satana, pana la sfarsitul vietii lor pamantesti, ci Diavolul. Nu Dumnezeu este responsabil pentru asta, ci Diavolul, Satana, Dracu’. O sa vedeti imediat de ce afirm asta. Am argumente imbatabile. Datatorul vietii, Creatorul ei, nu are cum sa fie un criminal, nu are cum sa doreasca distrugerea vietii, a propriei Sale Creatii, este un nonsens asta in lumea binelui, in lumea neprihanirii. Este ca si cum ai face copii cu sotia ta, ca sa-i omori dupa nastere, sau dupa un anumit timp. De ce i-ai mai facut atunci, ca sa-i omori? Asa ceva este fara sens, daca ai mintea la tine. Orice fiinta, sau orice lucru bun, se pastreaza cat mai mult, nu il arunci ca prostu’ la gunoi, dupa ce l-ai cumparat sau facut, doar ce este rau, ce este stricat, ce nu mai poate fi folosit arunci la gunoi, asa este normal, ca doar nu-ti faci o casa noua ca sa-i dai foc a doua sau a zecea zi, si nu-ti cumperi un Mercedes, ca sa te pui cu ciocanul pe el si sa-l distrugi, imediat dupa ce ai iesit cu el din showroom, asa ceva este absurd, nu are cum sa fie adevarat, este un nonsens! Iata ce ne spune Biblia despre Dracu’: „…caci ti-ai nimicit tara si ti-ai prapadit poporul. Nu se va mai vorbi niciodata de neamul celor rai.” (Isaia) Despre Diavol este vorba aici dragilor, nu despre Dumnezeu. El, Diavolul, si-a prapadit tara, adica planeta noastra, furata prin minciuna de la Dumnezeu, prin Eva si Adam, si si-a ucis poporul, adica pe toti pacatosii pamanteni din toate veacurile, care i-au crezut minciunile si l-au urmat orbeste pana la sfarsitul vietii lor, precum si pe ingerii cazuti care i-au crezut minciunile in cer, la fel ca oamenii pe pamant. Acesta este adevarul, si nu este altul.
„Chiar si lucrurile neinsufletite care dau un sunet, fie un fluier sau o lauta, daca nu dau sunete deslusite, cine va cunoaste ce se canta cu fluierul sau cu lauta? Si, daca trambita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta? Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti? Atunci parca ati vorbi in vant.” (1Corinteni) Acest subiect, „Dumnezeu nu ucide”, este foarte important pentru toti cei care vor sa-l inteleaga corect pe Viul, singurul si adevaratul Dumnezeu. Subiectul despre care am sa scriu astazi, cel promis cu mult timp in urma, este despre Dumnezeul adevarat, Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul Evangheliei Vesnice, un Dumnezeu care nu ucide, pentru ca nu vrea raul nimanui, si vom vedea astazi, o parte din adevarurile care stau la baza acestei afirmatii indraznete si socante la prima vedere. Nu va socati, aveti rabdare sa vedeti ce va urma, urmariti argumentele, si apoi ganditi-va la ele. Vom afla din Biblie daca Dumnezeu, conform adevarurilor din Evanghelia Vesnica, este sau nu este un ucigas, un criminal cu sange rece, un nesimtitor fata de creaturile Sale, un judecator nemilos, si un calau. Asa cum am spus mereu, Evanghelia Vesnica nu are adevaruri doar pentru perioada istoriei pacatului, care se va incheia, ci ea, reveleaza adevaruri vesnice, despre un Dumnezeu vesnic, si o Imparatie vesnica, despre principiile vesnice care guverneaza aceasta imparatie, principii la fel de vesnice ca Dumnezeul vesnic care guverneaza totul. Ce ne-am face de exemplu, daca am merge ca prostii si ca orbii, fara sa stim ce si cum, intr-o imparatie in care dumnezeul acelei imparatii, ar putea fi un tiran, un mincinos si un ucigas mai rau ca Satana, care guverneaza acum pamantul, adica iadul, dupa chipul si asemanarea lui? Ar fi ingrozitor, nu-i asa? Am fi chinuiti in toate felurile posibile, ca acum pe Pamant, dar vesnic. Astazi, prin aceasta postare, vreau ca trambita adevarului sa dea sunete deslusite, iar scrisul, „vorbe” intelese, ca oamenii sa le priceapa. Voi prezenta astazi acest subiect fabulos, minunat, exceptional, esenta Evangheliei Vesnice, esenta dumnezeirii, sau mai bine zis, subiectul care ne ajuta cel mai mult si cel mai bine, sa-l intelegem pe Viul Dumnezeu, asa cum este El in realitate, si sa vedem astfel diferenta dintre dumnezeul din „Evanghelia SRL”, cea mincinoasa si satanizata, evanghelia fricii de un Dumnezeu ucigas, si Evanghelia Vesnica, singura adevarata pentru acum si pentru intreaga vesnicie, pentru ca ea este despre neprihanirea si viata lui Isus Hristos, a Tatalui Sau, si despre Imparatia lor neprihanita. Evanghelia Vesnica este evanghelia dragostei, a vietii, a neprihanirii, a responsabilitatii si a libertatii vesnice, nu a fricii. Dragostea de Dumnezeu sau frica de Dumnezeu? Care este varianta adevarata, pentru ca raspunsul este unul singur, si este raspunsul pe care il vom cauta si il vom gasi astazi. De intelegerea corecta a acestui subiect, depinde intreaga imagine a lui Dumnezeu, depinde intreaga intelegere a lui Dumnezeu si a guvernarii Sale, depinde intelegerea corecta a Bibliei, precum si a planului de salvare a celor neprihaniti/buni, si de pieire a celor pacatosi/rai. Acest subiect este miezul, este chintesenta intregului conflict dintre creaturi si Creator, dar si esenta rezolvarii conflictului. Principiul fundamental care sta la baza acestui adevar fantastic, maret, sublim, este acela ca Dumnezeu nu ucide. Creatorul vietii, niciodata, niciodata, nu poate sa doreasca suprimarea ei, ar fi un nonsens, asa cum am spus. Dumnezeu, in nicio circumstanta, nu poate sa fie acuzat de nimic rau, de nimic reprobabil, de nimic murdar si ticalos. Daca Dumnezeu ar fi ales ca sa ne lase sa murim, conform dorintei si alegerii noastre facute de noi toti prin Eva si Adam, si nu l-ar mai fi trimis niciodata pe Fiul Sau pe pamant ca sa ne salveze, sa stiti ca Dumnezeu ar fi fost la fel de drept si de corect fata de creaturile Sale, si nimeni nu ar fi putut sa-i reproseze ceva in cer sau pe Pamant, pentru ca nu ar fi facut nimic rau procedand asa. Ne-ar fi respectat alegerea facuta de noi in deplina cunoastere si libertate, iar noi, prin Eva si Adam, am ales pacatul si moartea, asa ca noi, oamenii pacatosi de pe aceasta planeta, doar culegem roadele alegerii noastre, dar tocmai datorita principiului vesnic ca Dumnezeu nu are cum sa doreasca moartea nimanui, El fiind Tatal si Creatorul nostru, al tuturor, a vrut sa ne mai dea o sansa, noua, celor care i-am dat cu flit, alegand moartea in locul vietii, si pacatul in locul neprihanirii, si a facut asta prin Isus Hristos, Fiul Sau. Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, nu erau obligati sa faca asa ceva, dar Ei au facut asta, ca sa-si salveze de la moarte creaturile mintite si prostite de Dracu’ in cer, si apoi pe pamant, in Eden. Crucea lui Hristos ne ofera aceasta sansa. Crucea lui Hristos ne ofera si noua sansa de a avea propria noastra alegere, asa cum au avut-o Eva si Adam. Crucea lui Hristos este noul Pom al cunoasterii binelui si raului. In acest fel si sens, Isus Hristos s-a jertfit, a fost o jertfa, pentru ca a acceptat sa vina pe planeta unde stia ca Dracu’ cel mincinos si criminal, vrea sa-l ucida. Hristos, pentru salvarea noastra, si-a asumat acest risc. In fata crucii lui Hristos, care devine pentru noi pacatosii, noul „Pom al cunostintei binelui si raului”, asa cum am spus, fiecare dintre noi, putand sa alegem iar, asa cum a facut si Eva in fata „Pomului cunostintei binelui si raului” din Eden, ce vrem cu adevarat: pe Dumnezeu cu viata si neprihanirea Sa, sau pe Dracu’ cu moartea si pacatul sau. Crucea lui Hristos devine astfel „Pomul cunostintei binelui si raului” pentru fiecare dintre noi, pentru ca asa ne-a oferit Dumnezeu o noua sansa la viata, prin Isus Hristos, Fiul Sau, desi nu era obligat sa faca asta, asa cum am spus: „Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, CA NU DORESC MOARTEA PACATOSULUI, ci sa se intoarca de la calea lui, SI SA TRAIASCA. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! PENTRU CE VRETI SA MURITI…?” (Ezechiel) Chiar asa, pentru ce au vrut si vor oamenii sa moara? Pentru ce au vrut sa moara Adam si Eva? Raspuns: pentru o minciuna a lu’ Dracu’, care le-a promis asa cum le promite si astazi Satana oamenilor, prin tot felul de religii SRL, si de povesti lumesti sau religioase, viata vesnica in pacat, ori asa ceva, nu exista. Pacatul este moarte, nu viata. Si crestinismul apostaziat propovaduieste aceasta minciuna satanica, cum ca pacatos fiind, vei avea viata vesnica. Asi putea deja sa ma opresc aici, pentru ca totul a fost spus in aceste cuvinte simple ale lui Dumnezeu, cu privire la subiectul nostru, ca Dumnezeu nu ucide, dar pentru ca noi oamenii, avem mintile balamucite, sucite si imbibate de Dracu’ cu minciunile lui, si cu tot felul de povesti, trebuie sa mai extindem putin prezentarea si explicatiile cu privire la subiectul propus astazi: Dumnezeu nu ucide.
Parintilor omenirii, lui Adam si Eva, Dumnezeu le-a spus in Eden, i-a avertizat, ca nu El le va lua viata daca nu vor asculta avertizarile Sale cu privire la raul existent in Imparatia Sa, ci ei singuri vor renunta la ea, prin dorinta lor prosteasca si nesabuita, de a nu asculta de El si de avertizarile Lui, cu privire la pericolul reprezentat de Satana si de ingerii lui, care s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu. Crezandu-l si urmandu-l pe Satana, le spune Dumnezeu, ei se vor desparti de El, sursa vietii si a neprihanirii, a binelui, a libertatii si a fericirii lor, acest lucru urmand sa fie singura cauza a mortii lor ulterioare, iata si dovada biblica: „Femeia a raspuns sarpelui: „Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: „Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, CA SA NU MURITI.” (Genesa) De ce a spus Dumnezeu omului sa nu manance din „Pomul binelui si al raului”, doar asa, pentru ca vrea Dumnezeu, pentru ca are Dumnezeu o toana, o pata, un fix cu acest pom? Nu dragilor: Ca sa nu moara! Dumnezeu nu a spus asa: „Daca o sa mancati din pom, am sa va ucid negresit, mitocanilor nerecunoscatori ce sunteti.” Dumnezeu nu a spus niciodata asa ceva. El doar i-a avertizat pe primii oameni, despre ce o sa se intample daca ei fac asta, nu i-a condamnat niciodata la moarte pentru ca l-au nesocotit, si pentru ca l-au parasit. Sesizati diferenta? Dumnezeu prin spusele Lui referitoare la „Pomul cunostintei binelui si raului”, a transmis primilor oameni, un mesaj de genul: „Nu atingeti, pericol de electrocutare, pericol de moarte” sau „Nu va aplecati in afara geamului sau a prapastiei, pericol de moarte”, sau „Materiale radioactive, pericol de radiatii si de moarte” nu va atingeti de ele, ca sa nu muriti. Dumnezeu i-a avertizat pe oameni despre pericolul raului, despre ce-i va duce la moarte, si le-a spus ca El, autorul vietii, nu va avea nicio legatura cu asta, cu moartea lor, pentru ca El nu are cum sa doreasca moartea cuiva, nici macar moartea dusmanilor Lui, si nici nu-i va impiedica sa fie liberi, sa aleaga singuri calea pe care o vor, pentru ca au fost creati fiinte libere si inteligente, si atunci, singurul principiu care este aplicat in dreapta Imparatie a lui Dumnezeu, este unul singur, si este acela al cauzei si a efectului, nimic mai mult, nimic mai putin: „Tu singur te pedepsesti cu rautatea ta, si tu singur te lovesti cu necredinciosia ta, si vei sti si vei vedea ce rau si amar este sa parasesti pe Domnul Dumnezeul tau, si sa n-ai nicio frica de Mine, zice Domnul Dumnezeul ostirilor.” (Ieremia) Ce ne spune acest text, si nu este singurul? Ne spune adevarul ca omul si numai omul este responsabil si vinovat, el este raspunzator pentru toate faptele sale, nu Dumnezeu, si chiar daca face rele, omul nu va fi niciodata tratat ca un infractor, ca un inculpat intr-un proces juridic, care odata gasit vinovat, va fi ucis fara mila de Dumnezeu. Acest text ne spune ca Dumnezeu nu este si nu va fi niciodata un judecator in sens juridic, nici acuzator/procuror, in sens juridic, Dracu’ este in acest rol, nu Dumnezeu, nici calau nu va fi Dumnezeu, adica un ucigas al pacatosilor, pentru ca Dumnezeu nu ucide. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni, nu acuza pe nimeni, nu ucide pe nimeni, Dumnezeu nu vrea raul si moartea nimanui, El doar constata ca unele dintre creaturile Sale nu-l mai vor, ia act de aceasta dorinta si decizie a lor, si tine cont de ea, asta este tot ce face Dumnezeu. Dragoste cu sila nu se poate, ar fi viol, ori Dumnezeu nu este un violator al drepturilor fiintelor libere si inteligente, create de El, dupa chipul si asemanarea Sa. Apoi, in mod inevitabil, conform principiului cauza-efect, fiecare suporta consecintele propriilor lui alegeri, facute in deplina cunostinta de cauza. Vremurile de nestiinta nu se pun, asa este drept, si asa functioneaza totul. Cand bate vantul ii simti adierea, cand arde focul ii simti caldura, cand ninge simti frigul. Cand bagi mana in apa clocotita te oparesti, cand bagi mana in foc te arzi, cand cazi in prapastie poti sa mori sau sa te schilodesti, cand te duci in largul marii poti sa te inneci, si tot asa, iar cand te desparti de Dumnezeu, datatorul si intretinatorul vietii, mori. Simplu. Falsa evanghelie il prezinta pe Dumnezeu ca fiind procuror, judecator, avocat, culmea ironiei, si calau al Fiului Sau, pe care il omoara in locul pacatosilor pe care ii acuza, ii judeca, si ii condamna la moarte. O aberatie! O prostie fara margini! O minciuna!Nu este deloc asa dragilor, este o prostie sa crezi asa ceva, dupa cum o sa vedeti in continuare. Iata cine este acuzatorul oamenilor, procurorul: „Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui, pentru ca PARASUL fratilor nostri, care zi si noaptea II PARA inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa) Iata cine este adevaratul acuzator, paras, procuror: Dracu’, nu Dumnezeu. Iata cine ii va duce la moarte pe pacatosi, Dracu’, nu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne acuza de nimic. Dumnezeu doar constata cu o imensa tristete de Tata, ca unii il vor, iar altii nu-l mai vor, ingeri sau oameni, nu conteaza, atata face Dumnezeu, apoi, fiecare in parte, ingeri sau oameni, suporta consecintele propriei lor alegeri. Sa va explic acum ce inseamna asta, principiul cauza-efect, din perspectiva Evangheliei Vesnice: asa cum am spus, Dumnezeu fiind insasi viata si neprihanirea, atunci cand de buna voie si nesilit de nimeni renunti la Dumnezeu, oricine ai fi tu, heruvim, inger, sau simplu pamantean, pe cale de consecinta, renunti la… viata si la neprihanire. Ce alternativa mai exista in afara de viata si de neprihanire? Raspuns, unicul raspuns: moartea si pacatul! QED. Concluzia este atat de clara, si este una singura, si este extrem de simpla: cine se departeaza de Dumnezeu care este viata neprihanita, si sursa acestei vieti, cine renunta la Dumnezeu-Viata, renunta la viata, refuza viata, si astfel se sinucide, nu-l ucide Dumnezeu, se ucide singur, pentru ca el singur renunta la viata data lui de Dumnezeu, si face asta de buna voie si nesilit de nimeni. Dumnezeu nu-i ia inapoi viata pe care i-a dat-o din toata inima, si cu toata dragostea, ci el, omul, ingerul sau heruvimul, renunta la ea de bunavoie, in deplina cunostinta de cauza. Iuda, dupa ce l-a tradat pe Hristos, si dupa ce s-a despartit de Hristos, ca Satana in cer, si Eva in Eden, pentru ca si Eva l-a tradat pe Dumnezeu, despartindu-se de El, s-a sinucis. Nu Dumnezeu Tatal sau Isus Hristos l-au omorat pe Iuda, nici apostolii, nici altcineva, ci el singur si-a luat viata, el singur a renuntat la viata sa, iar asta simbolizeaza ceea ce fac toti pacatosii, in frunte cu Dracu’: se sinucid. Asta fac toti pacatosii, toti cei care renunta la Viul Dumnezeu, incepand cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, si pana la ultimul pamantean care va alege pacatul, se sinucid, de aceea in Evanghelie, Iuda este numit si „fiul pierzarii”, pentru ca pierzandu-se de Dumnezeu, si de Hristos, s-a pierdut de viata, si s-a pierdut pe el insusi, s-a sinucis, devenind astfel un simbol al despartirii voluntare de Dumnezeu, si de viata pe care o avem de la El. Asa se termina totul, iata si dovada biblica ca asa este, ca Dumnezeu este viata si neprihanire, iar despartirea de Dumnezeu, inseamna despartirea de viata si de neprihanire, iar asta inseamna nimicul, nefiinta, moartea eterna, adica moartea a doua, de care ne vorbeste Biblia, si despre care „crestinii”, habar nu au: „Cine are pe Fiul, ARE VIATA, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, N-ARE VIATA.” (1Ioan) De ce nu vor mai avea pacatosii viata, si din aceasta cauza vor trebui sa moara? Raspuns corect: Pentru ca nu-l vor pe Dumnezeu. Nu-l vor, si pace, iata: „Si nu vreti sa veniti la Mine, CA SA AVETI VIATA!” (Ioan) Cat este de simplu sa intelegem asta! Iata din ce cauza vor muri toti pacatosii, in frunte cu Dracu’, care, culmea prostiei, vrea uciderea vietii, adica uciderea lui Dumnezeu, asa cum s-a si intamplat la cruce. Pacatosii nu vor muri din cauza ca-i va ucide Dumnezeu, ci pentru ca ei, de buna voie si nesiliti de nimeni, renunta la viata, nu mai vor viata, pentru ca nu-l vor pe Isus Hristos, noua si singura lor viata, daruita de Dumnezeu Tatal dupa caderea in pacat. Nu vor viata pe care o detine doar Dumnezeu Tatal si Fiul Sau: „Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, SINGURUL CARE ARE NEMURIREA, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica!” (1Timotei) … „Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. Caci voi ati murit, si VIATA VOASTRA este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, VIATA VOASTRA, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” (Coloseni) Iata maretul adevar al Evangheliei Vesnice, care rastoarna minciunile din falsa evanghelie, cu dumnezeul ei ucigas si belitor de pacatosi: rejectandu-l pe Dumnezeu, rejectandu-l pe Hristos, viata si neprihanirea noastra a tuturor, iti rejectezi viata si neprihanirea ta, si alegi pacatul si moartea, exact asa cum au facut Dracu’ si ingerii lui in cer, si Eva cu Adam pe pamant, in Eden. Trebuie sa mai spun ceva extrem de important aici, si anume faptul ca Dumnezeu Tatal, dupa invierea lui Hristos, Fiul Sau, nu se mai implica in salvarea pacatosilor, totul este in mainile Fiului Sau Isus Hristos, in sensul ca numai viata neprihanita a Fiului Sau ne mai poate fi data ca sa fim salvati, nicio alta viata nu ne mai este pusa la dispozitie. De ce asa?! Pentru ca doar Isus Hristos a invins pacatul si moartea, nu altcineva. Din acest motiv totul este in mainile Lui, toata decizia de viata sau de moarte. Altfel spus, tot ce hotaraste Hristos, este aprobat de Tatal Sau. Daca Hristos spune nu in dreptul unui pacatos, nu va ramane, Tatal nu va schimba aceasta decizie, daca Hristos ne sterge din Cartea Vietii, stersi ramanem. Iata si textele care sustin tot ceea ce am spus: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: „Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.” (Matei) … „In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Faptele Apostolului) … „Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii, si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.” … „Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc, CARE ESTE MOARTEA A DOUA.” … „Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului.” … „Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.” (Apocalipsa) Asa ca Isus Hristos este tot ce avem dragii mei, este singurul care are cheia rezolvarii pacatului si a mortii, are neprihanirea si viata, asa ca refuzandu-l pe Hristos, refuzam tot, si ramanem in alegerea primordiala a Evei: despartirea de Dumnezeu, pacatul si moartea. Moartea intai pana la prima inviere, si apoi moartea a doua in iazul de foc, dupa a doua inviere, cand toti pacatosii vor invia, si in frunte cu Dracu’ si ingerii cazuti, or sa moara definitiv, etern, in iazul de foc, dupa somnul mortii intai, pentru ca ce sa vezi, avem si doua invieri, nu doar una, asa cum avem si doua morti, si doi adami. La prima inviere invie toti neprihanitii care au vrut sa fie salvati din pacat de Isus Hristos, iar la a doua inviere, invie toti nelegiuitii ramasi fideli pacatului si Satanei, pana la moartea lor, ca apoi sa moara vesnic in iazul de foc, de moartea a doua, impreuna cu Dracu’ si ingerii lui. Este ca habar nu aveti de toate acestea?! Habar nu aveti, dar va credeti mari crestini, crestini buni si mertuosi, impacati cu Dumnezeu, pentru ca va duceti la o biserica, bateti si puoati niste cruci si aprindeti niste lumanari, si pupati niste lemne, carpe si oase de morti, crezand ca ele va salveaza. Sa stiti ca nu va salveaza. Toate acestea sunt minciuni satanice. Fara Hristos ca salvator, nu se va schimba nimic in vietile noastre si in soarta noastra, pentru ca Dracu’ nu poate sa ne dea viata si neprihanire. Dracu’ nu poate sa dea viata nimanui, pentru ca Dracu’ nu este autorul vietii, si nu are viata in el insusi, de la el insusi, asa cum are Dumnezeu, deci nu are ce sa ne ofere. Si Satana isi datoreaza viata tot Creatorului sau, si traieste tot datorita vietii date lui de Dumnezeu, asa ca Dracu’ nu poate sa ne ofere altceva decat ne ofera acum: pacat si moarte, iata de ce Dumnezeu ne sfatuieste asa: „Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire, dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei (asa cum a facut Dracu’ in cer, care s-a crezut si s-a vrut dumnezeu, si Eva pe pamant, cand l-a crezut pe Dracu’ ca fara Dumnezeu, esti mai mare si mai tare) si sa le slujesti, va spun astazi ca veti pieri… Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra, ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege VIATA, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da” Simplu si concis, iar tara pe care ne-o va da Dumnezeu, este Imparatia Sa, Imparatia cerurilor cu Noul Pamant in ea, destinatia finala a pacatosilor salvati de Isus Hristos, prin viata si prin neprihanirea Sa, fara de care am fi disparut toti, pentru totdeauna, impreuna cu Dracu’ si ingerii lui. Aceasta este Evanghelia Vesnica. Trebuie sa amintim aici si acum, si sa subliniem apasat in acest moment, inca un adevar imens, ceva extrem, extrem de important, ceva care nu place deloc oamenilor pacatosi, nici bisericilor, nici popilor sau pastorilor, si nici majoritatii „crestinilor”: NEPRIHANIREA. Prin despartirea de Dumnezeu, Dracu’, ingerii cazuti si oamenii pacatosi, au pierdut doua lucruri esentiale si inseparabile, nu doar unul singur, asa cum cred oamenii, si cum le place „crestinilor” sa creada. Care credeti ca sunt cele doua linii de forta, cele doua atribute care-l definesc pe Dumnezeu si Imparatia Sa, atribute care sunt imposibil de despartit, pentru ca au fost, sunt si vor ramane vesnic inseparabile? Raspuns corect: viata si neprihanirea, altfel spus, viata si binele, binele fiind si el strans legat de notiunea de dreptate. De ce sunt inseparabile acestea doua, pentru ca una fara alta nu se poate, din simplul motiv, ca viata lui Dumnezeu este o viata neprihanita, adica fara pacat, buna, etica, morala, sau cum vreti sa-i spuneti, si aceasta viata este singura viata pe care Dumnezeu o daruieste tuturor creaturilor Sale. Alta nu are. Dumnezeu nu a dat niciodata creaturilor Sale, o viata pacatoasa, rea, ci doar o viata neprihanita si libera. Prin libertatea absoluta daruita de Dumnezeu tuturor creaturilor Sale, s-au putut produce, sau putut naste in Univers, pacatul si moartea. Datorita acestei libertati totale a creaturilor, au putut Satana si ingerii lui, sa faca tot ceea ce au facut. Prin neascultarea si despartirea de Dumnezeu, creatura, orice creatura, omeni sau ingeri, renunta la viata, la neprihanirea ei, si la libertatea ei, renunta la rezultatul fiind o viata temporara pacatoasa, traita ca robi ai pacatului, o viata nedreapta, o viata care se termina inevitabil in moarte, conform avertizarii dumnezeiesti din Eden. De aceea a trebuit sa se implice Fiul lui Dumnezeu in salvarea omenirii, ca sa ne ofere din nou in dar, viata Lui neprihanita, pe care primul Adam a pierdut-o, pentru ca fara ea, fara viata lui Hristos, suntem pierduti, si trebuie sa murim: „Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca nu invie mortii, atunci „sa mancam si sa bem, caci maine vom muri.” (1Corinteni) … „Iata vin zile, zice Domnul, cand voi ridica lui David o Odrasla Neprihanita. El va imparati, va lucra cu intelepciune si va face dreptate si judecata in tara. In vremea Lui, Iuda va fi mantuit, si Israel va avea liniste in locuinta lui, si iata Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihanirea noastra!„ (Ieremia) Asta a facut Hristos, Odrasla, a venit in lumea noastra, lumea pacatului si a mortii, o lume mincinoasa si criminala, s-a nascut ca noi toti, dintr-o femeie, sub legea pacatului si a mortii, si a trait astfel in trupul pacatului, trupul omului cazut in pacat, trupul primului Adam. A trait sub puterea pacatului, ca orice urmas al primului Adam cel cazut in pacat, dar a trait o viata fara pacat, adica a trait o viata neprihanita, prin Duhul Tatalui, viata pe care ne-o daruieste si noua, daca o vrem, desi nu o meritam, pentru ca noi am renuntat la ea de bunavoie si nesiliti de nimeni. Hristos face asta, ca sa putem sa traim mai departe aici pe pamant, dar si in Imparatia lui Dumnezeu. In aceasta venire pe pamant, consta jertfirea lui Hristos, pentru ca Hristos nu era obligat de nimeni sa faca asta, sa vina pe Pamant, si sa ne salveze. Asa a devenit Isus Hristos al doilea Adam, si asa a devenit Isus Hristos un duh datator de viata neprihanita. Duhul lui Hristos ne da viata neprihanita a lui Hristos, daca vrem, si cu asta, problema este rezolvata, aceasta este Evanghelia Vesnica, Vestea Buna vesnica: „De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam (Hristos), a fost facut un duh datator de viata.” (1Corinteni) Fara viata neprihanita a lui Isus Hristos, al doilea Adam, pusa in noi de Duhul lui Hristos, nu de o alta persoana numita duhul sfant, asa cum gresit stiu si au fost invatati „crestinii”, toti ne vom opri in moarte, moartea a doua, iazul de foc, ca punct terminus al primului Adam, cel cazut in pacat. Nimeni nu poate sa scape de asta. Cei care aleg sa ramana cu Dracu’ pana la moarte, in trupul primulului Adam cel cazut in pacat, vor muri pentru totdeauna in iazul de foc, care este moartea a doua, moartea vesnica, iar cei care il aleg si il accepta pe Isus Hristos in viata lor, al doilea Adam, se vor lasa schimbati, nascuti din nou prin Duhul lui Hristos, care este puterea lui Dumnezeu prin care viata neprihanita a Salvatorului lumii, este pusa in noi, daca vrem, iar dupa moartea intai, care este un somn, vom invia si vom trai o viata vesnica si neprihanita, viata lui Hristos in noi, in Imparatia neprihanirii, Imparatia lui lui Dumnezeu. Asa arata minunatele adevaruri ale Evangheliei Vesnice, adevaruri despre care va tot scriu si va povestesc pe acest blog. Aceasta este calea, adevarul si viata, singura cale, singurul adevar si singura viata, altele nu exista: „De aceea, cand intra in lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, ci Mi-ai pregatit un trup, n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: „Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!” … „Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o data pentru totdeauna.” … „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor, si le voi scrie in mintea lor”, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor.” (Evrei) Superb! Asa este, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit in lumea noastra, ca sa traiasca neprihanirea in trupul pacatului, trupul primului Adam, invingand astfel pacatul la el acasa, pe terenul lui, in trupul omenesc cazut in pacat, devenind astfel al doilea Adam, care prin Duhul Sau, ne daruieste viata Sa neprihanita, adica scrie legile neprihanirii in mintea si in inima noastra, daca vrem asta. Dupa biruinta de pe cruce asupra pacatului, prin Duhul Sau, Isus Hristos, pune legile neprihanirii in inima si in mintea noastra, a tuturor celor care vrem asta, inlocuind astfel legea pacatului si a mortii care este in noi datorita primului Adam, cel cazut in pacat. Legea pacatului si a mortii ne tine robi ai pacatului, ai mortii si ai Diavolului. Ce frumos se leaga adevarurile Evangheliei Vesnice, ca un puzzle perfect! Asta este tot dragilor. La asta se reduce intreaga Scriptura. Dumnezeu nu are nevoie de bisericile noastre, de ritualurile noastre imbecile, numite servicii divine, de dogmele noastre, de slujbele noastre, de icoane, de moaste, de statui, de pelerinaje, de pomeni, de zile de odihna sarbatorite, de cruci, de dat cu curul de pamant peste tot, de ipocriziile noastre asa zis crestine. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea. Singurul lucru pe care il doreste Dumnezeu de la noi, este sa ne lasam de calea noastra cea rea, ca robi ai Satanei si ai raului, si sa pasim impreuna cu Hristos pe calea libertatii, a neprihanirii, si a vietii. Asta este tot ce vrea Dumnezeu de la noi. Nimic altceva. Restul, orice altceva, ca punerea mainilor, chiar si botezul sau cina Domnului/impartasania, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in ochii lui Dumnezeu. Fara Hristos in noi prin Duhul Sau, suntem nimic, suntem pierduti pentru totdeauna, chiar daca am fost botezati, cinati/impartasiti, am mers la biserica sau la adunare, si ne-am dat cu cururile de pamant a inchinare. Toate acestea sunt zero! Hristos in noi prin Duhul Sau, este singura nadejde a noastra. Singura. Nimeni si nimic altceva nu ne poate salva. Despre faptul ca trinitatea este o minciuna, nu un adevar, am scris AICI.
Sa mai luam acum in considerare, inca un element foarte important, un alt adevar maret al Evangheliei Vesnice cu privire la Dumnezeu, si anume acela, ca toate deciziile lui Dumnezeu se bazeaza pe libera alegere, pe liberul arbitru, pe vointa libera a creaturilor Sale, creaturi care au avut, au, si vor avea totdeauna, in vecii vecilor, liberatea deplina de a face ce vor, dar cu consecintele de rigoare, pentru ca Dumnezeu nu-i va scapa niciodata de ele. Am sa va spun acum un lucru pe care l-am mai scris pe acest blog, si care poate o sa vi se para din nou socant, dar nu este deloc asa: si acum, in plina istorie a pacatului, dupa mii de ani de pacat, in plina pandemie de pacat, ingerii ramasi loiali lui Dumnezeu, si toate celelalte creaturi, sunt libere sa devina oricand demoni sau pacatosi, daca ar dori asta, daca ar vrea asta. Pot sa treaca oricand de partea Satanei, daca vor. Dumnezeu nu i-a oprit, si nu-i va opri niciodata sa faca asta, asa cum nu l-a oprit nici pe Dracu’ si pe ingerii care l-au urmat in razvratire si rebeliune, si cum nu i-a oprit nici pe Adam si pe Eva sa se desparta de El. Dumnezeu nu a creat roboti de bucatarie, ci a creat ingeri, heruvimi si oameni liberi, inteligenti, neprihaniti, dupa chipul si asemanarea Sa. Ei au deplina libertate ca sa-si aleaga calea. Despre liberul arbitru in timpul istoriei pacatului, despre liberul arbitru atunci cand suntem robi ai pacatului si robi ai Satanei, atunci cand legea pacatului si a mortii ne guverneaza ca fiinte umane, am scris AICI. Va indemn sa cititi postarea, ca sa intelegeti si sa aveti imaginea corecta a acestui subiect, ca sa aveti mai multa informatie legata de acest subiect foarte, foarte important, si ca sa vedeti cum este liberul arbitru in timp ce suntem robi ai pacatului, robi ai Satanei. Va rog sa cititi, pentru ca este inca un element, inca un adevar, din minunatul puzzle al Evangheliei Vesnice, pe care musai trebuie sa-l intelegeti bine si corect.
Cum spuneam, Dumnezeu nu ucide. Dumnezeu, conform alegerii noastre in deplina cunostinta de cauza, ne lasa sa traim separati de El, dupa capul nostru, dupa legile noastre, dupa legea pacatului si a mortii, pana cand inevitabil, o sa murim. Nimeni nu poate sa scape de moarte. Este imposibil. Sper ca nu ati uitat, cei care imi citesc blogul, stiu bine faptul ca singura alegere pe care o poate face o creatura neprihanita, adica buna, este raul, pacatul, adica sa devina dintr-o creatura buna, o creatura rea, alta alegere nu exista, iar neutralitate deasemenea nu exista. De aceea sunt doar aceste doua cai despre care ne vorbeste si Dumnezeu: binele si raul, viata si moartea, neprihanirea si pacatul. Dupa ce am cazut in pacat, era normal ca Dumnezeu sa ne opreasca accesul la „Pomul Vietii”, despre „Pomul vietii” am scris AICI, ca raul sa nu se perpetueze vesnic, si din cand in cand, tot spre binele nostru, o sa vedeti de ce afirm asta, Dumnezeu a salubrizat planeta, ca la Potop de exemplu, ca la Sodoma si la Gomora, si ca la viitoarea Apocalipsa, aruncand din cand in cand mizeria la ghena, dandu-ne astfel o noua sansa de a merge mai departe, spre lumea binelui si a dreptatii permanente, care este Imparatia lui Dumnezeu. Asta este ceea ce a facut si face Dumnezeu. De ce face Dumnezeu asta din cand in cand, de ce salubrizeaza Dumnezeu planeta din cand in cand? Raspuns corect: Ca sa mai dea o sansa binelui si vietii, de aceea face asta. Ca sa mai traga de timp, pentru ca nu are cum sa faca altfel, este singura Lui optiune, si singura solutie pentru a impinge lucrurile inainte, pentru ca daca nu ar face asta din cand in cand, sa mai traga de timp, viata ar deveni foarte repede un calvar pe aceasta planeta, si ar disparea oricum mai incet sau mai repede, functie de epoca. Ce este sigur, este faptul ca atat cei buni, cat si cei rai vor pieri intr-un fel sau altul, si tot acolo s-ar ajunge, pentru ca omenirea pacatoasa si rea, nu are limite in a face raul, in a distruge si a se autodistruge, atat pe ea, cat si planeta daruita noua de Dumnezeu. Asta ne spune Dumnezeu in cartea Apocalipsei, atunci cand va face ultima curatenie pe aceasta planeta, curatenia finala, curatenia generala, curatenie prin care va elimina pentru totdeauna gunoiul, raul criminal si distrugator: „Neamurile se maniasera, dar a venit mania Ta, a venit vremea sa judeci pe cei morti, sa rasplatesti pe robii Tai proroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de Numele Tau, mici si mari, SI SA PRAPADESTI PE CEI CE PRAPADESC PAMANTUL!” QED, Quod erat demonstrandum, adica ce era de demonstrat, s-a demonstrat. Vom reveni la cartea Apocalipsei, ca sa intelegeti si mai bine de ce Dumnezeu salubrizeaza planeta din cand in cand, cand raul ajunge la maturitate si la paroxism, intr-o anumita epoca. Imaginati-va ca am fi putut trai ca omenire, secole de-a randul, sub conducerea unor nebuni ticalosi si criminali ca Nero, Hitler, Pol Pot, Stalin, Kim, Ginghis Han, si multi alti dementi criminali ai acestei planete. Cum ar fi fost? Ar fi fost bine? Ar fi fost o viata buna si frumoasa, sau un calvar? Nu cred ca ar fi fost o viata frumoasa, oricum nu a fost pentru cei care au trait vremurile respective. Ar fi fost un alt si alt calvar terminat in moarte, de aceea Dumnezeu a curatat planeta la Potop, la Sodoma si la Gomora, si in viitor la Apocalipsa, ca sa mai diminueze raul din omenire, sa mai dea o sansa vietii, binelui, salvarii, a renuntarii la Dracu’ si la pacat, si la ticalosia planetara. Este singurul motiv pentru care Dumnezeu a facut aceste „crime”. Cele doua evanghelii despre care tot vorbim pe acest blog, si despre care o sa vorbim si astazi, pentru ca au legatura si cu subiectul de acum, asa cum au legatura cu toate subiectele, cea falsa si cea adevarata, ne prezinta fiecare in parte cate un dumnezeu, fiecare avand in mod evident, dumnezeul ei. Evanghelia satanizata, cea falsa, cea a „Crestinismului SRL”, ne prezinta un dumnezeu al fricii si al mortii, primitiv si inapoiat, asa zis tribal, cum le place unora sa spuna, prost, irascibil si ucigas, care ne judeca, ne condamna si vrea sa ne ucida, pentru ca l-am nesocotit, pentru ca i-am gresit grav parasindu-l, dar pana la urma, cica ne iarta pe noi, toti gresitii lui, ucigandu-si fiul in locul nostru, de nervii capului care nu i-au trecut, si nici nu o sa-i treaca vreodata, pana nu omoara El pe cineva pentru toate cele intamplate. Dumnezeul Evangheliei Vesnice, este complet altfel, este cel care ne implora sa nu mai fim prosti, ne implora sa nu ne mai lasam prostiti de Dracu’, ne implora sa ne intoarcem la El ca sa nu murim, nu ca sa nu ne omoare El, ne implora sa-l credem ca asa este cum ne spune El, si ne roaga sa avem incredere in El si in Fiul Sau. Ne implora sa nu mai fim rai si ticalosi, criminali si mincinosi, ca tatal nostru Diavolul, ne implora sa-l lasam in viata noastra pe bune, nu la caterinca, ca atunci cand ne credem crestini, traind in pacat, ca sa devenim buni ca El, adica neprihaniti, pentru ca altfel vom avea soarta Diavolului si a ingerilor cazuti: moartea vesnica. Vom suporta consecintele tuturor alegerilor si faptelor noastre, nu ca o pedeapsa, ca ne va pedepsi Dumnezeu in mod exemplar, pentru ca l-am tradat, ci pentru ca nu poate sa faca altfel, din cauza principiului cauza-efect deja enuntat: renunti la viata, mori. Dumnezeu nu ne va incalca niciodata alegerea facuta, pentru ca suntem fiinte libere, dar… mai este ceva la fel de important de subliniat in acest moment, chiar foarte important: Dumnezeu nu este obligat, si nu are cum sa accepte in casa Sa, la infinit, gunoiul care am devenit noi oamenii prin pacat, pe planeta pamant, in Imparatia Sa cea curata si neprihanita, si de aceea nu poate sa stea vesnic cu mainile in san, si cu gunoiul in casa. Trebuie ca la un momenta dat, sa faca ceva, sa curete gunoiul, si sa-l dea afara din casa, la ghena, din can in cand, si pentru totdeauna la final. Dumneavoastra ati face asa ceva, ati accepta asa ceva, sa stati cu mizeria in casa toata viata? Sigur ca nu. Este anormal. Vine vremea cand gunoiul trebuie sa fie aruncat la ghena, acolo unde ii este locul, iar asta se va intampla la Apocalipsa, asa cum s-a intamplat si la Potop, si la Sodoma si Gomora. Noi, prin pacat, am devenit oameni-gunoi, adica imorali, ticalosi, criminali, hoti, mincinosi, etc… si trebuie sa mergem la ghena, nu sa stam in casa cuiva, a lui Dumnezeu de exemplu, care este curat si neprihanit, si sa duhnim a mizerie pestilentiala, sa aruncam cu cacat si sa vomitam pe toti peretii gazdei, si pe gazda, sa o maltratam pe gazda si pe familia ei, care este adevarata proprietara a casei. Este atat de greu de inteles asta? Nimeni nu-si tine gunoiul in casa, nimeni nu tine in casa criminali, hoti, violatori, derbedei si golani care iti batjocoresc casa si familia. Si noi, oamenii pacatosi, ii aruncam afara din casa noastra pe astfel de oameni-gunoi, si noi aruncam gunoiul din casa noastra, zilnic. Dumnezeu de ce nu ar avea voie sa faca asta? Nici noua nu ne place compania ticalosilor, chiar daca si noi suntem ticalosi la randul nostru, ne diferentiaza doar gradul de ticalosie pe care suntem dispusi fiecare, sa-l acceptam si sa-l manifestam in vietile noastre, atat. Unii merg pana la crima, iar altii se opresc la mai micile sau mai marile gainarii ale vietii. Comparatiile folosite de Dumnezeu in Biblie, sunt perfecte. Ele ilustreaza perfect ceea ce vrea Dumnezeu sa transmita oamenilor, si ceea ce vrea El de la oameni. Nu degeaba foloseste Dumnezeu comparatia cu casatoria ca raport dintre El si omenire, cum nu degeaba si fara de sens, foloseste el comparatia cu gunoiul si cu aurul, in raport cu pacatul si cu neprihanirea. Oamenii pot sa fie de aur, adica buni/neprihaniti, sau pot sa fie gunoaie, adica rai/pacatosi, sau grau cei buni, si neghina cei rai. Aurul si graul sunt stranse si pastrate de catre oricine in casa si in hambare, iar gunoiul si neghina sunt aruncate de catre oricine in foc, la gunoi, la ghena. Ce nu vi se pare corect, ce nu vi se pare in regula cu asta? Fiecare intamplare din Biblie, ne ofera o cheie de intelegere si de interpretare a tuturor celorlalte intamplari biblice, care dupa cum o sa vedeti si aici, nu se contrazic unele pe altele deloc, asa cum gresit cred unii.
Sa analizam acum cele mai naprasnice „crime” ale lui Dumnezeu, „crime” pe care le gasim descrise in Biblie, „crime” care starnesc atata emotie si controverse, si atatea pasiuni si patimi, „crime” care ii sunt imputate lui Dumnezeu total aiurea, pe nedrept, dupa cum o sa vedeti. Aceste crime sunt: Potopul, care ne ofera o prima cheie de intelegere a modului de gandire si de actiune a lui Dumnezeu, apoi distrugerea Sodomei si a Gomorei, care ne ofera o alta cheie, si viitoarea Apocalipsa, care ne ofera cheia finala, dar toate cheile sunt in final un raspuns cumulat intr-o singura cheie, aceeasi mereu, cheie care explica si rezolva dilemele cu privire la „crimele” lui Dumnezeu, si motivatia care a stat totdeauna in spatele comiterii lor. Nu degeaba in Biblie, aceste evenimente sunt invocate si date ca exemplu mereu impreuna, de-a lungul timpului in care a fost scrisa Scriptura. Si Domnul Isus Hristos a facut referire la ele, dar si apostolii. Pentru unii, pentru cei mai multi, toate aceste evenimente sunt niste crime abominabile, dovada ca Dumnezeu este un nenorocit, un tip dornic de sange, si un absurd intransigent, un criminal rece si fara scrupule, un tribal si un despot primitiv, un satrap care stie una si buna: ai gresit fata de Mine, iti iau gatu’ ca la pui. Asa spun cei care cred in dumnezeul „Evangheliei SRL”, iar pentru altii, cei care cred in Evanghelia Vesnica si in adevarurile ei, toate aceste intamplari, sunt alte si alte dovezi ale dragostei si ale purtarii de grija pe care Creatorul nostru o are fata de creaturile Sale, de noi pacatosii, grija ce ne-o poarta tot timpul, de la inceputuri si pana la sfarsitul vremurilor pacatoase. Pare paradoxal, nu-i asa? De ce vad oamenii diferit aceste intamplari, este simplu de raspuns, pentru ca fiecare gandeste functie de Evanghelia pe care o are in minte, si de dumnezeul acelei evanghelii. „Evanghelia SRL” te duce spre Dumnezeul criminal, primitiv si prost, un dumnezeu al fricii permanente, un dumnezeu al urateniei si al ignorantei, al primitivismului, cel cu pupat de moaste, icoane, cu coliva, mancaruri, zile de odihna, bauturi, ritualuri, slujbe, dogme, „taine”, aghiasma, miruri, tamaie, false sfintenii, falsi sfinti, acatiste, basma pe cap, par pe picioare si la sub brat, inapoiere, incultura, ignoranta, etc…, iar Evanghelia Vesnica ne duce spre Dumnezeul iubirii, al frumusetii, al responsabilitatii, al stiintei si al cunoasterii, al intelepciunii, al binelui si al libertatii, al dreptatii si al iubirii dezinteresate. Cele doua Evanghelii, cu cei doi dumnezei atat de diferiti sunt clar intr-o antiteza grava, si fac diferenta de intelgere a Bibliei, asa ca depinde foarte mult in care din cele doua variante credem, pentru ca functie de credinta noastra, vom ajunge intr-o tabara sau alta. Adevarul este ca multi oameni, prea multi, cei mai multi, cred „Evanghelia SRL”, si de aceea se tem de Dumnezeu, cred in Dumnezeul fricii si al pedepsei, al interesului personal, ei cu interesul lor, Dumnezeu cu interesul Lui, pentru ca pe langa frica, mai au si ceva interese cu Dumnezeu, nu-l iubesc pur si simplu dezinteresat, pe gratis, ca cei care inteleg Evanghelia Vesnica, si care au dobandit astfel o intelegere net superioara si profunda a Viului Dumnezeu, si a faptelor Sale. Frica si interesele au patruns adanc in mintea si in oasele „Credinciosilor SRL”, si a celor mai multi „crestini”, desi ei se lauda miorlaindu-se gretos si penibil peste tot, cat de mult il adora si il iubesc ei pe Dumnezeu, si cat de mult ii iubeste Dumnezeu pe ei, incat vrea sa-i omoare, daca nu pupa moaste sau icoane, daca nu tin o zi de odihna, sau daca nu pupa poala popii sau a pastorului, a papei sau a patriarhului. O mare minciuna sunt invataturile „Evangheliei SRL”. Cei mai multi „crestini” vor de la Dumnezeu doar protectie, viata vesnica, dar sa fie cat mai pacatoasa daca se poate, nu neprihanita, si un Rai in care sa traim tot in pacat desigur, fericiti si multumiti. Nu stiti ce se spune atunci cand moare un pacatos, indiferent cat de rau a fost el in viata lui? Ca ajunge imediat la Dumnezeu, si de acolo de sus, ce sa vezi, ne vegheaza, ne vede si ne ajuta, de acolo de sus, de langa Dumnezeu, langa care sta el frumos si bine, asa ii invata biserica pe oamenii naivi si nestiutori, care se lasa pacaliti de popi si de pastori. Altfel spus, Iadul se muta instantaneu in Rai, la tronul lui Dumnezeu, si acolo, Dracu’ se bucura si chefuieste cu Dumnezeu si cu pacatosii, cot la cot. Ce penibil, si ce prostie! Cum sa crezi o astfel de aberatie?! Dar asta vor si cred „crestinii” care habar nu au ca mai exista si o inviere, ca mortii dupa moartea intai nu zboara direct la Dumnezeu in cer, ci dorm in tarana pamantului pana la prima inviere, cand vor invia doar cei drepti, cei pacatosi invie la a doua inviere, pentru ca ce sa vezi, sunt doua invieri, nu una. De ce cred „crestinii” astfel de minciuni sfruntate? Simplu de raspuns, pentru ca falsilor crestini le place pacatul si viata pacatoasa, si se duc la Dumnezeu de frica greutatilor vietii de acum, si a mortii ce va urma, pentru o mangaiere mincinoasa, cum ca vor ajunge in Rai pacatosi fiind. Altii vor bani, glorie, bunuri, succesuri de tot felul, pozitie sociala, intrat la facultate, o sotie sau un sot bun, etc. Talcioc si troc religios. Imi dai, iti dau. Fiecare credincios are cate un interes sau mai multe, la Dumnezeul Mall-ului „crestin”. Apoi frica, frica este cuvantul de ordine in cele mai multe dintre cazuri, nu dragostea, desi dragostea este clamata gretos de ipocrit. De ce se duc oamenii in pelerinaje la moaste si la icoanele facatoare de minciuni, pardon, de „minuni”, la tot felul de asa zis sfinti, procesiuni, etc? De ce? Raspuns: pentru ca le este frica de moarte, de pedeapsa, de suferinta, de boli, de insucces, de saracie, de nefericire, de rau in general. Oamenii se duc ca sa aiba succes in ceva, sa se vindece de boli sau sa fie protejati de ele, sa intre la facultate sau la liceu, sa-si gaseasca ceva mai bun, orice, un sot sau o sotie, sa castige la pariuri, sa-si ia un BMW, etc. In mintea lor, Dumnezeu este doar un furnizor de servicii de paza si de protectie, de imbogatire si de pozitionare sociala, de indragosteala, si cam atat, iar multi altii, il vad si ca un dur, un despot nemilos care trebuie mereu si mereu imbunat, pupat in moaste si in icoane, ca sa nu se supere si sa nu reactoneze negativ fata de ei si de familiile lor, iar pentru asta sunt in stare sa faca orice, mai putin ce trebuie, adica sa-si schimbe viata, comportamentul cel ticalos si marsav, sa devina din rai, buni, pentru ca asta este tot ceea ce isi doreste Dumnezeu de la noi, si doar asta ne cere Dumnezeu sa facem, acesta fiind si singurul mesaj al Evangheliei Vesnice, dar asta nu intereseaza pe nimeni. Credeti ca se duce cineva la moaste sau la icoane facatoare de nimic, in pelerinaje de tot felul, la biserica sau la adunare, doar ca sa se bucure sau sa-i multumeasca lui Dumnezeu, fara ca sa-i ceara ceva in schimb? Nici pomeneala de asa ceva, pai ce, esti prost ca sa faci doar asta, pe gratis? Dumnezeu trebuie sa ne livreze si El ceva, ca d-aia credem in El si il slujim, chipurile, si ne inchinam Lui, chipurile, atunci sa ne ajute si El, sa ne protejeze, sa ne dea, ca d’aia mergem peste tot, pentru ca „mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste de pomana”, nu-i asa? Oamenii nu vor sa inteleaga absolut deloc, ca daca vrei sa ajungi in preajma unui Dumnezeu bun, intr-o Imparatie si o lume buna, adica o societate buna, cu toti oamenii de acolo buni/neprihaniti, trebuie sa fii si tu bun/neprihanit, ce-i asa de greu de inteles asta frate?! Ce-i asa de greu de inteles?! Dumnezeu o spune foarte clar, pe sleau, fara echivoc: „Si faptele firii pamantesti, pacatoase, sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni) … „sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului, si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tau pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau…Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori, dar tie, Domnul Dumnezeul tau nu-ti ingaduie lucrul acesta.” (Deuteronom 18) … „Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna… Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! … Cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apocalipsa) Acum pe bune, sunt atat de greu de inteles toate acestea, ce scrie in aceste texte? Este atat de greu de inteles ca Dumnezeu vrea un singur lucru, si nimic altceva: sa renuntam la pacat, daca vrem, desigur, caci fara asta, nu vom vedea niciodata Imparatia lui Dumnezeu. Nu este greu, dar „crestinii” nu vor asta, nu vor neprihanirea, pentru ca nu si-o doresc cu adevarat, ei vor sa ramana pacatosi, si sa se joace de-a crestinii prin biserici si prin adunari, pentru ca asta le place lor, dar dupa regulile lor, nu ale lui Dumnezeu, iar la schimb cu pacatele lor, ca sa fie iertati si sa devina mai curati si mai uscati, pupa moaste si icoane, aprind lumanari, numara matanii, se dau cu curul de pamant a inchinare, tin o zi de odihna, dau de pomana, sarbatoresc niste bazaconii, numite craciun, inaltare, paste, pupa poala popii sau a pastorului, nu mananca sau nu beau una sau alta, se dau cu niste tamaie pe ici pe colo, si gata frate, totu-i rezolvat, cred ei, pentru ca asa le spune lor biserica la care se duc ei, asa le spune popa si pastorul lor. Zice popa un Doamne miluieste, da de doua ori cu cadelnita si cu somoiogul de aghiasma, si gata, ne-am scos, suntem crestini adevarati, l-am rupt pe Dumnezeu cu crestinismul noatru de taraba. Dumnezeu cade pe spate cu cracii in sus, in extaz maxim, pentru ca pupam noi icoane si ciosvarte de morti, aprindem lumanari si bem aghiasma, si amusinam putina tamaie prin nari, ca drogatul marijuana. Ha! Ha! Ha! Dumnezeu nu da doi bani pe toate aceste bazaconii dragilor, si pe multe altele, adica pe toate. Dumnezeu nu vrea asa ceva de la noi, nu a vrut niciodata asta, nu aceste bazaconii ne aduc in gratia lui Dumnezeu, si ne scapa de moarte, nu aceste basini satanice teologico-religioase, ne pun noua pile la Dumnezeu. Dumnezeu vrea un singur lucru: sa redevenim neprihaniti ca El, prin Isus Hristos Fiul Sau, care ne da viata si neprihanirea Lui. Punct. Atata vrea Dumnezeu de la noi. Nimic mai mult, nimic mai putin. Asta-i toata Evanghelia Vesnica, la asta se reduce ea, acesta este mesajul ei fundamental si vesnic. Celor care se tem de Dumnezeu, celor carora le este frica de Dumnezeu, care cred ca Dumnezeu este un ucigas, vreau sa le mai spun un adevar, adevarul ca focul cel vesnic, moartea a doua, moartea vesnica, nu au fost pregatite pentru oamenii de pe planeta pamant, cazuti in pacat, asa cum cred cei mai multi oameni, ci pentru Diavol si demonii lui. De ce asa? Pentru ca omenirea, teoretic si practic, are o sansa de salvare prin Isus Hristos, pe cand Dracu’ si demonii lui, au refuzat aceasta sansa a iertarii, atunci cand au intrat in razboi direct cu Dumnezeu, Creatorul lor, si au vrut sa-l indeparteze si sa-l ucida, iata si dovada biblica ca asa este: ”Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui!„ (Matei) Ce ne spune aceste text in realitate? Ca Dumnezeu, inca de la inceput, a intentionat si ar fi vrut ca intreaga omenire sa accepte salvarea oferita de Fiul Sau, si doar Dracu’ cu demonii lui sa piara, cei care au initiat pacatul in cer, dar din nefericire, cei mai multi pamanteni nu vor asta, si au ramas de-a lungul veacurilor de partea Satanei, robii lui, robii pacatului si ai mortii, refuzand salvarea oferita gratis de Dumnezeu. Acest text ne mai spune ca doar cei care raman de partea Satanei si a pacatului pana la sfarsitul vietii lor, vor muri de moartea a doua, si vor fi stersi din Cartea Vietii in care toti am fost scrisi. Despre asta, despre „Cartea Vietii”, am scris mai detaliat AICI. Apropo de ceea ce discutam acum, ia ganditi-va pe bune, cati ar mai fi crestini daca nu ar fi aceste promisiuni de viata vesnica si de protectie? Probabil ca foarte putini, spre deloc, dupa cum ne spune si Biblia. Exemple sunt chiar Potopul si Sodoma si Gomora, unde exista doar cate un singur om neprihanit, in fiecare dintre aceste locuri, Noe in generatia Potopului, si Lot in generatia Sodomei. Cate unul singur intr-o generatie dragilor, asta spune multe, spune totul. Sigur ca sunt acum in lume, cum au fost in toate timpurile, chiar si cate unul singur, credinciosi adevarati, care il iubesc pe Dumnezeu total dezinteresati, pentru ca aceasta este singura dragoste adevarata, cea dezinteresata, si doar acestia au fost si sunt adevaratul popor al lui Dumnezeu. Esti cu adevarat crestin, doar atunci cand nu mai astepti nimic de la Dumnezeu, il iubesti pur si simplu, doar pentru tot ceea ce este El. Nu mai astepti nimic de la El, nici viata vesnica, nici binecuvantari, nici bunuri materiale, nici strazi de aur, nici protectie, nimic din toate acestea, il iubesti pur si simplu, pentru ceea ce este El, si pentru ceea ce iti ofera, binele absolut, pentru ca este cea mai buna fiinta, cel mai bun Dumnezeu, este garantia ca binele va triumfa, si va dainui vesnic. Il iubesti pentru ca ai inteles foarte bine si clar, cine si ce este El. Il iubesti exact asa cum sotul isi iubeste sotia, si sotia isi iubeste sotul, intr-o relatie normala si sanatoasa: dezinteresat. Ai inteles dragostea, maretia, bunatatea, dar si modestia Creatorului. Maretia puterii Lui, maretia creatiei, maretia neprihanirii Sale, adica a caracterului, a moralitatii, a eticii Sale, si maretia dragostei Lui fata de toti si de toate, si peste toate acestea, modestia, respectul, bunul simt si bunul gust, impreuna simtire, eleganta, rafinamentul, stiinta, cunoasterea, si toate celelalte lucruri bune si drepte. Intrebarea care trebuie pusa in acest context, este aceasta: pacatul se doreste a fi biruit de om, de credincios, din frica fata de o pedeapsa aspra, ca moartea, sau printr-o dragoste dezintersata si o recunostinta fata de un Dumnezeu bun, drept, milos, iubitor si cinstit? Pacatul se biruieste cu incredere si cu dragoste fata de bine, adevar, dreptate, neprihanire, sau prin frica de pedeapsa lui Dumnezeu asupra pacatosului razvratit? Am sa va spun acum un adevar pe care foarte putini il inteleg cu adevarat, doar adevaratii crestini pot asta, sunt singurii care pot sa inteleaga si sa explice corect biruinta asupra pacatului. Pacatul, raul, nelegiuirea, cum vreti sa-i spuneti, se biruieste doar cu mintea, adica printr-o intelegere profunda si de nezdruncinat, a faptului ca binele si numai binele este solutia unica si corecta, pentru ca toata lumea, toata creatia, sa fie fericita si implinita. Numai aceasta intelegere totala si profunda, responsabila, inradacinata adanc in mintea si in inima noastra, a ceea ce inseamna binele si raul, nepraihanirea in antiteza cu pacatul/nelegiuirea, ne poate feri de rau pentru intreaga vesnicie. Constientizarea profunda, clara si de nezdruncinat a acestui adevar vesnic, ca doar binele si numai binele poate sa aduca fericirea, pacea, dragostea, armonia si implinirea in toate fiintele din Imparatia lui Dumnezeu, poate sa-l faca pe omul pacatos, pe ingeri si intreaga creatie, sa aprecieze neprihanirea dumnezeiasca, si pe Dumnezeul neprihanit al neprihanirii. Cand intelegi profunzimea acestui adevar vesnic, ca nu exista o alternativa mai buna la bine, atunci si numai atunci poti sa iesi la lumina, pentru ca ai inteles esentialul. Asa se biruieste pacatul, si nu altfel. Pacatul dragii mei, nu se biruieste prin pedeapsa, prin judecata si prin osanda, prin suferinta si prin chin. Asta spun bisericile apostaziate, care habar nu au ce vorbesc. Bisericile „crestine” spun ca pacatul se biruieste prin chin si suferinta, prin judecata si pedeapsa divina, prin crima, chiar daca aparent toti invoca iubirea dumnezeiasca ca motor al salvarii din pacat, in realitate, toti isi sperie credinciosii, mai pe fata sau mai mascat, cu pedeapsa lui Dumnezeu, care in realitate nu exista. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni, Dumnezeu nu condamna pe nimeni, Dumnezeu nu ucide pe nimeni. Dumnezeu ne spune ca pacatul se biruieste doar cu mintea, printr-o intelegere profunda si responsabila a tuturor beneficiilor binelui, in comparatie cu raul, dar si a consecintelor renuntarii la bine, consecinte de care Dumnezeu nu are cum sa ne mai salveze. Prin asumarea acestui bine in mod dezinteresat si responsabil, pentru totdeauna, nu doar pentru viata aceasta, vom fi vesnic fericiti si in siguranta. Printr-o dragoste totala si neconditionata fata de bine, si implicit fata de Dumnezeul binelui, care este autorul si sustinatorul binelui vesnic, etern, nemuritor, se biruieste pacatul, nu in alt fel. Acum, cine credeti ca are dreptate: bisericile „crestine” care propovaduiesc frica, sau Viul Dumnezeu care propovaduieste dragostea dezinteresata? Aceasta-i intrebarea, vorba lui Hamlet. Falsa evanghelie a bisericilor SRL, spune ca pacatul se biruieste cu pedeapsa, cu judecata si cu crima lui Dumnezeu care isi ucide Fiul in locul nostru, iar cealalta varianta, cea adevarata, ne spune ca pacatul se biruieste doar cu mintea si cu dragostea. Pedeapsa nu face parte din metodologia si arsenalul de biruire a pacatului. Pedeapsa nu a fost niciodata o metoda din arsenalul lui Dumnezeu, si nu este nici acum. Dupa cum se vede si pe planeta Pamant, foarte putini puscariasi isi schimba comportamentul din cauza ca au facut inchisoare. Foarte putini spre deloc. Dimpotriva, ei se specializeaza, se perfectioneaza in rau, se rafineaza in rau, pe tot timpul detentiei, indiferent de pedeapsa. Dumnezeu salveaza sufletele inchise in inchisoarea pacatului, oferind oamenilor stiinta, intelepciune, inteligenta si responsabilitate, putere ca sa inteleaga si ca sa biruiasca pacatul prin cunoastere, desi bisericile „crestine” propovaduiesc exact contrariul, dar crestinul adevarat stie calea, nu poate sa fie prostit de Dracu’: „Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste, si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el.” … „In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan) … „Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta.” (2Timotei) Casatoria din dragoste, este simbolul biruintei perfecte asupra pacatului. Dumnezeu a ales perfect modelele prin care ne ajuta sa intelegem Evanghelia Vesnica. Mirele, Hristos, se casatoreste din dragoste cu biserica Sa, cu toti aceia care au dorit renuntarea la pacat, si intoarcerea la neprihanirea lui Dumnezeu. Cineva poate sa vina si sa spuna ceva de genul: „Tanase bati campii! Esti dus cu capu’! Frica de Domnul trebuie sa existe! Biblia este plina de indemnuri de a avea frica de Domnul!” La acest gen de argument, eu raspund ca da, asa este, numai ca bisericile si falsul crestinism au pervertit intelegerea corecta cu privire la frica fata de Domnul. Pentru devoratorii de predici imbecile sau de invataturi stupide pe aceasta tema, si de tot felul de alte ziceri care promoveaza frica, pentru ascultatorii carora nu le place sa-si foloseasca creierii din dotare, mesajul fricii este perfect pentru a speria si pentru a manipula prostii si ignorantii, pentru ca este credibil si eficient, si de aceea foarte multi il predica si il cred. Asta este doar pentru cei superficiali si naivi, carora le place sa ramana prosti si prostibili, cei care nu se multumesc cu lucruri superficiale mestecate de altii, cei care nu se multumesc cu basme lumesti si bisericesti, cei care chiar vor sa inteleaga ceea ce cred, cerceteaza, cauta, se informeaza, si atunci lucrurile devin extrem de profunde, dar si extrem de simple, si despre aceste profunzimi discutam aici, fara pretentia de a le epuiza. Inca. Frica de Domnul se traduce asa dragilor: aveti grija la tot ceea ce va spun Eu, ne roaga Dumnezeu, pentru ca totul este adevarat, luati in serios lucrurile, fiti responsabili, si nu glumiti cu informatia pe care v-o pun la dispozitie, ca o sa regretati. Este vorba de viata si de moarte, si cu acestea, nu este de glumit. Asa se traduce corect frica de Domnul, nu altfel. „Frica” de Domnul, in acest sens este intelepciune si pricepere la superlativ, este modul corect de a intelege si a lua aminte la mesajul de avertizare a lui Dumnezeu, de a-l lua in serios, iar daca vom face asta, daca vom avea incredere deplina in Dumnezeu si in mesajele Sale, vom avea parte de experienta aceasta: „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita, in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei, cum are mila un om de fiul sau care-i slujeste. Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste. Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui, veti iesi si veti sari ca viteii din grajd. Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.” (Maleahi) Acum nu se vede diferenta dintre cei pacatosi si cei neprihaniti, pentru ca cei din urma sunt foarte putini in raport cu pacatosii, o ramasita au fost tot timpul de-a lungul veacurilor, nu o majoritate, iar neprihanirea nu izbeste ochiul ca icoanele sau moastele, pelerinajele inutile, sau comicareala aia cu slujbele religioase. Oamenii buni, neprihanitii, sunt putini si modesti, bunatatea lor se vede zilnic, in tot ceea ce fac, dar fiind putini, nu se vede asa de bine ca raul care domina peste tot. Neprihanitii nu sunt buni doar la ocazii religioase sau nereligioase, cand toti se dau buni si se cred crestini pentru cateva zile, dar in ziua aceea mare, in ziua mortii a doua, ziua in care totul va arde ca un cuptor, ziua in care vor fi facuti scrum toti pacatosii din toate veacurile, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui, intr-adevar, in ziua aceea, diferenta se va vedea mai limpede ca niciodata. Harul, adica perioada de gratie in care s-a manifestat iertarea, ingaduinta lui Dumnezeu pentru pacat si pentru pacatosi, prin Isus Hristos, s-a terminat pentru totdeauna, in timpul Apocalipsei. Oamenii gunoi si-au pecetluit singuri soarta, si trebuie sa mearga la ghena, acolo unde le este locul, in neantul, in nefiinta eterna, pentru ca de buna voie si nesiliti de nimeni, au renuntat la neprihanire si la viata lor. Asta a fost tot, mai mult nu se putea. Dumnezeu a facut tot ce i-a stat in putinta pentru ca noi oamenii sa fim salvati, dar cei mai multi, majoritatea, au refuzat darul, nu au dorit asta, si au ramas robi ai Satanei, ai pacatului si ai mortii, refuzand libertatea, viata si neprihanirea lui Hristos. Sa nu uitam niciodata ca: „Numai acela care pacatuieste va muri”. Asa este! Numai acela va muri, cel care de buna voie si nesilit de nimeni, complet constient, renunta la viata si la neprihanirea oferite in dar de Viul Dumnezeu, despartindu-se de El, refuzandu-l pe datatorul vietii si al neprihanirii, singurul Dumnezeu adevarat, care are viata si neprihanirea. Asa, si numai asa se moare vesnic.
Sa ne intoarcem la „crimele” lui Dumnezeu, si sa le analizam pe rand. Potopul. Iata de ce „a ucis”, citeste: „curatat/igienizat/salubrizat”, Dumnezeu lumea, prin Potop: „Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui. Si Domnul a zis: „Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului, caci Imi pare rau ca i-am facut.” Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului. … Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. … Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamant. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie, iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul. … Domnul a zis lui Noe: „Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni..” (Geneza) Textul biblic este foarte explicit si simplu de inteles, omul si orice faptura de pe aceasta planeta, erau numai pacat/rautate, zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa, ca sa simplificam. Un singur om iubea binele/neprihanirea, si acela era Noe. Unul singur. Nimeni altcineva nu mai voia sa stie de Dumnezeu si de bine, de neprihanire. Toata lumea era pe sistem cu raul, cu Dracu’, cu ticalosia si cu nelegiuirea. Laser frate! Iadul pe pamant, sa moara Cici Valdez! Intrebare: Putea Dumnezeu sa lase lumea in aceasta stare? Sigur ca putea, dar tot s-ar fi ales praful de tot si de toate, intr-un timp relativ scurt. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand raul este la putere in mod absolut, distruge si ucide in mod absolut, eficient si repede. Fara mila. S-a vazut asta in toata istoria omenirii. Va dau doar doua exemple din istoria recenta a omenirii: Stalin a ucis 20 de milioane de rusi de-ai lui, doar pentru ca i se opuneau, sau ca nu-i placea lui de ei, fara cei pieriti pe campurile de lupta, in razboiul contra fascismului, si al doilea exemplu este Hitler, care a ucis aproape 10 milioane de evrei, tigani, handicapati, slavi, gay, masoni, prizonieri de razboi, in afara celor ucisi pe campurile de lupta in razboi, dar stai asa, ca inaintea lor au mai fost multi altii, la fel de criminali si de distrugatori, Ghingis Han este unul dintre ei. Ce solutie poti sa ai intr-un astfel de caz, ca sa restartezi un loc rau famat, pe principii mai sanatoase, un oras sa zicem, in care locuiesc numai raufacatori, nelegiuiti, ticalosi, criminali, hoti, perversi, violatori, etc… si numai un singur locuitor din acel oras, iubeste cinstea si dreptatea? Ce solutie ai sa starpesti o molima incurabila, intr-un oras sau un sat, sau intr-o comunitate, in care toti sunt bolnavi fara sperante si fara nicio sansa, si doar unul este sanatos? Ce ziceti? Cum este? Ce ati face in astfel de cazuri? Raspunsul este unul singur: ca sa salvezi ce este bun, arunci tot ce este stricat, si pastrezi doar ce este bun, alta cale, alta solutie nu exista. Un mar stricat il arunci, ca sa nu se strice si celelalte mere, si acest principiu poate sa fie extins la orice exemplu doriti dumneavoastra. Biblia spune ca putin aluat, face sa dospeasca toata plamadeala. Poate ca veti spune acum ceva de genul: „Mai Tanase, in acest caz, tu propovaduiesti exact ce vrei sa combati, esti adeptul a ceea ce au facut cei la care faci referire, Stalin, Hitler, etc…, adica incurajezi genocidul dumnezeiesc, solutia finala dumnezeiasca. Nu e bine ce zici, e naspa rau, e ca Dracu’.” La o astfel de observatie, pertinenta, eu va pot spune ca gresiti, pentru ca lucrurile nu pot sa fie judecate la fel, pentru ca am compara mere cu pere. Nu se pot compara cele doua, si am sa va spun de ce. Criminalii acestei lumi, in frunte cu Dracu’, ucid ca sa-si atinga scopurile lor rele si ticaloase, nu ca sa faca lumea mai buna, pe cand Dumnezeu, nu va „ucide” niciodata un om bun, un neprihanit. Niciodata! Ceilalti, toti criminalii pamantului, au masacrat pe oricine li se opunea, bun sau rau. Repet, niciodata Dumnezeu nu va fi impotriva binelui, si nu va dori niciodata suprimarea lui, si am sa va si demonstrez asta. Putintica rabdare. Dumnezeu totdeauna protejeaza si salveaza neprihanitii, oamenii buni, nu ii ucide, asa cum vedem in toate cazurile: Potop, Sodoma, Apocalipsa. Cand Dumnezeu ii „ucide” pe cei rai, nu pe cei buni, El salubrizeaza locul, ca sa mai dea o sansa celor buni ai acelui loc, o sansa de revenire la o cat de cata normalitate, adica mai pune o frana raului total si endemic, pentru ca Dumnezeu nu este prost, ca sa nu stie ca tot raul va domina si va fi majoritar, dominand lumea, dar dupa o astfel de salubrizare, raul se incetineste, trebuie sa o ia din nou de la capat, adica sa formeze iar o masa mare si critica de nelegiuti, timp in care, oamenii care vor, din toate veacurile, pot sa fie ca Noe si ca Lot, sa treaca de partea lui Dumnezeu in tot acest timp cat raul va creste si va creste, ca sa se aseaze din nou la putere peste tot in lume. Asta a facut Dumnezeu, a temporizat raul, l-a franat cat a putut. Aici este imparatia raului nu a binelui, nu uitati asta. Aici este Iadul, nu in alta parte. Dumnezeu nu este prost ca sa nu stie acest lucru. Dar timpul castigat dupa o astfel de salubrizare, de franare a lucrurilor, ofera timp si sanse pentru noi si noi generatii, ca sa se salveze de la moarte si din pacat. Asa trebuiesc privite lucrurile, nu altfel. Deci uciderile omenesti nu pot sa fie comparate cu „uciderile” dumnezeiesti, mai bine spus, cu sinuciderile in grup, ale acelor societati nelegiuite in masa. Ganditi-va ca in acele generatii care au pierit, era doar cate un singur om care mai iubea binele, neprihanirea, unul singur, restul, toti ceilalti erau complet satanizati, slujitori totali si loiali ai raului si ai Satanei, robi ai lui. Puteti sa intelegeti grozavia acestui adevar? Si inca ceva extrem de important, asa cum am sus, Dumnezeu nu greseste niciodata in alegerile Lui, iar alegerile Lui sunt totdeauna corecte si sigure, pentru ca El stie totul despre fiecare dintre noi, asa ca niciodata nu va salubriza Dumnezeu din greseala, pe cine nu trebuie. Dumnezeu nu greseste.
Sa ne uitam acum la ce s-a intamplat cu Sodoma: „Oamenii din Sodoma erau rai si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului.” … „… daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire, si daca a scapat pe neprihanitul Lot, care era foarte intristat de viata destrabalata a acestor stricati, inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii…” (2Petru) … „… si, ca sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea, fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele! „Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rau! Lui ii va merge rau, caci va culege rodul faptelor lui.” (Isaia) La fel ca la generatia Potopului, sodomitii erau regii raului, asa cum ne spune textul Scripturii. Faceau orice blestematie posibila, si nu mai aveau limite in a face raul, erau cu Dracu’ pe sistem, la fel ca generatia Potopului, si tot ca atunci, un singur om, Lot, mai iubea neprihanirea, adica binele, cinstea, etc. Pe toti ceilalti, ii durea fix in plachiuri de Dumnezeu si de neprihanirea Lui. Ce solutie poti sa ai intr-un astfel de caz? Tot solutia mentionata la Potop: salubrizarea locului, si temporizarea, franarea raului, a pacatului. Alta solutie nu exista, dar aici, la episodul Sodoma, mai avem o cheie extrem de interesanta si de importanta, care ne spune ceva foarte important despre Dumnezeu, ca Dumnezeu nu va pierde niciodata un neprihanit, indiferent cand a trait el, si cum a sfarsit, ucis de cineva sau mort de moarte naturala. Ce ne spune episodul Sodoma este senzational, si ne ofera cheia prin care se rezolva toate dilemele „criminale” din Biblie, in care este implicat Dumnezeu. Sodoma ne ofera cheia de descifrare a acestor „crime” dumnezeiesti. Care este aceasta cheie? Iata care este cheia, am anticipat-o deja la finalul istoriei Potopului: niciun om neprihanit, in nicio situatie violenta sau nonviolenta descrisa in Biblie, din nicio epoca, de la crearea lui Adam si a Evei, si pana la vremea sfarsitului acestei lumi, descrisa in cartea Apocalipsei, nu isi va pierde viata, nu va fi „ucis” de Dumnezeu sau de ingerii Lui, nu va fi pierdut. Niciunul, niciodata! Repet: niciunul, niciodata. Asta sa tineti minte pe vecie, ca o cheie de intelegere vesnica, ca fiind ceva ce nu se va schimba niciodata, in nicio situatie, in vecii vecilor. De unde stiu asta, de unde stiu ca asa este? Stiu din celebrul dialog dintre Avraam si Dumnezeu: „Avraam statea tot inaintea Domnului. Avraam s-a apropiat si a zis: „Vei nimici Tu oare si pe cel bun impreuna cu cel rau? Poate ca in mijlocul cetatii sunt cincizeci de oameni buni: ii vei nimici oare si pe ei si nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt in mijlocul ei? Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate?” Si Domnul a zis: „Daca voi gasi in Sodoma cincizeci de oameni buni in mijlocul cetatii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” Avraam a luat din nou cuvantul si a zis: „Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului, eu care nu sunt decat praf si cenusa. Poate ca din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toata cetatea?” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, daca voi gasi in ea patruzeci si cinci de oameni buni.” Avraam I-a vorbit mai departe si a zis: „Poate ca se vor gasi in ea numai patruzeci de oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” Avraam a zis: „Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi. Poate ca se vor gasi in ea numai treizeci de oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, daca voi gasi in ea treizeci de oameni buni.” Avraam a zis: „Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului. Poate ca se vor gasi in ea numai douazeci de oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douazeci.” Avraam a zis: „Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi in ea numai zece oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” (Geneza) Ei bine, iata cheia despre care vorbeam, cheie de aur care se poate aplica la intreaga Scriptura. Cand cititi de macelurile biblice in care este si Dumnezeu implicat, sa aveti in minte aceasta discutie, aceasta negociere, acest adevar vesnic, ca Dumnezeu nu „ucide” nevinovati, neprihaniti, niciodata, chiar daca la Potop, la Sodoma si la Gomora, si in viitor la Apocalipsa, vor muri copii, batrani, femei si barbati. Sa stiti ca toti, dar absolut toti cei care au murit sau vor muri, erau sau vor fi oameni-gunoi, oameni care oricat de mult ar fi trait, de la copil pana la adult, si la batran, femeie sau barbat, tot de partea Satanei ar fi fost, pana la sfarsitul vietii lor, iar Dumnezeu a stiut asta pentru fiecare in parte. Dumnezeu nu lasa pe niciun copil de-al Sau in urma. Dumnezeu nu are un popor de morti, ci un popor de vii. Dumnezeu stie ce face, Dumnezeu nu va pierde niciun copil de-al Sau pe drumul spre salvare/mantuire, niciun om bun, niciun om neprihanit nu va fi pierdut, niciunul, asa cum ne-a confirmat si Domnul Hristos: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” (Ioan) Toti cei care au pierit in evenimentele majore pe care le discutam aici, sau in tot felul de alte conflicte armate sau batalii in care Dumnezeu a fost implicat de-a lungul istoriei, erau oameni care nu apartineau poporului lui Dumnezeu. Garantat! Daca ar fi fost si alti neprihaniti in vremea lui Noe, ar fi fost cu Noe in corabie, la fel si in cazul cu Lot, si in orice alta ocazie relatata de Biblie. Dumnezeu nu ucide nevinovati, nu ucide neprihaniti. Sa tineti minte acest adevar, aceasta cheie de aur a intelegerii corecte a Bibliei. Neprihanitii din toate veacurile care au fost ucisi in altfel de circumstante fata de cele de la Potop, Sodoma, etc…, de catre ticalosii, prostii si criminalii acestei lumi, incepand cu neprihanitul Abel ucis de Cain, cu Ioan Botezatorul decapitat de Irod, cu Stefan cel ucis cu pietre pentru Hristos, si toate celelalte victime neprihanite din toate veacurile, inclusiv Hristos, care a fost ucis pe cruce, vor fi „recuperati” de Dumnezeu, vor fi inviati de al doilea Adam, Domnul Neprihanirii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a fost iviat de Tatal Sau, datorita vietii Sale neprihanite, traita in trupul pacatului, trupul primului Adam. Nimeni nu v-a fi pierdut, nimeni. Garantat. Dumnezeu este garantul.
Sa privim iar in Evanghelia Vesnica, dar si in viitor, spre cartea Apocalipsei. Dumnezeu face o trecere in revista a „crimelor” din trecut, si spune ca la fel va si si la vremea Apocalipsei. Lucrurile vor sta exact la fel cum au stat la Potop, sau la Sodoma si Gomora. Sa vedem niste pasaje din Biblie. „Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla la fel si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau, dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.„ (Luca 17) … „Dupa aceea, am vazut coborandu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere, si pamantul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare si a zis: „A cazut, a cazut Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate, pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit si au ajuns pana in cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (Apocalipsa) Iata dragilor cum scenariul de la Potop si de la Sodoma si Gomora, se va replica identic si la vremea din Apocalipsa: dominatia totala a raului, si salvarea neprihanitilor. Am subliniat textul cheie care ne arata similitudinile cu ce s-a intamplat la Potop, si la Sodoma si Gomora: Babilonul, adica lumea intreaga ca la Potop, a ajuns un locas al dracilor, raul fiind dominant, si tot ca la Pototp si la Sodoma, poporul lui Dumnezeu va fi salvat, chiar daca temporar va fi biruit de Fiara si vor fi ucisi foarte multi: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu.” Poporul lui Dumnezeu fiind neprihanit, nu pacatos, cei care vor mai fi in viata dupa persecutia Fiarei, nu vor beneficia in vremea Apocalipsei, de acelasi tratament ca pacatosii care vor fi „ucisi” de ingerii lui Dumnezeu, adica salubrizati. Dumnezeu ii trimite pe ultimii pacatosi, acolo unde le este locul: la ghena, conform alegerii si dorintei lor. Pacatosii s-au cacat, s-au pisat, si au vomitat suficient de mult in sufrageria si pe peretii sufrageriei Creatorului, distrugand-o si devastand-o, pamantul adica. L-au scuipat in obraz pe Creator, gazda lor, prin Fiul Lui, apoi, ca ultimii derbedei, l-au batut pe Creator cu biciul si cu pumnii, si l-au pironit pe o cruce, dupa care si-au batut in continuare joc de El, dandu-i sa bea otet si batjocorandu-l, iar dupa aceea, au continuat nestingheriti sarabanda distrugerilor si a faradelegilor pe aceasta planeta, dar ce sa vezi, acum a venit timpul curateniei generale. A venit timpul ca golanii si derbedeii mincinosi, ticalosi si criminali din cer, adica Dracu’ cu ingerii lui, impreuna cu golanii si derbedeii de pe planeta pamant, omenirea pacatoasa, cu sutane sau fara sutane, care nu a vrut sa auda de Dumnezeu si de neprihanirea Lui, sa fie dati afara din casa, din viata, si din neprihanita Imparatie a cerului. Toti. Au facut destul rau. Au mintit destul, au distrus destul, au ucis destul. Ajunge. Totul are o limita. Planeta aceasta nu le apartine, nu este a lor, nu ei au creat-o, nici nu pot asta, ei sunt doar niste hoti mincinosi si criminali. Atat. Planeta Pamant este a Tatalui si a Fiului Sau, si a tuturor celor neprihaniti, nu a Satanei si a ingerilor lui cazuti, si nici a oamenilor pacatosi. A venit vremea ca Dumnezeu sa puna capat acestui dezmat ticalos, mincinos si criminal, si sa reinstaureze neprihanirea, pacea, adevarul si dreptatea eterna. Este ceva rau in asta?! Sunt unii pastori penibili si habarnisti, de popi nici nu mai vorbim, ca aia habar nu au de Biblie, ei o ard doar cu traditiile si cu ritualurile lor penibile si stupide, cu povestile lor religioase despre dumnezeul fricii si al prostiei, pastori care incearca sa acrediteze ideea a doi Dumnezei in Biblie, Dumnezeul Vechiului Testament, cel necioplit, prost, paranoic si ucigas, si cel al Noului Testament, Hristos, care este un Dumnezeu mai destept, mai stilat, mai educat, iertator si progresist, care merge cu masini electrice Tesla prin Ierusalim, in loc de magar, si mai stie cate ceva si despre gaurile negre, algoritmi si fizica cuantica. Saracii de ei! Au uitat ca: „Isus Hristos este acelasi ieri, si azi, si in veci!” (Evrei) … „Caci Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb.” (Maleahi) Dumnezeu este absolutul iubirii, al stiintei, al cunoasterii in toate domeniile, este excelenta in toate, pentru ca este Creatorul care stie si matematica, si fizica, si chimie, si biologie, si medicina, si tot ce mai vreti dumneavoastra, la cel mai inalt nivel, dar pentru ca ei habar nu au calea, adevarul si viata, balamucesc mintile oamenilor cu tot felul de teorii si de povesti imbecile, un fel de mix intre o religie pentru prosti, amestecata cu ceva stiinta, in cel mai grotesc mod posibil. Oamenii, popii si pastorii, nu vor sa recunoasca ca problema reala este la ei, nu la Dumnezeu. Ei nu inteleg si nu cunosc Evanghelia Vesnica, ei nu stiu ce sa le spuna oamenilor, pentru ca nici ei nu au habar, si atunci arunca nestiinta si habarnismul lor, in carca lui Dumnezeu, cum ca Dumnezeu este ambigu si neclar, adica Biblia, ca este cam neistoric, neconvingator, vag, interpretabil, cetos, etc. Dragilor, pentru cine stie, Dumnezeu este foarte clar in Evanghelia Vesnica. „Evanghelia SRL” si pastorii ei habarnisti, dimpreuna cu popii habarnisti si ei, balamucesc oamenii cu prostii, nu cu adevaruri. Acestia sunt cetosi si orbi, nestiutori. Incultii teologic, spun ca in Vechiul Testament, Dumnezeu a macelarit popoare pasnice si minunate, de dragul tribului evreu. Au gasit ei ca Dumnezeul VT este un dumnezeu cica tribal, inapoiat, prost, badaran si ucigas cu sange rece, care iubeste macelarirea bietilor oameni frumosi si blanzi, si siluirea fecioarelor si a muierilor de pe planeta noastra minunata, populata cu oameni faini si fini. Sigur ca nu este asa. Apropo de asta, de razboaiele dumnezeiesti, si de „crimele” venite odata cu ele, va intreb si eu ceva: in imparatia temporara a Satanei, iadul in care traim noi acum, Pamantul, Dumnezeu nu are si El dreptul sa-si ocupe si El un teritoriu pentru poporul Sau, si sa-l protejeze asa cum vrea El, atat teritoriul cat si poporul? De ce nu ar avea si Dumnezeu acest drept? Si poporul Lui, si nu ma refer aici numai la evrei, unde sa traiasca, pe alta planeta? Nu este normal sa aiba si poporul lui Dumnezeu o tara, un teritoriu, un loc?! Nu este normal ca Dumnezeu sa-si apere poporul si teritoriul? Ba, da, are tot dreptul sa faca asta. Luand in considerare argumentele prezentate pana acum, Dumnezeu nu a omorat pe nimeni care nu ar fi meritat asta. O demonstreaza intamplarile cu Noe, Lot, si o va demonstra si Apocalipsa. Cheia data de istoria lui Noe si a lui Lot, este valabila si aplicabila la toata Biblia, nu doar la cele doua intamplari. Daca in acele momente, Dumnezeu nu a ucis niciun nevinovat, atunci asa a fost si cand au fost macelurile asa zis aberante din vechime, pomenite in Biblie. Lumea de acolo, din acele asezari, orase sau cetati, era suficient de ticaloasa cat sa dispara fara regrete. Dumnezeu nu a fost niciodata nedrept si nepasator. Acele popoare isi treceau copiii prin foc, sacrificau oameni pentru dumnezeii lor ucigasi, adica pentru Dracu’, dar sanchi, noi le plangem de mila ca erau niste minunati peste care a venit Dumnezeul bandit al evreilor, si le-a stricat fengsuiul crimelor lor abominabile, si a culturii lor satanice. Si inca ceva important legat de asta, au fost si exagerari ucigase in cei pe care ii calauzea Dumnezeu, este adevarat, exagerari pe care Dumnezeu nu „le-a comandat”, si nu le-a tolerat, le-a dezavuat categoric si fara echivoc. Nu s-a identificat niciodata cu ele. Iata un exemplu, dar mai sunt si multe altele in Biblie: „Dina, fata pe care o nascuse lui Iacov, Lea, a iesit sa vada pe fetele tarii. Ea a fost zarita de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul tarii. El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea si a necinstit-o. S-a lipit cu toata inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata si a cautat s-o linisteasca. Dupa aceea Sihem a zis tatalui sau, Hamor: „Ia-mi de nevasta pe fata aceasta!” Iacov a aflat ca-i necinstise pe fiica sa, Dina, si fiindca fiii sai erau cu vitele la pasune, Iacov a tacut pana la intoarcerea lor. Hamor, tatal lui Sihem, s-a dus la Iacov ca sa-i vorbeasca. Dar cand s-au intors fiii lui Iacov de la pasune si au auzit lucrul acesta, s-au suparat si s-au maniat foarte tare, pentru ca Sihem savarsise o miselie in Israel culcandu-se cu fata lui Iacov: asa ceva n-ar fi trebuit sa se faca niciodata. Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu, Sihem, s-a lipit cu toata inima de fata voastra, va rog, dati-i-o de nevasta si incuscriti-va cu noi, voi dati-ne fetele voastre si luati pentru voi pe ale noastre. Locuiti cu noi; tara va sta inainte, ramaneti in ea, faceti negot si cumparati pamanturi in ea.” Sihem a zis tatalui si fratilor Dinei: „Sa capat trecere inaintea voastra si va voi da ce-mi veti cere. Cereti-mi o zestre cat de mare si cat de multe daruri, si voi da tot ce-mi veti zice, numai dati-mi fata de nevasta.” Fiii lui Iacov au raspuns si au vorbit cu viclesug lui Sihem si tatalui sau, Hamor, pentru ca Sihem necinstise pe sora lor, Dina. Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, sa dam pe sora noastra unui om netaiat imprejur, caci ar fi o ocara pentru noi. Nu ne vom invoi la asa ceva decat daca va faceti si voi ca noi si daca orice parte barbateasca dintre voi se va taia imprejur. Atunci va vom da pe fetele noastre si vom lua pentru noi pe ale voastre, vom locui cu voi si vom face impreuna un singur norod. Dar daca nu voiti sa ne ascultati si sa va taiati imprejur, ne vom lua fata si vom pleca.” Cuvintele lor au placut lui Hamor si lui Sihem, fiul lui Hamor. Tanarul n-a pregetat sa faca lucrul acesta, caci iubea pe fata lui Iacov si era cel mai bine vazut in casa tatalui sau. Hamor si fiul sau, Sihem, s-au dus la poarta cetatii si au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: „Oamenii acestia au ganduri de pace fata de noi, sa ramana, dar, in tara si sa faca negot, tara este destul de larga pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor si le vom da de neveste pe fetele noastre. Dar oamenii acestia nu vor voi sa locuiasca impreuna cu noi, ca sa alcatuim un singur popor, decat daca orice parte barbateasca dintre noi se va taia imprejur, dupa cum si ei insisi sunt taiati imprejur. Turmele lor, averile lor si toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Sa primim numai ce cer ei, ca sa ramana la noi.”Toti cei ce treceau pe poarta cetatii au ascultat pe Hamor si pe fiul sau, Sihem, si toti barbatii au fost taiati imprejur, toti cei ce treceau pe poarta cetatii. A treia zi, pe cand sufereau ei inca, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii, care se credea in liniste, si au ucis pe toti barbatii. Au trecut, de asemenea, prin ascutisul sabiei pe Hamor si pe fiul sau Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem si au iesit afara. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morti si au jefuit cetatea pentru ca necinstisera pe sora lor. Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si ce era pe camp, le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele, si tot ce se gasea in case.” (Geneza) Lucrurile din relatarea Bibliei sunt cat se poate de simplu de inteles, un jeg violator, o beizadea de bani gata, batjocoreste fata unor oameni, apoi, pentru ca o iubea, vrea sa o ia de nevasta, probabil ca daca nu o iubea, ramanea fata violata, si gata, adio si-un praz verde. Acum pe bune, daca iubesti pe cineva, trebuie musai sa-l violezi? Auzind de asta, fiii lui Iacov, viitorul Israel, alti jegosi, ii mint pe violatori, le intind o capcana, si apoi ii macelaresc ca la abator, dupa care le iau tot ce aveau. Niste japite ordinare, o sa spuneti. Da, asa este, si daca citesti in continuare Biblia, aparent, Dumnezeu nu are nicio apasare fata de acest episod dramatic si nedrept, lucrurile merg inainte, ca si cum nimic rau nu s-ar fi intamplat, dar… surpriza, nu este deloc asa. Dumnezeu a vazut totul, a vazut magaria, si a vorbit prin gura lui Iacov, tatal jegurilor, si a spus asta: „Simeon si Levi sunt frati, sabiile lor sunt niste unelte de silnicie. Nu vreau sa intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau sa se uneasca duhul meu cu adunarea lor! Caci, in mania lor, au ucis oameni, si, in rautatea lor, au taiat vinele taurilor. Blestemata sa fie mania lor, pentru ca a fost prea turbata, si furia lor, caci a fost prea salbatica! Ii voi imparti in Iacov si-i voi risipi in Israel.” (Geneza) Dupa cum vedeti dragilor, Viul Dumnezeu nu a uitat nedreptatea, si a vorbit prin gura lui Iacov, si a spus ca nu are nimic in comun cu salbaticia, cu crima, cu violenta inutila, si cu rautatea. „Blestemele” lui Dumnezeu din Biblie, nu sunt altceva decat aratarea consecintelor neascultarii de Dumnezeu, a consecintelor pacatului, nu blesteme ca ale babelor de pe sant, din sate si din orase. QED.
Ooooh, dar sa trecem acum la ceva cu adevarat senzational in Evanghelia Vesnica, creme de la creme. Paradoxul paradoxal dragilor, este ca nu Dumnezeu ne ucide pe noi, ci noi il ucidem pe Dumnezeu, asa ca este exact invers. Noi toti, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui, l-am ucis pe Dumnezeu, pentru ca ne cam deranjeaza! Nu Dumnezeu Tatal si-a ucis Fiul pe cruce, ci noi. Am vrut si am si reusit sa-l ucidem pe Dumnezeu, pentru ca aceasta am vrut si vrem, pentru ca asta este esenta pacatului, gandul ascuns al Satanei, pus in practica pe planeta noastra la cruce: uciderea lui Dumnezeu, inlocuirea lui Dumnezeu cu el, inalt prea necuratul, inalt prea turnatorul, inalt prea mincinosul, inalt prea criminalul. Parca-i Mache al Tomisului sau Daniel, sa moara Cici Valdez! Cine se aseamana se aduna! Dumnezeu ne-a avertizat de la inceput ca Dracu’ este un mincinos si un ucigas, asa ca noi, robi ai Satanei fiind, am facut exact ce a vrut Dracu’ sa facem, si am si facut: l-am batjocorit, l-am palmuit, l-am biciuit, l-am scuipat si l-am pironit in cuie pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu, ucigandu-l. Ati ramas masca? Ha! Ha! Ha! Nu Tatal l-a ucis pe Hristos dragilor, nu Tatal a strigat „Rastigneste-l”, asa cum cred prostii prostiti si mintiti de Dracu’ prin evanghelia lui falsa, ci noi, calauziti de Dracu’, sefu’ nostru, am strigat si am si facut. „Iudaismul SRL” ca si „Crestinismul SRL”, si pe langa ele intreaga lume, au strigat „Rastigneste-l”. Apropo de asta, „Crestinismul SRL” nu a inteles corect crucea lui Hristos, dar asta va face obiectul altui post, la fel de important si de minunat ca si acesta. Noi am fost invatati sa credem, sau ne place noua sa credem, ca doar evreii l-au ucis, l-au rastignit pe Isus, noi, ceilalti, suntem buni rau, maxim de buni, nu am fi facut niciodata asa ceva, am fi fost niste ingeri cuminti, si nu am fi facut niciodata magaria asta, niciodata, niciodata, niciodata. Hai sa mori tu „crestine”?! Nimic mai fals! Nu-i adevarat! Iluzii! Intreaga umanitate, din toate veacurile, a strigat si inca mai striga: „Rastigneste-l!”. Cu siguranta ca va veti intreba cand ati facut dumneavoastra asta, cand ati participat sau participati dumneavoastra la uciderea lui Dumnezeu? Este foarte usor de raspuns: zilnic. Atunci cand furam, strigam „Rastigneste-l”, atunci cand mintim, strigam „Rastigneste-l”, atunci cand aruncam gunoiul in rauri, mari si oceane, pe munti si pe campii, strigam „Rastigneste-l”, cand votam hoti, corupti si criminali, strigam „Rastigneste-l”, cand ne vindem copiii, ii violam, ii parasim sau ii ucidem, cand ne batjocorim sotiile, sotii si batranii, strigam „Rastigneste-l”, cand ucidem, strigam „Rastigneste-l”, cand inselam la cantar sau in orice alt fel, strigam „Rastigneste-l”, cand aruncam peste tot chistocul de la tigara sau hartia de la bomboana, sau masca cu care ne protejam de Covid 19, sau guma de mestecat, strigam „Rastigneste-l”, cand parcam ca nesimtitii pe locurile rezervate persoanelor cu handicap, strigam „Rastigneste-l”, cand facem orice rau semenului nostru, animalelor, naturii, strigam „Rastigneste-l”, cand ne inchinam la idoli, la animale sau la pasari, la luna si la stele, sau la soare, cand ne inchinam la tablouri/icoane, cand pupam ca prostii ciosvarte de morti, statui si alte obiecte, cand credem in aghiasma, o apa chioara, in traditii omenesti, in zidurile bisericilor noastre, si nu in Dumnezeu pe care l-am dat afara de peste tot, cand ii credem pe popi si pe pastori, si il facem mincinos pe Dumnezeu, cand ii consideram slujitori ai Domnului pe preotii pedofili, LGBT, sau pe preotii vanduti Satanei, turnatorii la Securitate de exemplu, ca inalt prea turnatorul Tomisului, Mache-Teodosie Spagoveanul, cand devenim LGBT sau atei, sau masoni, cand mergem la vrajitoare sau credem in astrologie si horoscoape, cand curvim, cand nu ne pasa de nimeni si de nimic, strigam „Rastigneste-l”. Cand suntem membri in partide corupte, strigam „Rastigneste-l”, cand suntem in sistemul de justitie sau in politie, si dam mana cu infractorii, interlopii si mafiile de tot felul, ca sa le facem scapate sau ca sa ne imbogatim si noi, strigam „Rastigneste-l”, cand inchidem ochii la nedreptati, strigam „Rastigneste-l”, cand esti ziarist si minti, si faci propaganda hotilor si coruptilor, criminalilor si ticalosilor, strigi „Rastigneste-l”. Si tot asa. Toti l-am ucis si il ucidem zilnic pe Dumnezeu, prin faptele si prin vorbele noastre rele, pacatoase. Toti suntem vinovati de crucificarea Fiului lui Dumnezeu, nu doar evreii, cum ne place noua sa credem, ca sa ne adormim constiintele, si ca sa ne consideram si sa ne dam noi buni si drepti, crestinii lu’ peste prajit. Toti, toata omenirea din toate veacurile, din toate timpurile, din toate erele, de la Adam si pana la ultimul pamantean care o sa traiasca pe aceasta planeta, a fost sau o sa fie in curtea lui Pilat, si o sa strige din toti bojocii, cu bale la gura, ca Dumnezeu sa fie ucis, sa fie pus si pironit pe cruce, sa fie rastignit, sa fie omorat, ca nu ne trebuie. Toti oamenii acestei planete am strigat sau vom striga: „Rastigneste-l!” Dar… lucrurile nu vor ramane pentru vesnicie asa, pentru ca… „Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor, si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite pe care le-au facut in chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocara pe care le-au rostit impotriva Lui acesti pacatosi nelegiuiti.” … „Ma voi grabi sa marturisesc impotriva descantatorilor si preacurvarilor, impotriva celor ce jura stramb, impotriva celor ce opresc plata simbriasului, care asupresc pe vaduva si pe orfan, nedreptatesc pe strain, si nu se tem de Mine, zice Domnul ostirilor. … „Isus le-a zis: „Daca ar fi Dumnezeu Tatal vostru, M-ati iubi si pe Mine, caci Eu am iesit si vin de la Dumnezeu, n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu. Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. EL DE LA INCEPUT A FOST UCIGAS, si NU STA IN ADEVAR, pentru ca in el NU ESTE ADEVAR. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci ESTE MINCINOS si TATAL MINCIUNII.” Iar pe Mine, pentru ca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat? Daca spun adevarul, pentru ce nu Ma credeti? Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu, voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu.” Iudeii I-au raspuns: „Nu zicem noi bine ca esti samaritean si ca ai drac?” (aceasta este hula impotriva Duhului Sfant, care este Duhul lui Hristos, sa spui ca Dumnezeu e Dracu’, adica ca ne minte) „N-am drac”, le-a raspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatal Meu, dar voi nu Ma cinstiti. … Adevarat, adevarat va spun ca, daca pazeste cineva Cuvantul Meu, IN VEAC NU VA VEDEA MOARTEA.” (Ioan)
Concluzia este una singura dragilor, fie ca va place, fie ca nu va place: Dumnezeu nu ucide, doar isi salubrizeaza din cand in cand Creatia, ca sa-i mai dea o sansa de supravietuire si de salvare. Mai trage de timp uneori, prin stavilele puse raului, ca tot noi sa profitam de asta. Nu ramaneti oameni gunoi, sau neghina, ci deveniti oameni de aur, adica neprihaniti, sau grau pretios, adica neprihaniti, prin Isus Hristos. Asta ne salveaza. Aurul si graul merg in Imparatia lui Dumnezeu, gunoiul si neghina merg la ghena, este atat de simplu. Sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu nu ucide, doar salubrizeaza: „Atunci voi pune pe oameni la stramtorare, si vor bajbai ca niste orbi, pentru ca au pacatuit impotriva Domnului, de aceea le voi varsa sangele ca praful, si carnea, CA GUNOIUL!” (Tefania) … „Asa vorbeste Domnul ostirilor: „Iata, nenorocirea merge din popor in popor si o mare furtuna se ridica de la marginile pamantului. Cei pe care-i va ucide Domnul in ziua aceea vor fi intinsi de la un capat al pamantului pana la celalalt, nu vor fi nici jeliti, nici adunati, nici ingropati, ci vor fi UN GUNOI PE PAMANT.” (Ieremia)
Vreau sa repet, am mai spus-o si am sa o mai spun: eu nu am nimic cu nicio biserica, cult, secta sau religie de pe planeta pamant, eu nu sunt membru al niciunui cult religios de pe aceasta planeta, iar daca Dumnezeu si Evanghelia Lui Vesnica spulbera minciunile Satanei, si falsele lui religii cu care a umplut planeta, precum si falsul crestinism apostaziat si satanizat, nu este vina mea, si nici a lui Dumnezeu. Eu am inteles ca Dumnezeu nu este religie sau teologie, nu este nici lacasuri de cult, nici biserici, nici ritualuri, nici popi si nici pastori, nici dogme, Dumnezeu este viata de zi cu zi, traita frumos, in dreptate, frumusete, bun simt, cinste si adevar, asa cum a trait si Hristos, simplu si curat, adica in neprihanire. Asta este tot. Cine vrea religii si biserici, catedrale, temple, culte, secte, traditii, ritualuri si basme lumesti si bisericesti, dogme, icoane, moaste, zile de odihna, mancaruri care sa fie mancate sau nu, aghiasme, tamaie, lumanari, uniforme religioase, sutane gen, sau burka, sau alte ineptii de acest gen, aveti de unde alege, dar nu uitati ca dintodeauna, de la inceputuri si pana in ziua de astazi, pe Dumnezeu nu l-au interesat absolut deloc aceste lucruri. Pe Dumnezeu il intereseaza un singur lucru: ca omul sa doreasca sa redevina neprihanit, ca El si ca Fiul Sau, si ca toate celelalte creaturi din Univers. Asta este tot ce conteaza pentru Dumnezeu. De restul il doare fix in plachiuri, asa dupa cum se vede si din textele pe care am sa le postez mai jos. Degeaba postiti, degeaba va duceti la biserica cu lumanari, in pelerinaje stupide, degeaba pupati morti dezmembrati, icoane, statui, poala popii, degeaba credeti in asa zisele servicii divine, ce-or fi acelea nu stiu, sau „taine” bisericesti, ca toate acestea si multe altele, nu valoreaza absolut nimic in ochii lui Dumnezeu. Sunt fix pix pentru Dumnezeu! Zero taiat in patru, zero barat. Ce-i aia serviciu divin sau slujba divina? Nimic. O prosteala pentru prosti, o inventie omeneasca. Ii furnizam noi oamenii, servicii lui Dumnezeu?! Ha! Ha! Ce gluma proasta! Puteti sa faceti cate servicii „divine” vreti, sa beti tone de aghiasma, sa aprindeti miliarde de lumanari, sa beti tone de vin „sfant” si sa mancati tone de paine „sfanta” la impartasanie, puteti sa va botezati cat vreti, sa tineti zile de odihna de care vreti, sa nu mancati una sau alta, ca este naspa,ca se supara Dumnezeu, puteti sa nu beti ceva sau altceva, sa va dati cu curul de pamant prin biserici, adunari, catedrale si temple, ani si ani de zile, toata viata, cu matanii sau fara de ele, daca ramaneti tot niste nemernici, niste ticalosi, niste gunoaie umane, adica niste pacatosi, nu ati facut nimic. Sunteti pierduti. Totul este in zadar, totul este apa de ploaie, nu valoreaza absolut nimic, ati ramas si sunteti tot vrajmasii lui Dumnezeu, si robii lu’ Dracu’, slujitori ai pacatului, si veti culege roadele prostiei si ticalosiei voastre: ghena, iazul de foc, moartea a doua, moartea vesnica, pentru ca: „Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata! … Ascultati cuvantul Domnului, capetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! „Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor, nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. … Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi, si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! – Vai, cetatea aceea credincioasa, cum a ajuns o curva! Era plina de judecata, dreptatea locuia in ea, si acum e plina de ucigasi! Mai marii tai sunt razvratiti si partasi cu hotii, toti iubesc mita si alearga dupa plata, orfanului nu-i fac dreptate, si pricina vaduvei n-ajunge pana la ei. De aceea, iata ce zice Domnul Dumnezeul ostirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! voi cere socoteala potrivnicilor Mei, si Ma voi razbuna pe vrajmasii Mei.” Ultima parte a textului biblic, parca ar descrie Romania de astazi, cu asa zisii crestini din ea. Descrierea este perfecta! Si noi, romanii, ca multe alte neamuri, ne credem a fi mari crestini, 80% dintre romani se declara asta! Cica suntem ai mai crestini dintre traci. Nu-ti vine sa te tavalesti pe jos sau pe sus de ras?! Ha! Ha! Ha! Halal „crestini” mai suntem, hotie peste tot, coruptie peste tot, ne vindem si ne traficam copiii, ii violam singuri sau in grup, suntem pe primul loc in Europa la traficul de persoane, si votam in draci hoti, corupti si criminali, ca sa ne conduca si sa ne fure bine, si vin popii aia mincinosi si nemernici din BOR, multi securisti si turnatori la Securitate, ca Mache Spagoveanu, inalt prea turnatorul Tomisului, care fac propaganda pentru politicienii hoti, corupti si criminali, si pentru partidele lor, chiar in biserici, si le spun oamenilor ca asta este in regula, ca este bine sa fii de partea lui Baraba, nu a lui Hristos, si ca facand toate aceste blestematii, toti suntem crestini sadea, ai mai mari si ai mai tari, si trebuie sa fim mandri de asta, ca tinem sus steagurile faradelegii si ale pacatului, ale minciunii, ale hotiei si ale crimei. Trebuie doar sa infasuram tot acest cacat politico-religios in tricolor si cruce, si sa fim mandri foc, de „crestinismul” nostru de mahala, de centura iadului, mandri nevoie mare de pacatele care sunt pe noi si in noi, cat capra. Pfoooa! Sa mori de ras sau de plans?! Numai ca Isus Hristos ne spune exact invers de cum ne spun popii sau pastorii astia mincinosi, perversi si cocliti. Hristos ne spune ca nu suntem crestini deloc cand facem toate aceste blestematii abominabile, si multe altele, pe care le consideram a fi in regula. Dupa standardele lui Dumnezeu, suntem peste 80% satanisti, nu crestini. O tara deja cucerita lejer de Satana, asa cum era si lumea Potopului sau a Sodomei, sau Ierusalimul si Templul pe vremea Domnului Hristos, deci se poate, nu sunt doar povesti biblice. Tari si popoare intregi ajung fals crestine, mintite si pacalite de Satana si de slugile lui. Isus Hristos ne spune clar, tuturor: „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut, departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.„ (Matei) Ce este faradelegea, ce sunt faradeligile, ticalosiile, blestematiile, stim cu totii, sper, este pacatul din noi toti, este Satana din noi toti. Am pus texte biblice cu numirea pacatelor si in acest post, texte care definesc pacatul, va rog sa luati aminte la ele, ca sa nu va mai aburiti singuri ca sunteti mari crestini. Cat suntem in viata, fiecare putem sa alegem pacatul sau neprihanirea. Prin crucea lui Hristos, fiecare dintre noi, stam ca Eva in fata „Pomului binelui si a raului”, si trebuie sa facem o alegere: neprihanirea si viata, sau pacatul si moartea? Il alegem pe Hristos si viata lui neprihanita, sau ramanem in robia pacatului, cu Dracu’ si cu moartea?! Crucea lui Hristos, este Pomul nostru, al fiecaruia, prin care putem sa anulam alegerea Evei si a primului Adam. Sa-ti iei crucea in fiecare zi, inseamna sa traiesti in fiecare zi cu Hristos, si Hristos sa traiasca in fiecare zi in noi, si sa nu ne fie niciodata frica sau rusine ca facem asta: „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze.” … „Si oricine nu-si poarta crucea si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca) Sa porti crucea lui Hristos nu insemana ca trebuie sa duci tu nu stiu ce poveri, necazuri, belele, suferinte, asa cum gresit cred si ii invata pe oameni popii si pastorii. Crucea lui Hristos nu inseamna asta. Cine crede asa ceva, nu a inteles nimic din mesajul adevarat al crucii. In Evanghelia Vesnica, crucea lui Hristos inseamna ca l-ai ales pe Hristos, ca ai ales viata si neprihanirea Sa, ca ai ales ca tu sa mori in fiecare zi fata de lumea pacatului si a mortii, si sa traiesti in fiecare zi pentru lumea vietii si a neprihanirii, lumea lui Dumnezeu, asta inseamna cu adevarat, crucea lui Hristos, nu prostiile cu suferinta, grijile, necazurile pe care tu ca crestin, musai trebuie sa le induri, ca asta inseamna crestinismul cu adevarat. Povesti vanatoresti. Basme. Crucea lui Hristos nu inseamna asta, iata si dovada: „In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!” (Galateni) Crucea Domnului Hristos inseamna pentru credinciosul adevarat, ca accepta cu bucurie si cu recunostinta darul vietii si al neprihanirii lui Hristos, prin Duhul lui Hristos, care are puterea sa neutralizeze zilnic in el, legea pacatului si a mortii din primul Adam, inseamna ca apreciem profund acest dar, si il dorim din toata inima noastra, in viata noastra pacatoasa. Credinciosul adevarat vrea puterea Duhului lui Hristos in el, pentru ca firea lui pamanteasca, pacatoasa, sa fie rastignita, anihilata, prin puterea Duhului lui Hristos. O sa vorbim mai pe larg despre asta, despre cruce, in alt post, pentru ca este un subiect la fel de fabulos ca cel de astazi. Crestinii de tinichea, habarnistii, ignorantii, habar nu au ce inseamna Crucea lui Hristos cu adevarat. Cei mai multi „crestini” au ramas la emotiile transmise de suferintele fizice, carnale al Salvatorului lumii, ca palmuirea, biciuirea, scuiparea si pironirea in cuie pe cruce a Salvatorului lumii, de parca acestea ar fi fost si sunt, cele mai importante lucruri care s-au intamplat atunci. Nu, nu acestea sunt cele mai importante, sau atat de importante precum cred majoritatea oamenilor. Acestea sunt scoase in fata pentru manipularea oamenilor, a sentimentelor lor, a emotiilor si a compasiunii lor, dar ele, fara a fi minimalizate deloc, nu sunt atat de importante pe cat cred „crestinii”. Altele sunt implicatiile majore ale crucii, iar altii, si mai grav, cei mai multi „crestini”, majoritatea, cred ca Tatal si-a ucis Fiul pe cruce, ca sa ne salveze pe noi. O aberatie si mai mare, care dovedeste faptul ca omenirea si lumea crestina, nu a inteles esenta celor intamplate la cruce. Va promit dragilor un post pe aceasta tema, cum nu ati mai auzit, pentru ca Evanghelia Vesnica este atat de minunata, incat te lasa perplex cand ii intelegi adevarurile minunate si vesnice, lucruri pe care urechea nu le-a auzit, si ochiul nu le-a vazut, pentru ca: „Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci, si pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei. Dar, dupa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.” (1Corinteni) Dupa cum se vede si in acest text, habarnisti au fost in toate veacurile, nimic nou sub soare. Intelepciunea dumnezeiasca este un „mister”, o necunoscuta, pentru majoritatea oamenilor care alcatuiesc lumea religioasa, si pentru conducatorii ei orbi, care conduc alti orbi, asa cum ne spune si Scriptura. Dragilor, aveti posiblitatea de a primi adevarul, sau de a-l respinge, iar daca ceva nu va convine in raport cu adevarul dumnezeiesc, daca aveti ceva de reprosat, trebuie sa-i reprosati lui Dumnezeu, si Evangheliei Sale Vesnice. Fiecare om este liber sa creada sau sa nu creada in ceva sau in cineva, avem libertate deplina, si este alegerea fiecaruia, dar… nu neglijati niciodata consecintele, si nu uitati: „Ca nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, si nimic tainuit care nu va fi cunoscut.” (Matei) A fi cu Dumnezeu in lumea pacatului si a mortii, dar si in lumea neprihanirii si a vietii, este o chestiune de alegere libera si personala, nu de supunere oarba, este o alegere pe care o face fiecare creatura in parte, de buna voie si nesilita de nimeni, la fel ca intr-o casatorie din dragoste. Credinta, loialitatea si dragostea fata de Dumnezeu, nu sunt, nu reprezinta, si nu inseamna o supunere oarba, prosteasca, fara cracnire, de nevoie, sau pentru ca nu ai incotro, sau ca sa capeti ceva viata vesnica si strazi de aur, nu despre asta este vorba, ci despre cu totul altceva. Este vorba despre libertatea creaturilor care este totala, deplina, vesnica, si gratuita, ca si viata neprihanita primita in dar. Dragostea, loialitatea si credinta, trebuie sa fie total dezinteresate, asta dupa ce ai inteles ca fiinta inteligenta creata dupa chipul si asemanarea cu Creatorul tau, ca alta cale nu exista, ca Dumnezeu ne-a oferit totul, tot ce este mai bun, ca sa fim fericiti si impliniti. Pur si simplu alta cale nu exista pentru ca nu exista. Daca ar fi existat ceva mai bun ca neprihanirea, Dumnezeu ne oferea acel ceva mai bun. Alternativa la binele absolut, la neprihanire, dupa cum s-a vazut si inca se vede, este doar raul absolut, pacatul. Singura alternativa la imparatia neprihanirii, care este Imparatia lui Dumnezeu, a fost si inca este, temporara imparatie a pacatului si a mortii, iadul in care noi traim de cateva mii de ani, si careia Dumnezeu ii va pune capat, in viitorul mai mult sau mai putin indepartat. O a treia cale, sau neutralitate, nu exista. Asta este tot. Daca ar mai fi existat vreo posibilitate, oricare alta, Dumnezeu ne-ar fi spus-o, ne-ar fi aratat-o si ne-ar fi daruit-o. Locuitorii Universului au vazut acum foarte bine optiunile pe care le poate avea o fiinta inteligenta in viata: binele si raul, viata si moartea. Altceva nu exista. Despre Neprihanire, ca cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers, am scris AICI. Puteti sa cititi daca aveti chef, va va ajuta sa intelegeti si mai bine valoarea vesnica a neprihanirii, in raport cu pacatul.
Vreau sa va mai spun ca cel ce scrie aceste randuri, nu este si nu se considera invatatorul nimanui, nu este neprihanitul neprihanitilor, ci tot un pacatos, ca noi toti. Nu este si nu se considera predicator, guru, mentor sau orice altceva de acest gen, sunt doar un om simplu, cu fata si cu mintea indreptate spre cautarea sensului acestei vieti, si a Viului Dumnezeu, daca El exista, si fac asta fara prejudecati sau tabu-uri prostesti si inutile, omenesti sau bisericesti, pentru ca unul singur este Invatatorul si detinatorul adevarului: Dumnezeu. Cel ce scrie pe acest blog, eu, Dete-ul, nu am nimic de impartit cu nicio religie si cu nicio biserica, eu doar spun, va prezint adevarurile din Evanghelia Vesnica, in care eu cred. Atat. Daca ceva din tot ce am scris sau am sa scriu eu pe acest blog, nu sta pe Biblie, pe „Sta scris”, adica pe Cuvantul Viului Dumnezeu, aruncati la gunoi. Cercetati Scriptura, la fel ca locuitorii din Bereea, ca sa vedeti daca este asa cum vi se spune, nu conteaza de catre cine, om simplu, pastor sau preot, ateu sau liber cugetator. Va asigur ca Dumnezeu va raspunde intrebarilor oricui, daca cautatorul cauta cu inima curata, adica fara prejudecati laice, religioase, sectante, bisericesti, cultice, popesti sau pastoresti, stiintifice, ateiste, etc. Iata si dovada ca Dumnezeu ne va raspunde, ca Dumnezeu iubeste si incurajeaza cautarile noastre de orie fel, ca ne sfatuieste sa le facem, ca nu se supara daca-i punem intrebari, chiar si prostesti sau arogante, sau zeflemitoare, sau nebunesti. Daca ne punem intrebari sau batem la usa Lui ca sa ne raspunda, El se bucura, si abia asteapta sa ne lumineze si sa ne intelepteasca: „De aceea si Eu va spun: cereti, si vi se va da, cautati, si veti gasi, bateti, si vi se va deschide. Fiindca oricine cere capata, cine cauta gaseste, si celui ce bate i se deschide.” (Luca) Ce sa ne dorim mai mult, cand avem totul? Toate resursele cerului sunt in slujba noastra si la indemana oricui, trebuie doar sa vrem sa le folosim. Acea minciuna satanica care spune: „crede si nu cerceta”, prostie care circula prin boborul ignorant ca focul prin miriste, este doar o minciuna si atat, folclor religios, nici nu scrie in Biblie asa ceva. Dumnezeu este un Dumnezeu al stiintei si al cunoasterii, al creatiei si al inovarii, nu al prostiei si al ignorantei. Dumnezeu vrea ca fiintele create de El, dupa chipul si asemanarea Lui, adica oamenii, ingerii, heruvimii, etc… sa fie ca El, inteligente maxim, intelepte, bune, pricepute, pline de stiinta si de cunoastere, de dragoste si de bun simt, de educatie inalta si de frumusete eterna. Dumnezeu nu doreste ca noi sa fim prosti si urati, asa cum isi doreste Dracu’. Dumnezeu nu si-a dorit niciodata asta. Dumnezeu nu are nevoie de bisericile noastre, de templele noastre, de catedralele noastre penibile, nici de ritualurile noastre religioase stupide, pline de o importanta inchipuita, nici de toate celelalte prostii pe care le facem noi in numele Lui. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate aceste bazaconii religioase facute si inventate de om. Nici macar botezul sau impartasania nu sunt vitale pentru om, pentru crestini, ca fiind musai de indeplinit, obligatoriu de facut. Talharul de pe cruce dovedeste asta. A fost luat de Hristos in Imparatia Sa, fara botez si fara impartasanie/cina Domnului. Dumnezeu vrea doar un singur lucru de la oamenii pacatosi: sa redevenim neprihaniti si destepti, asa cum este El, prin Isus Hristos, adica sa fim iar dupa chipul si asemanarea Sa in totalitate, hard si soft, trup si suflet. Restul e… cancan satanic. Basini teologice. Prin puterea Duhului lui Hristos, suntem dezbracati de primul Adam, adica de pacat si de puterea lui, si imbracati in al doilea Adam, Isus Hristos, adica in neprihanirea vietii lui Hristos. Asta este toata Evanghelia Vesnica: „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare (primul Adam), si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou (Isus Hristos), facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.” (Efeseni) … „Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El…” (Coloseni) Si asta este tot dragilor. Asta este tot. Restul, orice altceva, ziduri sau ritualuri, dogme, traditii si alte aiureli religioase, nu valoreaza absolut nimic: „Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini. El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile. El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului, le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. Caci in El avem viata, miscarea si fiinta…„ (Faptele Apostolilor) … „Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.„ Punct.
Stiu ca multi dintre dumneavoastra, cei care veti citi aceste articol, ca si multi pastori si preoti, foarte multi pastori si preoti din nefericire, ceea ce este inacceptabil, habar nu aveti de ceea ce inseamna moartea intai si moartea a doua, nu stiti nimic despre primul Adam si al doilea Adam, despre ce inseamna si ce sunt, Cartea Vietii si Pomul Vietii, nu stiti nimic despre ce este cu adevarat Noul Legamant, despre care am scris AICI, ce este si unde este Iadul, habar nu aveti cum se face trecerea de la pacat la neprihanire, si multe altele. De unde stiu asta, ca sunteti fix asa? Raspuns: pentru ca si eu am fost la fel ca dumneavoastra, un ignorant in materie de religie si de teologie, dar am pus burta pe carte, ca sa stiu cu adevarat cu ce se mananca crestinismul asta, dupa ce am fost dezamagit profund de sistemul religios SRL. Am fost ortodox, adventist de ziua a saptea, iar de peste 20 de ani, sunt doar eu si Dumnezeu, fara niciun SRL religios, fara nicio biserica, templu, adunare sau ce mai vreti dumneavoastra, pentru ca Viul Dumnezeu imi este de ajuns, si este cu mine, oriunde pe aceasta planeta. Ca in orice alta activitate pamanteasca, oricare ar fi ea, si in religie, in crestinism, ca despre el discutam aici, daca chiar vrei sa fii un crestin autentic, nu un surogat, un nechezol, un fake, trebuie sa stii lucruri despre acea activitate, despre acel subiect, trebuie sa citesti, sa te informezi, sa cauti, sa cercetezi, sa te instruiesti, sa inveti, si sa accepti ceea ce descoperi. Altfel nu se poate, altfel nu vom gasi niciodata adevarul, indiferent de activitatea in care il vom cauta, si vom ramane niste ageamii, batuti de orice vant de invatatura. Vom ramane la acel Doamne miluieste, popa prinde peste, pupam o icoana, sau un cadavru, ascultam o predica la adunare de la un pastor habarnist, spunem o rugaciune, dam ochii peste cap a credinta, a piosenie si a induiosare, si apoi, dupa ce ne emotionam un pic, poate ne da si o lacrima, ne va durea fix in plachiuri de Dumnezeu, si de ce vrea El de la noi. Ne vom intoarce veseli si multumiti la pacatele noastre preferate. Ne vom calca in picioare si data viitoare pentru o sticla de aghiasma sau o sarmaluta cu mamaliga, apoi, ragaind satisfacuti ca am fost si am ramas „crestini” devotati bisericii si tarii noastre, nu lui Dumnezeu, vom da lectii de morala si de teologie, oricui vrea sa ne atraga atentia ca nu suntem crestini, ci doar niste panarname penibile, niste prosti prostiti de Dracu’. Acest fel de religie este pentru oligofreni, pentru retardati, nu pentru oamenii dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului, care este o persona extrem de inteligenta si de culta, toba de carte si de stiinta, nu un incult inapoiat, asa cum ni-l prezinta „Crestinismul SRL”. „Religia” Viului Dumnezeu este mult mai inalta de atat, in toate privintele, este mult mai profunda, dupa cum ati putut vedea si in acest post, este mult mai civilizata, si mult mai minunata ca aceste practici inepte si primitive, cu numele de crestinism. Nu va lasati pacaliti de Dracu’ dragii mei! Fiti intelepti, nu prosti.
Stiu ca ceea ce am scris in acest post, este foarte greu de digerat si de inteles, mai ales pentru „crestinii” practicanti, datorita faptului ca ei sunt hraniti si indopati cu tot felul de minciuni religioase in bisericile lor apostaziate. „Crestinii” au fost si sunt antrenati in bisericile lor mincinoase si habarniste, ca mintea lor sa accepte basmele lumesti si religioase ale bisericilor si denominatiunilor lor, adica minciuni cu parfum de „adevar”, nu adevarul, dar trebuie sa parasim toate aceste minciuni satanice si basme religioase, si sa iesim la lumina, sa redevenim liberi, pentru ca nu avem alta sansa, iar alta cale nu exista. Toata istoria caderii in pacat si a salvarii din pacat, o gasim magistral sintetizata, in pilda neghinei din Evanghelia Vesnica: „Talcuieste-ne pilda cu neghina din tarina.” El le-a raspuns: „Cel ce seamana samanta buna este Fiul omului. Tarina este lumea, samanta buna sunt fiii Imparatiei, neghina sunt fiii celui rau. Vrajmasul care a semanat-o este Diavolul, secerisul este sfarsitul veacului, seceratorii sunt ingerii. Deci, cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului. Fiul Omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire, si pe cei ce savarsesc faradelegea, si-i vor arunca in cuptorul aprins, acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi de auzit sa auda.” (Matei)
Concluzia: „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” (Ioan) … “Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui”; si: „Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!” (2Timotei),
Dumnezeu nu ucide, isi salubrizeaza Imparatia, arunca gunoiul la ghena, acolo unde ii este locul, in moartea a doua: “Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui, veti iesi si veti sari ca viteii din grajd. Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.” (Maleahi)
”Câteodată oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai departe.” (Emil Cioran) Atentie la neatentie!
Urmeaza lucruri si mai minunate! Serialul “Crucea lui Hristos” este unul dintre ele.
Ai pup iu ol!
Danut Tanase 
In Final toti vom fi mantuiti
Pt ca asta VREA si FACE Dumnezeu!
Va fi arsa firea pamanteasca din fiecare om
Si va fi mantuita saminta divina din fiecare persoana.
Ce gluma buna!
Candva, imi pusesem in grand sa fac si eu ce faci tu aici… Dumnezeu sa iti fie mereu in cuget si in inima! (mai ales cand indemni si pe altii sa caute si sa inseteze dupa Adevar)
E ceva timp de cand vad si eu lucrurile asa cum le-a transmis Duhul si prin tine (caci cum altcumva s-ar potrivi toate intelegerile tale cu ale mele in asa hal 🙂 … daca nu prin Duhul). Din pacate eu sunt ceva mai lenes, imi mai stric astazi doar cate ceva timp pe cate un forum, dar stric orzul pe gaste cum se spune.
Legat de subiect, am interactionat odata cu un vajnic luptator ateu care demonstra (aparent) foarte clar cat de criminal este Dumnezeul biblic… Semintii si popoare pe care El indeamna sa fie starpite prin sabia poporului ales… femei copii nevinovati, etc. Desigur, nu este usor sa demonstrezi ca aparenta lui indreptatire si judecata este strambata de perspectiva gresita din care priveste si judeca totul.
1. Dumnezeu este si Judecator, iar un judecator care decide o condamnare la moarte nu este si nu poate fi catalogat criminal…
2. Neamurile condamnate la moarte erau cel mai probabil semintii cu o inclinatie genetica iremediabil barbara, un pericol de extinctie pentru ceilalti care mai prezentau o sansa de reabilitare, fie ea si doar partiala, iar daca Dumnezeu alege sa „salubrizeze” (cum zici tu) lumea folosind liberul arbitru al evreilor si inclinatia lor care nu era atat de compasionala ca a ateului meu… nu vad ce este asa gresit.
3. Judecatorul de care vorbim, nu este unul obisnuit, ci Unul precum sabia cu doua taisuri care desparte duhul si trupul… stii tu ce zic, deci care cunoaste tot si orice circumstanta a starii in care a ajuns ori se afla o creatura. Este Singurul in masura sa discearna Drept asupra invinovatirilor sau indreptatirilor.
4. Am facut un mic studiu personal in care Duhul mi-a descoperit un aspect foarte interesant care l-a miscat putin si pe infieratul meu ateu… Termenul a ucide din VT, este regasit in texte daca vei cauta, prin utilizarea a doi termeni diferiti, iar utilizarea lor este legata de sensul si contextul pe care il are utilizarea lui: daca e legat de termenul echivalent din lb romana „omor” sau crima este unul, iar daca este in conextul in care este ceruta uciderea sub o forma de executie/condamnare, este alt termen. Altfel spus, a ucide, a comite crima prin propria ta judecata este una, iar a condamna si executa juridic este alta. Iar diferenta etimologica dintre cei doi termeni cred eu, este un argument destul de clar prin locul si contextul utilizat, ca asa stau lucrurile si asa trebuiesc judecate/intelese.
Acum ti-am descoperit blogul, am putin timp disponibil, dar sigur o sa mai frunzaresc prin articolele tale, ca mult m-am racit in ultima vreme si lasat dus de valul vietii lumesti 😦
Sunt si eu adoctrinar, si am studiat mult pretentiile confesiunilor care, stim ca fiecare se bate in piept ca detine Adevarul in toate si Calea de urmat, desi Pavel a subliniat ca stim in parte… dar orgoliul si mandria omului priceput la toate cine le poate combate daca nu doar Duhul in ziua cercetarii…
Am ales sa nu ma dezic de biserica ortodoxa in care zice-se sunt botezat (stim noi mai bine in ce consta botezul). Dar practic si adopt doar ce imi spune constiinta ca e bun din ce invata ei. Oricum Ajung pe acolo doar din an in pasti cum se zice…
Multumesc pentru comentariu. Da, asa este, exista un singur Dumnezeu, un singur Duh, al Tatalui si al Fiului Sau, si un singur adevar, adevarul lui Dumnezeu, adevarul Evangheliei vesnice, restul sunt doar minciuni satanice, asa ca nu avem cum sa ajungem la alte “adevaruri” in astfel de conditii. Urmand adevarul, il urmam pe Dumnezeu, iar Dumnezeu si adevarul Sau, “ne scoate” din orice religie, cult sau biserica satanica. Nu poti sa fii si cu Dumnezeu si cu Satana, a spus-o clar Isus Hristos. Ma bucur pentru dvs. ca ati ales calea, adevarul si viata. Drum bun!